P. 1
Curs Logistica

Curs Logistica

|Views: 250|Likes:
Published by Serju S Serju

More info:

Published by: Serju S Serju on Feb 21, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/13/2013

pdf

text

original

Sections

  • LOGISTICA
  • 1. Noţiunea de logistică
  • COSTURI / CHELTUIELI PRE[ DE V#NZARE F~R~ TAXE PRE[ DE V#NZARE (DE PIA[~)
  • Valoarea adăugată
  • Conexiunile logisticii cu marketingul
  • Rolul logisticii
  • Planificarea activităţilor logistice
  • PLANUL GENERAL AL FIRMEI
  • PLANUL ACTIVITĂŢII DE DISTRIBUŢIE
  • PLANUL ACTIVITĂŢII DE

LOGISTICA “Controlează-ţi propriul destin dacă nu vrei ca el să fie controlat de alţii.

Fii stăpân pe soarta ta dacă nu vrei ca altcineva să devină stăpân pe ea” Jack Welch Director executiv General Electric - USA 1. Noţiunea de logistică În funcţie de aplicaţia dorită, noţiunea de logistică capătă diferite sensuri. Sensul clasic al noţiunii de logistică pe care îl dă lucrarea [*, Dicţionarul de neologisme. Ed. Academiei, 1975] este că prin logistică se înţelege "minte care gândeşte întemeiat, raţional". Într-o altă lucrare [*, Dicţionarul explicativ al limbii române. Ed. Academiei, 1975], autorii definesc logistica, ca "acea ştiinţă a demonstraţiei a cărui obiect este stabilirea condiţiilor corectitudinii gândirii, a formelor şi a legilor generale ale raţionării corecte, conforme prin ordinea ideilor, cu organizarea logică a realităţii obiective". În sensul matematic "Prin logică matematică sau simbolică sau logistică (ca ştiinţă combinatorie) se înţelege ramura logicii care cercetează operatori logici şi care are ca obiect aplicarea metodelor matematice în domeniul logicii formale, în electronică, cibernetica sau lingvistică, iar prin logistică se înţelege logică matematică" [*, Dicţionarul de neologisme. Ed. Academiei, 1975]. Sensul militar al noţiunii de logistică este: "...totalitatea măsurilor organizatorice şi de aprovizionare capabile să ducă o armată la victorie în confruntarea cu duşmanul " [Korko M., Timpul – factor de optimizare a activităţii agenţilor economici. Revista „Sisteme logistice”, nr. 2, Bucureşti, 1991]. În lucrarea [*, Le Petit Larousse., Paris, 1974] se arată că prin logistică se înţelege „parte a artei militare care se ocupă cu aprovizionarea unei armate". Lucrarea [Cojocaru Gh., Logistica – trecut, prezent şi viitor. Revista „Sisteme logistice”, nr. 3-4, Bucureşti, 1991] consideră că "logistica este alcătuită din aprovizionare, transport, servicii de suport şi administrare". În aceeaşi lucrare se arată că prin logistică în sensul militar, se înţelege "arta practică de deplasare a armatelor, prin care se înţelege nu numai mecanismul transportului ci şi activitatea statului major, pregătirea administrativă, precum şi

1

cunoaşterea şi culegerea de informaţii ". În sens economic "logistica este ştiinţa coordonării, cu cheltuieli minime de timp a elementelor active şi pasive ale unei întreprinderi, în vederea îmbunătăţirii flexibilităţii şi capacităţii sale de adaptare la modificările perpetue ale condiţiilor cadru de funcţionare ale pieţii de desfacere. Prin elemente active se înţeleg - instalaţii, oameni, maşini, energie, informaţii folosite, iar prin elemente pasive - fluxuri de materiale, de materii prime şi energie care parcurg drumul, respectiv lanţul logistic, între diferiţi agenţi economici. Lanţul logistic, cuprinde totalitatea unităţilor şi activităţilor care se interpun între sursele de materii prime, materiale, subansambluri şi produse energetice, aprovizionate de către un agent economic şi vânzarea către consumatorul final al produsului finit. " [Korko M., Timpul – factor de optimizare a activităţii agenţilor economici. Revista „Sisteme logistice”, nr. 2, Bucureşti, 1991]. Rolul unei întreprinderi antrenată într-un lanţ logistic se diferenţiază în funcţie de felul activităţii desfăşurate: "În cazul aprovizionării, ea trebuie să asigure o afluenţă optimă din punct de vedere sortimental, cantitativ şi temporal a celor necesare producţiei; în cazul desfacerii, ea trebuie să asigure o distribuţie promptă a produselor finite care acoperă întreaga piaţă. " Abordarea logistică a producţiei este dată de organizarea aprovizionării producţiei şi desfacerii în scopul realizării unei politici de fabricaţie, marketingmixt. Organizarea logistică a producţiei este dată de organizarea raţională a fiecărei etape de producţie, totul subordonat ideii existenţei unui management logistic asigurat de conducerea întreprinderii sau compartimentele specializate. În esenţă, logistica unei întreprinderi poate fi definită ca ansamblul de resurse materiale, şi umane, respectiv de activităţi specifice, care permit realizarea activităţilor în raport cu strategia aleasă şi condiţiile celui mai favorabil raport calitate/preţ (sau altfel spus, logistica reprezintă capacitatea de organizare şi realizare a fluxurilor de persoane sau de mărfuri pentru a obţine ceea ce se doreşte într-un timp şi spaţiu optime cu costuri minime). Asociaţia Franceză pentru logistică defineşte logistica mărfurilor ca fiind o activitate ce are drept scop punerea la dispoziţie cu cel mai scăzut cost a unei cantităţi dintr-un produs la locul şi la momentul unde există o cerere. 2

