Sunteți pe pagina 1din 44

Cumpărând

verde !
Manual despre achiziţiile publice verzi

Comisia Europeană
Atenţie: Acest document este o traducere neoficială în limba română a Manualului
pentru Achiziţii Publice Verzi elaborat de Comisia Europeană. Versiunea orginală,
publicată în 20 de limbi europene, este disponibilă la adresa de internet
http://ec.europa.eu/environment/gpp/guideline_en.htm

Notă Importantă
Acest manual este un document inidicativ al serviciilor Comisiei Europene şi nu poate fi
considerat în niciun fel obligatoriu pentru această instituţie. Trebuie de asemenea notat că
acest manual este supus evoluţiei practicii Comisiei Europene şi a speţelor Curţii de
Justiţie.

Europe Direct este un serviciu care vă ajută să găsiţi răspunsuri la întrebările dvs.
despre Uniunea Europeană.
Număr gratuit: 00 800 6 7 8 9 10 11
Un volum mare de informaţii adiţionale despre Uniunea Europeană este disponibil pe
internet.
Informaţiile pot fi accesate prin serverul Europa (http://europa.eu.int).

2
Conţinut
ACHIZIŢII VERZI: ASPECTE ESENŢIALE....................................................................4
INTRODUCERE.................................................................................................................5
CAPITOLUL 1 — STRATEGII DE ACHIZIŢII VERZI ..................................................8
1.1. Evaluarea nevoilor de instruire şi asigurarea accesului la informaţia de mediu...........9
1.2. Stabilirea priorităţilor generale pentru a a „înverzi” achiziţiile dumneavoastră.........10
CAPITOLUL 2 — ORGANIZAREA ACHIZIŢIILOR PUBLICE .................................12
2.1. Introducere .................................................................................................................12
2.2. Natura procedurii de achiziţii publice ........................................................................12
2.3. Stadiile diferite ale procedurii de achiziţii ................................................................13
2.4. Importanţa evaluării necesităţilor reale. .....................................................................13
CAPITOLUL 3 — DEFINIREA CERINŢELOR DIN CONTRACT...............................14
3.1. Definirea obiectului....................................................................................................14
3.2. Elaborarea specificaţiilor tehnice................................................................................17
3.3. Etichete ecologice.......................................................................................................20
3.4. Achiziţionarea de materiale specifice şi luarea în considerare a procesului şi a
metodelor de producţie......................................................................................................23
CAPITOLUL 4 — SELECŢIA FURNIZORILOR DE BUNURI SAU SERVICII SI A
CONTRACTORILOR ..................................................................................................... 29
4.1. Introducere..................................................................................................................29
4.2. Criterii de excludere.................................................................................................. .30
4.3. Capacitatea tehnică ....................................................................................................31
CAPITOLUL 5 — ATRIBUIREA CONTRACTULUI....................................................35
5.1. Reguli generale pentru atribuirea contractului ...........................................................35
5.2. Utilizarea criteriilor de atribuire.................................................................................37
CAPITOLUL 6 — CLAUZE DE PERFORMANŢĂ ALE CONTRACTULUI...............41
6.1. Reguli care guvernează clauzele contractului ............................................................42
6.2. Clauze de performanţă ale contractului pentru achiziţiile de lucrări sau servicii ......42
6.3. Clauze de performanţă ale contractului pentru aprovizionarea cu bunuri..................43
6.4. Impactul transportului.................................................................................................43

3
ACHIZIŢII VERZI: ASPECTE
ESENŢIALE
Achiziţiile publice verzi sunt un proces
progresiv, ale cărui faze sunt următoarele:
• Gândiţi-vă ce produse, servicii sau lucrări sunt
cele mai convenabile având în vedere atât
impactul de mediu cât şi alţi factori, precum ar fi
informaţiile de care dispuneţi, oferta de pe piaţă,
tehnologiile disponibile, costurile şi vizibilitatea
(Capitolul 1).
• Identificaţi-vă nevoile de achiziţii şi exprimaţi-
le în mod corespunzător. Alegeţi un titlu „verde”
pentru a comunica politica instituţiei dvs. către cei
din exterior, asigurând transparenţă optimă pentru
potenţialii furnizori şi pentru cetăţenii pe care
instituţia îi deserveşte (Capitolul 2).
• Elaboraţi specificaţii clare şi precise, folosind
cerinţe de mediu acolo unde este posibil (condiţii
admis/respins) (Capitolul 3):
- căutaţi exemple ale caracteristicilor de mediu în
baze de date/eco-etichetare;
- acţionaţi pe baza celor mai bune practici ale
autorităţilor contractante; folosiţi comunicarea
inter-instituţională drept o metodă de a obţine şi de
management de mediu pentru a dovedi
a disemina informaţie;
conformitatea cu criteriile (Capitolul 4).
- folosiţi o abordare ştiinţifică solidă a „costurilor
Stabiliţi criteriile de atribuire: atunci când se
pentru întregul ciclu de viaţă al produsului”; nu
foloseşte criteriul „ofertei cele mai avantajoase
atribuiţi impactul de mediu corespunzător unui
din punct de vedere economic”, inseraţi criterii
stagiu al ciclului de viaţă altei faze a acestuia;
relevante de mediu fie pentru a compara
- folosiţi specificaţii funcţionale sau bazate pe
ofertele verzi între ele (în cazul în care
performanţă care să încurajeze oferte ecologice
specificaţiile tehnice definesc contractul ca
inovative;
fiind „verde”) sau ca o metodă de a introduce
- luaţi în considerare performanţele de mediu, cum
un element de mediu (în cazul în care
ar fi folosirea de materiale prime, metode de
specificaţiile tehnice definesc contractul într-o
producţie durabile (atunci când este relevant pentru
formă neutră) şi dându-i acestuia o anumită
produsul sau serviciul final), eficienţa energiei,
pondere. Luaţi în considerare costurile întreg
energii regenerabile, emisii, deşeuri,
ciclului de viaţă (Capitolul 5)!
„reciclabilitatea”, chimicale periculoase etc.
• Folosiţi clauzele de performanţă a
-dacă nu sunteţi siguri despre existenţa, preţul sau
contractului ca pe un mod de a stabili mai
calitatea produselor verzi, cereţi variante „verzi”.
multe condiţii relevante de mediu în plus faţă
Stabiliţi criterii de selecţie pe baza listei
de contractul „verde”. Acolo unde este posibil,
exhaustive de criterii menţionate în directivele de
insistaţi asupra metodelor de transport
achiziţii publice. Acolo unde este cazul, includeţi
prietenoase pentru mediu (Capitolul 6).
criterii de mediu pentru a dovedi capacitatea
• Asiguraţi-vă mereu că tot ceea ce cereţi de
tehnică de executare a contractului. Spuneţi-le
la potenţialii licitatori şi ofertele lor au
potenţialilor furnizori de bunuri şi servicii sau
legătură cu obiectul contractului.
contractorilor că pot folosi scheme şi declaraţii de

4
Introducere
Care este legătura între achiziţiile publice şi protecţia mediului?
Autorităţile publice sunt mari consumatoare în Europa, cheltuind aproximativ 16% din
Produsul Intern Brut al UE (o sumă echivalentă cu jumătate din PIB-ul Germaniei).
Folosind puterea lor de cumpărare pentru a opta pentru bunuri şi servicii care protejează
mediul, ele pot aduce o contribuţie importantă pentru dezvoltarea durabilă. Achiziţiile
publice verzi acoperă zone precum cumpărarea de computere si clădiri eficiente din punct
de vedere energetic, echipament de birou făcut
din produse din lemn provenit din păduri
administrate în mod durabil, hârtie reciclabilă,
maşini electrice, transport public ecologic,
cantine cu alimente organice, electricitate
provenind din surse de energie regenerabile şi
sisteme de aer condiţionat care să corespundă
soluţiilor tehnice celor mai avansate pentru
protecţia mediului.
Achiziţiile verzi se referă de asemenea şi la
influenţarea pieţei prin puterea exemplului. Prin
promovarea achiziţiilor verzi, autorităţile
publice pot realmente stimula industria să
dezvolte tehnologii ecologice. În cazul anumitor
sectoare de producţie, lucrări şi servicii,
impactul poate fi în mod deosebit semnificativ, întrucât instituţiile publice comandă o
parte largă a pieţei (computere şi clădiri eficiente din punct de vedere energetic,
transportul public, şamd).
În final, prin luarea în considerarea a costurilor aferente întregului ciclu de viaţă ale unui
contract, achiziţiile publice verzi dau posibilitatea de a economisi bani protejând în
acelaşi timp mediul. Cumpărând în mod înţelept, se pot economisi materiale şi energie, se
poate reduce cantitatea de deşeuri şi poluarea şi se încurajează modelele durabile de
comportament.

5
Potenţiale beneficii de mediu
Comisia Europeană a cofinanţat un proiect de cercetare — numit Relief (1)— pentru a
evalua în mod ştiinţific potenţialele beneficii de mediu care s-ar obţine dacă achiziţiile
publice verzi ar fi adoptate pe scală largă în UE. Rezultatele au produs următoarele
concluzii:
• Dacă toate autorităţile publice din UE ar cere electricitate „verde”, s-ar economisi
echivalentul a 60 de milioane de CO2, ceea ce este echivalent cu 18 % din angajamentul
UE de reducere a gazelor de seră luat sub Protocolul de la Kyoto. S-ar putea realiza
aproape aceeaşi economisire dacă autorităţile publice ar opta pentru clădiri eco-eficiente.
• Dacă toate autorităţile publice din UE ar opta pentru computere mai eficiente din punct
de vedere energetic, direcţionând astfel întreaga piaţă,aceasta ar duce la economisire de
830.000 tone de CO2.
• Dacă toate autorităţile publice europene ar opta pentru toalete şi instalaţii sanitare
eficiente în clădirile lor, aceasta ar reduce consumul de apă cu 200 milioane tone
(echivalent cu 0.6 % din consumul total al gospodăriilor la nivelul UE).
______________________
(1) Acest proiect a fost finanţat de Key Action ‘Oraşul de mâine şi moştenirea culturală’ sub cel de-al
cincelea program pentru Dezvoltarea cercetării şi a tehnologiei. A fost publicat un manual pentru a ajuta
autorităţile locale să ecologizeze achiziţiile. Pentru mai multe informaţii despre proiectul Relief, vezi
pagina de web: (http://www.iclei.org/europe/ecoprocura/info/politics.htm ).

Acest manual a fost elaborat pentru a ajuta autorităţile publice să lanseze cu succes o
politică de achiziţii verzi. Manualul explică într-o manieră practică posibilităţile oferite
de dreptul european comunitar şi expune soluţii simple şi eficiente care pot fi folosite în
procedurile de achiziţii publice. Din motive practice, manualul urmează logica şi
structura procedurii de achiziţii şi oferă o multitudine exemple practice de achiziţii verzi
de către autorităţile publice din UE1. Acest manual a fost produs mai în special pentru
autorităţile publice, dar sperăm să-i inspire şi pe achizitorii din marile companii. Ar trebui
de asemenea ajute furnizorii de bunuri şi servicii, precum şi contractorii – îndeosebi
companiile mai mici – să înţeleagă şi să atingă cerinţele achiziţiilor de mediu impuse.
Manualul este disponibil pe site-ul web al Comisiei Europene, la secţiunea achiziţii
publice verzi, care conţine informaţii practice suplimentare, linkuri utile şi informaţii de
contact pentru autorităţile contractante care vor să-şi ecologizeze achiziţiile
(http://europa.eu.int/comm/environment/gpp/ ).

Contextul legal şi politic


Mult timp, autorităţile contractante nu au luat cu adevărat în considerare valoarea
de mediu a bunurilor, serviciilor şi a lucrărilor. Cu toate acestea, contextul politic şi
economic global s-a schimbat, o dată cu apariţia conceptului de dezvoltare durabilă –
„dezvoltare care satisface nevoile prezentului fără să compromită capacitatea generaţiilor
viitoare de a-şi satisface propriile necesităţi” – şi cu nevoia de a lua în considerare
aspectele de mediu în toate celelalte politici (în paralel cu aspectele economice şi
sociale).
1
Observaţie importantă: Deşi informaţia din acest manual a fost verificată cu atenţie, Comisia Europeană
nu îşi asumă responsabilitatea cu privire la cazurile specifice menţionate în manual sau în linkurile de pe
alte website-uri.

6
De la includerea sa în Tratatul din 1997, dezvoltarea durabilă este recunoscută ca
şi un scop fundamental al UE. În 2000, la Lisabona, liderii UE au proclamat obiectivul de
a face UE ‘cea mai competitivă şi dinamică economie bazată pe cunoaştere din lume,
capabilă de creştere economică durabilă cu locuri de muncă mai multe şi mai bune şi o
mai bună coeziune socială’ până în 2010. Strategia Lisabona a fost completată cu un al
treilea pilon, cel de mediu, după adoptarea strategiei de dezvoltare durabilă a UE la
Consiliul European de la Gothenburg din 2001 (1). Această strategie a marcat un punct de
cotitură. Scopul era promovarea creşterii economice şi a coeziunii sociale acordând
atenţia corespunzătoare protecţiei mediului. Acest lucru implică faptul că obiectivele de
mediu trebuie evaluate împreună cu impactul economic şi social, astfel încât să se poată
găsi soluţii care să aducă câştig pentru economie, ocuparea forţei de muncă şi mediu.
În 2002, Consiliul şi Parlamentul European au adoptat cel de-al şaselea program
de acţiune pentru mediu (2), elaborând foaia de parcurs pentru mediu a UE pentru
următorii 10 ani şi identificând patru domenii unde este nevoie în mod urgent de acţiune:
schimbări climatice, natură şi biodiversitate, managementul resurselor, precum şi mediul
şi sănătatea. Implementarea strategiei de dezvoltare durabilă a UE şi a celui de-al şaselea
PAM într-o Uniune lărgită va fi cu adevărat o provocare.

