O SOLIE URGENTĂ PENTRU ADVENTIŞTII DE ZIUA A ŞAPTEA

Andov Dejan

“Încredeţi-vă în Domnul, Dumnezeul vostru, şi veţi fi întăriţi; încredeţi-vă în proorocii Lui, şi veţi izbuti”
2 Cronici 20: 20
“Vă spun lucrul acesta de pe acum, înainte ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se va întâmpla, să
credeţi că Eu sunt.” Ioan 13: 19“

Subiectul studiului nostru sunt ultimele şase versete din cel de-al unsprezecelea capitol din Daniel. Ca
popor am fost chemaţi să studiem şi să înţelegem profeţiile. În nici un caz nu trebuie să permitem ca venirea lui
Isus să ne găsească în întuneric şi nepregătiţi: “Pentru că voi înşivă ştiţi foarte bine că ziua Domnului va veni ca
un hoţ noaptea... Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.” 1 Tes. 5,
2.4. Profeţia din Daniel 11, 40-45 este adevărul prezent pentru timpul nostru. Ea conţine o descriere a
evenimentelor care ne conduc pâna la încheierea timpului de har şi venirea Domnului nostru Isus Hristos. Iată
ce a scris Ellen White despre importanţa profeţiilor şi în mod special profeţiile lui Daniel şi Ioan:
“Predicatorii trebuie să vestească cuvântul cel sigur al profeţiei ca temelie a credinţei Adventiştilor de
Ziua a Şaptea.” Evanghelizare 196.
“Dumnezeu vrea ca noi sa studiem evenimentele care se întâmplă în jurul nostru şi să le comparăm cu
prezicerile Cuvântului Său ca să înţelegem că trăim în ultimele zile. Noi avem nevoie de Bibliile noastre şi
avem nevoie să ştim ce este scris în ele. Studentul harnic ale profeţiilor va fi răsplatit cu descoperiri clare
ale adevărului, pentru că Isus a spus: "Cuvântul Tău este adevărul." ST, Octombrie 1, 1894
“Oricare ar fi dezvoltarea lor intelectuală, oamenii să nu gândească nici un moment că nu este nevoie de o
continuă şi profundă cercetare a Sfintelor Scripturi pentru o mai mare lumină. Ca popor, suntem chemaţi în
mod personal să cercetăm profeţiile. Noi trebuie să veghem cu seriozitate şi zel, ca să putem recunoaşte orice
rază de lumină pe care Dumnezeu ne-o va trimite. Trebuie să prindem primele licăriri ale adevărului; şi prin
studiu şi rugăciune, să putem obţine o lumină mai clară, care să poată fi adusă înaintea altora.” Măr. Vol 5, 708
“Dumnezeu are pe pământ un popor care urmăreşte rapida desfăşurare a împlinirii profeţiei şi
caută să-şi cureţe sufletul prin ascultare de adevăr, ca să nu fie găsiţi fără haină de nuntă când Se va arăta
Hristos.” Măr. Vol 4, 307
“Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei acestei lumi, profeţiile privitoare la ultimele zile cer în
mod deosebit atenţia şi cercetarea noastră”. Parabolele 133
“Pe măsură ce ne apropiem de încheierea istoriei lumii, proorociile raportate de Daniel cer o atenţie
deosebită, deoarece se referă chiar la timpul în care trăim. Împreună cu ele trebuie unite învăţăturile din
ultima carte a Scripturilor Noului Testament. Satana a făcut pe mulţi să creadă că părţile profetice ale
cărţilor lui Daniel şi ale lui Ioan descoperitorul nu pot fi înţelese. Dar făgăduinţa este lămurită. O
binecuvântare deosebită va însoţi studierea acestor proorocii. "Cei înţelepţi vor înţelege" (Dan. 12, 10) s-a spus
despre vedeniile lui Daniel care urmau să fie desigilate în zilele de pe urmă; iar despre descoperirea dată de
Hristos slujitorului Său Ioan, pentru călăuzirea poporului lui Dumnezeu prin toate veacurile, făgăduinţa este:
"Ferice de cine citeşte şi de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, şi păzesc lucrurile scrise în ea!"
(Apoc.1,3).” Profeţi şi regi, 547
"Când cărtile Daniel şi Apocalipsa vor fi întelese mai bine, credincioşii vor trăi o experienţă
religioasă complet diferită. Ei vor fi luminaţi de razele care strălucesc prin porţile deschise ale cerului, într-o
asemenea măsura, încât inima şi mintea lor vor fi impresionate de caracterul pe care trebuie sa-l dezvolte cei ce
doresc să înţeleagă binecuvântarea oferită ca răsplată a purităţii inimii". Credinţa prin care traiesc, 345
"A sosit timpul ca Daniel să ocupe locul care i-a fost rânduit. A sosit timpul ca lumina care i-a fost
dată lui Daniel să străbată lumea ca niciodată până acum. Dacă aceia pentru care Domnul a făcut atât de
mult vor umbla în lumină, pe măsură ce se apropie de încheierea istoriei acestui pământ, cunoştinţa lor cu
privire la Domnul Hristos şi cu privire la profeţiile referitoare la El, va fi mult sporita". Comentariu Biblic AZŞ,
vol. 4, p. 1174.
Cu toate aceste sfaturi trista realitate este că puţini sunt cei care studiază şi înţeleg împlinirea profeţiilor în
zilele noastre. Sora White a scris:
“Tot astfel în profeţii, viitorul ne este descoperit tot aşa de clar cum a fost înfăţişat ucenicilor prin
cuvintele Domnului Hristos.Evenimentele legate de încheierea timpului de har şi de lucrarea de pregătire pentru
timpul strâmtorării sunt prezentate lămurit. Dar mulţimile nu înţeleg mai bine aceste adevăruri importante
şi sunt pentru ele ca şi când nu le-ar fi fost descoperite. Satana veghează să răpească orice impresie care i-ar
putea face înţelepţi spre mântuire, iar timpul încercării îi va găsi nepregătiţi.” Marea lupta 594
În continuare iată două citate unde Ellen White aminteşte în mod special al unsprezecelea capitol din
Daniel:
“Trăim în timpul sfârşitului. Semnele timpului, care se împlinesc cu repeziciune, declară că venirea lui
Hristos este aproape. Zilele în care trăim sunt solemne şi importante. Spiritul lui Dumnezeu este retras treptat
dar sigur, de pe pământ. Plăgi şi judecăţi cad deja peste dispreţuitorii harului lui Dumnezeu. Nenorocirile de pe
uscat şi de pe ape, starea agitată a societăţii, alarmele de război sunt de rău augur. Ele prezic evenimente în curs
de apropiere, de cea mai mare însemnătate.
Instrumentele răului îşi unesc forţele şi se consolidează. Ele se fortifică pentru ultima şi marea criză. În
curând, urmează să aibă loc mari schimbări în lumea noastră, iar mişcările finale vor fi repezi. Starea lumii
arată că înaintea noastră sunt vremuri tulburi. Ziarele sunt pline de semne cu privire la un conflict teribil în
viitorul apropiat. Jafuri îndrăzneţe sunt ceva frecvent. Grevele sunt obişnuite. Hoţii şi omoruri sunt comise
pretutindeni. Oameni posedaţi de demoni iau viaţa bărbaţilor, femeilor şi copiilor. Oamenii au ajuns să fie scoşi
din minţi de viciu şi predomină tot felul de rele.
Vrăjmaşul a izbutit să sucească dreptatea şi să umple inima oamenilor de dorinţa după câştig egoist. Nu
sunt mulţi, nici chiar printre educatorii şi bărbaţii de stat, care înţeleg cauzele care stau la baza stării de faţă a
societăţii. Cei care ţin frâiele guvernării nu sunt în stare să rezolve problema corupţiei morale, a sărăciei,
pauperismului şi a creşterii criminalităţii. Ei se luptă în zadar să aşeze operaţiunile de afaceri pe o bază mai
sigură. Dacă oamenii ar lua seama la învăţătura Cuvântului lui Dumnezeu, ei ar afla o soluţie pentru problemele
care-i uluiesc. Lumea e agitată de duhul războiului. Profeţia capitolului al unsprezecelea din Daniel aproape
a ajuns la completa împlinire. În curând, vor avea loc scenele de necaz despre care se vorbeşte în profeţie.”
Măr. Vol. 9, 11-14.
"Noi nu avem timp de pierdut. Timpurile de strâmtorare se află în faţa noastră. Lumea este tulburată de
spiritul războiului. Curând vor avea loc scenele de necaz despre care vorbesc profeţiile. Profeţia din Daniel 11
este aproape de împlinirea completă. Multe dintre evenimentele istorice desfăşurate în trecut, se vor
repeta. În cel de-al treizecilea verset, se vorbeşte despre o putere, un împarat care ‘va fi deznădăjduit, şi se va
întoarce înapoi. Apoi, mânios împotriva legământului sfânt, nu va sta cu mâinile în sân; ci, la întoarcere, se va
2
înţelege cu cei ce vor părăsi legământul sfânt. Nişte oşti trimise de el, vor veni şi vor spurca sfântul Locaş,
cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată, şi vor aşeza urâciunea pustiitorului. Va ademeni prin linguşiri pe
cei ce rup legământul. Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari, şi vor face
mari isprăvi. Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviţi de sabie şi de
flacără, de robie şi de jaf. Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin, şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie. Chiar şi din
cei înţelepţi, mulţi vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va
fi decât la vremea hotărâtă. Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezeii, şi
va spune lucruri nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce
este hotărât se va împlini.' Daniel 11:30 - 36.

"Scene asemănătoare celor descrise mai sus, vor avea loc. Asistăm la dovezile faptului că Satana se
grăbeşte să câstige controlul asupra minţii oamenilor, care nu au teamă de Dumnezeu. Fie ca toţi să citească şi
să înţeleagă profeţiile acestei cărţi, deoarece acum intrăm în timpul de strâmtorare despre care stă scris astfel: 'În
vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o vreme
de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi pâna la vremea aceasta. Dar în vremea aceea,
poporul tău va fi mântuit, şi anume, oricine va fi găsit scris în carte. Mulţi din cei ce dorm în ţărâna pământului
se vor scula: unii pentru viaţa veşnică, şi alţii pentru ocara şi ruşinea veşnică. Cei înţelepţi vor străluci ca
strălucirea cerului, şi vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire, vor străluci ca stelele, în veac şi în veci de
veci. Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci
mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte' Daniel 12:1 - 4". Manuscript Releases, vol. 13, p. 394.
Pionierii bisericii AZŞ împreună cu Ellen White au înţeles că Daniel 11 s-a împlinit până la prima parte a
versetului 40, profeţia conducându-ne până la anul 1798 - "timpul sfârşitului". Prin urmare, când vorbeşte
despre o împlinire completă a acestui capitol, ea se referă la versetele 40 – 45. În al doilea citat vedem că ea
spune că unele scene descrise în versetele 30-36 vor fi repetate. Imediat după aceea ea citează Daniel 12, 1-4.
Ellen White a recunoscut cu claritate că momentul în care se va ridica voievodul Mihail reprezintă încheierea
timpului de probă. Completarea împlinirii versetelor 40 - 45 începe din 1798 şi continuă până la încheierea
timpului de probă. Aşadar, perioada de timp în care ar trebui să ne aşteptăm să asistăm la repetarea unor "scene"
prezentate în Daniel 11:30 - 36, este tocmai perioada dintre 1798 şi încheierea timpului de probă.
Acum, să revedem pe scurt împlinirea istorică a lui Daniel 11:
“În anul dintâi al lui Dariu Medul, eram şi eu la el, ca să-l ajut şi să-l sprijinesc. Acum îţi voi face
cunoscut adevărul: Iată că vor mai fi încă trei împăraţi în Persia. Cel de-al patrulea va strânge mai multă bogăţie
decât toţi ceilalţi; şi când se va simţi puternic prin bogăţiile lui, va răscula totul împotriva împărăţiei Greciei.
Dar se va ridica un împărat puternic care va stăpâni cu o mare putere şi va face ce va voi. Şi cum se va întări,
aşa se va şi sfărâma împărăţia lui, şi va fi împărţită în cele patru vânturi ale cerurilor, dar nu între urmaşii lui, şi
nici nu va fi tot atât de puternică pe cât era sub el, căci va fi făcută bucăţele şi va trece la alţii afară de aceştia.”