În particular, Logistica Firmei este, în viziunea statutului ARILOG (Asociaţia Româno-Italiană de Logistică şi Management)1): “totalitatea activităţilor organizatorice, de gestiune şi strategice care coexistă în cadrul companiilor, fluxul de materiale (şi de informaţii adiacente) de la originea lor, prin intermediul furnizorilor şi până la livrarea produselor finite către clienţi precum şi service-ul post-vânzare”. Logistica Firmei presupune, prin urmare, atât domeniul Gestiunii Materialelor (aprovizionare, gestiunea stocurilor de materiale, programarea producţiei), cât şi domeniul Distribuţiei Fizice (gestiunea produselor, a depozitelor şi a transporturilor, livrările la punctele de vânzare) dar şi domeniul Serviciilor pentru Clienţi. Alături de aceste aspecte, mai apar ca argumente de interes logistic: mediul extern societăţii, adică infrastructurile, viabilitatea acesteia, condiţiile socio-politice care ar putea favoriza dar şi împiedica libera circulaţie a mărfurilor şi/sau a persoanelor. Practic, termenul logistică a apărut în cursul anilor 1980 şi facea trimitere spre noţiuni ca stocare, manipulare, distribuţie, transport etc., de cele mai multe ori utilizate separat. Iniţial distribuţia fizică şi logistica au fost considerate sinonime, dar în timp termenul de logistică s-a diversificat, a devenit mult mai complex şi a necesitat revizuirea strategiilor. În 1948 Asociaţia Americană de Marketing considera distribuţia fizică ca fiind mişcarea bunurilor de la locul unde se produc la locul unde se consumă sau utilizează. Prima abordare teoretică a distribuţiei fizice a fost dată de Drucker care o definea ca fiind un alt mod de a denumi un proces de afaceri. Dupa Kotler distribuţia fizică include planificarea, implementarea şi controlul fluxurilor fizice de materiale şi produse finite de la punctele de provenienţă ale acestora la cele de utilizare, astfel încât să fie satisfacute cerinţele clienţilor şi să se obţină profit. El defineşte distribuţia fizică ca fiind logistica de piaţă, pornind de la ideea că bunurile se află la producător şi se caută soluţii de punere acestora pe piaţă. Alţi specialişti în logistică nu au pus doar problema distribuţiei spre exterior, adică a bunurilor care se mişcă de la producător la clienţi, ci şi a distribuţiei spre interior, adică a bunurilor care se mişcă de la furnizor la producător. Logistica reprezintă astfel procesul de planificare, implementare şi control a fluxului şi a depozitării bunului de la locul de orgine la cel de consum, corespunzând cerinţelor clientului.

3

Asociaţia Americană pentru Logistică defineşte logistica ca fiind acea activitate ce are drept scop punerea la dispoziţia clientului a unei cantităţi dintr-un produs cu cel mai mic preţ, la locul şi momentul unde există cereri. Deci logistica este un ansamblu de activităţi derulate înaintea şi în timpul desfăşurării procesului de producţie, la care se adaugă distribuţia fizică. Acest flux fizic este însoţit de unul informaţional, în ambele sensuri, şi reprezintă de fapt cadrul de operare sau de funcţionare a logisticii. Principala asociaţie europeană înfiinţată în anul 1984, European Logistics Association (ELA), dă propria sa definiţie acestei activităţi: „Organizarea, planificarea, controlul şi realizarea fluxurilor de bunuri de la dezvoltare şi aprovizionare până la producţie şi distribuţia către clientul final, pentru a satisface cerinţele pieţei cu un cost minim şi cu un capital minim”. În concluzie, termenul de „Logistică” poate fi definit ca: „procesul de gestionare strategică a achiziţionării, deplasării şi depozitării materialelor, semifabricatelor şi produselor finite (alături de fluxurile informaţionale corespunzătoare acestor procese) în interiorul firmei şi al canalelor de marketing, cu scopul satisfacerii comenzilor cu cele mai mici costuri pentru firmă”. În timp ce savuraţi dimineaţa o ceaşcă de cafea sau citiţi un ziar, v-aţi gândit vreodată la drumurile parcurse de aceste produse înainte ca ele să ajungă în mâinile voastre? Atunci când pierdeţi trenul sau aşteptaţi pentru mult timp furnizarea unui serviciu care nu mai soseşte, vă întrebaţi, desigur, de ce se întâmplă aşa. Acestea sunt câteva exemple de Logistică care funcţionează şi de Logistică care nu funcţionează. Un economist indian, Amartya Sen, spune că: “Nu există penurie în lume. Singura problemă cu care ne confruntăm este aceea a Logisticii”. Continua americanul Heskett: “Un frigider nu este un frigider atunci când se află într-un depozit din Detroit, iar cererea este făcută la Houston”. Până la 30% din venituri sunt cheltuite astăzi de către întreprinzători pe logistică. În anumite domenii (branşe) chiar mai mult. De aceea un mare potenţial de economisire pentru întreprinzători se află în acest domeniu. Cu cât se coordonează mai eficient timpii, rutele de transport, cantităţile, locurile şi informaţiile cu atât mai mare va fi