La nivel internaţional, UE a jucat un rol


de promotor în dezvoltarea şi promovarea
acordurilor şi convenţiilor internaţionale
de mediu. De exemplu, în ratificarea
Protocolului de la Kyoto pentru Schimbări
Climatice în 2002, UE şi-a luat
angajamentul de a reduce emisiile de gaze
de seră cu 8% între 2008 şi 2012 (în
comparaţie cu nivelurile din 1990).
Obiectivul de dezvoltare durabile
la toate nivelurile de guvernare nu poate fi
atins dacă nu există o integrare a
dimensiunii de mediu în toate celelalte
politici, prin implementarea corectă a
politicilor de mediu, prin creşterea
utilizării instrumentelor de piaţă şi prin
informarea publicului pentru a pregăti
schimbările comportamentale necesare (3).
La nivel global, achiziţiile publice verzi
sunt menţionate în mod specific în „Planul
de implementare” a Summitului Mondial
privind Dezvoltarea Durabilă ce a avut în Johannesburg în Decembrie 2002, care
încurajează autorităţile relevante de la toate nivelurile să ia în considerare aspectele de
dezvoltare durabilă în luarea deciziei şi să promoveze politicile de achiziţii publice care
încurajează dezvoltarea şi utilizarea pe scară largă de bunuri şi servicii sănătoase din
punct de vedere al mediului (4).

7
Sub egida Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE),
ţările membre OCDE au convenit asupra recomandării Consiliului de a îmbunătăţi
performanţa de mediu a achiziţiilor publice (5).
In comunicarea sa interpretativă din 4 iulie 2001 (6), Comisia Europeană a
stabilit posibilităţile oferite de dreptul comunitar de a integra consideraţiile de mediu în
procedurile de achiziţii publice. Curtea Europeană de Justiţie a clarificat mai departe
aceste posibilităţi (7).
Directivele privind achiziţiile publice (8) adoptate pe 31 Martie 2004
consolidează şi completează contextul legal. Acestea menţionează în mod specific în text
posibilităţile de a folosi consideraţiile de mediu în elaborarea specificaţiilor tehnice şi a
criteriilor de atribuire precum şi în clauzele de performanţă ale contractelor.
Deşi directivele se aplică doar contractelor de achiziţii publice a căror valoare
estimată depăşeşte anumite praguri (aşa cum este menţionat în directive), Curtea de
Justiţie a reglementat faptul că principiul Tratatului CE de tratatment egal şi transparenţă,
la fel ca şi libera mişcare a bunurilor, libertatea de stabilire şi libertatea de a furniza
servicii, se aplică de asemenea contractelor cu valori mai mici decât cele prag.
___________________________
(1) COM(2001) 264 final.
(2) Decizia No 1600/2002/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 iulie 2002 ce stabileşte al
şaselea program comunitar de acţiune pentru mediu (JO 242, 10.9.2002).
(3) Trebuie notat că acest ghid se limitează la aspectele de mediu ale dezvoltării durabile. În ceea ce
priveşte aspectul social al dezvoltării durabile, referinţa este Comunicarea interpretativă a Comisiei din 15
Octombrie 2001 privind posibilităţile de integrare a consideraţiilor sociale în achiziţiile publice şi noile
directive de achiziţii publice care fac explicit referire la aceste posibilităţi.
(4) Pentru mai multe informaţii, a se vedea
http://www.un.org/esa/sustdev/documents/WSSD_POI_PD/English/POIToc.htm
(5) A se vedea textul pe Internet — 23 Ianuarie 2002 — C(2002)3
http://webdomino1.oecd.org/horizontal/oecdacts.nsf/Display/875330FE889EC528C1256F040032D313?Op
enDocument .
(6) Comunicarea interpretativă a Comisiei din 4 iulie 2001 privind dreptul comunitar aplicabil achiziţiilor
publice şi posibilităţile de integrare a consideraţiilor de mediu în achiziţiile publice (COM(2002) 274 final).
(7) Decizia Curţii de Justiţie din 17 septembrie 2002 în cazul C-513/99 şi din 4 decembrie 2003 in cazul C-
448/01.
(8) Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31 martie 2004 privind coordinarea
procedurilor pentru atribuirea contractelor de lucrări publice, achiziţii publice şi contracte publice (numită
pe scurt Directiva 2004/18/CE) şi Directiva 2004/17/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 31
martie 2004 ce coordonează procedurile de achiziţii a entităţilor ce operează în sectoarele de apă, energie,
transport şi servicii poştale (numită pe scurt: Directiva 2004/17/CE).

Capitolul I
Cumpărând verde: strategii
În principiu, decizia politică de a face achiziţii verzi nu ar trebui să pună probleme
autorităţilor publice, indiferent care sunt acestea. Acestea ar trebui să fie încurajate să
facă acest lucru, nu doar pentru că aduce beneficii pentru mediul înconjurător, dar şi
pentru că îmbunătăţeşte imaginea autorităţilor publice. De fapt, politica achiziţiilor verzi
nu necesită în mod normal schimbări de ordin structural din partea autorităţii
contractante.
Punerea politicilor în practică va necesita în primul rând o planificare strategică:
organizarea unor instruiri adecvate pentru personalul care lucrează în domeniu,
asigurarea accesului la informaţiile privind mediul şi stabilirea priorităţilor în alegerea

8
contractelor cele mai avantajoase pentru achiziţii verzi. O dată ce aceste condiţii au fost
îndeplinite, autorităţile contractante vor putea să treacă la organizarea procedurilor de
achiziţii publice verzi (capitolul 2).

1.1 Evaluarea necesităţilor de training şi asigurarea accesului la informaţiile de


mediu
Personalul responsabil cu achiziţiile
publice trebuie să-şi însuşească
cunoştiinţele juridice, financiare şi cele
legate de mediu pentru a putea decide în
ce măsură şi unde pot fi introduse
condiţii de mediu în cadrul achiziţiilor
publice, dacă acestea au fost introduse la
nivelul la care se poate obţine cel mai
bun raport cost/beneficiu precum şi dacă
acestea corespund priorităţilor de mediu
stabilite de autoritatea contractantă.

Un ghid al practicilor de mediu în Barcelona


Autorităţile locale din Barcelona au editat, pentru cei 12.000 de angajaţi ai lor,
un foarte bun ghid al practicilor de mediu, care conţine informaţii privind achiziţiile
publice verzi şi alte domenii legate de mediu.(¹ )
_____________
Mai multe informaţii sunt disponibile pe Internet la adresa :
(1) http://www.bcn.es/agenda21/A21_text/guies/GreenOfficeGuide.pdf).

Este important să se comunice politica de achiziţii verzi unei game lari de factori
interesaţi, inclusiv furnizorilor existenţi şi potenţiali, prestatorilor de servicii şi
contractanţilor, astfel încât să se poată ţine seama de noile reglementări.
Cooperarea între autorităţile contractante este un alt mod de a creşte accesul la expertiza
şi know-how-ul în materie de mediu şi de a comunica această politică şi factorilor
externi.
Linii directoare pentru achiziţiile ecologice în Voralberg
Landul austriac Voralberg are 96 de oraşe mici, distribuite într-o zonă unde densitatea
populaţiei este relativ scăzută. Majoritatea dintre ele nu dispun de achizitori angajaţi
permanent, ca să nu mai vorbim de specialişti în ecologie. În aceste condiţii, pentru a
putea avea o politică de achiziţii verzi de succes, a fost necesară cooperarea şi facilitarea
activităţii tehnice a achizitorilor în ceea ce priveşte stabilirea de criterii. Pentru aceasta,
landul Voralberg a elaborat ghiduri ecologice privind achiziţiile de servicii pentru
construcţii şi produse de birotică. Aceste ghiduri sunt acum disponibile pe Internet.(1)
_____________
(1) A se vizita site-ul Voralberg (http://www.voralberg.at)

9
1.2 Stabilirea priorităţilor generale pentru a ecologiza achiziţiile
• Adoptaţi o abordare cât mai progresivă.
Începeţi cu un număr limitat de produse sau
servicii al căror impact de mediu este
cunoscut sau unde alternativele ecologice
sunt mai uşor disponibile, fără a presupune
costuri suplimentare (de ex.: hârtie reciclată
sau echipamente de birou cu mare eficienţă
energetică). În acelaşi timp, asiguraţi-vă că
cerinţele caietului de sarcini nu au un impact
negativ asupra mediului înconjurător (de ex.:
excluderea folosirii componentelor
reciclate).

Abordarea progresivă adoptată la Dunkerque şi la Lille


Oraşul Dunkerque din Franţa a adoptat o abordare progresivă, care s-a concretizat
prin eforturile depuse în 1999 în favoarea achiziţiilor publice verzi. S-a început cu un
produs iar ulterior, căpătând încredere în urma testării şi a unei colaborări strânse cu
utilizatorii, s-a creat mediul propice pentru trecerea la un sistem de achiziţii ecologice
sistematic, cu luarea în calcul a opţiunilor ecologice şi pentru alte produse.
Oraşul Lille a înfiinţat un birou care să-i instruiască pe cei din domeniul achiziţiilor
să caute produse care să limiteze impactul asupra mediului înconjurător. S-a început cu
şase produse: hârtie, vopsea, cerneală, produse de curăţat, iluminat stradal şi lemn,
urmând să se definească o procedură pentru a aplica această politică şi la alte produse.

• Luaţi în considerare impactul asupra mediului. Alegeţi produse prioritare pentru


ecologizare pe cele cu un impact ridicat asupra mediului înconjurător (ex.: parcul
auto, servicii de curăţătorie).
• Concentraţi-vă asupra uneia sau mai multor probleme de mediu, cum ar fi
schimbările climatice sau deşeurile. Introduceţi cerinţe generale pentru eficienţă
energetică sau reciclabilitate.
• Luaţi în calcul disponibilitatea şi costurile alternativelor mai ecologice. Există
produse mai ecologice pe piaţă? Răspund ele exigenţelor dvs.? Puteţi să vi le
permiteţi din punct de vedere financiar?
• Luaţi în considerare disponibilitatea informaţiilor. Puteţi găsi informaţiile ştiinţifice
şi de mediu de care aveţi nevoie pentru a stabili criterii legate de acel produs? Cât de
dificil este să stabiliţi criteriile tehnice şi să le exprimaţi într-o cerere de ofertă?

Baza de date a Comisiei europene pentru produse şi servicii


Comisia europeană a stabilit o bază de date care conţine informaţii privind mediul,
pentru cca.100 de grupe de produse şi servicii. Aceste informaţii (cum ar fi etichetele
ecologice care există pentru un anumit produs sau impactul acestora asupra mediului)
sunt destinate achizitorilor din sectorul public şi privat. Această bază de date se poate
consulta pe Internet, la adresa: http://europa.eu.int/comm/environment/green_purchasing.

10
• Încercaţi să faceţi cât mai vizibilă politica ecologică. Cât de vizibilă va fi
politica ecologică asupra publicului şi personalului? Vor percepe eforturile care se
fac pentru a îmbunătăţi performanţele legate de mediul înconjurător? Schimbările
de mare anvergură, cum ar fi tipul de autovehicule folosit de autorităţi sau
servirea de alimente organice în cantinele şcolare sunt mijloace de sensibilizare
atât pentru această politică, cât şi pentru alte proiecte de mediu.
• Luaţi în considerare potenţialul dezvoltării tehnologice. Dacă politica
achiziţiilor verzi s-ar aplica produselor şi serviciilor încă de la începutul
dezvoltării şi apariţiei lor pe piaţă, şansele de reuşită în acest domeniu ar fi mai
mari decât dacă s-ar încerca modificarea caracteristicilor de mediu ale sectoarelor
deja dezvoltate.

Modelul german de proiect - pilot privind încălzirea piscinelor cu energie


solară
În 1983, Comisia europeană şi ministrul german al cercetării şi tehnologiei au lansat
un proiect – pilot care constă în înlocuirea energiei convenţionale cu energia solară
pentru a încălzi apa din piscine. Imboldul financiar pe care achiziţiile publice l-au dat
acestui produs nou a ajutat la scăderea preţurilor şi a făcut produsul mai atractiv pentru
achizitorii din sectorul privat.

• Adoptaţi o abordare ştiinţifică solidă bazată pe ciclul de viaţă al produsului.


Evitaţi să transferaţi impactul de mediu al unei faze a ciclului vieţii ale unui
produs spre o altă fază. Căutaţi informaţiile relevante pe etichetele ecologice
sau pe site-urile de pe Internet, precum şi în bazele de date destinate
informării consumatorilor.

11
Capitolul II
Organizarea achiziţiilor publice
Cuprins

- Achizitorii publici au obligaţii mai stricte


decât cei privaţi să obţină cel mai bun raport
calitate – preţ şi să garanteze corectitudinea
procedurilor de achiziţii publice. Cel mai bun
raport calitate – preţ nu exclude analiza
impactului asupra mediului. A fi corect
înseamnă a oferi şanse egale şi a garanta
transparenţa.
- Faza pregătitoare este esenţială. Analiza şi
planificarea atentă sunt foarte importante,
înaintea lansării unei cereri de ofertă, dacă
trebuie atinse anumite obiective de mediu.
- Este foarte important să analizaţi exact de
ce anume aveţi nevoie, înainte de a vă decide
asupra unei soluţii.

2.1 Introducere
Pentru a face funcţională o politică de mediu este esenţială analiza procedurii de
achiziţii publice. O politică a achiziţiilor verzi poate, dacă nu este corect implementată,
să ridice probleme de ordin practic, ca de exemplu când şi cui trebuie să ne adresăm,
precum şi ce criterii trebuie utilizate.