Daniel 11: 1-4
Daniel 11 începe cu înfrângerea împărăţiei Medo-Persane de către Grecia. Cei patru împăraţi ai Medo-
persiei sunt Cambises, Smerdis, Darius I şi Xerxes. Împăratul puternic care va stăpâni cu o mare putere este
Alexandru Cel Mare. În momentul când împaraţia lui “se va întări” el moare, iar împăraţia este împărţită între
cei patru generali ai săi: Ptolomeu, Seleuc, Lisimah şi Casandru. Ei au luptat între ei şi în final au rămas numai
doi, Seleuc şi Ptolomeu, cei cu care profeţia continuă.
“Împăratul de la miazăzi va ajunge puternic. Dar unul din mai marii lui va fi mai puternic decât el, şi va
domnii întemeind o mare împărăţie. După câţiva ani se vor uni, şi fata împăratului de la miazăzi va veni ca
nevastă la împăratul de la miazănoapte, ca să facă o învoială. Dar aceste mijloace de ajutorare nu vor avea nici o
putere şi nici celelalte mijloace ale ei nu vor putea ţine piept, ci ea va fi dată la moarte împreună cu alaiul ei, cu
tatăl ei şi cu cel ce s-a legat cu ea. ” Versetul 5 si 6.
În versetele 5 şi 6 avem prima referire la împăratul de la miazăzi şi împăratul de la miazănoapte din acest
capitol. Cine este împăratul de la miazăzi şi cine este împăratul de la miazănoapte? Iată cum au înţeles pionerii
noştri:
3
 ''Împăratul de la miazăzi şi împăratul de la miazănoapte sunt de multe ori amintiţi in ultima parte a acestui
capitol. De aceea devine esenţial pentru înţelegerea clară a profeţiei să identificăm aceste puteri. Când imperiul
lui Alexandru a fost împărţit diferitele diviziuni au fost aşezate în cele 4 direcţii ale vântului: vest, nord, est şi
sud. Această împărţire este socotită de Palestina, ţara natală a profetului. Acea parte a imperiului care se afla la
vest a fost numită regatul de vest, cea care se afla la nord s-a numit regatul de nord, cea de la est regatul de est şi
cea de la sud regatul de sud.
Împărţirea regatului lui Alexandru privitor la Palestina a fost făcută după cum urmează: Casandru a luat
Grecia şi ţările adiacente care se întind la vest; Lisimah a luat Tracia care includea Asia Mică şi ţările aflate
între Hellespot şi Bosfor care se intind până la nordul Palestinei; Seleuc a luat Siria şi Babilonul care se întind
mai ales spre est, iar Ptolemeu a luat Egiptul şi ţările învecinate care se întind la sud.
În timpul războaielor şi revoluţiilor care s-au succedat de-a lungul timpului aceste bariere geografice au
fost frecvent schimbate sau distruse. Cele vechi au fost şterse şi altele noi instaurate. Dar orice schimbare ar fi
putut apărea, această primă împărţire a imperiului trebuie să determine numele pe care aceste teritorii le-ar
putea avea în final, sau nu avem nici un standard după care să testăm aplicaţiile profeţiei: de aceea orice
putere, in orice perioadă, care a ocupat teritoriul ce a fost prima dată constituit ca regatul de
miazănoapte atât timp cât a ocupat acel teritoriu va fii numit împăratul de la miazănoapte şi orice putere
care a ocupat acel teritoriu ce a fost constituit ca regatul de miazăzi, atît timp cît a ocupat acel teritoriu
va fi numit împăratul de la miazăzi.
Vorbim numai despre aceste două puteri deoarece sunt singurele scoase în evidenţă în profeţie şi pentru că
de fapt, aproape toată împărăţia lui Alexandru s-a redus in final doar la aceste două diviziuni.'' Uriah Smith
Daniel şi Apocalipsa pag. 250
Deci, Împăratul de la miazăzi în versetul 5 este Ptolemeu care controla Egiptul. Împăratul de la
miazănoapte este Seleuc care controla Babilonul.
De la versetul 6 până la versetul 14 avem o descriere a luptei între aceşti doi împăraţi.
“În vremea aceea se vor ridica mulţi împotriva împăratului de la miazăzi şi o ceată de derbedei din
poporul tău se vor răscula, ca să împlinească vedenia; dar vor cădea.” Versetul 14.
In versetul 14 apare o noua putere identificată prin expresia “o ceată de derbedei”. Mulţi comentatori au
înţeles că aici este vorba despre Roma.
“O nouă putere este introdusa - ''jefuitorii poporului''; literar, aşa cum spune Thomas Newton, ''fiii
spărgătorilor poporului''. Departe pe mălurile Tiberului s-a născut o împărăţie cu proiecte ambiţioase şi forme
întunecate. Mică şi slabă la început, a crescut în putere şi vigoare cu o rapiditate nemaipomenită, întinzîndu-se
cu precauţie ici şi colo, încercîndu-şi îndemînarea şi testându-şi armele de razboi, până când conştientă de
puterea sa şi cu o îndrăzneală nemaiântâlnită devine capul naţiunilor pământului; cu mâinile sale mari şi
invincibile ia cârma afacerilor. De aici înainte numele Romei se află în toate paginile istoriei, destinată pentru
epoci să controleze lumea şi să exercite o influenţă importantă asupra naţiunilor pînă la sfîrşitul lumii.'' Uriah
Smith Daniel şi Apocalipsa pag.256
“Împăratul de la miazănoapte va înainta, va ridica întărituri şi va pune mâna pe cetăţile întărite. Oştile de
la miazăzi, nici chiar floarea oamenilor împăratului, nu vor putea să ţină piept, nu vor avea putere să se
împotrivească. Cel ce va merge împotriva lui, va face ce va voi, şi nimeni nu i se va împotrivi; el se va opri în
ţara minunată, nimicind cu desăvârşire tot ce-i va cădea în mână.” 15 şi 16.
În versetul 15 împăratul de la miazănoapte este în război cu împăratul de la miazăzi şi împăratul de la
miazăzi nu poate să i se opună. Dar în versetul 16 o altă putere vine împotriva împăratului de la miazănoapte şi
această putere este Roma. Împăratul de la miazănoapte nu a fost în stare să se împotrivească şi în anul 65 î.H.
teritoriul lui devine o provincie a Romei. Aceeaşi putere, Roma, s-a ridicat şi împotriva Israelului şi în anul 63 î.
Hr. Iudeea a căzut sub jurisdicţie romană. Când am comentat versetul 5 am stabilit un principiu: puterea care
stăpaneşte Babilonul este împăratul de la miazănoapte. În anul 65 î.H Roma a cucerit acest teritoriu şi din
versetul 16 mai departe ea este împăratul de la miazănoapte.
4
 Să trecem acum la versetele 30-36 despre care sora White a spus că scene similare cu scenele care au avut
loc în aceste versete se vor repeta în ultimele zile.
“Ci nişte corăbii din Chitim vor înainta împotriva lui; iar el, deznădăjduit, se va întoarce înapoi. Apoi,
mânios împotriva legământului sfânt, nu va sta cu mâinile în sân; ci, la întoarcere, se va înţelege cu cei ce vor
părăsi legământul sfânt.” Versetul 30.
“Corăbiile din Chitim” sunt Vandalii care au avut mult succes în lupta lor împotriva Romei. Împăratul
Romei a fost deznădăjduit. Cu scopul de a distruge arianismul celor trei popoare, Herulii, Vandalii şi Ostrogoţii,
împăratul Iustinian l-a desemnat pe papa ca singurul cap al bisericii creştine şi corectorul ereticilor. Această
decizie este descrisă prin următoarele cuvinte: “mânios împotriva legământului sfânt (Roma)… se va înţelege
cu cei ce vor părăsi legământul sfânt (papalitatea)”.
“Nişte oşti trimise de el, vor veni şi vor spurca sfântul locaş, cetăţuia, vor face să înceteze jertfa necurmată
şi vor aşeza urâciunea pustiitorului.” Versetul 31.
Acest verset ne arată felul în care papalitatea a fost ridicată la o supremaţie mondială. “Nişte oşti trimise
de el” sunt şapte din cele zece coarne din Daniel 7, 7 care în perioada între 496 (anul convertirii împăratului
Franţei, Clovis) până la 508 au primit religia catolică. Au rămas numai trei, Herulii, Vandalii şi Ostrogoţii care
au fost Arieni şi un obstacol pentru papa în lupta lui pentru supremaţia totală. De aceea folosindu-se de puterea
celor şapte popoare papalitatea a distrus cele trei obstacole între 508 şi 538 şi anul 538 este anul începutului
supremaţiei papale de 1260 de ani. Să ţinem minte că papa cu scopul de a se ridica la poziţie supremă a fost
nevoit să treacă peste trei obstacole (Daniel 7, 8). Roma pagâna la fel a avut trei obstacole la calea ei spre
supremaţie mondială: Asiria, Egipt şi Ţara cea minunată (Daniel 8, 9). La acest fapt ne vom întoarce când vom
studia versetele 40-45
Ce este necurmatul?
Cuvântul “jertfă” aici nu se găseşte în manuscrisele originale. Necurmatul reprezintă o putere pustiitoare şi
este pagânismul. În anul 508 pustiirea “necurmată” a păgânismului asupra creştinismului a fost absorbită şi
înlocuită de “urâciunea pustiirii” a papalităţii atunci când religia catolică a devenit religia celor şapte triburi
păgâne.
„Dar aceia din popor, care vor cunoaşte pe Dumnezeul lor, vor rămâne tari, şi vor face mari isprăvi.
Înţelepţii poporului vor învăţa pe mulţi. Unii vor cădea, pentru o vreme, loviţi de sabie şi de flacără, de robie şi
de jaf. Când vor cădea, vor fi ajutaţi puţin, şi mulţi se vor uni cu ei din făţărnicie. Chiar şi din cei înţelepţi, mulţi
vor cădea, ca să fie încercaţi, curăţiţi şi albiţi, până la vremea sfârşitului, căci sfârşitul nu va fi decât la vremea
hotărâtă.” Daniel 11, 32-35
În aceste versete avem o descriere a celor 1260 de ani a supremaţiei papale asupra lumii (538-1798).
“Împăratul va face ce va voi; se va înălţa, se va slăvi mai presus de toţi dumnezei, şi va spune lucruri
nemaiauzite împotriva Dumnezeului dumnezeilor; şi va propăşi până va trece mânia, căci ce este hotărât se va
împlini. Nu va ţine seamă nici de dumnezeii părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor; cu un cuvânt, nu va ţine
seamă de nici un dumnezeu, ci se va slăvi pe sine mai presus de toţi. În schimb, va cinsti pe dumnezeul
cetăţuilor; acestui dumnezeu, pe care nu-l cunoşteau părinţii săi, îi va aduce cinste cu aur şi argint, cu pietre
scumpe şi lucruri de preţ. Cu ajutorul acestui dumnezeu străin va lucra împotriva locurilor întărite; cui îl va
recunoaşte, îi va da mare cinste, îl va face să domnească peste mulţi, şi le va împărţi moşii ca răsplată.” Daniel
11, 36-39
În aceste versete sunt descrise caracteristicile Romei papale.
În continuare vom studia ultimele şase versete din acest capitol.
“La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el. Şi împăratul de la miazănoapte se va
năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi şi cu multe corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca
un râu şi le va îneca.” Versetul 40.

5
 Pentru mai buna înţelegere a acestui verset îl vom desparte în două părţi.
a). “La vremea sfârşitului, împăratul de la miazăzi se va împunge cu el.”