4

Ruta potrivită. într-o optică de logistică integrată şi întotdeauna orientată către Sistemul Naţional. integrare deosebit de necesară în vederea atingerii obiectivelor de eficienţă şi leadership. o condiţie esenţială pentru dezvoltarea şi creşterea întreprinderilor şi a întregului sistem economic al României. Apoi. furnizorii. integrând şi funcţiile logistice ale celorlalţi protagonişti ai dezvoltării economice şi tehnologice: Furnizorul. Mediul concurenţial obligă tot mai mult întrepinderile să examineze. interdependente.  activităţi suport. Activităţi primare:  logistica internă sau spre interiorul întreprinderii. De aceea. pe activităţi distincte. care adaugă valoare produsului finit. de asemenea. această funcţie a fost conştientizată relativ recent. Din teoria lanţului valoric reiese rolul logisticii în activitatea întreprinderii. Abia după ce s-a realizat integrarea funcţiilor logistice în cadrul unei singure societăţi comerciale. Michael Porter a folosit instrumentul valoric. pentru optimizarea proceselor componente ale filierei logistice precum şi integrarea lor succesivă cu scopul de a le gestiona şi coordona într-un mod univoc şi unitar. “inelele care formează lanţul logistic” sunt administrate în mod izolat. Locul potrivit. şi unele şi altele. Clientul. Ea poate influenţa pozitiv cota de piaţă şi rentabilitatea întreprinderii. dacă este privită ca o resursă strategică. În România. nu doar ca o simplă activitate. Producătorului şi Clientului. atât în cadrul societăţilor private cât şi în sectorul public. fiind astfel absentă integrarea între diversele funcţiuni logistice. probleme care vor fi rezolvate.eficienţa economică. Producătorul. Hotărârea corectă”. va trebui realizată o schimbare importantă de management: nu vor mai trebui sa existe problemele şi obiectivele Furnizorului sau ale Producătorului sau ale Clientului. ci problemele şi obiectivele Furnizorului. Activităţile din teoria lanţului valoric sunt grupate în 2 categorii:  activităţi primare. cu rol de condiţie prealabilă 5 . să restructureze şi să redirecţioneze activităţile pentru a obţine avantajul competitiv. activităţile pentru logistică pot fi rezumate la cuvintele: „Timpul potrivit. întreprinderea. Logistica prin activităţile sale este vitală în crearea unui astfel de avantaj. vor putea fi atinse niveluri succesive şi ambiţioase de eficienţă. Este. iar în cea mai mare parte a cazurilor. care grupa cumpăratorii. care include activităţile proprii puse în serviciul optimizării activităţii productive.

ce presupune activităţi de cercetare. transportul şi distribuţia produselor finite). motivare a personal.  managementul resurselor umane cu activităţile de selecţie. activitate ce ţine de sistemul de achiziţionare. în funcţie de complexitatea serviciilor asigurate clienţilor. Furnizori Clienţi Aprovizionare Producţie Distribuţie Logistica internă Logistica externă 6 . finanţare şi control a calităţii. depozitarea. necesare realizării obiectivului întreprinderii. stocarea sau depozitarea intrărilor pentru materiile prime. recrutare. de materii prime şi materiale.  marketingul şi vânzările cu activităţile de promovare a produselor şi desfacere a acestora  service-ul ce constă în activităţile de menţinere în stare de funcţionare a produselor finite. procurare sau asigurare a resurselor. Pentru îndeplinirea acestui obiectiv. de modul şi mijloacele de organizare folosite. etc.  dezvoltarea tehnologică.  logistica externă sau spre exteriorul întreprinderii. formată din serviciile prestate clientului (stocarea. proiectare a produselor.  aprovizionarea. Aprovizionarea se referă la activităţile de cumpărare. Activităţile suport:  infrastructura unităţii cu sistemele de planificare. societăţi comerciale.realizării logisticii pentru client (recepţia. ci ea este subordonată obiectivului de bază – satisfacerii nevoilor şi cerinţelor clienţilor adică componentei externe. pot îmbrăca forme ale managementului logistic. operaţiile sau procesul de producţie propriu-zis). în sensul organizării şi constituirii lor in regii autonome. mijlocii. achiziţionare. de la cele mai complexe la cele mai simple. componenta internă nu are un scop în sine.). întreprinderi (mici. Cu alte cuvinte.

planificarea livrărilor. livrarea eficientă a acestora. gestionarea comenzilor. transferarea datele şi stocarea acestora până în momentul în care se vor utiliza.Fig. de mărimea stocului de siguranţă. Depozitarea . ţinându-se seama de mărimea comenzii.1 Activăţile de susţinere a produsului includ fluxurile materiale din interiorul întreprinderii. inclusiv alegerea mijlocului de transport. Obiectivul urmărit este asigurarea unei aprovizionări continue. adaptată cererii şi la costuri reduse. Fluxurile informaţionale . 7 . disponibilitatea mijloacelor de transport. proiectarea şi culegerea spaţiilor de depozitare antrenează numeroase decizii ale căror aplicare influenţează eficienţa logisticii. Contribuţia logisticii în domeniul producţiei constă în asigurarea materialelor necesare desfăşurării procesului de producţie în concordanţă cu tehnologia de fabricaţie stabilită. marcarea produselor finite. costul transportului. Transportul este considerat cea mai importantă verigă componentă a logisticii. ambalarea. păstrarea. Stocarea – componentă a logisticii capabilă să creeze utilităţi de timp şi de loc. Printr-o gestiune eficientă a stocurilor se pot obţine economii de resurse financiare concomitent cu cresterea eficienţei consumului logistic. deţinând 2/3 din costul activităţilor.componenta care aduce cea mai mare contribuţie la creşterea eficienţei totale a sistemului logistic. la momentul şi locul solicitate de clienţi. etichetarea. Activităţi specific: recepţia intrărilor.amplasarea. Activităţi specifice: transformarea datele într-o formă utilă şi accesibilă. de frecvenţa şi momentul lansări acestuia. formarea loturilor pentru livrare. respectiv depozitarea produselor finite. Alegerea celui mai potrivit mod de transport se realizează pe baza criteriilor: caracteristicile produselor. siguranţa produselor pe timpul transportului. Distribuţia fizică include activităţile care oferă producţia în cantitatea. tipul de transport.