2.2 Natura procedurii de achiziţie publică


Procedura de achiziţie publică constă, de fapt, în potrivirea cererii cu oferta, aşa
cum se întâmplă şi în cazul achiziţiilor private, singura diferenţă fiind aceea că
autorităţile publice trebuie să fie în mod special precaute atunci când atribuie contractele,
având în vedere că acestea sunt entităţi publice finanţate din banii contribuabililor.
Această prudenţă specială poate fi tradusă prin respectarea a două mari principii :
• Obţinerea celui mai bun raport calitate – preţ
• Garantarea unui tratament echitabil

Cel mai bun raport calitate – preţ


Autorităţilor contractante le revine responsabilitatea să obţină cel mai bun raport
calitate – preţ, folosind banii contribuabililor, pentru orice produs pe care vor să îl
achiziţioneze. Cel mai bun raport calitate – preţ nu înseamnă neapărat selectarea ofertei
celei mai ieftine, ci a selecta oferta cea mai ieftină în raport cu parametrii stabiliţi.
Protecţia mediului poate fi unul dintre aceşti parametri şi poate juca acelaşi rol ca şi
ceilalţi factori pentru atribuirea contractului. Aşadar, cel mai bun raport calitate – preţ nu
exclude consideraţiile legate de mediu.

12
Garantarea unui tratament echitabil
Garantarea unui tratament echitabil înseamnă respectarea principiilor pieţei
interne, pe care se fondează directivele referitoare la achiziţiile publice şi legislaţia
naţională care le transpune. Cel mai important dintre aceste principii, egalitatea de
tratament, presupune ca toţi competitorii să aibă şanse egale de a accede la un contract.
Ca să se poată garanta aceste condiţii de competitivitate, trebuie aplicate totodată şi
principiile transparenţei.
Dintre dispoziţiile care au legătură cu principiul egalităţii de tratament din
directivele privind achiziţiile publice, putem cita, de exemplu, data limită de depunere a
ofertelor şi cererilor de participare, precum şi regulile comune referitoare la specificaţiile
tehnice.
Exemple ale aplicării principiului transparenţei pot fi găsite în diferitele prevederi
ale publicării anunţurilor şi în obligaţia autorităţilor contractante de a informa
competitorii în legătură cu motivul respingerii ofertelor lor.

2.3 Diferitele stadii ale procedurii de achiziţii publice


Faza pregătitoare a oricărei proceduri de achiziţie publică este de o importanţă
fundamentală. Orice greşeală apărută la acest nivel, va avea un efect negativ atât asupra
celorlalte etape, cât şi asupra rezultatului final, deoarece fiecare etapă se bazează pe
rezultatul celei precedente. De aceea, înainte de a începe o procedură de cerere de ofertă,
trebuie definit foarte clar atât obiectul contractului, cât şi instrumentele utilizate pentru a
se ajunge la rezultatul final. Un alt factor care subliniază importanţa fazei pregătitoare,
este acela că stadiile incipiente ale procedurii de achiziţie publică oferă cea mai bună
ocazie de a lua în considerare problemele legate de mediu.
Structura generală a unei proceduri de achiziţie publică nu diferă substanţial de
procedura de achiziţie din domeniul privat. Ambele parcurg în linii mari aceleaşi stadii:
definirea obiectului contractului, elaborarea specificaţiilor tehnice şi a parametrilor
contractuali pentru produse/lucrări/servicii, selecţionarea candidatului corespunzător şi a
celei mai bune oferte. Acest manual alocă un capitol fiecărei etape, analizând
posibilităţile de includere a aspectelor de mediu în fiecare etapă şi furnizând exemple
practice şi recomandări.

2.4 Importanţa evaluării nevoilor reale


O etapă importantă a fazei pregătitoare, înainte chiar de a defini obiectul
contractului, este evaluarea nevoilor reale.
De exemplu, trebuie să diseminaţi informaţii către public. Să admitem că vă
decideţi să cumpăraţi pliante tipărite, afişe, broşuri şi anunţuri în presă. În orice caz, dacă
analizaţi problema din perspectiva soluţiilor posibile mai degrabă decât din perspectiva
necesităţilor, este posibil să optaţi pentru soluţii mai bune pentru mediu, cum ar fi
difuzarea electronică a informaţiilor pe site-uri web sau prin curier electronic.
Astfel, pentru a fi eficienţi, ar fi bine să vă descrieţi nevoile într-o manieră cât mai
practică, astfel încât să nu excludeţi nici o posibilitate disponibilă de pe piaţă. Odată
analizate necesităţile, s-ar putea să ajungeţi la concluzia că nici nu mai e necesar să
încheiaţi un contract de achiziţie publică.

13
Achiziţii mai puţine la Pori
A cumpăra ecologic nu înseamnă întotdeauna a cumpăra produse mai ecologice.
Poate însemna să cumperi mai puţin. Oraşul Pori din Finlanda, situat pe ţărmul Mării
Baltice, a creat un serviciu intern de reutilizare, care funcţionează datorită unui avizier
postat pe internet. Angajaţii care nu mai folosesc anumite echipamente de birou, le pot
oferi altor departamente sau angajaţi, cărora acestea le sunt necesare.(¹)
______________
(1) Mai multe informaţii la : http://www3.iclei.org/rgpis/egpc-061.html

Capitolul 3
Definirea cerinţelor contractului

Cuprins
• Atunci când se defineşte obiectul
unui contract, autorităţile contractante
au mare libertate să aleagă ce doresc să
achiziţioneze. Acest lucru lasă spaţiu
amplu pentru a include aspecte de
mediu, cu condiţia de a nu distorsiona
piaţa prin limitarea sau împiedicarea
accesului.
• Analiza de piaţă poate furniza
informaţii esenţiale despre opţiunile de
mediu disponibile precum şi despre
tarifele şi condiţiile comerciale
generale.
• Specificaţiile tehnice ale etichetelor
ecologice se pot dovedi folositoare
pentru redactarea specificaţiilor
tehnice; totuşi, nu este permisă
impunerea către furnizori ca aceştia să
fie înregistraţi sub orice formă de
schemă de eco-etichetare.
• Dacă prezintă relevană, pot fi
specificate materiale specifice şi metodele de producţie de mediu.
3.1. Definirea obiectului contractului
Obiectul unui contract constă în tipul de produs, serviciu sau lucrare ce se doreşte
a fi achiziţionat. Acest proces de definire va rezulta în mod general într-o descriere de
bază a produsului, serviciului sau lucrării, dar poate lua şi forma unei definiţii bazată pe
indicatori de performanţă.
Din punctul de vedere al consideraţiilor de mediu, o definiţie bazată pe indicatori
de performanţă apare preferabilă, deoarece în acest caz autoritatea contractantă nu trebuie
să stipuleze în detaliu toate caracteristicile pe care produsul/serviciul/lucrarea ar trebui să
le aibă, ci doar efectul dorit pe care acesta ar trebui să-l producă.

14
3.1.1. Dreptul de a alege
In principiu, există libertatea de a defini obiectul contractului în orice manieră
care răspunde nevoilor instituţiei. Legislaţia în domeniul achiziţiilor publice nu este atât
de mult legată de ceea ce cumpără autorităţile contractante, cât mai ales de modalitatea
de cumpărare. Din acest motiv, nici una din directivele privind achiziţiile nu
restricţionează definirea subiectului de interes al contractului.
Cu toate acestea, libertatea de definire a contractului nu este nelimitată. În unele
cazuri, alegerea unui produs, serviciu sau a unei lucrări specifice poate distorsiona
câmpul de acţiune în domeniul achiziţiilor publice al companiilor din Uniunea
Europeană. Din acest motive este necesară existenţa unor elemente de siguranţă.
Aceste elemente de siguranţă se regăsesc, înainte de toate, în faptul că prevederile
Tratatului CE privind non-discriminarea, libertatea de a furniza servicii şi libera mişcare
a bunurilor se aplică în toate cazurile, inclusiv contractelor de achiziţii publice cu valori
mai mici decât cele prevăzute de directive sau anumitor aspecte ale contractelor care nu
sunt acoperite în mod explicit de directive. În practică, acest lucru înseamnă că trebuie să
ne asigurăm că contractul nu va afecta accesul pe piaţa naţională al operatorilor din UE.
Un al doilea element de siguranţă este faptul că, în conformitate cu regulile de
achiziţii publice, specificaţiile tehnice folosite pentru a defini contractul trebuie să fie
definite într-o formă non-discriminatorie.

3.1.2. Alegerea unui titlu „verde” pentru contract


Un titlu „verde” furnizează ofertanţilor o identificare rapidă a ceea ce se aşteaptă
de la aceştia şi transmite mesajul că performanţa de mediu a produsului sau a serviciului
va reprezenta o parte importantă a contractului.

Un titlu verde ales de Institutul pentru Managementul Mediului din Bruxelles


Institutul pentru Managementul Mediului din Bruxelles (1) şi-a denumit cererea de
oferte pentru servicii de curăţenie: ‘Contract de servicii de curăţenie ce respectă protecţia
mediului’. Alte titluri sugestive ar putea include ‘Contract de catering cu alimente
organice’ sau ‘Clădire eficientă din punct de vedere energetic’.
_____________________
(1) http://www.ibgebim.be

Folosirea titlurilor promoţionale trimite un mesaj nu doar potenţialilor furnizori,


dar şi comunităţii locale sau altor autorităţi contractante.

3.1.3. Realizarea analizei de piaţă


În procesul de stabilire a ceea ce dorim să cumpărăm, înţelegerea pieţei este
esenţială. Dezvoltarea unui concept pentru un produs, serviciu sau lucrare este foarte
dificilă fără a se cunoaşte ceea ce este disponibil pe piaţă. Alternativele verzi nu sunt
întotdeauna evidente sau bine promovate.
Aşadar, există nevoia unor studii. Aceste studii ar putea lua forma unei analize de
piaţă. O analiză de piaţă constă dintr-o examinare generală a potenţialului pieţei care ar
putea satisface nevoile deja definite.
Pentru a avea succes, această analiză trebuie să fie făcută într-o manieră deschisă
şi obiectivă, concentrându-se pe soluţiile generale care sunt disponibile pe piaţă şi nu pe
contractorii preferaţi sau favoriţi. În acest mod se vor evidenţia alternativele prietenoase

15
pentru mediu, dacă acestea există, precum şi nivelul general de preţ pentru opţiunile
disponibile.

În căutarea produsului adecvat


O comunitate ce planifică să achiziţioneze garduri şi mobilier stradal poate să
investigheze materialele disponibile pe piaţă, ca de exemplu lemn provenit din păduri
administrate durabil din punct de vedere al mediului sau materiale sintetice fabricate din
materii prime reciclate.

3.1.4. Recomandări privind contractele de lucrări


În sectorul lucrărilor, atenţia se orientează spre ceea numim ‘construcţii durabile’.
Guvernele, în rolul lor de autorităţi contractante, se asociază cu companii de construcţii şi
arhitecţi pentru a dezvolta metode de construcţie prietenoase pentru mediu.

Un test francez pentru construcţia de case ecologice


Guvernul francez a lansat planuri pentru a aplica HQE (haute qualité
environnementale –înaltă calitate ecologică), o metodă de a atinge o înaltă calitate
ecologică în sectorul construcţiilor, a locuinţelor sociale şi a planificării urbane. Această
metodă constă în conceperea unor clădiri care folosesc mai puţină apă şi energie şi nu
necesită multe lucrări de întreţinere (1).
_________________________
(1) Mai multe informaţii se pot găsi pe Internet
(http://www.logement.equipement.gouv.fr/alaune/dossiers/presse_030102.pdf).

Pentru anumite proiecte publice şi private este obligatorie efectuarea unei


Evaluări de Impact al Mediului. Această obligaţie nu derivă din directivele privitoare la
achiziţii, dar ar putea avea efect asupra definirii obiectului contractului sau asupra
indicatorilor de performanţă (1). Analiza de impact asupra mediului furnizează
autorităţilor naţionale informaţii relevante care le permit luarea unei decizii în deplină
cunoştinţă de cauză cu privire la impactul de mediu al acesteia. În procesul de definire a
obiectului contractului, realizarea unei evaluări de impact asupra mediului poate duce la o
decizie mai echilibrată.
În acelaşi fel, Directiva 2002/91/CE privind performanţa energetică a clădirilor
(2), care obligă statele membre să formuleze cerinţe minime privind performanţa
energetică a clădirilor noi şi a clădirilor mari existente care sunt renovate va avea efect
asupra definirii obiectului şi a specificaţiilor tehnice ale contractului de lucrări pentru
construcţia sau renovarea acestor clădiri.
_______________________
(1) Evaluarea impactului de mediu a fost introdusă în 1985 de Directiva 85/337/CEE (OJ L 175, 5.7.1985,
p. 40), şi amendată de Directiva 97/11/CEE (L 73, 14.3.1997, p. 5).
(2) Directiva 2002/91/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 16 decembrie 2002 (OJ L 1,
4.1.2003), transpusă în legislaţia românească de legea 372/2005

3.1.5. Recomandări privind contractele de aprovizionare şi de servicii


Beneficiile de mediu ale contractelor de aprovizionare şi servicii verzi servicii
ecologice apar o dată rezultatul final: produsul sau serviciul final.

16
Un punct important de luat în considerare este îmbunătăţirea folosirii energiei, de
exemplu o mai mare eficienţă energetică. Prin aceasta se protejează mediul şi se
economisesc bani în acelaşi timp.
Un alt aspect important este impactul de mediu al produselor sau serviciilor
ecologice în ceea ce priveşte eliminarea deşeurilor. O analiză de piaţă poate releva mari
diferenţe în ceea ce priveşte:
• volumul de eliminat,
• impactul dăunător al materialelor, şi
• cantitatea de materiale care poate fi reciclată.