1. Ce este “vremea sfârşitului”?
“Tu, însă, Daniele, ţine ascunse aceste cuvinte, şi pecetluieşte cartea, până la vremea sfârşitului. Atunci
mulţi o vor citi, şi cunoştinţa va creşte... Unul din ei a zis omului aceluia îmbrăcat în haine de in, care stătea
deasupra apelor râului: „Cât va mai fi până la sfârşitul acestor minuni?” Şi am auzit pe omul acela îmbrăcat în
haine de in, care stătea deasupra apelor râului; el şi-a ridicat spre ceruri mâna dreaptă şi mâna stângă, şi a jurat
pe Cel ce trăieşte veşnic, că va mai fi o vreme, două vremuri, şi o jumătate de vreme, şi că toate aceste
lucruri se vor sfârşi când puterea poporului sfânt va fi zdrobită de tot.” Daniel 12, 4. 6-7
“… de la anul 1798, cartea lui Daniel a fost desigilată, cunoaşterea profeţiilor a crescut şi mulţi au vestit
mesajul solemn al judecăţii ce se apropia.” Marea Lupta 356
Vremea sfârşitului este anul 1798, anul când s-a încheiat perioada supremaţiei papale de 1260 de ani şi
când papalitatea a primit rană de moarte. Prima parte al versetului 40 ne descoperă că undeva în perioada anului
1798 o putere numită împaratul de la miazăzi “se va împunge” cu împăratul din versetele precedente care este
Roma papală sau aşa cum am văzut în versetul 16, împăratul de la miazănoapte.
2. Cine este împăratul de la miazăzi în versetul 40?
Anterior s-a stabilit că puterea care stăpâneşte Egiptul este împăratul de la miazăzi şi puterea care
stăpâneşte Babilonul este împăratul de la miazănoapte. Versetul 40 ne aduce la „timpul sfârşitului”, care este
anul 1798. Aici trebuie să ne amintim de o altă regulă legată de profeţiile Biblice şi anume: evenimentele
înainte de Hristos se iau în sens literal şi cele după Hristos în sens spiritual. De exemplu Israelul din Noul
Testament este biserică, iar profeţiile şi făgăduinţele date lui Israel vor fi împlinite în experienţa bisericii.
"Mi-a fost arătat că cei care încearcă să asculte de Dumnezeu şi să-şi cureţe sufletele prin ascultare de
adevăr sunt poporul lui Dumnezeu, Israelul Lui cel modern. " Măr. vol.2, 108, 9.
"În loc să fie slab, chiar pe punctul să cadă, Israelul lui Dumnezeu, de astăzi, reprezentanţii cerului, care
alcătuiesc biserica adevărată a lui Hristos, trebuie să fie puternici, căci asupra lor stă sarcina încheierii lucrării
care a fost încredinţată omului şi să grăbească ziua răsplătirilor finale. " Profeţi şi Regi 74
“Ceea ce Dumnezeu a urmărit să facă pentru lume, prin Israel, naţiunea aleasă, va aduce la îndeplinire
până la urmă, prin biserica Sa de pe pământ, de astăzi. El "a dat via altor vieri", chiar poporului care păzeşte
legământul Său şi care, cu credincioşie, "Îi dau roadele la vremea lor". Niciodată Domnul nu S-a lăsat fără
reprezentanţi adevăraţi pe pământ, care au făcut din interesele Sale propriile lor interese. Aceşti martori pentru
Dumnezeu sunt socotiţi ca aparţinând lsraelului spiritual, şi faţă de ei se vor împlini toate făgăduinţele
legământului, făcute de Iehova poporului său de odinioară.” Profeţi şi Regi 714
Deci să vedem cine a fost Egiptul spiritual în 1798:
Apocalipsa 11, 8: Şi trupurile lor moarte vor zăcea în piaţa cetăţii celei mari, care, în înţeles duhovnicesc,
se cheamă „Sodoma” şi „Egipt”, unde a fost răstignit şi Domnul lor.”
"Cetatea cea mare", pe ale cărei străzi au fost omorâţi martorii şi unde zac trupurile lor, este Egiptul
"spiritual". Dintre toate popoarele prezentate în istoria biblică, Egiptul a negat cu cea mai mare îndrăzneală
existenţa viului Dumnezeu şi s-a împotrivit poruncilor Lui. Nici un monarh nu s-a aventurat într-o răzvrătire
mai deschisă şi mai arogantă împotriva autorităţii Cerului cum a făcut-o regele Egiptului. Când i-a fost adusă
solia de către Moise, în numele Domnului, Faraon a răspuns cu mândrie: "Cine este Domnul ca să iau seama la
glasul Lui şi să las pe Israel să plece? Nu cunosc pe Domnul şi nu voi lăsa pe Israel să plece". (Exod 5,2).
Aceasta însemnă ateism, iar poporul reprezentat prin Egipt urma să dea glas unei respingeri asemănătoare a
pretenţiilor viului Dumnezeu şi urma să manifeste un spirit asemănător de necredinţă şi dispreţ... După cuvintele
profetului, cu puţin înainte de anul 1798, o putere de origine şi caracter satanic urma să se ridice pentru a face
război împotriva Bibliei. Şi în ţara în care mărturia celor doi martori avea să fie adusă astfel la tăcere, urma să

6
se manifeste ateismul lui Faraon şi destrăbălarea Sodomei. Această profeţie şi-a găsit împlinirea cea mai
exactă şi mai izbitoare în istoria Franţei.” Marea Lupta 269.270
Împăratul de la miazăzi în 1798 a fost Franţa. Dar, trebuie să înţelegem clar că aici nu este vorba despre o
anumită ţară ci despre o concepţie şi aceasta este ateismul care în 1798 a fost reprezentat de Franţa.
3. Cine a fost împăratul de la miazănoapte în 1798?
Deja am stabilit că din versetul 16 Roma cucerind teritoriul Babilonului a devenit împăratul de la
miazănoapte. Dar pentru că suntem în timpul sfârşitului şi am văzut că profeţiile se înţeleg în mod spiritual să
vedem dacă Roma împlineşte şi partea spirituală a acestei profeţii. Cine este Babilonul spiritual?
“Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu
nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne. Femeia aceasta era îmbrăcată cu purpură şi stacojiu; era
împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare. Ţinea în mână un potir de aur, plin de spurcăciuni şi de
necurăţiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi
spurcăciunilor pământului.” Apoc. 17, 3-5.
„Femeia (Babilonul) din Apocalipsa capitolul 17 este descrisă ca fiind împodobită în purpură şi stacojiu şi
gătită cu aur, cu pietre preţioase şi diamante, având în mână o cupă de aur plină cu stricăciuni şi necurăţii... iar
pe frunte avea scris un nume: "Taină, Babilonul cel mare, mama desfrânatelor". Profetul spune: "Am văzut pe
femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele ucenicilor lui Isus". Babilonul este descris mai
departe ca fiind "cetatea cea mare" care are stăpânire peste împăraţii pământului". (Apoc. 17,4-6.18). Puterea
aceea care timp de multe secole a exercitat o guvernare despotică asupra monarhilor creştinătăţii este
Roma.” Marea Lupta 382
Deci avem o dovadă clară ca împăratul de la miazănoapte la vremea sfârşitului este Roma papală.
Prin urmare, conform versetului 40, la vremea sfârşitului în anul 1798, ateismul, reprezentat de Franţa, va
începe un război împotriva Romei papale. Ce ne spune istoria? A existat un război între Roma şi Franţa în
1798?
„Unul din capetele ei părea rănit de moarte; dar rana de moarte fusese vindecată. Şi tot pământul se mira
după fiară.” Apoc. 13, 3
“Cele patruzeci şi două de luni sunt acelaşi lucru ca o vreme, două vremi şi o jumătate de vreme, trei ani şi
jumătate sau 1260 de zile din Daniel capitolul 7 - timpul în care puterea papală urma să persecute pe poporul lui
Dumnezeu. Această perioadă, aşa cum se spune în capitolul precedent, a început cu supremaţia papală, anul 538
d.Hr., şi s-a încheiat în anul 1798. La data aceasta, papa a fost făcut prizonier de către armata franceză,
puterea papală a primit rana de moarte şi astfel s-a împlinit profeţia: "Cine duce pe alţii în robie va merge şi
el în robie". Marea Lupta 439
În anul 1798, dupa ce Franţa a declarat că nu există Dumnezeu (concepţie ateistă) a trimis o armată
condusă de generalul Bertie şi l-a luat în captivitate pe Papa. Fiara din Apocalipsa 13, 1-10 (papalitatea) a primit
o rană de moarte şi şi-a pierdut supremaţia asupra lumii pe care a avut-o 1260 de ani. Dar, Apocalipsa 13, 3 ne
descoperă că această rană se va vindeca ceea ce înseamnă că papalitatea işi va recâştiga poziţia pe care a
pierdut-o în 1798. Felul cum se va împlini această profeţie este descris în următoarele versete din acest capitol.
În studiul nostru am văzut că Roma pagână ca să ajungă la o supremaţie mondială a trebuit să dea la o parte trei
obstacole (Daniel 8, 9). Tot aşa şi papalitatea a trebuit să îndeparteze trei obstacole ca să se înalţe la supremaţia
totală asupra lumii (Daniel 7, 8). Sora White a spus că scene similare se vor repeta şi în ultimele zile. Acum
vom vedea că rana de moarte a papalitaţii se va vindeca, iar papa va recâştiga supremaţia mondială pierdută.
Pentru asta el trebuie să îndeparteze din nou trei obstacole: împăratul de la miazăzi sau ateismul, ţara cea
minunată şi Egiptul. Următoarele versete descriu aceste evenimente:
b): Şi împăratul de la miazănoapte se va năpusti ca o furtună peste el, cu care şi călăreţi…, şi cu multe
corăbii; va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le va îneca.” Daniel 11, 40
Aşa cum am văzut prima parte a versetului 40 ne descoperă începutul războiului între ateismul şi
7
catolicismul. În 1798 ateismul a câştigat o luptă. Partea a doua din acest verset ne descoperă că războiul nu s-a
terminat în 1798. Împăratul de la miazănoapte se va întoarce şi va veni împotriva împăratului de la miazăzi ca
„o furtună”, cu “ care şi călăreţi…, şi cu multe corăbii, va înainta asupra ţărilor lui, se va revărsa ca un râu şi le
va îneca”.
Acum, din istorie nu avem nici o dovadă că papalitatea a făcut război cu Franţa după 1798. Dar, aşa cum
deja am amintit împăratul de la miazăzi sau Egiptul spiritual nu este o anumită ţară ci este o concepţie şi cum
am văzut aceasta este ateismul. În 1798 ateismul a fost reprezentat de Franţa, dar Franţa nu a rămas mult timp o
ţară ateistă. După revoluţie, deşi filozofia ateistă a început să se dezvolte, totuşi Franţa a abandonat această
filozofie ca principiu de guvernământ. Filozofia Iacobinilor francezi s-a transformat în filozofia comunistă. În
1917 a izbucnit revoluţia în Rusia şi această ţară a continuat filozofia ateistă care a început în Franţa. De aceea
Împăratul de la miazăzi în 1917 a devenit Rusia sau Uniunea Sovietică.
Partea a doua din Daniel 11, 40 ne arată că papalitatea va distruge ateismul reprezentat de Uniunea
Sovietică şi ţările aliate cu ea? Să vedem cum confirmă istoria împlinirea acestei profeţii:
“Dintre toate evenimentele care au zguduit blocul sovietic în 1989, nici unul nu este mai încărcat cu istorie
– sau mai neverosimil – decât întâlnirea la nivel înalt care are loc în această săptămână în cetatea Vaticanului.
Acolo, în spaţioasa bibliotecă de festivităţi din secolul XVI, cezarul ateismului mondial, Mihail Gorbaciov, va
face o vizită Vicarului lui Hristos, Papa Ioan Paul al doilea.
Momentul va fi electrizant nu doar pentru că Ioan Paul a ajutat la aprinderea dorinţei de libertate în
Polonia natală care a măturat ca un tăvălug de foc întreaga Europă Răsăriteană. Dincolo de aceasta,
întâlnirea celor doi oameni simbolizează sfârşitul celui mai dramatic război spiritual al celui de-al
douăzecilea secol, un conflict în care aparent irezistibila forţă a Comunismului s-a luptat împotriva
blocului de nemişcat al Creştinismului.” Time, 4 decembrie 1989.
“Sesiunea de vineri a preşedintelui Sovietului cu papa Ioan Paul al doilea este ultima dezvoltare a unei
revoluţii din lumea comunistă la aprinderea căreia papa a contribuit şi pe care Gorbaciov a îngăduit-o să se
întâmple.” USA Today
“Graba spre libertate în Europa Răsăriteană este o dulce izbândă pentru Ioan Paul al doilea.” Life,
Decembrie 1989.