firmele trebuie să depună eforturi suplimentare pentru a rămâne competitive. materiilor prime. semifabricatelor. semifabricatelor. cât şi al canalelor de marketing (logistica externă).). servicii de aprovizionare / / reaprovizionare. precum şi a fluxurilor de informaţii corespunzătoare acestor procese. social şi politic. supravieţuirea pe piaţă fiind direct legată de capacitatea firmei de a se adapta continuu la un mediu 8 . divizarea loturilor. materiilor servicii de depozitare / / stocare a materialelor. Astăzi. deplasării şi stocării materialelor. situându-se. 2 La ora actuală asistăm la o restrângere a pieţelor de desfacere datorată schimbărilor care au loc în plan tehnologic. depozitarea. între departamentele de producţie şi respectiv. Unele firme preferă să contracteze cu terţe părţi prestarea unor servicii din cadrul departamentului logistic (ca de exemplu. Logistica la nivel industrial este definită ca procesul de administrare strategică a achiziţiei. primirea şişi procesarea comenzilor. canale de distribuţie. departamentele logistice sunt prezente în organigramele a numeroase firme mari din lume. cu scopul satisfacerii comenzilor cu cele mai mici costuri pentru firmă. cel de marketing (fig. Aceasta înseamnă că ea se desfăşoară atât în interiorul întreprinderii (logistica internă). Deoarece ne aflăm într-o economie de piaţă tot mai globalizată. divizarea loturilor. servicii de manipulare şi transport (intern / extern). canale de distribuţie. PRODUCTIE L O G I S T I CMARKETING A servicii de aprovizionare reaprovizionare. prime. produselor finite. servicii de depozitare stocare a materialelor. servicii de manipulare şi transport (intern / extern). programarea livrărilor. programarea livrărilor. ca localizare. care impune firmelor să-şi planifice şi să-şi evalueze toate activităţile pentru a rămâne competitive. În acest context. primirea procesarea comenzilor. transportul mărfii. LOGISTICĂ INTERNĂ LOGISTICĂ EXTERNĂ Fig. considerând că acestea pot oferi servicii de logistică externă mai bune şi mai puţin costisitoare. având un rol vital în creşterea profiturilor.În concluzie. etc. gestionarea fluxurilor de informaţii. semifabricatelor şi produselor finite. produselor finite. un lucru devine evident: optimizarea performanţe logistice va prolifera (indiferent de cine prestează operaţiunile logistice). gestionarea fluxurilor de informaţii. 2).

datorită noilor tehnologii de comunicare şi. Fluxurile se întind din aval spre amonte şi invers. Un obiectiv general important îl are creşterea eficacităţii funcţiei logistice a companiilor. logistica va căpăta şi o dimensiune tactică. Din acest moment. trebuie ca infrastructurile logistice ale distribuitorului. 3) trebuie să evidenţieze legăturile reciproce dintre activităţile care încep şi se încheie cu piaţa de desfacere. utilizarea unor metode de producţie şi logistice integrate pe calculator. folosirea unor metode de depozitare şi de transport a mărfurilor prin intermediul unor canale de distribuţie mai lungi. Poziţionarea strategică a locurilor de stocare condiţionează calitatea serviciilor şi fluiditatea transporturilor din amonte şi din aval. nu înseamnă că operaţiunile fizice sunt mai puţin importante. se confruntă cu constrângeri majore de rapiditate şi de termene. într-o economie globalizată. producătorului şi furnizorilor săi să fie conectate. În afara funcţiei sale operaţionale. care să depăşească graniţele naţionale. datorită interdependenţei într-un lanţ continuu. trecând prin subsistemele desfacere–vânzări. pregătirea comenzii. care propuneau instrumentele unei gestiuni coordonate şi integrate a lanţului logistic extins din amontele şi avalul întreprinderii). prin: constituirea unor alianţe strategice pentru aprovizionare şi producţie. conducerea lanţului logistic urmăreşte creşterea performanţei globale şi plasarea în mod sistematic a clientului ca motor şi centru al dispozitivului. Transportul. mai ales. aprovizionare materială şi respective cel al producţiei. Dacă informaţiile sunt dematerializate. raţionalizarea şi coordonarea facilităţilor de producţie în vederea reducerii costurilor şi a maximizării gradului de utilizare a activelor. a cărei miză o reprezintă satisfacerea clientului. utilizarea la maxim a tehnologiei informaţionale pentru îmbunătăţirea serviciilor de servire a clienţilor. a dezvoltării Internet-ului. cu diversele sale operaţiuni – fragmentarea sau consolidarea loturilor. – necesită rigoare şi organizare eficace pentru a produce câştiguri de productivitate. care constă în programarea fluxurilor şi modurile de tratare ale 9 . Controlul manipulării. operaţiunile de picking. Pentru ca un produs să fie propus într-un magazin la un cost acceptabil. ambalare etc.dinamic. Sistemul logistic al unei întreprinderii industriale (fig. În jurul anului 1990 s-a impus termenul supply chain (sub influenţa producătorilor de programe informatice.