O altă caracteristică importantă este durabilitatea produsului, şi anume dacă este construit
ca să reziste. În anumite cazuri pare atractivă cumpărarea celui mai ieftin produs, dar de
fapt acesta se poate dovedi cel mai scump pe termen lung cât şi nociv pentru mediu.
Produsele de calitate inferioară (indiferent de caracteristicile sale de mediu) tind să aibă o
durată mai scurtă de viaţă. Dacă un produs mai ieftin trebuie să fie înlocuit mai des decât
un produs mai scump, aceasta va rezulta în costuri mai mari, consum suplimentar de
energie şi mai multe deşeuri. În general, şi în special cu privire la contractele de servicii,
cea mai mare atenţie din punct de vedere al protecţiei mediului ar trebui să acordată
performanţei, astfel încât să se poată alege o modalitate de îndeplinire a contractului cât
mai puţin dăunătoare mediului, luând în considerare echipamentele sau materialele
folosite.

3.2. Elaborarea specificaţiilor tehnice


3.2.1. Specificaţiile tehnice
Odată definit obiectul contractului, acesta trebuie tradus în specificaţii tehnice
măsurabile care pot fi aplicate direct într-o procedură de achiziţii publice. Acest lucru
este similar transformării unei schiţe într-un tablou. Specificaţiile tehnice au două funcţii:

17
• descriu contractul pentru piaţă astfel încât companiile să poată decide dacă acesta
prezintă interes pentru ele. In aceste fel companiile determină nivelul competiţiei.
• furnizează cerinţe măsurabile pe baza cărora ofertanţii pot fi evaluaţi şi constituie
criterii minime de conformitate. Daca specificaţiile nu sunt clare şi corecte, acestea vor
duce în mod inevitabil la oferte nepotrivite. Ofertele care nu se conformează cu
specificaţiile tehnice trebuie respinse.

3.2.2. Specificaţiile bazate pe indicatori de performanţă


Directivele privind achiziţiile (2004/17/CE şi 2004/18/CE) permit în mod explicit
autorităţilor contractante să aleagă între specificaţiile bazate pe standarde tehnice şi cele
bazate pe criterii de performanţă (1).
Abordarea bazată pe criterii de performanţă lasă de obicei loc pieţei pentru mai
multă creativitate iar în unele cazuri va provoca piaţa să dezvolte soluţii tehnice
inovatoare. Dacă se foloseşte această abordare, nu este nevoie să formulaţi specificaţiile
tehnice în prea mare detaliu.
________________________
(1) Vezi articolul 23 al Directivei 2004/18/CE şi articolul 34 al Directivei 2004/17/CE.

Specificaţi rezultatele finale, dar nu şi modul de atingere a acestora


Dacă doriţi să păstraţi o anumită temperatură în birourile unei clădiri, puteţi face acest
lucru redactând specificaţii foarte detaliate pentru un sistem centralizat de încălzire. În mod
alternativ puteţi specifica faptul că birourile trebuie să aibă o temperatură constantă de
20°C şi să-i lăsaţi pe furnizori să vină cu diferite opţiuni. Furnizorii ar putea atunci să
opteze pentru sisteme de încălzire si ventilaţie naturală, în loc de arderea combustibililor
fosili.

18
Cu toate acestea, atunci când elaboraţi specificaţii bazate pe indicatori de
performanţă, trebuie să fiţi chiar mai atenţi decât atunci când elaboraţi specificaţiile
tehnice. Întrucât opţiunile disponibile pe piaţă pot varia în mod considerabil, ar trebui să
vă asiguraţi ca specificaţiile dvs. sunt suficient de clare pentru a vă permite să faceţi o
evaluare corectă şi justificată.

3.2.3. Standarde tehnice de mediu


Standardele tehnice poate lua mai multe
forme, de la standarde europene complete
(ENs), aprobări tehnice europene şi
standarde internaţionale până la standarde
naţionale şi specificaţii tehnice naţionale.
Standardele sunt utile în elaborarea
specificaţiilor pentru că sunt clare, non-
discriminatorii şi dezvoltate pe bază de
consens. La nivel european, acestea sunt
pregătite de organizaţiile de standard
europene: Comitetul European pentru
Standardizare, Comitetul European pentru
Standardizare Electrotehnică (Cenelec) (1)
şi Institutul European pentru Standarde în Telecomunicaţii (2).
Procesul de standardizare europeană include participarea unei game largi de actori
implicaţi, incluzând autorităţile naţionale, organizaţiile de mediu, asociaţiile
consumatorilor şi industria. În acest fel soluţiile tehnice furnizate de standardele europene
sunt acceptate la scară largă.
Unele standarde tehnice includ clauze care acoperă caracteristicile de mediu a
produselor sau serviciilor. Dacă aceste specificaţii sunt folosite în achiziţiile publice,
companiile trebuie fie să furnizeze dovada că se pot conforma cu standardele sau, dacă nu
urmează aceleaşi metode, că îndeplinesc nivelurile de performanţă stabilite de standarde.
În cazurile în care companiile nu pot furniza această dovadă, acestea vor trebui să fie
eliminate.
În cazuri specifice, se poate defini un nivel mai mare al protecţiei mediului decât
cel stabilit de standard, cu condiţia ca acest lucru să nu discrimineze potenţialii ofertanţi.
Organizaţiile europene pentru standarde promovează consideraţiile de mediu. De
exemplu, Comitetul European pentru Standardizare are acum un birou special de asistenţă
de mediu pentru comitetele tehnice (3).
Comisia Europeană s-a angajat de asemenea să ‘ecologizeze’ standardele tehnice,
adop-tând o Comunicare privind integrarea aspectelor de mediu în standardizarea
europeană (4).
_________________________
(1) Mai multe informaţii pot fi găsite pe Internet (http://www.cenelec.org).
(2) ) Mai multe informaţii pot fi găsite pe Internet (http://www.etsi.org).
(3) ) Mai multe informaţii pot fi găsite pe Internet (http://www.cenorm.be/cenorm/index.htm).
(4) Comunicare adoptată pe 25 februarie 2004 (COM(2004)130 final); mai multe informaţii pot fi găsite pe
website-ul Europa (http://europa.eu.int/comm/environment/standardisation/index_en.htm).

19
3.2.4. Folosirea variantelor
Este posibil ca, chiar şi după realizarea analizei de piaţă să nu fiţi sigur dacă există
alternative verzi la produsele, serviciile sau lucrările pe care doriţi să le cumpăraţi, sau
sunteţi nesigur de calitatea sau preţul lor.
În acest caz, o alternativă interestantă poate fi adresarea unei solicitări către
potenţialii furnizori de a propune variante verzi. Aceasta înseamnă că dvs. stabiliţi un set
minim de specificaţii tehnice pentru produsul pe care doriţi să-l cumpăraţi, care se va
aplica atât ofertei neutre cât şi variantei verzi. Pentru ultima variantă, veţi adăuga o
dimensiune de mediu. Atunci când sunt trimise ofertele, puteţi face comparaţia între ele
(cele neutre şi cele verzi) pe baza aceluiaşi set de criterii de atribuire. Aşadar, puteţi
folosi variantele pentru a proteja mediul permiţând o comparaţie între opţiunile standard
şi opţiunile ecologice (care se bazează pe aceleaşi cerinţe tehnice standard).
Companiile sunt libere să elaboreze oferte ce se bazează pe varianta iniţială, dacă
autoritatea contractantă nu indică altceva.
Pentru a putea accepta variante într-o procedură de achiziţii publice (1), este
nevoie să menţionaţi în avans în documentele de licitaţie:
• că vor fi acceptate variante,
• specificaţiile minime de mediu pe care variantele trebuie să le îndeplinească (de
exemplu o mai bună performanţă de mediu)
• cerinţe specifice pentru prezentarea variantelor în oferte (cum ar fi solicitarea unui plic
separat prin care să se indice varianta sau prin care să se indice că o variantă poate să fie
propusă doar dacă este combinată cu o ofertă neutră).

3.3. Etichete ecologice


3.3.1. Generalităţi
O gamă largă de etichete ecologice au fost dezvoltate pentru a comunica
informaţii asupra acreditării de mediu a produselor sau serviciilor într-o formă
standardizată, pentru a ajuta consumatorii sau alte companii să selecteze produse şi
servicii mai ecologice. Criteriile etichetelor ecologice nu se bazează pe un singur
parametru, ci mai degrabă pe studii ce analizează impactul de mediu a produsului sau a
serviciului pe parcursul ciclului său de viaţă - abordarea „de la leagăn până la mormânt”,
bazate pe informaţii ştiinţifice valide.
Acestea oferă informaţii folositoare asupra costurilor inerente ale unui produs, de
la extracţia materiilor prime în etapa pre-producţiei, la producţie şi distribuţie până la
eliminarea finală.
Puteţi folosi informaţia etichetelor ecologice în diverse moduri:
• pentru a elabora specificaţiile dvs. tehnice în vederea definirii caracteristicilor
produselor sau serviciilor pe care le cumpăraţi;
• pentru a verifica respectatea cerinţelor, prin acceptarea etichetei ca dovadă a respectării
specificaţiilor tehnice;
• ca şi un termen de referinţă pentru evaluarea ofertelor în etapa de atribuire (vezi
exemplul de mai jos);
• prin folosirea diferitelor tipuri de etichete pentru diferite scopuri, de exemplu etichetele
unice se pot dovedi utile în cazul unei abordări progresive. Cu toate acestea, ofertanţilor
nu li se poate impune să fie înregistraţi sub o anumită schemă de etichetă ecologică.
__________________
(1) A se vedea Articolul 24 al Directivei 2004/18/CE şi Articolul 36 al Directivei 2004/17/CE.

20
Folosirea etichetelor ecologice ale
Uniunii Europene pentru becuri
Criteriile etichetei ecologice ale
Uniunii Europene pentru becuri cer ca
acestea să aibă o durată medie de viaţă de
10.000 ore. Pentru a reflecta acest lucru în
cazul unei licitaţii pentru becuri, cele 10.000
de ore ar putea fi stabilite ca şi o specificaţie
tehnică pentru durata de viaţă minimă,
putându-se acorda un bonus pentru fiecare
1000 de ore în plus peste cele 10.000.

3.3.2 Consiliere juridică asupra modului de utilizare a etichetelor ecologice şi


a specificaţiilor lor de bază în procedura de achiziţii
Directivele privind achiziţiile publice (2004/17/CE şi 2004/18/CE) (1) vă permit în mod
explicit să folosiţi specificaţiile de bază ale ecologice atunci la definirea cerinţelor de
mediu, fie că se fondează pe performanţă sau pe funcţionalitate, cu condiţia ca:
• specificaţiile să fie adecvate pentru definirea caracteristicilor produselor sau serviciilor
acoperite de contract;
• cerinţele pentru etichetă să se bazeze pe informaţie ştiinţifică ;
• etichetele ecologice să fie adoptate cu participarea tuturor actorilor interesaţi, precum
organismele guvernamentale, consumatorii, producătorii, distribuitorii şi organizaţiile de
mediu;
• să fie accesibile tuturor părţilor interesate.
Acele produse şi servicii cărora li s-a acordat eticheta ecologică se presupune că satisfac
specificaţiile tehnice. Cu toate acestea, nu este permisă introducerea vreunei obligaţii
pentru companii ca acestea să deţină o anumită etichetă ecologică sau să se supună pe
deplin criteriilor unei anumite etichete ecologice. Întotdeauna trebuie să acceptaţi şi alte
documente care au forţă probantă, cum ar fi raportul de test al unui organism recunoscut
sau dosarul tehnic al fabricantului.
___________________
(1) A se vedea Articolul 23 al Directivei 2004/18/CE şi Articolul 35 al Directivei 2004/17/CE.

3.3.3. Categoriile de etichete ecologice


Etichete ecologice publice, cu criterii multiple (Tipul I, ISO 14024)
Acestea sunt cele mai uzuale tipuri de etichetă şi de asemenea cele mai folosite
pentru achiziţiile verzi. Se bazează pe un număr de criterii de tip acceptat/respins care
stabilesc standardul pentru eticheta respectivă. Se stabilesc diverse seturi de criterii
pentru fiecare produs sau serviciu acoperit de schemă. Aceste criterii vor defini în mod

21
normal performanţa de mediu pe care produsul trebui să-l atingă şi pot de asemenea
stabili standarde care să asigure faptul că produsul este potrivit pentru utilizare.

Câteva etichete ecologice europene şi naţionale


Cele mai cunoscute etichete ecologice cu criterii multiple sunt eticheta europeană
(floarea) (1), eticheta scandinavă (lebăda nordică) (2) şi etichetele naţionale (cum ar fi cea
germană ‘Îngerul albastru’) (3). Toate aceste etichete sunt voluntare şi bazate pe ciclul de
viaţă şi implică certificarea produsului de către o parte terţă (adică nu de către
producători). Ele beneficiază de înalte standarde de transparenţă şi rigoare ştiinţifică în
termeni de stabilire a criteriilor şi sunt non-disciriminatorii.
_______________________
(1) Mai multe informaţii pot fi găsite pe internet
(http://europa.eu.int/comm/environment/ecolabel/index_en.htm.)
(2) Mai multe informaţii pot fi găsite pe internet (http://www.svanen.nu/Eng/default.asp.)
(3) Mai multe informaţii pot fi găsite pe internet
(http://www.blauer-engel.de/englisch/navigation/body_blauer_engel.htm.)