“Prin întâlniri particulare cu şefi de state, consultaţii secrete cu grupuri dizidente şi propagandă insistentă
pentru cruciada sa împotriva tiraniei, el (Ioan Paul al doilea) a ajutat la îndeplinirea celei mai mari
schimbări de la Revoluţia Rusă încoace.” Life, Decembrie 1989.
“În 1935 Iosif Stalin, conducătorul absolut al Uniunii Sovietice a primit un sfat nesolicitat. ‚Fă un gest
împăciuitor spre Vatican’, i s-a spus. Împinşi prea departe, catolicii din ţara lui ar putea deveni
contrarevoluţionari. Mustaţa stufoasă a lui Stalin a amplificat surâsul său dispreţuitor. “Papa. Câte divizii are
el?” Răspunsul de atunci a fost că nu are nici una. Răspunsul de acum este că nu are nevoie de vreuna.
Structurile Comunismului se spulberă la o atingere.” Life, Decembrie 1989.
Este uimitor şi că Biblia descrie chiar şi felul prin care Roma va distruge ateismul în Uniunea Sovietică.
Ea va folosi “care şi călăreţi” şi “multe corabii”. Ce reprezintă ei în profeţiile biblice?
a) “care şi călăreţi”
“Egiptenii i-a urmărit; şi toţi caii, carele lui Faraon, călăreţii lui şi oştirea lui, i-au ajuns tocmai când erau
tăbărâţi lângă mare lângă Pi-Hahirot, faţă în faţă cu Baal-Ţefon.” Ex. 14, 9;
„Ben-Hadad, împăratul Siriei, şi-a strâns toată oştirea: avea cu el treizeci şi doi de împăraţi, cai şi care. S-a
suit, a împresurat Samaria şi a început lupta împotriva ei.” 1 Imp. 20, 1
„Care a scos care şi cai, o oştire şi războinici viteji...” Isaia 43, 17
Carele şi călăreţii reprezintă o putere militară.

8
 b) “corabii”
“Cei ce se pogorîseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari” Ps. 107: 23
„Ea este ca o corabie de negoţ; de departe îşi aduce pâinea.” Pr. 31, 14
„Şi toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi cei ce câştigă din mare, stăteau
departe” Apoc. 18, 17
Corăbiile reprezinta o putere economică.
Deci Daniel ne arată că Vaticanul va folosi o putere militară şi economică în războiul său cu ateismul
Uniunii Sovietice. Dar, este un fapt bine cunoscut că papa nu are o forţă militară. Să ne amintim că în versetul
31 (să nu uităm că scene similare cu scenele descrise în versetele 30-36 se vor repeta) am văzut că Papalitatea sa
folosit de cele şapte triburi păgâne care l-au ajutat să distrugă cele trei obstacole şi să preia controlul asupra
lumii. În versetul 40 vedem că el se va folosi de o putere cu scopul de a recâştiga cea ce a pierdut. Care este
puterea militară şi economică care l-a ajutat în răzoiul cu ateismul sovietic? Biblia nu ne lasă fără răspuns:
“Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca
un balaur. Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine
fiarei dintâi, a cărei rană de moarte fusese vindecată” Apoc. 13, 11.12
Aceasta putere sunt Statele Unite ale Americii. Istoria confirmă această afirmaţie:
''Confruntaţi cu o prăbuşire militară a Poloniei Ronald Regan şi Ioan Paul al II-lea şi-au unit forţele în
secret pentru a ţine în viaţă uniunea Solidarităţii. Au sperat nu doar să pună presiune pe Warsaw ci să elibereze
şi Europa de Est. Doar preşedintele Ronald Reagan şi Ioan Paul al II-lea au fost prezenţi în Biblioteca
Vaticanului Luni 7 iunie 1982. A fost prima dată când cei doi s-au întâlnit şi au vorbit timp de 50 de minute...
Dar Reagan şi Papa au petrecut doar câteva minute trecând în vedere evenimentele din Orientul Mijlociu.
În schimb şi-au îndreptat atenţia spre un subiect mult mai apropiat de inima lor: Polonia şi dominaţia sovietică
în estul Europei. În cadrul acelei întâlniri Regan şi Papa s-au înţeles să preia o campanie clandestină pentru a
grăbi dizolvarea imperiului comunist. Richard Allen primul consilier pentru Securitatea Naţională a lui Ronald
Reagan a declarat: ''Aceasta a fost una dintre cele mai secrete alianţe."
„Regan a venit cu vederi foarte simple şi susţinute puternic,” spune Amiralul Bobby Inman, fost director
reprezentant al CIA. “Este clar că a văzut prăbuşirea (Comunismului) venind şi a tras tare.” În timpul primei
părţi a anului 1982, o strategie în cinci trepte a ieşit care era ţintită spre provocarea prăbuşirii economiei
Sovietice…
1. Dezvoltarea sistemului de apărare american, deja începută, ţintea la a face prea costisitoare pentru
sovietici competiţia militară cu Statele Unite. SDI a lui Regan – Războiul Stelelor a devenit un pion central al
strategiei.
2. Operaţiuni secrete ţinteau la încurajarea mişcărilor de reformă în Ungaria, Cehoslovacia şi Polonia.
3. Ajutorul financiar acordat ţărilor membre pactului de la Varşovia calibrat în funcţie de dispoziţia lor de
a proteja drepturile omului şi de a întreprinde reforme politice şi economice.
4. Izolarea economică a Uniunii Sovietice şi retragerea tehnologiei vestice şi japoneze de la Moscova.
Administraţia s-a concentrat asupra lipsirii USSR-ului de ceea ce spera să fie sursa ei principală de valută forte
în secolul XX – profiturile dintr-o conductă transcontinentală de aprovizionare cu gaz natural a Europei de Vest.
5. Folosirea crescută a Radio Libertatea, Vocea Americii şi a Radio Europa Liberă pentru a transmite
mesajele administraţiei popoarelor din Europa Răsăriteană.” Time, 4 februarie 1992, 29-30.
http://www.mosquitonet.com/~prewett/holyalliance1of2.html
"În 1981, blocul comunist primise un alt şoc. Un nou preşedinte american, Ronald Regan, a început sa-şi
pună în aplicare promisiunea de a-i înfrunta pe sovietici fară nici o ezitare. Pe parcursul următorilor ani, el a
accelerat procesul de consolidare militară şi a anunţat Iniţiativa Strategică de Apărare (SDI), un sistem de
9
apărare aeriană destinat protecţiei împotriva atacurilor cu rachete. Regan a susţinut rebelii anti-comunişti din
Nicaragua, Angola, Cambogia si Afganistan, iar trupele americane au eliberat insula Grenada de hoardele
comuniste.
Simţământul de siguranţă al sovieticilor a fost zguduit… De asemenea, Europa Occidentală exercita şi ea
presiuni asupra sovieticilor. NATO s-a lansat într-un proces de modernizare militară. Electoratul german şi-a
manifestat repulsia faţă de "uverturile împăciutoare" ale Rusiei şi a ales un guvern care a votat construirea unor
rachete noi cu raza medie de acţiune… Presiunea militară a alianţei americano - occidentală a determinat o
retragere rapidă a sovieticilor". Reader's Digest, martie 1990.
"Pentru Gorbaciov, frământarea din zona Baltică nu a însemnat doar zguduirea unui colţ retras al
imperiului construit de Lenin şi Stalin, ci chiar zguduirea temeliilor imperiului însuşi. Problema naţionalităţilor
este un semn semnificativ, dincolo de care se ascund multe alte pericole, de la prabuşirea economică şi până la
conflictele etnice violente, un semn care anunţa că dezintegrarea fulgeratoare a Imperiului Sovietic aflat în
Europa Răsăriteană, ar putea să nu se oprească la graniţele Uniunii. Pe măsură ce economia se deteriorează şi se
diminuează rezervele, dezamagirea publică faţă de Comunism şi faţă de Gorbaciov însuşi este din ce în ce mai
pregnantă, iar republicile si grupările etnice ostile şi diferitele grupuri de interes concurează într-o manieră din
ce în ce mai acerbă pentru obţinerea puterii politice şi a unor părţi din economie aflate în declin. Corupţia şi
crima sunt nestavilite; minerii şi lucrătorii căilor ferate ameninţă cu întreruperea aprovizionării cu combustibil,
în mijlocul unei ierni grele; azerbaigienii au blocat legătura feroviară cu enclava armeană din interiorul
teritoriului lor; fermierii reţin alimentele, lăsând goale rafturile magazinelor din oraşe". U.S. News and World
Report, 15 ianuarie, 1990.
De notat este şi ultima parte a versetului 40 care spune că Vaticanul „va înainta asupra ţărilor lui
(împăratului de la miazăzi), se va revărsa ca un râu şi le va îneca” cea ce este o dovadă în plus că împăratul de
la miazăzi nu este o singură ţară ci este alcătuit din mai multe ţări aşa cum a fost cazul cu Uniunea Sovietică şi
ţările aliate cu ea.
Primul obstacol este îndepartat. Au rămas încă două.
„Va intra şi în ţara cea minunată, şi mulţi vor cădea. Dar Edomul, Moabul, şi fruntaşii copiilor lui Amon
vor scăpa din mâna lui.” Daniel 11, 41
Următorul obstacol în vindecarea ranei de moarte a Vaticanului este “ţara cea minunată”.
Cine este “ţara cea minunata”?
“Dintr-unul din ele a crescut un corn mic, care s-a mărit nespus de mult spre miazăzi, spre răsărit, şi spre
ţara cea minunată.” Daniel 8: 9
„În ziua aceea, Mi-am ridicat mâna spre ei, ca să-i duc din ţara Egiptului într-o ţară, pe care o căutasem
pentru ei, ţară în care curge lapte şi miere, cea mai frumoasă dintre toate ţările.” Ez. 20: 5.6
“Dumnezeu a scos pe poporul Său ales din ţara Egiptului "cu mare putere şi cu mână tare" (Exod. 32, 11).
"A trimis pe robul Său Moise şi pe Aaron, pe care-l alesese. Prin puterea Lui, ei au făcut semne minunate în
mijlocul lor, au făcut minuni în ţara lui Ham... A mustrat marea Roşie, şi ea s-a uscat: şi i-a trecut prin adâncuri
ca printr-un pustiu" (Ps. 105,26.27; 106,9). I-a scos din ţara lor de robie, ca să-i poată aduce într-o ţară mai
bună, o ţară pe care, în providenţa Sa, le-a pregătit-o ca adăpost de duşmanii lor. I-a adus la Sine şi i-a
înconjurat cu braţele Sale veşnice; iar ei, datorită bunătăţii şi milei Sale, aveau să înalţe Numele Său şi să-L
proslăvească pe pământ.” Profeţi şi Regi 16
“Ţara cea minunată” în Vechiul Testament a fost Palestina, ţara pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru
poporul Său; ţara în care curgea lapte şi miere. De ce Dumnezeu a dat aceasta ţară poporului Său? Ca să poată
să I se închine în libertate după conştiinţa lor (în Egipt acest lucru a fost imposibil) şi să prospere din punct de
vedere material ca să răspândească Evanghelia în toata lumea. Din păcate Israelul literal nu a reuşit să
împlinească planul lui Dumnezeu pentru ei.
Dar planul lui Dumnezeu nu va rămâne neâmplinit. Aşa cum în vechime Dumnezeu a pregătit o ţară
10
pentru poporul Său în care curgea “lapte şi miere” tot aşa şi în timpurile noastre El a pregătit o altă ţară pentru
poporul Său, Israelul spiritual. Ellen White a scris:
“Dumnezeu a prevăzut o ţară ca refugiu pentru poporul Lui, ca el să I se poată închina potrivit cu
felul în care îi dictează propria conştiinţă, un ţinut asupra căruia scutul atotputerniciei a fost întins timp de
mulţi ani de zile. Dumnezeu a favorizat aceasta ţară făcând-o depozitara religiei curate a lui Hristos.”
Despre ce ţara este vorba?