comenzi acceptate Subsistemul producţiei Plan şi programe de producţie Fabricaţie Stocuri de materiale Necesităţi de consum Subsistemul Aprovizionare materială Plan şi programe de aprovizionare Materiale reciclabile Studii de piaţă.acestora. Piaţa de desfacere Clienţi Cereri Subsistemul desfacere-vânzări Plan şi programe de desfacere Stocuri de produse finite Contracte. alegere furnizori Piaţa de desfacere Strategii Negocieri. convenţii Fig. care are scopul de a defini mijloacele necesare pentru a răspunde obiectivelor întreprinderii. 3 10 . contracte. cât şi o dimensiune strategică.

Firmele care încearcă să determine costurile asociate furnizării produselor sau serviciilor trebuie să aibă în vedere două concepte de bază ale managementului distribuţiei: 1. 11 . rapiditatea şi flexibilitatea. cât şi în cel al rentabilităţii firmei. concurenţa (întreprinderile se diferenţiază prin servicii. multiplicarea numărului actorilor din canalul logistic care implică integrarea noilor instrumente ale lanţului logistic. numeroşii parteneri pe care îi antrenează. 2. de la furnizor la consumator. Valoarea adăugată reprezintă diferenţa dintre ceea ce plăteşte clientul şi costul suportat de firmă pentru furnizarea produsului sau a serviciului. Este necesar să se acţioneze dintr-o perspectivă globală. care se bazează în mare parte pe logistică).Această concepţie strategică a logisticii îi conferă un loc din ce în ce mai important în întreprinderi şi dă loc unui ansamblu de idei asupra manierei de integrare a unei funcţii la un sector de activitate. Cât de mult îl costă pe furnizor o astfel de valoare adăugată (la fiecare nivel). Cât de multă valoare este adăugată produsului pe măsură ce acesta se deplasează în interiorul canalului de distribuţie. dar şi în afara acesteia. Managerii logisticieni trebuie să identifice activităţile care creează valoare adăugată şi care permit astfel o diferenţiere a produselor realizate de firma lor faţă de cele ale concurenţilor. logistica. Logistica poate şi trebuie să contribuie la adăugarea de noi valori atât în domeniul eficienţei operaţionale. ţinând cont de mai mulţi factori: mondializarea schimburilor. chiar la un sector geografic care se poate extinde la un grup de ţări. Valoarea reprezintă suma de bani pe care clientul este dispus să o plătească pentru produsele sau serviciile achiziţionate. Logistica însoţeşte produsul pe întregul parcurs în interiorul întreprinderii. în calitate de funcţie transversală necesită o cooperare a tuturor entităţilor implicate. însă sunt decisive pentru bunul mers al operaţiunilor. Nu toate serviciile propuse sunt importante ca volum. criterii fundamentale ale eficacităţii unui lanţ logistic.

Distribuţia oferă anumite avantaje: permite diminuarea numărului de tranzacţii. Se pot astfel realiza economii la distribuitor. adesea prin distribuitori sau alţi intermediari. depozitare. Se creează astfel canalele de distribuţie. 4 – astăzi. Promovare. vânzare detailist. dar este mai dificil să-l faci pe client să perceapă această diferenţă. adăugarea valorii produsului în lanţul logistic poate fi privită prin prisma etapelor parcurse de produs. Dacă clientul nu va percepe diferenţa pe piaţă. b. investiţii. serviciile aduse de un distribuitor se bazează pe cantităţile oferite de mai mulţi producători. depozite externe Comercializare. produsul nu va aduce avantajul scontat firmei. cine oferă produsul/serviciul. magazine proprii Profit Impozite . Dacă în trecut valoarea adăugată era percepută ca preţ de vânzare (de piaţă) – fig.O dată cu creşterea complexităţii produselor este mai uşor să oferi un produs diferit de cel al concurenţei. Valoarea adăugată (corespunde cerinţelor clienţilor?) Marketin g Testarea pieţei Logistica Aprovizionare a cu materiale Producţie Marketing Logistica Comerţ Intermediari . publicitate prelucrare transport Preţ de vânzare cu amănuntul 12 . ridicând. care sunt atribuţiile celor două părţi: producător / comerciant. care nu ar fi existat în cazul în care fiecare fabricant ar fi trebuit el însuşi să-şi asigure distribuţia ofertei sale proprii. de la procurarea de materii prime şi până la achiziţionarea lui de către consumator . două probleme: a. Stocare. COSTURI / CHELTUIELI PRE[ DE V#NZARE F~R~ TAXE PRE[ DE V#NZARE (DE PIA[~) Cost Cheltuie Cheltuie Cheltuie materii li cu li de li prime amortiz persona general @rile l e Fig.fig. taxe Planificare. en-grosişti. 4 Produsele ajung la clienţi prin diverse căi. totodată. 5. Distribuţia îndeplineşte rolul necesar de ajustare dintre ofertă şi cerere: ea este în acest sens creatoare de servicii.