În cazul etichetei ecologice a Uniunii Europene, de exemplu, criteriile pentru


toate grupurile de produse şi servicii pot fi preluate, acolo unde este cazul, direct de pe
pagina de internet a Uniunii Europene referitoare la etichete ecologice (1) şi transpuse în
specificaţiile tehnice sau criteriile de atribuire. Acest lucru nu este însă valabil pentru
toate etichetele ecologice.
Unele etichete ecologice conţin criterii care:
• se referă la practica managementului general al companiei care fabrică produsul sau
oferă serviciul;
• tratează probleme din domeniul etic sau alte aspecte similare.
Aceste criterii nu reprezintă specificaţii tehnice aşa cum sunt ele definite în
directivele de achiziţii publice şi nu ar trebui folosite pentru contractele care cad sub
incidenţa acestor directive Într-adevăr, pentru ca un criteriu să fie aplicabil achiziţiilor
publice, acesta trebuie să fie relevant pentru obiectul contractului..

Etichete publice unice


Etichetele unice sunt etichete care se leagă de o problemă de specifică ca de
exemplu utilizarea energiei sau nivelul de emisii. Există două tipuri diferite de etichete
unice.
Primul tip se bazează pe unul sau mai multe criterii de tip acceptat/respins
referitoare la o chestiune specifică. Dacă un produs satisface aceste criterii, atunci poate
afişa eticheta. Exemple din acest tip de etichetă sunt etichetele biologice ale Uniunii
Europene sau eticheta ‘Energy star’ pentru echipamentul de birou.
_____________________
(1) Mai multe informaţii pot fi găsite pe internet (http://europa.eu.int/comm/environment/ecolabel/)

Succesul american ‘Energy star’


In 1993 Guvernul federal al Statelor Unite a decis să cumpere doar echipamente
IT care purtau eticheta ‘Energy star’. Guvernul federal este cel mai mare achizitor de
calculatoare din lume şi se estimează că această decizie a jucat o parte importantă în
mişcarea subsecventă de adoptare a normelor ‘Energy star’ pentru majoritatea

22
echipamentelor informatice de pe piaţă. Beneficiile de mediu create prin alegerea ‘Energy
star’ de către administraţia federală au fost calculate la 200 bilioane kWh de electricitate
economisită din 1995, echivalentul a 22 milioane tone de CO2 (1).
____________________
(1) Mai multe informaţii pot fi găsite pe internet (http://www.energystar.gov/.)

Cel de-al doilea tip de etichetă


funcţionează prin clasificarea produselor
sau serviciilor în funcţie de performanţa
lor de mediu a produsului/serviciului
respectiv. Exemplele pentru acest al
doilea tip includ eticheta pentru energie a
Uniunii Europene care clasifică articolele
electrocasnice în funcţie de eficienţa lor
energetică, A* fiind cel mai eficient şi G
fiind cel mai puţin eficient.
Etichetele unice pot fi foarte utile dacă
doriţi să folosiţi o abordare progresivă în
ecologizarea achiziţiilor deoarece acestea
permit o imbunătăţire treptată. Folosirea
standardelor de eficienţă energetică ar
putea fi un excelent inceput pentru un
program mai larg de achiziţii verzi. Diferitele clase vă permit să decideţi cu uşurinţă cât
de departe doriţi să mergeţi.

Etichete ecologice private


Pe lângă aceste etichete ecologice publice, există şi câteva etichete private,
conduse de ONGuri, grupuri industriale şi combinaţii de actori interesaţi. Acestea includ
etichete pentru scheme de certificare forestieră (vezi Capitolul 3.4.5), cum ar fi schemele
FSC (Forest Stewardship Council – Consiliul bunului management forestier) (1) sau
PEFC (Pan European Forest Certification Council – Sistemul paneuropean de certificare
forestieră) (2), etichete organice cum ar fi schema IFOAM (3), sau criterii multiple cum ar
fi eticheta suedeză ‘Bra miljoval’ (4).
În funcţie de accesibilitatea lor şi de modul în care sunt adoptate, aceste scheme
de etichetare pot să se conformeze sau nu liniilor directoare privind etichetele de mediu
adecvate pentru achiziţiile publice, după cum s-a precizat anterior.
______________
(1) Pentru mai multe informaţii, a se vizita pagina de internet (http://www.fsc.org/fsc)
(2) Pentru mai multe informaţii, a se vizita pagina de internet (http://www.pefc.org/internet/html/)
(3) Pentru mai multe informaţii, a se vizita pagina de internet (http://www.ifoam.org)
(4) Pentru mai multe informaţii, a se vizita pagina de internet (http://www.snf.se/bmv/english.cfm)

3.4. Achiziţionarea de materiale specifice şi luarea în calcul a procesului şi


metodelor de producţie
Compoziţia unui produs şi modul în care este fabricat poate forma o parte
semnificativă a impactului său de mediu. Sub directivele 2004/17/CE şi 2004/18/CE,
metodele de producţie pot fi luate în calcul în mod explicit atunci când se definesc

23
specificaţiile tehnice (5), dar acest lucru este de asemenea posibil şi în cazul directivelor
anterioare.

3.4.1. Achiziţionarea de materiale specifice


În calitate de autoritate contractantă, aveţi dreptul de a insista ca produsul pe care
îl cumpăraţi să fie confecţionat dintr-un material specific, cu condiţia ca principiile
Tratatului privind non-discriminarea şi libera mişcare a bunurilor şi serviciilor să fie
respectate.
Puteţi de asemenea indica tipul de materiale preferat, sau puteţi solicita
suplimentar ca nici unul din materialele sau substanţele chimice componente să nu fie
dăunătoare mediului înconjurător. O abordare comună în cazul achiziţiilor publice pentru
produse de curăţat, de exemplu, este ca autoritatea contractantă să furnizeze o listă
indicativă de substanţe periculoase pentru mediul înconjurător sau pentru sănătatea
publică (pe baza unei evaluări obiective a riscului) pe care nu le doreşte în produs.
Dreptul de a specifica materialele sau conţinutul produsului include de asemenea dreptul
de a solicita un procentaj minim de conţinut reciclat sau refolosit, acolo unde este posibil.
____________________
(5) Anexa VI a Directivei 2004/18/CE şi Anexa XXI a Directivei 2004/17/CE.

Coduri de achiziţii verzi în Göteborg (1) şi în Londra (2)


Alegeţi produse care dăunează mediului cât mai puţin posibil, atât în etapa de
producţie cât şi în faza de utilizare. Trebuie luat în considerare întregul proces de la
producţie via consum până la eliminarea finală.
• Alegeţi produse care nu dăunează consumatorilor sau utilizatorilor (luând în considerare
mediul de lucru al angajaţilor).
• Alegeţi produse biodegradabile sau care pot fi refolosite.
• Alegeţi produse care nu consumă sau necesită în mod inutil energie sau resurse naturale
în procesul de fabricare sau la utilizare.
Primarul Londrei a lansat un cod al achiziţiilor verzi, prin care atât achizitorii privaţi cât
şi cei publici s-au angajat să achiziţioneze bunuri ce conţin materiale reciclate atunci când
este posibil.
(1) Mai multe informaţii pot fi găsite pe internet (http://www3.iclei.org/egpis/egpc-056.html).
(2) Mai multe informaţii pot fi găsite pe internet (http://www.lecf.org.uk/procurement/index.htm).

24
3.4.2. Procesul şi metodele de producţie
Aşa cum s-a menţionat mai sus, atât
Directivele 2004/17/CE şi 2004/18/CE cât
şi directivele anterioare vă permit să
includeţi cerinţe asupra metodelor de
producţie în specificaţiile pentru achiziţii
verzi.
Cu toate acestea, deoarece toate
specificaţiile tehnice trebuie să fie
relevante pentru obiectul contractului,
puteţi include doar acele cerinţe referitoare
la procesul de fabricare a produsului şi care
contribuie la caracteristicile sale, fără a fi în
mod necesar vizibile.
Puteţi de exemplu solicita electricitate
produsă din surse de energie regenerabilă
(a se vedea Secţiunea 3.4.3 pentru mai
multe detalii), deşi electricitatea verde nu
este fizic diferită de electricitatea produsă
din surse de energie convenţionale şi
becurile vor funcţiona în aceeaşi manieră.
Cu toate acestea, natura şi valoarea produsului final a fost modificată de proces şi
de metodele de producţie folosite. De exemplu, electricitatea produsă dintr-o sursă
regenerabilă va fi în principiu mai scumpă, dar mai curată decât electricitatea dintr-o
sursă convenţională.
În concluzie, puteţi include toate cerinţele care sunt legate de obiectul
contractului. Dimpotrivă nu puteţi impune cerinţe de mediu asupra unor aspecte care nu
au legătură cu produsul în cauză.

Un exemplu clar de cerinţă inacceptabilă ar fi, în cazul unei achiziţii de mobilier, să


insistăm ca producătorii de mobilă să folosească hârtie reciclată în birourile proprii.

3.4.3. Cazul energiei regenerabile


Directiva 2001/77/CE privind promovarea electricităţii produsă din surse
regenerabile de energie defineşte sursele regenerabile de energie şi electricitatea produsă
din sursele regenerabile de energie (1).
Pentru că electricitatea produsă din sursele regenerabile de energie nu se poate
deosebi fizic de electricitatea produsă din surse convenţionale, metoda de verificare este
esenţială pentru a ne asigura că autoritatea publică primeşte produse/servicii cu un bun
coeficient al raportului preţ/calitate (inclusiv din punctul de vedere al protecţiei
mediului).
Directiva 2001/77/CE cere Statelor Membre să se asigure că originea electricităţii
provenită din surse regenerabile de energie poate fi garantată conform unor criterii
obiective, transparente şi non-discriminatorii nu mai târziu de 27 octombrie 2003. În mod

25
asemănător, statele membre trebuie să se asigure că o garanţie de origine este emisă de
câte ori se solicită.
_________________
(1) A se vedea definiţiile din Articolul 2 al Directivei 2001/77/CE, la punctele (a): ‘Sursele regenerabile de
energie înseamnă surse regenerabile de energie non-fosilă (eoliană, solară, geotermală, a valurilor, a
mareelor, hidro-putere, biomasă, gaz provenit din depozitele de gunoi, gaz şi biogaz provenit din instalaţii
de tratare a apelor uzate)’ şi (c) ‘Electricitatea produsă din surse regenerabile de energie înseamnă
electricitate produsă de instalaţii care folosesc doar surse regenerabile de energie la fel ca şi proporţia de
electricitate produsă din surse regenerabile de energie în instalaţii hibride care folosesc de asemenea surse
convenţionale de energie …’.

Achiziţia de electricitate regenerabilă de către autorităţile locale britanice şi


olandeze
La începutul lui 2002, Universitatea Sheffield Hallam din Marea Britanie a decis
să acopere 5% din nevoia sa de electricitate cu electricitate verde şi a atribuit contractul
unui furnizor de electricitate verde. Achiziţia de 5% electricitate verde a permis
universităţii să reducă emisiile sale de carbon cu aproximativ 1.5 - 2 % pe an.
Alte măsuri de eficienţă energetică vor creşte procentajul la 3%, care este ţinta
anuală a universităţii (1).
Aproape toate clădirile publice precum şi iluminatul stradal din regiunea Brabant
Sud-Est din Olanda funcţionează pe bază de electricitate verde. In martie 2002, 21
municipalităţi în Regiunea de Cooperare Eindhoven au semnat un contract cu un furnizor
pentru a obţine electricitate verde pentru 75% din consumul său, reprezentând
aproximativ 29 milioane kWh. Municipalităţile s-au asociat pentru a obţine un preţ mai
bun la această utilitate. Pe lângă îmbunătăţirile de mediu, contractul negociat oferă o
economisire de costuri de 620.000 euro faţă de contractele anterioare.
_______________
(1) Mai multe informaţii pot fi găsite pe internet http://www3.iclei.org/egpis/egpc-059.html

26
3.4.4. Alimente din agricultura organică

Producţia de alimente organice este un proces


specializat. Pentru ca un produs alimentar să fie
denumit organic, trebuie să îndeplinească anumite
cerinţe şi să fie certificat de către un organism
aprobat de inspecţie. Aceste cerinţe sunt formulate
în Regulamentul Consiliului (CEE) nr. 2092/91
privind producţia organică de produse agricole (1).
În calitate de autoritate contractantă, dvs. puteţi
întocmi cerinţele specificaţiilor tehnice chiar mai
strict decât cele ale Regulamentul Consiliului
(CEE) nr. 2092/91. Puteţi cere ca un contract de
servicii pentru o cantină să ofere un anumit
procentaj de alimente organice şi ca anumite
alimente să fie produse în mod organic.
În final, este în mod evident posibil ca autorităţile
publice să reducă impactul de mediu prin
cumpărături sezoniere, de exemplu furnizând
cantinelor doar acele varietăţi de legume şi fructe
care sunt de sezon în acea zonă.
______________________
(1) Regulamentul Consiliului (CEE) No 2092/91 din 24 June 1991 privind producţia organică de
produse agricole şi indicaţii ce se referă la produse agricole şi alimente (JO L 198, 22.7.1991).

Alimente organice în cantinele şcolilor din Italia şi în cantinele spitalelor din


Viena
Există mai mult de 300 exemple de şcoli ce oferă servicii de meniuri compuse din
alimente organice în Italia — unele dintre ele folosesc doar legume şi fructe organice, în
timp ce altele oferă mese pregătite din ingredinte organice în măsură de 80%, 90% sau
chiar 100%. Oraşul Ferrara din nordul Italiei a introdus o abordare structurată în această
problemă. A început în 1994 când a elaborat un studiu de fezabilitate şi apoi a stabilit o
listă de alimente care ar putea fi folosite fără a creşte costurile în mod semnificativ. In
2003, 50% din mâncarea oferită în cantinele publice era organică, crescând la 80% pentru
creşe (1).
O abordare similară a fost adoptată în Viena, punându-se accentul pe acele
alimente care sunt uşor disponibile prin intermediul fermelor organice şi care nu puneau
probleme de aprovizionare.
Acestea includ acum cereale, produse lactate, fructe şi legume (în funcţie de sezon)
şi carne. Mâncarea organică este oferită în spitale, azile de bătrâni, şcoli şi grădiniţe.
Procentul de mâncare organică diferă în funcţie de tipul de instituţie: e.g. 30 % grădiniţe,
cu obiectivul de a mări acest procent la 50 % în următorii doi ani (2).
_____________
(1) Mai multe informaţii pot fi găsite pe internet (http://www.comune.fe.it).
(2) Mai multe informaţii pot fi găsite pe internet (http://www.wien.gv.at/ma22/oekokauf/).