“Când, prin legiuitorii ei, ţara aceasta va renunţa la principiile protestantismului şi va imita apostazia
Romei în schimbarea Legii lui Dumnezeu, atunci va fi descoperită lucrarea finală a păcatului.
Protestanţii îşi vor arunca de partea papalităţii toată influenţa şi tăria. Printr-un act naţional, ce impune
sabatul cel fals, ei vor da viaţă credinţei corupte a Romei, redeşteptând tirania şi asuprirea conştiinţei. Atunci va
fi timpul ca Dumnezeu să lucreze cu mare putere în apărarea adevărului Lui” Maranata 177 (ed. Rom.)
Este clar că ea vorbeşte despre Statele Unite ale Americii. Ele sunt “ţara cea minunată” al Noului
Testament, ţara aleasă de Dumnezeu pentru poporul Său, Izraelul spiritual.
"Când ţara pe care Domnul a pregătit-o ca loc de adapost pentru poporul Lui, pentru ca ei să I se poată
închina aşa cum le dictează propria lor constiinţă, ţara care s-a bucurat multa vreme de protecţia Celui
Atotputernic, ţara pe care Dumnezeu a favorizat-o, făcând-o depozitul religiei curate a lui Hristos - când acea
ţară, prin intermediul legiuitorilor ei, se va dezice de principiile Protestantismului si va făuri un chip al
apostaziei romane, desconsiderând şi alterând legea lui Dumnezeu - atunci se va dezvălui ultima lucrare a
omului fărădelegii". ST, 12 iunie, 1893.
“Domnul a făcut mai mult pentru Statele Unite decât pentru orice altă ţară peste care răsare soarele. Aici a
oferit un refugiu pentru poporul Său, unde să I se poată închina după cum îi dictează conştiinţa. Aici
Creştinismul a progresat în puritatea sa. Doctrina dătătoare de viaţă a singurului Mijlocitor dintre Dumnezeu şi
om a fost învăţată liber. Dumnezeu a proiectat această ţară ca să fie mereu liberă pentru ca toţi oamenii să I se
închine în concordanţă cu ceea ce le dictează conştiinţa. El a proiectat ca instituţiile ei civile în lucrarea lor în
extindere să reprezinte libertatea privilegiilor evangheliei.” Maranata, 191
De la anul 1798 Dumnezeu a început să pregatească o ţară pentru poporul care trebuia să apară în 1844.
Planul lui Dumnezeu a fost ca acest popor să fie aşezat într-o ţară unde va putea să I se închine după conştiinţa
lui şi să prospere din punct de vedere material ca să răspândească ultima solie de har către lume din Apoc. 14.
Este trist faptul că acest popor, Israelul spiritual, la fel ca şi Israelul literal, nu a realizat planul lui Dumnezeu şi
a folosit resursele dăruite de Dumnezeu în scopuri egoiste.
Daniel 11, 41 ne spune că după îndepărtarea primului obstacol, ateismul, Vaticanul se va îndrepta câtre al
doilea, “ţara cea minunată” sau SUA. Profeţia nu lasă nici un dubiu, el va reuşi să intre în această ţară.
Când se va împlini această profeţie? Când putem spune că papalitatea a intrat în “ţara cea minuantă”?
„Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie şi trăia.” Apoc. 13, 14
„Când naţiunea noastră va renunţa la principiile guvernării sale, astfel încât să promulge o lege
duminicală, prin acest act, protestantismul va da mâna cu papalitatea; nu va fi altceva decât de a da viaţă
tiraniei care aşteaptă de mult şi cu nerăbdare ocazia să izbucnească din nou într-un despotism activ.” Măr. Vol.
5, 712
SUA vor fi cucerite de către Vatican atunci când protestantismul American va aproba o lege prin care va
constrânge conştiinţa omului. Această lege este legea duminicală. Acest verset este foarte important pentru noi,
care ne numim adventiştii de ziua a şaptea. De mulţi ani am predicat că SUA vor aproba o lege prin care vor
constrânge lumea să se închine papei împotriva conştiinţei ei. Dacă ar fi înţeles corect profeţia ar fi ştiut că
aceasta se va întîmpla numai după căderea comunismului sovietic. Şi aşa cum am văzut el a căzut în 1989.
După căderea comunismului este timpul pentru legea duminicală. Acum citiţi cu atenţie următorul citat din
Spiritul Profetic:

11
 “Atunci, amăgitorul cel mare îi va convinge pe oameni că aceia care slujesc lui Dumnezeu sunt cauza
tuturor acestor rele. Clasa de oameni care a provocat dizgraţia cerului va pune toate necazurile lor asupra
acelora a căror ascultare de Legea lui Dumnezeu este o mustrare continuă pentru aceia care o calcă. Se va spune
că oamenii Îl insultă pe Dumnezeu prin călcarea sabatului duminical; că acest păcat a adus calamităţile care nu
vor înceta până nu se va impune cu stricteţe păzirea duminicii; şi că aceia care susţin cerinţele poruncii a patra,
distrugând prin aceasta respectul faţă de duminică, sunt instigatorii poporului, împiedicând revenirea lor în
favoarea divină şi la prosperitatea materială.” Marea Lupta 589-590
Aici sora White spune ca poporul american va dori sa revină “în favoarea divină şi la prosperitatea
materială". Cuvântul “revină” indică faptul că ei au avut o prosperitate materială dar au pierdut-o. Aceasta
înseamnă că înainte de impunerea legii duminicale, va exista o criză şi o cădere economică, fapt care se
desfăşoară din septembrie 2008.
Dacă această interpretare a profeţiei este corectă înseamnă că suntem la numai câteva paşi înainte de
decretarea legii duminicale. Adevărul este că înainte de 2008 a fost imposibil ca SUA să accepte aceasta lege
din simplul motiv că profeţia ne spune că această lege va veni ca rezultat al pierderii prosperităţii materiale. Din
septembrie 2008 este criza economică în SUA şi există precizări că economia americană se va prăbuşi complet
ceea ce înseamnă că poporul american va pierde prosperitatea pe care a avut-o timp îndelungat. În aceste
momente de criză poporul va cere guvernului să impună o lege duminicală din dorinţa de a reveni la această
prosperitate pierdută.
Acceptarea legii duminicale este un eveniment foarte important pentru noi pentru că aceasta lege
înseamnă încheierea harului pentru noi ca popor. După legea duminicală uşa harului este încă deschisă, dar
numai pentru cei care nu au cunoscut încă Cuvîntul Lui Dumnezeu.
“Sunt mulţi cei care încă nu au auzit adevărul cercetător pentru acest timp. Sunt mulţi cu care Spiritul lui
Dumnezeu se luptă. Timpul judecăţilor nimicitoare ale lui Dumnezeu este timpul harului pentru cei care
nu au avut prilej să afle care este adevărul. Cu duioşie va privi Domnul asupra lor. Inima Lui plină de
îndurare e mişcată; mâna Lui este încă întinsă pentru a mântui, în timp ce uşa e închisă pentru cei care nu vor
să intre” Măr. Vol. 9, 97
Legea duminicală reprezintă momentul sigilării şi curaţirii definitive a bisericii lui Dumnezeu. Este
momentul când cei superficiali şi lumeşti vor lăsa credinţa şi vor trece de partea vrăjmaşului.
“Când legea lui Dumnezeu va fi făcută fară valoare, biserica va fi cernută prin încercări de foc şi o
proporţie mai mare decât anticipăm noi acum va da ascultare spiritelor înşelătoare şi învăţăturilor
demonilor.” Maranata 26
“Se apropie în mare grabă zilele când va avea loc o mare confuzie şi nedumerire. Satana, îmbrăcat în
veşminte de înger, va înşela, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi. Vor fi mulţi zei şi mulţi domni. Va bate
fiecare vânt de învăţătură. Acelora care au dat un omagiu suprem ştiinţei, pe nedrept numită astfel, nu vor fi
atunci conducători. Aceia care s-au încrezut în intelect, în geniu sau talent nu vor sta atunci în fruntea coloanei.
Ei n-au ţinut pasul cu lumina. Celor care s-au dovedit necredincioşi nu li se va încredinţa turma. În ultima
solemnă lucrare, puţini oameni mari vor fi angajaţi în ea. Ei sunt mulţumiţi de ei înşişi, independenţi de
Dumnezeu şi El nu-i poate folosi. Dumnezeu are slujitori credincioşi care, în timpul zguduirii, în timpul de
probă, vor fi scoşi la iveală. Acum sunt ascunse suflete preţioase, care nu şi-au plecat genunchii înaintea lui
Baal… Nu este prea departe timpul când încercarea va veni pentru fiecare suflet. Ni se va impune semnul
fiarei. Aceia care pas cu pas s-au supus cerinţelor lumeşti şi s-au conformat obiceiurilor lumii nu vor găsi
că este o problemă grea să se supună puterilor ce vor fi atunci, decât să suporte batjocurile, insultele,
ameninţarea cu închisoarea şi moartea. Lupta se dă între poruncile lui Dumnezeu şi poruncile oamenilor. În
acest timp, aurul va fi separat de zgura în biserică. Adevărata sfinţenie va fi în mod clar deosebită de
aparenţele înşelătoare ale ei. Multe stele, pe care le-am admirat pentru strălucirea lor, se vor pierde în
întuneric. Pleava asemenea unui nor va fi spulberată de vânt chiar din locuri unde vedem numai arii bogate de
grâu. Toţi aceia care iau asupra lor podoabele sanctuarului, dar nu sunt îmbrăcaţi cu neprihănirea
Domnului Hristos, vor apărea în ruşinea propriei lor goliciuni.
12
 Când pomii ce nu aduc roade sunt tăiaţi pentru că ocupă pământul degeaba, când mulţimi de fraţi falşi se
deosebesc de cei adevăraţi, atunci cei ce erau în umbră vor ieşi în faţă şi cu osanale vor intra în rânduri sub
steagul Domnului Hristos. Cei care au fost timizi şi neîncrezători în ei înşişi se vor declara pe faţă pentru
Hristos şi pentru adevărul Său. Cel mai slab şi cel mai ezitant din biserică va fi atunci ca David - hotărât să facă
ceva.” Mărturii vol. 5, 80-81
“Când furtuna se apropie, o mare grupă dintre cei care au mărturisit credinţa în solia îngerului al
treilea, dar care n-au fost sfinţiţi prin ascultare de adevăr îşi vor părăsi poziţia şi vor trece în rândurile
împotrivitorilor. Unindu-se cu lumea şi împărtăşindu-se de spiritul ei, au ajuns să vadă lucrurile aproape în
aceeaşi lumină; şi când ajung la încercare, ei sunt pregătiţi să aleagă partea uşoară, populară. Bărbaţi de
talent şi cu aspect plăcut, care odinioară se bucuraseră în adevăr, îşi folosesc puterile pentru a amăgi şi a rătăci
suflete. Ei devin vrăjmaşii cei mai aprigi ai fraţilor lor de mai înainte.” Marea Lupta 608
Un alt lucru important este că numai cei care au biruit păcatul cu desăvârşire vor primi sigililul lui
Dumnezeu şi vor fi în stare să treacă prin marea strâmtorare.
“Am văzut că mulţi neglijau pregătirea atât de necesară şi aşteptau timpul de "înviorare" şi pe cel al "ploii
târzii" care să-i facă în stare să stea în picioare în ziua Domnului şi să trăiască înaintea Sa. O, pe cât de mulţi i-
am văzut în timpul strâmtorării neacoperiţi! Ei neglijaseră pregătirea necesară; din această pricină, ei nu au
putut primi înviorarea pe care toţi trebuie s-o aibă ca să poată fi pregătiţi să trăiască în faţa unui Dumnezeu
sfânt. Cei care refuză să fie modelaţi de către profeţi şi nu reuşesc să-şi curăţească sufletele ascultând de
tot adevărul şi care sunt dispuşi să creadă că starea lor este cu mult mai bună decât este în realitate vor
ajunge în timpul căderii plăgilor şi vor vedea atunci că au nevoie să fie ciopliţi şi finisaţi pentru zidire.
Dar atunci nu va mai fi timp pentru a face aceasta şi nici un Mijlocitor care să le pledeze cauza înaintea Tatălui.