Departamentele de logistică trebuie să aibă contacte mult mai frecvente cu distribuitorii decât departamentele de vânzări sau cele de marketing. ei pot influenţa clienţii să cumpere un anumit produs. Dacă distribuitori simt că sunt într-o relaţie de parteneriat cu furnizorii. producţie şi financiare pentru a identifica tipurile de activităţi care adaugă valoare produselor şi serviciilor firmei. Rezultă. determinând un avantaj competitiv pentru firmă. de aici. rolul distribuitorului. De asemenea. gamele oferite de către distribuitori pot fi compuse din produsele mai multor producători. se transformă într-unul de agent activ al vânzării. distribuitorul poate face presiuni asupra ofertei şi să solicite modificarea condiţiilor de vânzare. firmele trebuie să înveţe cum să-şi facă din reţeaua de distribuitori un aliat de încredere. Desigur că. Oricum clientul va fi influenţat de calitatea serviciilor oferite în trecut şi de relaţia cu distribuitorul. ca intermediar între producător şi consumator (mai mult sau mai puţin neutru). în anumite situaţii. întărind relaţia de parteneriat între cele două părţi. În această situaţie. consumatorul cere servicii din ce în ce mai precise. care au contacte mult mai frecvente cu distribuitori decât departamentele de vânzări sau de marketing. că departamentele de logistică. prin asigurarea unui nivel de servicii care să fie apreciat de 13 . imaginea mărcii unui produs este atât de puternică încât distribuitorul nu are altă opţiune decât să ofere ceea ce solicită clientul. au ocazia de a oferi serviciile apreciate de distribuitori. Logistica va trebui să coopereze cu departamentele de marketing. Dat fiind faptul că distribuitorii pot fi factori puternici de diferenţiere şi influenţă. iar distribuitorul se poate specializa în forma aşteptată prin crearea unor servicii de vânzări în forma dorită. individualizate şi personalizate. să stimuleze şi să orienteze cererea. Resursele logistice ale societăţii comerciale trebuie direcţionate spre acele activităţi care au impact asupra distribuitorilor şi a clienţilor. Răspunde mai bine cerinţelor şi aşteptărilor consumatorilor. depăşindu-se astfel restricţiile de ordin tehnic şi financiar al fiecăruia dintre ei şi care limitează numărul de produse fabricate. capabil să sondeze. 5 Permite ameliorarea sortimentului oferit consumatorului.Preţ de comercializare standard “Discount” Preţ de producţie Fig.

colectarea banilor. 6. limitele creditului. 2. extrase de cont. Cine ia deciziile de aprovizionare / reaprovizionare: cantitatea de produse. Controlul creditului: 12. 7. facturare. mărimea stocului. 5. personalul care se ocupă de aprovizionare. Selecţionarea. etc. Primirea şi procesarea comenzilor. 3. 4. Administrarea comenzilor: 11. Apropierea de piaţă şi acoperirea pieţei potenţiale. rotaţia stocului. Produsele depozitate: produsele disponibile în stoc. frecvenţă. acordarea de stimulente. primirea comenzilor şi manipularea livrărilor. împachetarea şi încărcarea produselor. seriozitatea clientului. valoarea reducerilor de preţ şi perioada de reduceri. Divizarea loturilor. influenţa factorilor de timp. Ce gamă de produse este transportată / manipulată. Livrarea produselor: 14 programare. 8.clienţi. ruta optimă de transport. stocarea sezonieră. condiţiile de depozitare. condiţiile de creditare / finanţare. 9. La fiecare nivel al distribuţiei trebuie luate în considerare următoarele aspecte de bază: 1. Administrarea preţurilor: . 10. frecvenţa şi programarea ciclurilor de aprovizionare. modificări de preţuri. Programarea livrărilor.

performanţele în respectiva ramură şi în domeniul vânzărilor / rapoarte asupra produsului şi a utilizatorului său. subansamble. Informaţii de piaţă: stocării / disponibilităţii produsului. iar banii sunt încasaţi. Relaţiile cu clienţii: reprezentare. Fluxul începe atunci când clientul / distribuitorul se decide să facă o comandă şi se încheie atunci când comanda este onorată. Logistica deţine în acest fel o poziţie unică ce-i permite să coordoneze relaţiile dintre factorii care influenţează atât fluxul de informaţii. 15. stabilirea preţului. 14. Acest flux fizic este însoţit de un flux de informaţii. Acest punct de vedere a ignorat rolul logisticii în gestionarea fluxurilor interne de materii prime. La ora actuală se consideră că departamentul de logistică trebuie 15 17. Vânzarea. cât şi pe cel de bunuri. etc. 16. administrarea garanţiilor. ambalaje. în oameni şi materiale. identificarea noilor oportunităţi. suport tehnic. Ce reduceri / majorări de preţuri trebuie aplicate: Sunt ele obişnuite pentru respectivul domeniu de activitate? Sunt corespunzătoare serviciului? Ar trebui făcut mai mult? sunt actuali şi/sau potenţiali clienţi pentru firmă? Din analiza aspectelor enumerate rezultă că managementul logisticii constă în însumarea activităţilor de gestionare a materialelor (derulate înainte procesului de producţie) şi a activităţilor de distribuţie propriu-zise de la sfârşitul producţiei. sondarea vânzărilor şi a reprezentării. performanţa produsului.13. mulţi făceau greşeala de a asocia logistica cu “distribuţia produselor finite”. Cât de important este produsul / serviciul pentru piaţă ? Cât de importanţi . schimbări aduse produsului. Până nu de mult. activităţile promoţionale. promovarea. adică cu ultima etapă a producţiei. piese. în ambele sensuri. materiale. care reprezintă cadrul de operare al funcţiei logistice. având ca scop final executarea comenzilor primite şi satisfacerea cerinţelor clienţilor. acţiunile concurenţilor.