27
3.4.5. Cazul produselor din lemn administrate în mod durabil şi legal
Problema produselor din lemn (1), în special a celor provenite din păduri tropicale
şi alte păduri seculare, a primit în ultima perioadă o atenţie considerabilă din partea
publicului şi a mass-mediei.
________________
(1) Produsele din lemn includ de exemplu lemnul rotund, bulvanii, elementele de construcţie din lemn şi
mobila din lemn.

Produsele din lemn administrate în mod durabil şi legal sunt concepte complexe şi
dificil de definit. Există un acord general că managementul durabil al pădurilor înseamnă
printre altele, susţinerea biodiversităţii, a productivităţii şi a vitalităţii şi de asemenea
luarea în consideraţie a aspectelor sociale cum ar fi bunăstarea lucrătorilor, interesele
indigenilor sau a celor dependenţi de pădure. Noţiunile de „durabil” şi „legal” se referă la
condiţii sociale şi de mediu, precum şi la condiţii de mediu.
Majoritatea comerţului cu cherestea a Uniunii Europene are loc cu ţări care
respectă şi aplică legislaţia pădurilor; totuşi, tăierile ilegale constituie o problemă serioasă
în anumite ţări şi regiuni de unde Uniunea Europeană importă produse forestiere. Aceasta
a dus la eforturi din partea statelor şi a organizaţiilor internaţionale de a aborda problema
tăierilor non-durabile şi ilegale de pădure printr-o varietate de acţiuni, inclusiv prin
achiziţii publice. Având în vedere că autorităţile publice sunt consumatoare importante de
produse lemnoase, mai ales pentru construcţii şi mobilă, acestea ar putea avea un impact
semnificativ în reducerea cererii pentru lemn tăiat ilegal.
În elaborarea specificaţiilor tehnice, dvs. puteţi specifica cerinţe de mediu pentru
produsele din lemn care vor fi cumpărate. Diverse guverne, organisme şi organizaţii
sponsorizate din comerţ au stabilit standarde detaliate şi scheme de certificare, cu
specificaţii tehnice menite să
promoveze managementul durabil al
resurselor.
Aceste scheme de certificare, cum ar fi
FSC (Consiliul bunului management
forestier) sau PEFC (Pan European
Forest Certification Council – Sistemul
paneuropean de certificare forestieră),
includ criterii privind aspecte de
durabilitate de mediu privind tăierea
lemnului. Aceste criterii pot fi folosite
în specificaţiile tehnice pentru a defini
exact ce înseamnă produse lemnoase
durabile din punct de vedere al
mediului, fără a exista cerinţa de a
respecta o anumită schemă de
certificare forestieră.

Unele specificaţii tehnice folositoare pentru achiziţionarea de produse


lemnoase
De exemplu, următoarele criterii pot fi folosite în specificaţiile tehnice ale unui

28
contract care este durabil în termeni de mediu:
• rata de tăiere a lemnului să nu depăşească niveluri care garantează conservarea pădurii;
• folosirea de metode non-chimice de control al dăunătorilor, precum şi evitarea folosirii
pesticidelor chimice.

Ca şi în cazul oricăror altor specificaţii tehnice, puteţi include doar acele


specificaţii care se referă la obiectul contractului. Astfel, nu puteţi include specificaţiile
unei scheme care serveşte, de exemplu, protejării persoanelor dependente de pădure.
Cu toate acestea, dvs. puteţi, în calitate de autoritate achizitoare, să indicaţi în
nota contractului sau în documentele de licitaţie că o anumită schemă de certificare
forestieră va fi acceptată ca o posibilă metodă de a verifica îndeplinirea acestor cerinţe.
Trebuie, bineînţeles, să acceptaţi şi metode echivalente de verificare.
Deoarece asemenea scheme de certificare forestieră includ adeseori şi alte cerinţe
privind legalitatea tăierii lemnului, care nu se referă în mod direct la licitaţia în cauză,
promovarea acestor scheme creşte în mod direct şansele ca lemnul să fie recoltat din
surse legale.

Capitolul IV
Selectarea furnizorilor, prestatorilor de servicii sau contractorilor

Cuprins
• Excluderea companiilor care au
încălcat legislaţia cu privire la
protecţia mediului este posibilă, în
măsura în care acest lucru le afectează
conduita profesională.
• Din punct de vedere al capacităţii
tehnice, experienţa companiei şi
calificarea profesională a personalului
său reprezintă un bun mijloc de a
include şi consideraţii ecologice
• Pentru a verifica dacă contractanţii pot
să respecte măsurile de management
de mediu prevăzute în contract,
autorităţile contractante pot să le ceară
să-şi demonstreze capacităţile tehnice de a le pune în aplicare.
• Sistemele de management al mediului, cum ar fi EMAS, pot să servească ca mijloc
de probă (şi nu numai) pentru a demonstra această capacitate tehnică.
• Nu este permisă cerinţa de conformare la un anumit sistem de management al
mediului.

4.1 Introducere
Criteriile de selecţie se concentrează pe capacitatea companiei de a respecta
contractul pentru care a licitat. În acest capitol, vom arăta cum să utilizăm posibilităţile
oferite de directivele privind achiziţiile publice pentru a aplica criteriile de protecţie a

29
mediului în stadiul de selecţie. Vom trece în revistă diferitele categorii ale criteriilor de
selecţie, adică criteriile eliminatorii, de capacitate financiară şi tehnică. O atenţie specială
va fi acordată posibilităţii de utilizare a sistemului european de management şi audit al
mediului (EMAS) de către contractanţi.

4.2 Criteriile de eliminare


Criteriile de eliminare se referă la situaţiile care în mod normal împiedică
autorităţile contractante să încheie contracte cu o anumită companie (1). Cazurile în care o
autoritate contractantă poate exclude un contractor sunt enumerate în directivele
referitoare la achiziţiile publice. În cazuri penale grave, excluderea contractorilor poate fi
obligatorie (2).
În ceea ce priveşte conduita profesională a unei companii, pot fi folosite două
prevederi referitoare la criteriile de eliminare pentru a stabili dacă un anumit
comportament al companiei contravine normelor de mediu şi anume atunci când un
operator economic a fost condamnat definitiv pentru conduita sa profesională sau a fost
găsit vinovat de o gravă faptă legată de îndeplinirea atribuţiilor sale .
________________
(¹) De exemplu, dacă compania :
- este în faliment sau lichidare
- a comis un delict grav privind conduita sa profesională
- nu şi-a plătit impozitele sau cotizaţiile la asigurările sociale
(²) Vezi art.54 al Directivei 2004/17/EC şi art.45 al Directivei 2004/18/EC
(³) Vezi art.45 al Directivei 2004/18/EC şi art.53 şi 54 al Directivei 2004/17/EC

În consecinţă, în conformitate cu Directivele 2004/17/CE şi 2004/18/CE asupra


achiziţiilor publice, dacă dreptul naţional conţine dispoziţii în acest sens, un caz de
nerespectare a legislaţiei de mediu care a făcut obiectul unei sentinţe definitive sau a unei
decizii echivalente poate fi considerat un delict ce afectează conduita profesională a

30
operatorului economic în cauză sau o faptă gravă, care poate permite excluderea părţii
respective de la atribuirea contractului.

Eliminarea cererilor de ofertă în cazul infracţiunilor repetate legate de


dreptul mediului
De exemplu, în baza Directivelor 2004/17/CE şi 2004/18/CE privind achiziţiile
publice, o companie ce se ocupă cu eliminarea deşeurilor şi care a încălcat, în repetate
rânduri, dispoziţiile legate de mediu, făcând obiectul mai multor amenzi cu caracter
administrativ, poate fi exclusă din procedura achiziţiilor publice pentru grave abateri
profesionale.

4.3 Capacitatea tehnică


4.3.1. Criteriile referitoare la capacitatea tehnică de mediu, în general
Directivele referitoare la achiziţiile publice conţin o listă exhaustivă de criterii
de selecţie, pe care autoritatea contractantă are dreptul să o ceară în scopul verificării
capacităţii tehnice a ofertanţilor, pentru executarea contractului.(¹)
__________________
(¹) Art. 48 al Directivei 2004/18/EC şi art.53 şi 54 ale Directivei 2004/17/EC

Achiziţiile în care competenţele tehnice de mediu pot fi deosebit de relevante


includ gestiunea deşeurilor, construcţiile, întreţinerea şi renovarea clădirilor, serviciile de
transport.
Competenţele tehnice de mediu pot cuprinde competenţe tehnice în minimizarea
producerii de deşeuri, evitarea deversării produselor poluante, reducerea costurilor pentru
combustibili sau minimizarea perturbării habitatelor naturale. În practică, se referă la
următoarele probleme :
• Poate ofertantul să angajeze sau să aibă acces la personal specializat care să poată
să trateze problemele legate de mediul înconjurător, stipulate în contractul
respectiv?
• Poate ofertantul să deţină sau să aibă acces la echipamentul tehnic necesar
protecţiei mediului?
• Dispune ofertantul de structuri tehnice şi de cercetare proprii, care să rezolve
problemele legate de mediu ?

Printre criteriile referitoare la capacitatea tehnică, un instrument util pentru


criteriile de mediu este înregistrarea achiziţiilor încheiate anterior. Atunci când este vorba
despre achiziţii ecologice, puteţi utiliza acest criteriu pentru a cere ofertantului să prezinte
experienţa sa anterioară, legată de acest gen de achiziţii. Pentru acest lucru, trebuie să
specificaţi clar ce fel de informaţie este considerată relevantă şi ce fel de dovezi trebuie
aduse în acest sens.

31
Respectarea cerinţelor de mediu de către constructori

De exemplu, dacă o autoritate contractantă vrea să se asigure că o nouă construcţie


publică este construită la standarde înalte din punct de vedere al mediului, este logic ca
ofertanţilor să li se ceară dovezi că au mai construit la acest nivel.
În mod similar, dacă o structură municipală trebuie să fie construită într-o zonă
vulnerabilă din punct de vedere ecologic, autoritatea contractantă poate cere dovezi că
ofertantul a mai construit în astfel de condiţii.
În alte cazuri, este posibil ca aspectele legate de mediul înconjurător să fie
înglobate în calificările educaţionale şi profesionale. Aceste competenţe sunt importante
în cazul achiziţiilor, unde obiectivele legate de mediu nu pot fi atinse decât dacă
personalul este calificat în acest sens.

Garantarea competenţei profesionale a celor care îndepărtează azbestul


Izolaţiile din azbest pot fi încă întâlnite la multe construcţii din Europa. În
perioada executării de lucrări de întreţinere la aceste clădiri, este important ca
antreprenorii calificaţi să poată îndepărta azbestul în cele mai bune condiţii de siguranţă.
Ca să poată dovedi competenţa, unele state membre dispun de un sistem de licenţe
specific antreprenorilor specializaţi într-o astfel de ocupaţie. Este important să se solicite
antreprenorilor care lucrează în aceste condiţii, să facă dovada că au experienţă în acest
domeniu. Experienţa poate fi dovedită printr-o licenţă eliberată de autoritatea competentă
sau prin alt mijloc de probă, care să dovedească competenţele tehnice, în scopul de a
reduce la minim riscurile aferente acestui gen de activitate, în materie de sănătate,
siguranţă şi mediu.

32
4.3.2. Sisteme de management de mediu

Orice organizaţie (guvernamentală sau companie)


care doreşte să-şi îmbunătăţească performanţele
ecologice poate decide să pună în funcţiune un
sistem de management de mediu.
În prezent, există două sisteme de management de
mediu în UE. Este vorba despre un sistem
comunitar de management şi audit ecologic
(EMAS)(¹) şi de standardul european/internaţional
pentru sistemele de management ecologic
(EN/ISO 14001)(²). Sistemul EMAS este
disponibil organizaţiilor care îşi au sediul în UE
sau în spaţiul economic european, în timp ce
sistemul ISO este disponibil organizaţiilor din
toată lumea. Există aprox. 13.500 sedii şi
organizaţii ISO 14001 certificate şi 4000 sedii şi
organizaţii EMAS înregistrate în Europa.
Sistemele de management de mediu sunt
instrumente de management al căror scop este de
a ameliora performanţa de mediu globală a organizaţiei. Acestea permit organizaţiilor să
aibă o imagine clară a impactului asupra mediului, să descopere efectele importante şi să
le gestioneze eficient, în sensul îmbunătăţirii continue a performanţelor ecologice.
Domeniile relevante pentru îmbunătăţirea performanţelor pot fi utilizarea resurselor
naturale, cum ar fi apa şi energia; formarea şi informarea angajaţilor; recurgerea la
metode de producţie “prietenoase” faţă de mediul înconjurător, achiziţia produselor de
birotică ecologice, fabricarea de produse ecologice, etc.
___________________
(¹) Regulamentul (EC) nr.761/2001 al Parlamentului European şi al Consiliului din 19 martie 2001 care
permite participarea voluntară a organizaţiilor la un sistem comunitar de management şi de audit al
mediului
(²) Standardul european/internaţional EN/ISO 14001:1996 al sistemelor de management al mediului

4.3.3. Utilizarea sistemelor de management de mediu în achiziţiile publice


Directivele 2004/17/EC şi 2004/18/EC privind achiziţiile publice autorizează
autorităţile publice, în “cazuri adecvate”, să ceară ofertanţilor să-şi demonstreze
capacitatea tehnică de a răspunde exigenţelor fixate pentru achiziţiile respective, în
vederea aplicării unor măsuri de management al mediului privind serviciile şi lucrările
publice(³).
Prin “cazuri adecvate” trebuie să înţelegem acele achiziţii prin care se pot cauza
prejudicii mediului înconjurător şi care necesită măsuri de protecţie pentru realizarea lor.
Bineînţeles, aceste măsuri au o legătură directă cu achiziţiile publice.
__________________
(³) În conformitate cu art.42(2)(f) a Directivei 2004/18/CE a Parlamentului European şi a Consiliului,
referitor la coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziţii de lucrări, bunuri şi servicii
publice, “pentru contractele referitoare la achiziţiile publice de lucrări şi servicii şi numai în anumite cazuri,
o indicaţie referitoare la măsurile de management al mediului pe care operatorul economic poate să o

33
aplice în timpul realizării contractului”, poate fi folosită de autoritatea contractantă ca un criteriu de
selecţie.