Înainte de această vreme, a ieşit declaraţia înfricoşător de solemnă: "Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai
departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără
prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!" Am văzut că nimeni nu putea avea parte de
"înviorare", dacă nu obţinea biruinţa asupra oricărui păcat, asupra mândriei, egoismului, iubirii de
lume şi oricărui cuvânt şi acţiune greşite. Ar trebui, de aceea, să ne apropiem din ce în ce mai mult de
Domnul şi să căutăm cu sinceritate acea pregătire necesară pentru a ne face în stare să rămânem neclintiţi în
bătălie în ziua Domnului. Toţi să-şi aducă aminte că Dumnezeu este sfânt şi că nimeni nu poate sta vreodată în
prezenţa Sa în afară de făpturile sfinte.” Experienţe şi viziunii 71
“Nici unul dintre noi nu va primi sigiliul lui Dumnezeu, atâta timp cât caracterele noastre au o
zbârcitură sau o pată pe ele. Nouă ne este lăsată remedierea caracterelor noastre, curăţirea templului sufletului
de orice întinăciune. Atunci, ploaia târzie va cădea asupra noastră, aşa cum ploaia timpurie a căzut asupra
ucenicilor în Ziua Cincizecimii...
Ce faceţi, fraţilor, în timpul marii lucrări de pregătire? Aceia care se unesc cu lumea vor fi modelaţi de
lume şi pregătiţi pentru semnul fiarei. Acei care nu se încred în ei înşişi, care se umilesc înaintea lui
Dumnezeu şi îşi curăţă sufletul prin ascultarea de adevăr sunt modelaţi de cer şi pregătiţi pentru sigiliul
lui Dumnezeu pe frunţile lor. Când decretul va fi promulgat şi sigiliul va fi pus, caracterul va rămâne pentru
veşnicie curat şi fără pată.
Acum este timpul să ne pregătim. Sigiliul lui Dumnezeu nu va fi pus niciodată pe fruntea unui bărbat
sau a unei femei necurate. El nu va fi pus pe fruntea unui bărbat sau a unei femei ambiţioase sau care
iubeşte ceea ce este lumesc. El nu va fi pus niciodată pe fruntea bărbaţilor şi femeilor cu limba şi inima
înşelătoare. Toţi cei care primesc sigiliul trebuie să fie fără pată înaintea lui Dumnezeu - candidaţi ai
Împărăţiei lui Dumnezeu. Mergeţi înainte, fraţii şi surorile mele. Nu pot să scriu decât pe scurt despre aceste
lucruri în timpul acesta.Pregătirea este esenţială. Cercetaţi Scripturile pentru voi înşivă, ca să puteţi înţelege
solemnitatea teribilă a ceasului de faţă.” Măr. Vol. 5, 214-216
Dragi fraţi şi surori, astăzi este timpul să ne trezim şi înţelegem că timpul de probă pentru noi este foarte
scurt. Astăzi este timpul să studiem Cuvântul lui Dumnezeu şi să stăm ferm în apărarea adevărului lui
Dumnezeu fără frică de consecinţe. Astăzi este ziua în care trebuie să lăsăm toate planurile şi afacerile lumeşti
13
şi să-l cautam pe Dumnezeu zi şi noapte. Astăzi este ziua în care trebuie să plângem şi să suspinăm din cauza
tuturor păcatelor care se fac în biserică (Mărt. Vol. 5, 207-216). Astăzi este vremea să ieşim din oraşe pentru că
în curînd viaţa în oraşe vor fi foarte dificila. Acum este momentul să investim tot ce avem în lucrarea lui
Dumnezeu pentru că în curând banii nu vor avea nici o valoare:
„Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă, din pricina nenorocirilor, care au să vină peste voi.
Bogăţiile voastre au putrezit, şi hainele voastre sunt roase de molii. Aurul şi argintul vostru au ruginit; şi rugina
lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea! V-aţi strâns comori în zilele din urmă!”
Iacov 5, 1-3
„Negustorii pământului o plâng şi o jelesc, pentru că nimeni nu le mai cumpără marfa: marfă de aur, de
argint, de pietre scumpe, de mărgăritare, de in subţire, de purpură, de mătase şi de stacojiu; nici feluritele lor
soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildeş, tot felul de vase de lemn foarte scump, de aramă, de fier şi de
marmură; nici scorţişoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tămâia, nici vinul, nici untdelemnul,
nici făina bună de tot, nici grâul, nici boii, nici oile, nici caii, nici căruţele, nici robii, nici sufletele oamenilor. Şi
roadele atât de dorite sufletului tău s-au dus de la tine. Toate lucrurile alese, strălucite, sunt pierdute pentru tine,
şi nu le vei mai găsi. Cei ce fac negoţ cu aceste lucruri, care s-au îmbogăţit de pe urma ei, vor sta departe de ea,
de frica chinului ei. Vor plânge, se vor tângui, şi vor zice: „Vai! vai! Cetatea cea mare, care era îmbrăcată cu in
foarte subţire, cu purpură şi cu stacojiu, care era împodobită cu aur, cu pietre scumpe şi cu mărgăritare! Atâtea
bogăţii într-un ceas s-au prăpădit!” – Şi toţi cârmacii, toţi cei ce merg cu corabia pe mare, marinarii, şi toţi cei
ce câştigă din mare, stăteau departe” Apoc. 18, 11-17
“Am fost îndreptată spre Iacov 5,1-3: "Ascultaţi acum voi, bogaţilor! Plângeţi şi tânguiţi-vă din pricina
nenorocirilor care au să vină peste voi. Bogăţiile voastre au putrezit şi hainele voastre sunt roase de molii. Aurul
şi argintul vostru au ruginit; şi rugina lor va fi o dovadă împotriva voastră: ca focul are să vă mănânce carnea!
V-aţi strâns comori în zilele din urmă!"
Am văzut că aceste lucruri se aplică în mod special acelora care pretind a crede adevărul prezent.
Domnul îi cheamă pentru a folosi mijloacele de care dispun pentru înaintarea lucrării Sale. Le sunt
prezentate ocazii, însă îşi închid ochii faţă de nevoile cauzei şi se agaţă repede de comoara lor pământească.
Dragostea lor pentru lume este mai mare decât dragostea lor pentru adevăr, pentru semenii lor sau pentru
Dumnezeu. El face apel la ceea ce au ei, însă ei reţin în mod egoist, cu lăcomie, ceea ce au. Ei dau puţin aici,
puţin dincolo pentru a-şi linişti conştiinţa, însă ei nu şi-au învins dragostea pentru această lume. Ei nu sacrifică
pentru Dumnezeu. Domnul a ridicat pe alţii care preţuiesc viaţa veşnică, simt şi îşi dau seama de valoarea unui
suflet şi şi-au oferit cu generozitate mijloacele pe care le deţin pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu.
Lucrarea se va încheia curând; şi nu peste mult timp, mijloacele acelora care şi-au păstrat bogăţiile,
fermele lor mari, vitele etc. nu vor mai folosi la nimic. Am văzut că Domnul Se îndreaptă către aceştia cu
furie, cu mânie, şi le repetă aceste cuvinte: "Duceţi-vă acum, voi, bogaţilor". El v-a tot chemat, dar voi nu L-aţi
auzit. Iubirea pentru această lume a înăbuşit glasul Lui. Acum nu mai are nevoie de voi şi vă lasă să plecaţi,
poruncindu-vă: "Plecaţi acum, voi, bogaţilor!"
Oh, am văzut că este un lucru îngrozitor să fii astfel părăsit de Domnul; un lucru teribil să te agăţi
de lucruri nemernice aici, când El a spus că cel care va vinde şi va aduce daruri va face o comoară în
ceruri. Mi-a fost arătat că, pe măsură ce lucrarea se apropie de încheiere şi adevărul este prezentat cu putere
mare, aceşti oameni bogaţi îşi vor aduce banii şi-i vor pune la picioarele slujitorilor lui Dumnezeu, implorându-i
să-i accepte. Răspunsul din partea slujitorilor lui Dumnezeu va fi: "Duceţi-vă de-acum, voi, bogaţilor. Nu mai
este nevoie de mijloacele voastre. Le-aţi reţinut atunci când puteaţi contribui cu ele la înaintarea cauzei lui
Dumnezeu. Cei nevoiaşi au dus lipsă; ei nu au fost binecuvântaţi prin mijloacele voastre. Dumnezeu nu va mai
accepta acum bogăţiile voastre. Duceţi-vă de acum voi, bogaţilor".
Apoi, atenţia mi-a fost îndreptată spre aceste cuvinte: "Iată că plata lucrătorilor care v-au secerat câmpiile
şi pe care le-aţi oprit-o prin înşelăciune strigă! Şi strigătele secerătorilor au ajuns la urechile Domnului oştirilor"
(Iacov 5,4).” Măr. Vol. 1, 174.175
“Casele şi pământurile nu le vor fi de nici un folos sfinţilor în vremea de strâmtorare, căci ei vor fi
14
nevoiţi să fugă atunci din faţa mulţimilor înfuriate, iar în vremea aceea nu mai pot dispune de averile lor
pentru înaintarea cauzei adevărului prezent. Mi-a fost arătat că este voia lui Dumnezeu ca sfinţii să se
dezlipească, înainte de sosirea timpului de strâmtorare, de orice lucru care i-ar împovăra şi să facă
legământ cu Dumnezeu prin jertfă. Dacă ei îşi ţin averea pe altar şi Îi cer cu sinceritate lui Dumnezeu să le
descopere care le este datoria, Domnul îi va învăţa când să şi-o lichideze. Atunci ei vor fi liberi în timpul
necazului celui mare şi nu vor exista nici un fel de poveri care să-i tragă în jos. Am văzut că, dacă vreunii se
agăţau de avere şi nu-L întrebau pe Domnul care este datoria lor, El nu le făcea cunoscută datoria şi li se
îngăduia să-şi păstreze averea, iar în timpul de strâmtorare aceasta venea ca un munte asupra lor pentru
a-i zdrobi şi ei încercau să scape de ea, dar nu puteau. I-am auzit pe unii jelindu-se astfel: "Lucrarea
lâncezea, cei din poporul lui Dumnezeu mureau flămânzind după adevăr, iar noi nu am făcut nici un efort pentru
a acoperi lipsa aceasta; acum averea noastră nu este de nici un folos. O, dacă ne-am fi dispensat de ea şi ne-am
fi strâns o comoară în cer!" Experienţe şi viziunii 57
„Nu avem timp să ne ocupăm cu lucruri fără însemnătate. Timpul nostru trebuie să fie consacrat
proclamării ultimei solii de har către o lume vinovată. E nevoie de oameni care se mişcă sub inspiraţia
Spiritului lui Dumnezeu. Predicile ţinute de unii dintre pastorii noştri ar trebui să fie mult mai puternice de cum
sunt acum, căci altfel, mulţi din cei care dau înapoi în viaţa spirituală, vor prezenta o solie fără viaţă şi fără
noimă, care îi face pe oameni să adoarmă. Fiecare cuvântare trebuie să fie rostită sub stăpânirea unui simţ
al judecăţilor îngrozitoare care în curând au să se abată asupra lumii. Solia adevărului trebuie să fie
proclamată de buze atinse cu un cărbune aprins de pe altar.
Inima mea este chinuită de moarte când mă gândesc la soliile fără viaţă, prezentate de unii dintre
pastorii noştri, când, în realitate, au de dus o solie de viaţă şi de moarte. Slujitorii dorm; membrii dorm, şi o
lume piere în păcat. Domnul să ajute poporul Său să se trezească şi să umble şi să lucreze ca bărbaţi şi femei ce
se află la hotarele lumii veşnice. În curând o surpriză îngrozitoare va veni asupra locuitorilor lumii. Pe
neaşteptate, Hristos va veni cu putere şi slavă mare. Atunci nu va mai fi timp de pregătire pentru
întâmpinarea Lui. Acum e timpul ca noi să vestim solia de avertizare.” Măr. Vol. 8, 36
„Va intra şi în ţara cea minunată, şi mulţi vor cădea. Dar Edomul, Moabul, şi fruntaşii copiilor lui Amon
vor scăpa din mâna lui.”