Managerul logistician este singura persoană din firmă însărcinată cu gestionarea tuturor fluxurilor de informaţii şi materiale. Retururi comerciale. disciplinat. trebuind să identifice activităţile care creează valoare adăugată şi care permit astfel o diferenţiere a produselor realizate de firma lor faţă de cele ale concurenţilor. expedierea şi recepţia produselor. iniţializarea produsului nu este uşor şi nici uniform. a concurenţei acerbe de piaţă. pe de o parte.condus de un manager logistician. luarea măsurilor necesare pentru transformarea planurilor în acţiuni concrete pe piaţă. El poate estima capacitatea firmei de a răspunde aşteptărilor. sprijinirea acestui cadru printr-un studiu eficient al pieţei. Suporţi de merchandising. la reorganizarea şi restructurarea firmei. Monstre de produse. depozitarea. iar pe de altă parte la realizarea profiturilor. care trebuie să fie implicat în fazele iniţiale ale planificării strategice a activităţilor firmei. Eşantionare. pornind de la conceperea produsului şi până la consumul lui. Servicii de răspuns la evenimente neprevăzute Gestionarea fluxurilor de ambalaje. se poate spune că vor supravieţui acele firme care sunt în măsură să se adapteze schimbărilor rapide ale Servicii legate de Procesul de schimbare mediului economic. Aplicând teoria evoluţiei speciilor. 16 Servicii de oprire de la comercializare Gestionarea retururilor. pentru iniţierea procesului de planificare. contribuind. toate trebuind să contribuie la realizarea politicii de marketing. El reprezintă o “persoană cheie” în elaborarea strategiei firmei. Direcţiile de bază care facilitează structurarea activităţilor sunt:    Produse test. . Servicii specifice perioadei de lansare pe piaţă Lansări comerciale. în condiţiile schimbărilor revoluţionare în domeniul tehnologiilor. elaborată de Darwin. la politica firmei. ţinând cont de interacţiunile fluxurilor. Sistemul logistic este compus dintr-un ansamblu de activităţi aflate în strânsă interdependenţă. a scurtării ciclurilor de viaţă ale produselor. Dintre aceste activităţi cele mai importante sunt: aprovizionarea. stabilirea unui cadru logic. Campanii de promovare (oferte speciale). manipularea. fluxurile informaţionale privitoare la logistica produselor. distribuţia inversă. Suporţi de merchandising. preambalarea. Servicii efectuate în regim permanent Comenzi regulate. transportul.

6 Servicii logistice legate de viaţa unui produs 17 .Fig.

7 18 . depozitare Întreţinere Logistica de reciclare şi reutilizare Identificarea locurilor de depozitare a deşeurilor Planificarea şi supravegherea sistemului de colectare a deşeurilor Planificarea şi controlul sistemului logistic de reciclare şi reutilizare Oferte şi comenzi Comenzi Materie primă Transport Încărcare Supraveghere Descompunerea sarcinilor în unităţi simple Depozitare Producţie. selectare şi depozitare deşeuri Retransportarea deşeurilor Produs finit Fig.Logistica Managementul logisticii de planificare Logistica de concepţie Planificarea sistemului logistic Controlul şi supravegherea sistemului logistic Organizarea logisticii Logistica producţiei Logistica de aprovizionare Condiţii de transport Alegerea partenerilor pentru transport Alegerea maşinilor şi a echipamentelor pentru transport Calcularea traselor optime şi a limitelor Condiţii de transport Planificarea producţiei şi a prelucrărilor Determinarea fluxului tehnologic Planificarea echipamentului necesar Planificarea fluxului informaţional Supravegherea şi verificarea sistemului logistic Logistica de livrare Identificarea şi estimarea cerinţelor pieţei Satisfacerea cererilor Echipamente de transport. ambalare Manipularea materialului la locul de muncă Depozitarea şi transportul într fazele de producţie Depozitarea şi selectarea produsului finit Ambalare Comenzi Distribuţie Încărcare. transport.

19 .

ca apreciere calitativă (de exemplu. face ca graniţa între mediul intern şi cel extern să devină foarte permeabilă. investiţii reduse. Crearea unui plan strategic nu oferă o garanţie a succesului. O dată ce ţelurile şi obiectivele sunt stabilite se poate trece la planurile operaţionale. cât şi la cele neaşteptate din mediul extern. control şi evaluare sunt necesare pentru transpunerea planurilor de pe hârtie în practică. Capacitatea de evoluţie şi de adaptare este cea care face distincţia între firmele orientate strategic şi cele care nu au o asemenea orientare. Acesta este punctul în care eficienţa acţiunilor întreprinse de managerul departamentului logistic va determina succesul sau eşecul întregului efort de planificare. din punct de vedere al costului. planificarea strategică urmăreşte să răspundă la patru întrebări cheie: 1. Explorarea mediului extern. creşterea vânzărilor cu 5% într-un interval de o lună). ci mai curând un cadru de referinţă în raport cu care pot fi evaluate schimbările din afară. Unde ne aflăm în prezent? Cât de eficient. Ea trebuie să aibă în vedere:  Planurile de perspectivă: ce urmărim pe termen lung?  Ţelurile: direcţiile în care vrem să ne îndreptăm . ca apreciere cantitativă (de exemplu.Apare sub această formă necesitatea estimării capacităţii firmei de a răspunde aşteptărilor şi de a elabora o planificare strategică.expresie a dorinţelor şi a scopurilor. etc. În esenţă. din ce în ce mai dinamic. cu scop precis şi termene finale.  Obiectivele specifice cuantificabile. este actualul sistem logistic? 20 .). Prima etapă în tranziţia firmei spre o orientare strategică este analiza forţelor şi tendinţelor sociale existente în mediul extern. Procedeele adecvate de implementare. rată a şomajului ridicată. În acest fel firma poate reacţiona în mod organizat atât la schimbările previzibile. în condiţii de nesiguranţă sporite (inflaţie necontrolabilă. Planificarea strategică trebuie să îmbine planificarea pe termen lung (vizionară) cu planificarea pe termen scurt. unul din ţelurile firmei poate fi creşterea vânzărilor). în raport cu cerinţele actuale ale clienţilor.