Construind un pod într-o zonă


protejată
Un exemplu de astfel de măsuri
de management de mediu ar fi o achiziţie
care se referă la construirea unui pod într-
o zonă protejată şi care necesită
introducerea unor măsuri de management
specifice, destinate să garanteze o
protecţie eficace a florei şi faunei în zona
respectivă, în timpul construirii podului.

Nu este posibilă cerinţa de respectare a criteriilor de selecţie care nu au legătură


cu achiziţia în cauză. De aceea, măsurile de management nu trebuie stabilite neapărat la
începerea procedurii de achiziţie respective şi nici nu trebuie menţinute după terminarea
acesteia.
Directivele 2004/17/CE şi 2004/18/CE recunosc explicit că certificatele EMAS
pot servi (dacă sunt relevante) la demonstrarea capacităţii tehnice a companiilor cu
privire la realizarea măsurilor de management al mediului. De asemenea, autorităţile
contractante trebuie să recunoască certificatele echivalente, eliberate de organisme în
conformitate cu dreptul comunitar sau normelor europene sau internaţionale în materie de
certificare şi fondate pe normele europene sau internaţionale de management de mediu.
Ele trebuie să accepte orice alt mijloc de probă prezentat de companie pentru a demonstra
capacitatea sa tehnică.
Aceasta înseamnă că autorităţile contractante nu pot cere companiilor să deţină un
certificat EMAS sau să satisfacă, în totalitate, exigenţele dintr-un astfel de certificat.
În cele din urmă, trebuie specificat că un certificat EMAS nu serveşte doar la
demonstrarea capacităţii tehnice a unei companii în scopul luării de măsuri privind
managementul de mediu. În cazul în care autoritatea contractantă stabileşte alte criterii de
selecţie decât cele menţionate în secţiunea 4.3.1. (de exemplu, cerinţe referitoare la
echipamente tehnice sau instruirea personalului), certificatul EMAS poate constitui o
probă suficientă, în măsura în care acesta conţine informaţii relevante cu privire la aceste
exigenţe speciale.

34
Capitolul V
Atribuirea contractului

Cuprins

Este posibilă aplicarea criteriilor de atribuire
a contractului, cu condiţia să fie îndeplinite
următoarele condiţii :
- au legătură cu obiectul achiziţiei
publice
- nu oferă o libertate de alegere
nelimitată autorităţii contractante
- sunt expres menţionate în oferta
sau în caietul de sarcini
- respectă principiile fundamentale
ale dreptului comunitar.
• Adoptând o abordare a costurilor ciclului de
viaţă, putem avea costurile reale ale unei
achiziţii publice. Folosirea acestui tip de
abordare în pregătirea criteriilor de atribuire
va îmbunătăţi atât performanţele legate de
mediu, cât şi situaţia financiară.
• Criteriile costului total al proprietăţii şi costului minim al ciclului de viaţă sunt larg
utilizate în numeroase instituţii în domeniul achiziţiilor publice şi private. În
consecinţă, există analize şi linii directoare ale costului ciclului de viaţă care pot
facilita, eventual, elaborarea prevederilor pentru a defini cererile în materie de
ofertare şi contractare (¹).

5.1. Reguli generale de atribuire a contractului


5.1.1. Criterii de atribuire
Atribuirea contractului este ultima fază în cadrul procedurii de achiziţie publică.
În acest stadiu, autoritatea contractantă evaluează calitatea ofertelor şi compară preţurile.
______________________
(¹) Se face uneori o distincţie între costul total al ciclului de viaţă (sau cost total al proprietăţii) şi costul
ciclului de viaţă, acesta din urmă fiind un concept mai restrictiv care nu include totdeauna costuri, cum ar fi
cele pentru sfârşitul vieţii şi pentru îndepărtarea deşeurilor.

Când se evalueză calitatea ofertelor, se folosesc criterii de atribuire stabilite


anterior şi publicate în prealabil, înainte de a identifica oferta cea mai avantajoasă.
Prevederile asupra achiziţiilor publice oferă două opţiuni: fie comparaţi ofertele numai
din punct de vedere al celor mai mici costuri, fie alegeţi să atribuiţi contractul ofertei
“cele mai avantajoase din punct de vedere economic”, ceea ce înseamnă că, în afară de
preţ, vor mai conta şi alte criterii de atribuire.
Din moment ce criteriul „ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere
economic” constă întotdeauna din două sau mai multe subcriterii, acestea pot include şi
criterii legate de mediu. Într-adevăr, printre exemplele neexclusive ale directivelor care

35
permit autorităţilor contractante să determine oferta cea mai avantajoasă din punct de
vedere economic figurează calitatea, preţul, caracteristicile tehnice, valoarea estetică şi
funcţională, caracteristicile legate de mediu, costurile de utilizare, rentabilitatea, asistenţa
tehnică post vânzare, data şi perioada de livrare, data de execuţie, etc.
Din moment ce oferta cea mai avantajoasă va fi determinată pe baza mai multor
subcriterii, se pot folosi diferite metode pentru a compara aceste subcriterii.
Aceste metode cuprind matrici comparative, ponderi relative, avantaje şi
dezavantaje. Este responsabilitatea autorităţilor contractante să specifice şi să publice
criteriile de atribuire a contractului şi ponderea pe care o are fiecare criteriu, astfel ca
eventualii ofertanţi să poată ţine seama de ele.

Diferitele criterii care determină oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere
economic trebuie să fie formulate astfel încât :
• să fie legate de obiectul contractului care trebuie atribuit (aşa cum apar descrise în
condiţiile tehnice)
• să permită ofertelor să fie evaluate pe baza criteriilor economice şi calitative în
ansamblul lor, cu scopul de a determina oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere al
raportului calitate – preţ (¹)
_________________
(¹) A se vedea art. 46 al Directivei 2004/18/EC şi 55 al Directivei 2004/18/EC

Aceasta înseamnă, în practică, că nu e nevoie ca fiecare criteriu de atribuire să


ofere un avantaj economic autorităţii contractante, dar că luate împreună (din punct de
vedere economic şi ecologic), criteriile de atribuire trebuie să permită determinarea celui
mai bun raport calitate – preţ.

36
5.1.2. Corelarea criteriilor de atribuire cu specificaţiile tehnice

Se poate să existe o legătură între specificaţiile tehnice şi criteriile de atribuire.


Specificaţiile tehnice definesc nivelul de performanţă necesar. Dar, ca autoritate
contractantă, puteţi decide ca toate produsele/serviciile/lucrările ale căror performanţe
sunt superioare nivelului minim cerut să poată primi puncte suplimentare, de care se va
ţine seama în faza de atribuire. De aceea, ar trebui să fie posibilă traducerea tuturor
specificaţiilor tehnice în termenii criteriilor de atribuire.

Recompensarea eficacităţii energetice a echipamentelor de curăţare


În specificaţiile tehnice, o autoritate contractantă a pus drept condiţie ca
echipamentele de curăţare să nu consume mai mult de 3 kwh. de electricitate. Autoritatea
contractantă poate recompensa echipamentele cele mai performante, indicând în criteriile
de atribuire că, în momentul evaluării ofertelor, puncte suplimentare vor fi atribuite
echipamentelor care consumă mai puţini kwh. decât valoarea minimă cerută.

5.2 Utilizarea criteriilor de atribuire


5.2.1 Generalităţi

Directivele 2004/17/CE şi 2004/18/CE privind


achiziţiile publice permit, în mod explicit, ca
prevederile legate de mediu să fie incluse în
criteriile de atribuire. Aceasta legislaţie se bazează
pe jurisprudenţa Curţii de Justiţie.
Regula de bază în ceea ce priveşte criteriile de
atribuire legate de mediu a fost stabilită în speţa
C-513/99 (Concordia Bus) (¹).
________________
(¹) Hotărârea Curţii de Justiţie în speţa C-513/99

Cazul Concordia Bus


În 1997, oraşul Helsinki (Finlanda), a decis să lanseze o procedură de achiziţie
publică cu privire la serviciile de transport cu autobuzul. Criteriile de atribuire se refereau
la preţul global, calitatea parcului auto şi calitatea operaţională.
Unul din criteriile de atribuire prevedea acordarea de puncte suplimentare unor
ofertanţi care satisfăceau un anumit nivel protecţie împotriva poluării şi zgomotului. Pe
baza acestor puncte suplimentare, achiziţia a fost atribuită firmei HKL, compania de
transport municipală.
Concordia Bus, un alt concurent, a contestat această decizie, susţinând că nivelul de
poluare şi zgomot nu poate fi folosit drept criteriu de atribuire, pentru că nu aduce nici un
avantaj economic autorităţii contractante.

Din regula Curţii în acest caz şi din Directivele 2004/17/EC şi 2004/18/EC, reiese
că toate criteriile de atribuire trebuie să îndeplinească patru condiţii:

37
1. Criteriile de atribuire trebuie să aibă legătură cu obiectul achiziţiei
Acest principiu este esenţial, garantând faptul că criteriile de atribuire se referă la
necesităţile autorităţii contractante, aşa cum sunt definite acestea în obiectul achiziţiei.

Existenţa unei legături în cazul Concordia Bus


În cazul Concordia Bus, Curtea a considerat că criteriul de atribuire ce are
legătură cu nivelul emisiilor de oxid de azot şi zgomotului făcut de autobuze are legătură
cu obiectul contractului.

În altă speţă, privitoare la cazul Wienstrom (1), Curtea de Justiţie a adus alte
informaţii asupra interpretării existenţei legăturii cu obiectul contractului.
____________________
(1) Hotărârea Curţii de Justiţie în speţa C-448/01

Absenţa unei legături în cazul Wienstrom


În acest caz, Curtea de Justiţie a considerat că în cazul unei achiziţii privind
furnizarea de energie, un criteriu referitor numai la cantitatea de electricitate produsă
pornind de la sursele de energie regenerabile, care depăşeşte consumul prevăzut de
autoritatea contractantă (şi care era obiectul contractului), nu poate fi considerată ca
având legătură cu obiectul achiziţiei (¹).
__________________
(¹) Trebuie notat faptul că Curtea a recunoscut, în acelaşi timp, posibilitatea de utilizare a unui criteriu de
atribuire legat de cantitatea de electricitate provenită de la surse de energie regenerabile (ca parte a
electricităţii efectiv furnizate autorităţii contractante). Mai mult, a fost recunoscut faptul că procentul de
45% atribuit acestui criteriu nu împiedică autoritatea contractantă să efectueze evaluarea criteriilor de
atribuire, în scopul identificării ofertei celei mai avantajoase din punct de vedere economic.

2. Criteriile de atribuire trebuie să fie specific şi obiectiv cuantificabile


Curtea de Justiţie a hotărât, bazându-se pe judecăţile anterioare că utilizarea
criteriilor de atribuire nu trebuie să furnizeze o libertate necondiţionată autorităţilor
contractante. Acestea trebuie să restrângă această libertate prin fixarea unor criterii
specifice, relevante pentru obiectul contractului, şi măsurabile sau, cu alte cuvinte,
“specific şi obiectiv cuantificabile”.

Specificitatea şi cuantificarea criteriilor de atribuire în cazul Concordia Bus


În cazul Concordia Bus,înainte de evaluarea ofertelor, oraşul Helsinki a specificat
şi publicat un sistem de atribuire a unor puncte suplimentare pentru anumiţi parametri de
poluare şi zgomot (1). Curtea de Justiţie a considerat că acest sistem corespunde
imperativelor de specificitate şi că poate fi măsurabil.
_________________
(1) În acest caz, puncte suplimentare au fost atribuite pentru “utilizarea autobuzului care are, pe de-o parte,
emisii de oxid de azot mai mici de 4 g/kwh.(+2,5 puncte/autobuz) sau mai mici de 2 g/kwh (+3,5
puncte/autobuz) şi, pe de altă parte, un nivel sonor mai mic de 77 db (+1 punct/autobuz).”

În cazul Wienstrom, Curtea de Justiţie a adus clarificări suplimentare.