În timpul legii duminicale mulţi vor cădea şi unii vor scăpa. Cine sunt cei care vor cădea? Ei sunt cei care
au pretins a crede în solia celor trei îngeri dar au facut compromis cu lumea şi acum, în ceasul încercării, ei vor
lăsa credinţa lor şi se vor alătura vrăjmaşilor lui Dumnezeu. În Apocalipsa ei sunt numiţi sinagoga Satanei, cei
care pretind că sunt Adventişti dar nu sunt, ci mint (Apoc. 3, 9).
"Tu crezi că aceia care se inchină la picioarele sfintilor (Apoc. 3,9), sunt în cele din urma salvaţi. Aici
trebuie să te contrazic, pentru că Dumnezeu mi-a arătat că această clasă de oameni, sunt adventişti cu numele,
care au apostaziat şi L-au crucificat pe Fiul lui Dumnezeu din nou, făcându-L de ocară înaintea lumii… Şi "în
ceasul încercării", care va veni ca să descopere caracterul fiecăruia, vor şti că sînt pierduţi pentru totdeauna şi
copleşiţi de groază se vor pleca la picioarele sfintilor." Un cuvint către turma cea mică, 15.
În timp ce mulţi care pretind a crede în solia celor trei îngeri vor cădea, Edomul, Moabul, şi fruntaşii
copiilor lui Amon vor scăpa din mâna Vaticanului. Ei simbolizează pe cei care în timpul legii duminicale vor
accepta adevărul şi vor părăsi bisericile căzute. Isaia aminteşte aceste trei popoare ca fiind cei care răspund la
solia marii strigări:
„În ziua aceea, Vlăstarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare; neamurile se vor întoarce la El, şi slava
va fi locuinţa Lui. În acelaşi timp, Domnul Îşi va întinde mâna a doua oară, ca să răscumpere rămăşiţa poporului
Său, risipit în Asiria şi în Egipt, în Patros şi în Etiopia, la Elam, la Şinear şi la Hamat, şi în ostroavele mării. El
va înălţa un steag pentru neamuri, va strânge pe surghiuniţii lui Israel, şi va aduna pe cei risipiţi ai lui Iuda, de la
cele patru capete ale pământului. Pizma lui Efraim va înceta, şi vrăjmaşii lui Iuda vor fi nimiciţi; Efraim nu va
mai fi gelos pe Iuda, şi Iuda nu va mai fi vrăjmaş lui Efraim, ci vor zbura pe umărul Filistenilor la apus, şi vor
jefui împreună pe fiii Răsăritului. Edom şi Moab vor fi prada mâinilor lor, şi fiii lui Amon le vor fi supuşi.
Domnul va seca limba mării Egiptului, Îşi va ridica mâna asupra Râului în mânia Lui, îl va împărţi în şapte
15
pâraie, aşa că îl vor putea trece încălţaţi. Şi va fi un drum pentru rămăşiţa poporului Său, care va mai rămâne în
Asiria, cum a fost pentru Israel, în ziua când a ieşit din ţara Egiptului.” Isaia 11, 10-16
Al doilea obsacol a căzut. A rămas ultimul, al treilea:
„Îşi va întinde mâna peste felurite ţări, şi nici ţara Egiptului nu va scăpa.” Daniel 11: 42
Versetul 42 ne spune că nici ţara Egiptului nu va scăpa din mâna Vaticanului. Pe cine reprezintă Egiptul?
În profeţiile Biblice Egiptul reprezintă doua lucruri: ateismul şi lumea ca întreg.
Să deschidem la Apocalipsa 17 şi să vedem cine este Egiptul:
„Şi m-a dus, în Duhul, într-o pustie. Şi am văzut o femeie, şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu
nume de hulă, şi avea şapte capete şi zece coarne”.Apoc. 17: 3
În acest capitol Ioan vede o femeie, şezând pe o fiară de culoare stacojie, plină cu nume de hulă. Femeia
simbolizează o biserică şi în acest capitol este vorba despre o biserică apostaziată numită Babilon (Roma
papală).
„Aici este mintea plină de înţelepciune. – Cele şapte capete sunt... şapte împăraţi: cinci au căzut, unul este,
celălalt n-a venit încă, şi când va veni, el va rămâne puţină vreme. Apoc. 17: 10
Cine sunt aceşti şapte împăraţi? Ei reprezinta puterile pe care Satana le-a folosit împotriva lui Dumnezeu
şi poporul Său. Cine sunt cei cinci care au căzut?
Ca să găsim răspunsul mai întâi să vedem în ce timp Ioan vede această femeie. Versetul trei spune că
femeia este în deşert. Ce reprezintă deşertul în Biblie? Să mergem la Apoc. 12: 6:
„Şi femeia a fugit în deşert, într-un loc pregătit de Dumnezeu, ca să fie hrănită acolo o mie două sute
şaizeci de zile.”
Deşertul reprezintă obscuritate, ascundere. În ce perioadă papalitatea a lucrat în ascuns? Clar, după ce a
primit rana de moarte în 1798.
„Pe frunte purta scris un nume, o taină: „Babilonul cel mare, mama curvelor şi spurcăciunilor
pământului.” Apoc. 17, 5
În momentul când Ioan are această descoperire Babilonul deja este mama curvelor. Aceasta ne aduce din
nou după 1798.
„Şi am văzut pe femeia aceasta, îmbătată de sângele sfinţilor şi de sângele mucenicilor lui Isus. Când am
văzut-o, m-am mirat minune mare.” Apoc. 17, 6
Ca să fi îmbătat mai întâi trebuie să bei. Babilonul a băut sângele sfinţilor în perioada celor 1260 de ani de
supremaţie mondială şi în momentul când Ioan îl vede el este deja îmbătat. Aceasta este a treia dovadă că Ioan a
fost luat în viziune pe vremea când Papalitatea a căzut în anul 1798. Deci cine sunt cei cinci împaraţi care au
căzut până la 1798. Ei sunt:
1. Babilon
2. Medo-Persia
3. Grecia
4. Roma păgână
5. Roma papală
Cine este cel care “este”? Care naţiune s-a ridicat după 1798 când papalitatea a primit rana de moarte?
„Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel, şi vorbea ca
un balaur.” Apoc. 13: 11
În vreme ce generalul lui Napoleon, Bertie, îl lua prizonier pe papă şi îl ducea în captivitate, Ioan a văzut
16
America ridicându-se şi crescând.
Al şaselea împărat sunt Statele Unite ale Americii.
Cine este al şaptelea, cel care n-a venit încă? Să citim versetele 12 şi 13:
„Cele zece coarne, pe care le-ai văzut, sunt zece împăraţi, care n-au primit încă împărăţia, ci vor primi
putere împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toţi au acelaşi gând, şi dau fiarei puterea şi stăpânirea
lor.”
Cei zece împăraţi “care nu au primit încă împărăţia” sunt al şaptelea cap care “nu a venit încă”. Observaţi
că în momentul vederii ei „nu au primit încă împărăţia (singular)” şi când o vor primi vor împărăţi „timp de un
ceas” sau cum spune versetul 10, „puţina vreme”. Aceşti zece împăraţi reprezintă lumea întreagă organizata prin
Organizaţia Naţiunilor Unite, care se vor supune Papalităţii. Ei sunt Egiptul sau al treilea obstacol care va fi
cucerit după ce legea Duminicală va fi acceptată în Statele Unite ale Americii. Ellen White:
"Când America, ţara libertăţii religioase, se va uni cu Papalitatea, încălcând libertatea de conştiinţă şi
obligându-i pe oameni să respecte sabatul fals, popoarele din toate ţarile globului vor fi determinate să-i
urmeze exemplul". Măr. Vol. 6, 18.
"Ţarile straine vor urma exemplul Statelor Unite. Deşi vor începe cu Statele Unite, aceleaşi crize vor
veni asupra poporului nostru din toate părţile lumii". Măr. Vol. 6, 395.
„Ci se va face stăpân pe vistieriile de aur şi de argint, şi pe toate lucrurile scumpe ale Egiptului. Libienii şi
Etiopienii vor veni în alai după el”. Daniel 11: 43
În acest verset vedem că Vaticanul, după ce a îndepărtat cele trei obstacole ia frâiele economice ale lumii.
Apocalipsa 13, 17 spune că fiara va face ca „nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta,
adică numele fiarei, sau numărul numelui ei” cea ce indică ca ea controlează economia lumii. Dar cine sunt
Libieni şi Etiopienii? Egiptul antic a avut doi vecini. Libia, o ţară foarte săracă şi Etiopia, o ţară foarte bogată.
În versetul 43 Libieni reprezintă ţările sărace (cei mici, săraci şi robi) şi Etiopia reprezintă ţările bogate (cei
mari, bogaţi şi slobozi) care se vor uni cu Vaticanul în războiul lui împotriva poporului lui Dumnezeu.
„Cu cei nesfinţiţi nu va fi decât o armonie înşelătoare ce nu face decât să ascundă, în parte, un continuu
dezacord. Ei sunt uniţi în opoziţia lor faţă de voinţa şi adevărul lui Dumnezeu, în timp ce în toate celelalte
puncte ei sunt împărţiţi datorită urii, întrecerii, geloziei şi luptei de moarte.” Măr. Vol. 5, 101
Biblia spune: “şi a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe
mâna dreaptă sau pe frunte: şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta. Adică numele
fiarei sau numărul numelui ei.” Apocalipsa 13:16-17.
“Dar nişte zvonuri venite de la răsărit şi de la miazănoapte îl vor înspăimânta, şi atunci va porni cu o mare
mânie ca să prăpădească şi să nimicească cu desăvârşire pe mulţi.” Daniel 11, 44
Acest verset ne arată că în vremea când papalitatea va recâştiga supremaţia mondială pe care a pierdut-o în
1798 din cauza unor “zvonuri” va fi foarte înspăimântat şi va porni să distrugă pe mulţi. Ce sunt aceste zvonuri?
Ele sunt o solie. În vremea aceea va fi dată o solie care îl va înspăimânta pe împărătul de la miazănoapte atât de
mult că va începe o mare persecuţie. Despre ce solie este vorba?
Ce vine de la răsărit?
“M-a dus la poartă, la poarta dinspre răsărit. Şi iată că slava Dumnezeului lui Israel venea de la răsărit.
Glasul Său era ca urletul unor ape mari, şi pământul strălucea de slava Sa.” Ez. 43, 1.2
„După aceea, am văzut pogorându-se din cer un alt înger, care avea o mare putere; şi pământul s-a luminat
de slava lui. El a strigat cu glas tare, şi a zis: „A căzut, a căzut, Babilonul cel mare! A ajuns un locaş al dracilor,
o închisoare a oricărui duh necurat, o închisoare a oricărei păsări necurate şi urâte” Apoc. 18, 1.2
„Şi am văzut un alt înger, care se suia dinspre răsăritul soarelui, şi care avea pecetea Dumnezeului celui
viu.” Apoc. 7, 2
17
 „Căci, cum iese fulgerul de la răsărit şi se vede până la apus, aşa va fi şi venirea Fiului omului.” Mat. 14,
27
„Al şaselea a vărsat potirul lui peste râul cel mare, Eufrat. Şi apa lui a secat, ca să fie pregătită calea
împăraţilor, care au să vină din Răsărit.” Apoc. 16, 12
Solia marii strigari este prezentata ca venind de la răsărit. Răsaritul vesteşte şi venirea Domnului Hristos.
Ce vine de la miazănoapte?
„Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiaţi-vă voi care trebuie să pedepsiţi cetatea, fiecare cu
unealta lui de nimicire în mână!” Şi iată că au venit şase oameni de pe drumul porţii de sus dinspre miază
noapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un om îmbrăcat într-o haină de in, şi cu o
călimară la brâu. Au venit şi s-au aşezat lângă altarul de aramă.” Ez. 9, 1.2
“Apoi Domnul mi-a zis: de la miazănoapte va izbucni nenorocirea peste toţi locuitorii ţării… Îmi voi rosti
judecăţile împotriva lor din pricina întregii lor răutăţi, pentru că M-au părăsit şi au adus tămâie altor dumnezei
şi s-au închinat lucrării mâinilor lor.” Ieremia 1:14, 16.
De la miazănoapte vine solia judecăţii.
Zvonurile de la răsărit şi miazănoapte sunt marea strigare în toată puterea ei din cauza căreia împăratul de
la miazănoapte va fi foarte înspăimântat. De aceea persecuţia va creşte şi puterea Vaticanului va încerca sa
oprească această lucrare a lui Dumnezeu. Atunci poporul lui Dumnezeu va fi prin munţi şi peşteri, unii vor fi
închişi, iar alţii omorâţi. Acest verset se referă la aşa numitul mic timp de strâmtorare, puţin timp înainte de
încheierea timpului de har.
"Ultima mare avertizare a fost auzită pretutindeni, şi a stârnit şi înfuriat pe locuitorii pământului care nu au
primit solia". Experienţe şi viziuni, 279.
“Puterea care a însoţit ultima avertizare i-a umplut de mânie pe nelegiuiţi, mânia lor s-a aprins împotriva
tuturor acelora care au primit solia, iar Satana va provoca spiritul de ură şi de persecuţie cu o şi mai mare
intensitate… Pentru că Sabatul a devenit punctul deosebit de discuţie în creştinătate, iar autorităţile religioase şi
pământeşti s-au unit pentru a impune păzirea duminicii, refuzul stăruitor al unei minorităţi de a se supune
cerinţei generale va face din ei obiectul unui blestem general. Se va cere ca acei oameni puţini, care stau în
opoziţie cu o instituţie a bisericii şi cu legea statului, să nu mai fie toleraţi; că este mai bine să sufere ei decât
naţiuni întregi să fie aruncate în confuzie şi nelegiuire. Acest argument va părea convingător; şi, în cele din
urmă, se va da un decret împotriva acelora care sfinţesc Sabatul poruncii a patra, denunţându-i ca meritând
pedeapsa cea mai aspră şi dând poporului libertatea ca, după un anumit timp, să-i dea la moarte. Romanismul
din lumea veche şi protestantismul apostaziat din lumea nouă vor lua o atitudine asemănătoare faţă de aceia care
cinstesc toate învăţăturile divine. Poporul lui Dumnezeu va fi atunci cufundat în acele scene de necaz şi de
suferinţă, descrise de profet ca fiind timpul strâmtorării lui Iacov. "Aşa vorbeşte Domnul: 'Auzim strigăte
de groază; spaimă, nu este pace! S-au îngălbenit toate feţele. Vai! Căci ziua aceea este mare; nici una n-a fost ca
ea. Este o vreme de necaz pentru Iacov; dar Iacov va fi izbăvit din ea'" (Ier. 30,5-7)." Marea Lupta 614 – 616
"Când se va desfăşura această mare lucrare, înainte de conflictul final, multi vor fi închisi, multi vor
fugi din oraşe pentru a-şi salva viaţa, şi mulţi vor fi martirizaţi pentru că au rămas de partea lui Hristos şi au
rezistat în apărarea adevărului". Maranata, 199.
“Îşi va întinde corturile palatului său între mari şi muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi
nimeni nu-i va fi într-ajutor.” Daniel 11:45.
Ce reprezintă “marea” şi “muntele cel slăvit şi sfânt”.
1. “Marea”:
“Apoi mi-a zis: „Apele, pe care le-ai văzut, pe care stă curva, sunt noroade, gloate, neamuri şi limbi.”
Apoc. 17, 15

18
 2. “Muntele cel slăvit şi sfânt”:
„Se va întâmpla în scurgerea vremurilor, că muntele Casei Domnului va fi întemeiat ca cel mai înalt
munte; se va înălţa deasupra dealurilor, şi toate neamurile se vor îngrămădi spre el. Popoarele se vor duce cu
grămada la el, şi vor zice: „Veniţi, să ne suim la muntele Domnului, la Casa Dumnezeului lui Iacov, ca să ne
înveţe căile Lui, şi să umblăm pe cărările Lui.” Căci din Sion va ieşi Legea, şi din Ierusalim cuvântul
Domnului.” Is. 2, 2.3
„Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica
Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului.” 1 Tim. 3, 15
„Şi veţi şti că Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru, care locuieşte în Sion, muntele Meu cel sfânt.
Ierusalimul însă va fi sfânt, şi nu vor mai trece străinii prin el.”
Muntele Casei Domnului, Ierusalim şi Sion reprezintă biserica lui Dumnezeu.
Versetul 45 descrie momentul când toată omenire va fi împarţită în două grupe. Papalitatea este prezentată
ca fiind la mijloc, blocând mesajul să ajungă la oameni. El este cel care împiedică omenirea să audă şi accepte
ultimul mesaj de avertizare.
Aici este prezentată şi bătălia de la Armagedon:
La răsărit de Marea Mediterană, la sud-vest de Marea Galileii şi la nord de Marea Moartă, se află
Meghido. La aproximativ 35 de mile nord-vest de Meghido este Ierusalimul, la numai 10 mile nord-vest de
Meghido este Muntele Carmel. Între Meghido şi Ierusalim sunt situaţi Munţii Garizim şi Ebal, munţii
blestemului şi binecuvântării. Acesta este cadrul geografic în care este prezentat sfârşitul Papalităţii descris în
mod simbolic în Daniel 11:45. Istoria biblică a acestor locuri este bogată în informaţii simbolice şi indică
războiul care se va încheia cu cea de-a doua venire a lui Hristos.
“Acest verset ne aduce la bătălia de la Armagedon “Îşi va întinde corturile palatului său între mare şi
muntele cel slăvit şi sfânt. Apoi îşi va ajunge sfârşitul, şi nimeni nu-i va fi într-ajutor.” Aici este descrisă o mare
bătălie care se petrece în mod simbolic între mare (Mediterană) şi muntele cel slăvit şi sfânt (Ierusalimul). Ce
câmp de bătălie a existat între aceste două puncte geografice? Profetesa Debora a fost instruită de Dumnezeu să-
i spună lui Barak să conducă zece mii de oameni că să se lupte cu duşmanii lui Israel. Ei s-au luptat la apele
Megido. Judecători 5:19. Aici au fost ucişi toţi cei răi. Vezi Judecători 4:16. Dumnezeu ne-a atras atenţia asupra
bătăliei literale care a avut deja loc la apele Megido, că să putem înţelege mai bine bătălia mondială de la
Armagedon.” Jeff Wehr Studii în cartea lui Daniel, 51
“În vremea aceea se va scula marele voievod Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău; căci aceasta va fi o
vreme de strâmtorare, cum n-a mai fost de când sunt neamurile şi până la vremea aceea. Dar în vremea aceea,
poporul tău va fi mântuit, şi anume oricine va fi găsit scris în carte.” Daniel 12: 1
Când vine acest timp de strâmtorare, fiecare caz este hotărât; nu mai este timp de probă, nu va mai fi nici
un fel de milă pentru cel nepocăit. Sigiliul viului Dumnezeu este pus pe fruntea poporului Său. Această mică
rămăşiţă, neputincioasă să se apere singură în conflictul acesta pe viaţă şi pe moarte cu puterile pământului ce
mărşăluiesc conduse de oastea balaurului, fac din Dumnezeu apărarea lor. Decretul ca să se închine fiarei şi să
primească semnul ei, sub pedeapsa persecuţiei şi a morţii, a fost emis de către cea mai înaltă autoritate
pământească. Fie ca Dumnezeu să ajute pe poporul Său acum, căci ce ar putea face ei într-o luptă atât de teribilă
fără ajutorul Său?
Concluzie:
Am urmărit desfaşurarea evenimentelor din ultimele zile aşa cum sunt prezise în profeţia din cartea lui
Daniel 11, 40-45. Am văzut că figura centrală a acestor profeţii este Împărătul de la miazănoapte sau Roma
papală. Aceste versete ne descoperă modul în care se vindecă rana de moarte suferită în anul 1798 şi revenirea
Bisericii Romano-catolice la poziţia de lider mondial. Această revenire se va face prin îndepărtarea celor trei
obstacole. Am văzut că în vechime Vaticanul a devenit conducătorul lumii tot prin îndepărtarea a trei obstacole,
lucru care a fost împlinit în perioada de treizeci de ani (508-538). Ellen White a scris:
19
 “Biserica Romană ţinteşte departe în planurile şi în căile ei de lucru. Ea foloseşte orice ocazie pentru a-şi
extinde influenţa şi a-şi mări puterea în pregătirea pentru o luptă crudă şi hotărâtă, spre a-şi recâştiga
controlul asupra lumii, a reîncepe prigoana şi a strica tot ce a făcut protestantismul. Catolicismul câştigă teren
în orice direcţie.” GC 565
“Cuvântul lui Dumnezeu a avertizat cu privire la primejdia care se apropie; dacă acesta este neglijat,
atunci lumea protestantă va vedea care sunt în realitate scopurile Romei, numai că atunci va fi prea târziu pentru
a scăpa din cursă. Ea creşte pe nesimţite în putere. Învăţăturile ei îşi exercită influenţa în sălile legiuitoare, în
biserici şi în inimile oamenilor. Ea îşi înalţă construcţii masive şi semeţe în ale căror ascunzişuri tainice se vor
repeta persecuţiile de odinioară. Pe ascuns şi nebănuit, ea îşi întăreşte forţele pentru a-şi îndeplini scopurile
atunci când va veni timpul să lovească. Tot ce doreşte este o poziţie avantajoasă, şi aceasta i s-a dat deja. În
curând, vom vedea şi vom simţi care este scopul elementului roman. Toţi aceia care vor crede şi vor asculta de
Cuvântul lui Dumnezeu vor stârni prin aceasta mustrarea şi persecuţia.” GC 581
Când sora White a scris aceste cuvinte Vaticanul se pregătea pentru “o luptă crudă şi hotărâtă”, gata “să
lovească” ca să-şi “recâştige controlul asupra lumii”. Citiţi acuma urmatorul citat:
“Da, el crede că el este papa destinat să aducă lumii o ordine economică mondială şi un nou govern
mondial, de gen nou, un guvern politico- religios. Vom reuşi toate acestea fără un război? Da, cred că fără un al
III-lea război mondial – un război atomic. Dar sângele va curge, naţiuni vor fi exterminate, cred… papa Ioan
Paul al II-lea crede cu tărie că schimbările în istorie vor fi itroduse de către Dumnezeu şi Maria, mama lui Isus.
În plus, el crede că acum este timpul schimbării omenirii şi credea că aceasta se va produce la sfârşitul
mileniului care tocmai s-a încheiat” Revolutie la Vatican 171; Malahi Martin a fost profesor la universitatea
pontificală gregoriană din Roma.
Sora White ne spunea că papa se pregăteşte încă de pe vremea ei pentru ultima luptă dar Malahi Martin ne
spune că acest timp a venit la sfârşitul secolului trecut. Din studiul nostru am înţeles că lovitura a început în
1989 prin distrugerea primului obstacol. Fraţi şi surori, papa a avut prima dată nevoie de treizeci de ani ca să se
ridice la poziţie de lider suprem al lumii, de la 508 pâna la 538. Ce credeţi, cât timp va avea nevoie acum? De la
1989 au trecut deja douăzeci de ani. Va fi nevoie din nou de treizeci de ani? Poate, dar să nu uităm că sora
White spune că “mişcările finale vor fi repezi”. Dar, chiar dacă acceptăm posibilitatea să treacă încă câteva ani
totuşi să nu uităm că harul pentru noi se încheie cu ceva timp înainte de încheierea harului pentru lume. Am
văzut că posibilitatea ca legea duminicală să fie aprobată ca rezultat ale existentei crize economice este mare.
Aceasta înseamnă că mai avem foarte puţin timp. Ce vom face? Vom rămâne indiferenţi şi ne vom continua
viaţa ca până acum sau ne vom întoarce cu toată inima către Dumnezeu în post, rugăciune şi pocăinţă adâncă?
Rugăciunea mea este ca toţi cei care citesc acest studiu să aleagă a doua opţiune.
Domnul să vă binecuvinteze şi să ne întâlnim cu toţii în cer !

AMIN!

Andov Dejan
Tel: 0740 327 689
e-mail: dejan1888@gmail.com
http://adevaruladvent.googlepages.com

20
21
22
23
24
25
26