Claritatea şi obiectivitatea criteriilor de atribuire în cazul Wienstrom


În cazul Wienstrom, Curtea de Justiţie a estimat că, în scopul de a da ofertanţilor şanse

38
egale de a-şi formula ofertele, autoritatea contractantă trebuie să-şi formuleze criteriile de
atribuire de aşa manieră, încât “toţi ofertanţii informaţi să le interpreteze în acelaşi
mod”(3). Alt element referitor la necesitatea clarităţii şi măsurabilităţii criteriilor de
atribuire formulat de Curtea de Justiţie, este acela că autoritatea trebuie să se limiteze să
formuleze criteriile, în raport cu care informaţiile furnizate de ofertanţi pot fi efectiv
verificate.
__________________
(3) În acest caz, autoritatea contractantă nu a fixat perioade specifice în timpul cărora ofertanţii să indice
cantităţile pe care estimează că le pot furniza

3. Criteriile de atribuire trebuie, în prealabil, publicate


În conformitate cu directivele privind achiziţiile publice, anunţurile privind
achiziţiile trebuie să menţioneze dacă autorităţile contractante vor acorda contractul pe
baza principiului “preţul cel mai scăzut” sau “oferta cea mai avantajoasă din punct de
vedere economic”. În ultimul caz, criteriile folosite pentru a identifica oferta cea mai
avantajoasă din punct de vedere economic vor fi prevăzute în anunţ sau, în orice caz, în
caietul de sarcini.

4. Criteriile de atribuire trebuie să respecte normele dreptului comunitar


Această ultimă condiţie, ce derivă din Tratatul CE şi din directivele privind achiziţiile
publice, se referă la faptul că criteriile de atribuire trebuie să fie în concordanţă cu
principiile fundamentale ale dreptului comunitar. Curtea de Justiţie a subliniat importanţa
principiului nondiscriminării care stă la baza altor principii, cum ar fi libera circulaţie a
serviciilor si libertatea de decizie.

Diferenţa între specificitate şi discriminare în


cazul Concordia Bus
Noţiunea de discriminare a fost folosită expres în
cazul Concordia Bus. Unul din argumentele aduse de
Concordia Bus era acela că criteriile fixate de oraşul
Helsinki erau discriminatorii, în măsura în care
compania municipală de transport HKL era singura
care deţinea autobuze care respectau normele de
poluare admise. Curtea de Justiţie a decis că dacă unul
din criteriile de atribuire nu poate fi îndeplinit decât
de un mic număr de ofertanţi, acest fapt nu este de
natură discriminatorie. De aceea, pentru a stabili dacă
există sau nu discriminare într-un anumit caz, trebuie
luate în considerare toate aspectele legate de acel caz
(¹).
_________________
(¹) Unul din aceste fapte, în speţa de faţă, este acela că
Concordiei Bus i-a fost atribuit un lot diferit, în care se aplicau
aceleaşi reguli privind emisiile de gaze.

39
5.2.2 Utilizarea costurilor ciclului de viaţă
În cadrul unei proceduri de achiziţie, în faza atribuirii, preţul ofertei este
întotdeauna un factor decisiv. Dar cum se defineşte acest preţ?
Atunci când cumpăraţi un produs, un serviciu sau o lucrare, plătiţi întotdeauna un
anumit preţ. Totodată, acest preţ de cumpărare nu reprezintă decât un element din costul
total al procesului de achiziţie, utilizare şi eliminare. Ca să evaluezi costul global al unei
achiziţii, trebuie să evaluezi fiecare fază a acestui proces. Acest lucru este cunoscut sub
denumirea de “costul ciclului de viaţă ”, acesta incluzând toate costurile care trebuie
suportate de-a lungul vieţii unui produs sau serviciu.
O evaluare a acestor “costuri ale ciclului de viaţă ”, nu este o operaţiune foarte
lungă sau foarte complexă. Deşi există nenumărate tehnici speciale pentru a stabili
calcule elaborate ale costurilor ciclului de viaţă asupra pieţei private, se poate începe cu o
simplă comparaţie între costurile evidente şi măsurabile.

Costurile ciclului de viaţă : o sugestie a Institutului Britanic de Achiziţii (1)


_______________
(1) Mai multe informaţii sunt disponibile la adresa http://www.cips.org/

Institutul britanic de achiziţii sugerează că întreg procesul costurilor ciclului de


viaţă trebuie să cuprindă :
• costurile de cumpărare şi celelalte costuri asociate (livrare, instalare, punere în
funcţiune, etc.)
• costurile de operare, inclusiv energia, piesele de schimb şi de întreţinere
• costurile de la sfârşitul ciclului de viaţă, precum scoaterea din funcţiune şi eliminarea

Aceste costuri trebuie luate în considerare în faza de atribuire, pentru a fi siguri că


se ţine cont de ele atunci când se stabileşte oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere
economic. Ele vă ajută să obţineţi un produs cu o performanţă ecologică mai bună, pentru
că acest proces va cuprinde costuri de utilizare şi disponibilizare a resurselor, care nu ar fi
primit altfel atenţia cuvenită.

40
5.2.3. Cum să utilizăm costurile ciclului de viaţă pentru a promova consideraţiile
legate de mediu
Politica de economisire a costurilor – în paralel cu cea de protecţie a mediului –
poate fi pusă în practică prin diverse mijloace, inclusiv prin metoda costurilor ciclului de
viaţă. Următoarele exemple sunt elocvente în acest sens.

A. Economisirea de apă şi energie


Metoda cea mai simplă de a ameliora raportul cost – eficacitate şi de a face pieţele
mai ecologice este aceea de a economisi apă, energie şi combustibili. Aceste economisiri
prezintă avantaje clare, atât pentru situaţia financiară a autorităţii contractante, cât şi
pentru mediu. Fiind simplu de calculat şi având o latură economică evidentă, costurile
apei şi energiei pot fi folosite drept criterii de atribuire în procedurile de achiziţii publice.
Din punct de vedere ecologic, importanţa utilizării apei şi energiei este incontestabilă, aşa
cum o dovedeşte şi efectul utilizării combustibililor asupra emisiilor de dioxid de carbon
sau asupra producerii deşeurilor.

B. Economisirea costurilor de eliminare


Se întâmplă adesea să neglijăm costurile de eliminare, în cazul lansării unei
achiziţii pentru un produs sau proiect de construcţie. Or, aceste costuri trebuie suportate
într-un moment bine determinat, chiar dacă acest lucru necesită uneori un timp
îndelungat. A nu lua aceste costuri în considerare poate transforma “o afacere bună” într-
o achiziţie foarte scumpă. Costurile de eliminare pot să acopere simpla înlăturare fizică
sau costurile stocării în condiţii de siguranţă.. Eliminarea deşeurilor este adesea foarte
strict reglementată.

Planificarea inteligentă a fazei eliminării : exemplul sectorului construcţiilor


Sectorul construcţiilor este unul dintre principalii producători de deşeuri. Demolarea
clădirilor vechi implică nu numai înlăturarea unei cantităţi mari de moloz, dar implicit şi
tratarea materialelor periculoase, precum azbestul. În ofertă, puteţi întreba constructorii la
ce cantitate estimează volumul de deşeuri periculoase pe care îl vor produce în cursul
demolării şi costul evacuării acestor deşeuri. În unele cazuri, cum ar fi construcţia de
drumuri, ar trebui sa fie posibilă evaluarea beneficiilor care rezultă din folosirea
materialelor reciclate, cum ar fi asfaltul uzat.

Aceste exemple arată că, integrând în criteriile de atribuire cantitatea şi compoziţia


deşeurilor, puteţi economisi bani şi proteja mediul. Odată ce costul relativ al eliminării
deşeurilor a fost calculat, ar trebui să fie posibilă transpunerea criteriului legat de mediu
referitor la reducerea deşeurilor, într-un criteriu de factură economică.

Capitolul 6
Clauze de performanţă ale contractului

Sumar
• Clauzele contractului pot fi folosite pentru a include consideraţii de mediu la stadiul de
performanţă.

41
• Autoritatea contractantă poate specifica modul în care bunurile sunt furnizate şi chiar
metoda de transport.
• Contractorul este obligat să respecte toate clauzele de performanţă din contract.
Clauzele de performanţă ale contractului sunt folosite pentru a specifica cum
trebuie îndeplinit un contract. Consideraţiile de mediu pot fi incluse în clauzele de
performanţă ale contractului, cu condiţia ca acestea să fie publicate în anunţul de
participare sau în specificaţii şi să respecte legile comunitare.
__________________
(1) Articolul 26 al Directivei 2004/18/CE şi Articolul 38 al Directivei 2004/17/CE

6.1. Reguli ce guvernează clauzele contractului


• Clauzele contractului nu ar trebui să determine cărui ofertant i se va atribui contractul,
ceea ce înseamnă că orice ofertant ar trebui, în principiu, să fie capabil să le
îndeplinească. Ele nu trebuie să fie specificaţii tehnice, criterii deghizate de atribuire sau
selecţie. În timp ce ofertanţii trebuie să dovedească că oferta lor îndeplineşte specificaţiile
tehnice, dovada de conformitate cu clauzele contractului nu ar trebui cerută pe perioada
procedurii de achiziţii. De exemplu, nu este permisă folosirea clauzelor pentru a cere un
anumit proces de producţie (pentru produse), sau personal cu o anumită experienţă
(pentru servicii), de vreme ce aceste condiţii se leagă de selecţia contractorului. Aceste
aspecte abordate ar trebui abordate în etapa relevantă a procedurii, aşa cum se
menţionează în directivele pentru achiziţii.
• Deşi se consideră că clauzele contractului sunt în afara procedurii privind atribuirea
contractelor, acestea trebuie precizate în mod clar în cererea de oferte. Într-adevăr,
ofertanţii ar trebui să fie conştienţi de toate obligaţiile cerute de contract şi să fie capabili
să reflecte acest lucru în preţul pe care îl oferă în licitaţie.
• Clauzele contractului ar trebui să fie legate de performanţa contractului.
• Clauzele contractului nu pot rezulta în discriminare în favoarea contractorilor din orice
Stat Membru.
• Un contractor este obligat să respecte toate clauzele de performanţă descrise în caietul
de sarcini atunci când îndeplineşte lucrarea cerută sau când furnizează produsele
acoperite de cererea pentru oferte.

Exemplul Defra Marea Britanie — In clădirea mea, urmezi politica mea de


mediu!
Ghidul pentru achiziţii verzi al Departamentului pentru Mediu al Marii Britanii
specifică că toţi contractorii care lucrează în clădire trebuie să urmeze politica de mediu a
Departamentului. Aceasta include reguli privind fumatul, separarea deşeurilor,
respectarea restricţiilor de parcare şi în general respectarea regulilor privind protecţia
mediului care se aplică personalului (1).
___________________
(1) Mai multe informaţii pot fi găsite pe pagina de internet a Defra (Departamentul pentru Mediu, Alimente
şi Afaceri Rurale) (http://www.defra.gov.uk).

6.2. Clauze de performanţă a contractului pentru lucrări sau servicii


Exemple de posibile clauze de performanţă a contractului pentru lucrări sau
servicii includ:

42
• transportul produselor şi a uneltelor către amplasament:
— livrarea de produse către amplasament intr-o formă concentrată şi împărţirea lor la faţa
locului,
— folosirea containerelor refolosibile pentru transportul produselor la faţa locului;
• cum este executat serviciul:
Folosirea indicatorilor de dozaj pentru asigurarea cantităţilor potrivite de produse pentru
curăţire;
• eliminarea produselor uzate sau a ambalajelor produselor:
produsele sau ambalajele sunt preluate de către contractor pentru refolosire, reciclare sau
eliminarea lor în mod adecvat;
• instruirea personalului contractorului:
Personalul instruit asupra impactului de mediu a muncii lor şi asupra politicii de
mediu a autorităţii în ale cărui clădiri vor lucra.

6.3 Clauzele contractului de performanţă pentru furnizarea de bunuri


Deoarece performanţa unui contract de furnizare consistă în principal în livrarea
de bunuri, principala oportunitate pentru folosirea clauzelor de mediu ale contractelor
este specificicarea modului în care vor fi livrate bunurile. Există metode simple pentru a
îmbunătăţi impactul de mediu a contractului, ca de exemplu:
• produsul să fie livrat în cantitatea potrivită (în termeni generali, aceasta înseamnă
livrare în masă, pentru că va fi mai eficientă din punct de vedere al mediului în ceea ce
priveşte impactul transportului per articol/obiect decât livrarea mai frecventă şi în
cantităţi mai mici; specificarea unui număr maxim de livrări pe săptămână sau lună poate
fi o altă metodă de atingere a aceluiaşi rezultat);
• cerinţa ca bunurile să fie livrate în afara orelor de vârf de trafic pentru a minimiza
contribuţia livrărilor la congestionarea traficului;
• cerinţa ca furnizorul să reprimească (recicleze sau reutilizeze) orice ambalaj care
vine odată cu produsul (acest lucru aduce dublul avantaj de a centraliza ambalajele
înainte de a le refolosi sau recicla şi încurajează furnizorul să elimine orice ambalare care
nu este necesară).

6.4. Impactul transportului

Puteţi folosi clauzele unui contract pentru a


specifica metoda de transport care ar trebui
folosită pentru a livra bunurile, dar asiguraţi-vă
că nu este discriminatorie.
Pentru un contract de lucrări mari se poate
solicita ca bunurile să fie transportate către o
anumită gară feroviară sau fluvială. Simplul
fapt că un ofertant poate avea acces mai bun la
reţeaua feroviară sau fluvială decât alt ofertant
nu înseamnă că această clauză de performanţă
a contractului este discriminatorie. Acesta ar fi
cazul doar dacă, de exemplu, un singur
ofertant ar fi capabil să folosească reţeaua feroviară sau fluvială. Clauza ar fi atunci

43
discriminatorie şi, de fapt, ar constitui criteriu deghizat de excludere, deoarece ar exlude
în mod automat de la participare pe toţi ofertanţii care nu au acces la modul specificat de
transport. Acelaşi lucru se aplică unei clauze contractuale care penalizează contractorii
doar pe baza distanţei pe care o parcurg pentru a livra bunurile.

44