raportate la întregul plan strategic de dezvoltare pe termen lung. Astfel pot fi scoase în evidenţă domeniile de activitate ce necesită îmbunătăţiri. Astfel. Metodologia examinează fluxul fizic de materiale.Pentru a răspunde la această întrebare managerii logisticieni trebuie să verifice permanent performanţele departamentului de care răspund. O problemă reprezintă o condiţie sau o presiune care poate afecta performanţa. Explorarea eficientă a mediului va oferi informaţiile prin care firma poate să identifice problemele. ea trebuie să constituie o echipă care să analizeze problema. ţelurile sau viitorul unei firme. Personalul trebuie învăţat să monitorizeze şi să fie la curent cu existenţa factorilor interni şi externi supuşi schimbării. Există două motive importante pentru care conducerea trebuie să facă parte din această echipă: 21 . Unde urmărim să ajungem? Răspunsul la această întrebare va putea fi formulat pe baza evaluărilor obţinute la prima întrebare. împreună cu fluxurile de informaţii care iniţiază şi sprijină aceste deplasări fizice în interiorul şi în exteriorul firmei. 3. Fără acest sprijin eforturile individuale vor fi sortite eşecului. 4. Procesul începe prin evaluarea percepţiei clienţilor (feed-back informaţional): aceştia sunt rugaţi să aprecieze calitatea procesului de livrare a firmei în comparaţie cu cele ale concurenţilor. Când apare o problemă conducerea firmei trebuie să fie anunţată. În mod normal. Cum vom şti că am atins scopul propus? Existenţa unui plan nu garantează un viitor fără probleme. Rezolvarea problemei înseamnă detectarea acelor probleme care ar trebui abordate în decursul procesului de planificare strategică. Aceasta înseamnă că trebuie făcută o evaluare a sistemului logistic atât din punctul de vedere a mediului intern. ea reprezintă o rampă de lansare pentru acţiuni şi decizi corecte (în detrimentul celor greşite). Cum putem ajunge acolo? Răspunsul îl constituie ţelul central. cât şi a mediului extern de operare a firmei. 2. în condiţiile în care mediul economic se schimbă în permanenţă şi apar probleme de natură diversă. examinându-se impactul pe care posibilele schimbări (interne şi/sau externe) le au asupra resurselor logistice. iar logistica trebuie să promoveze şi să sprijine o schimbare de mentalitate la nivelul întregii firme.

care constituie mixul activităţilor logistice. Ea poate să judece cel mai bine semnificaţia şi impactul potenţial al problemei. nefiind lăsaţi să simtă că atât ei cât şi firma sunt lipsiţi de apărare. Îndeplinirea misiunii logistice de asigurare a bunurilor sau serviciilor solicitate la momentul şi locul potrivit. Elementele indispensabile pentru gestionarea cu succes a problemelor pot fi rezumate astfel:  un sistem intern care poate să reacţioneze la presiunea şi acţiuni corespunzătoare resurselor de care dispune societatea complexitatea problemelor care se ivesc. Pentru a lua decizia corectă conducerea firmei trebuie să evalueze impactul potenţial al problemei în funcţie de priorităţile stabilite în planificarea strategică. În funcţie de impactul potenţial al problemei şi de urgenţa rezolvării ei. Angajaţii vor constitui un element component al anticipând şi gestionând impactul acestor schimbări.a. b. în condiţiile celei mai mari contribuţii la profitul firmei presupune desfăşurarea unui ansamblu de operaţiuni intercorelate. Avantajele capacităţii de a concepe planuri de acţiune pentru rezolvarea problemelor sunt: 1. 2.  comercială. răspunsului. Firma nu va fi o victimă a schimbărilor de mediu. iar problemele esenţiale vor primi atenţia pe care o merită. se stabilesc problemele prioritare cărora li se alocă resursele corespunzătoare. Mixul logistic include două categorii de activităţi: de bază şi de susţinere. Activităţile de bază sunt opearţiuni cheie care se desfăşoară în aproape orice canal logistic. În acest mod. resursele nu vor fi irosite. Implicarea ei înseamnă punerea în practică a acţiunii şi nu doar recomandarea ei. incluzând următoarele: 22 . Acest aspect este foarte important din punct de vedere al moralului şi al participării. Acest lucru este esenţial când problema respectivă necesită acţiuni urgente.

maritim. 2. .cercetarea nevoilor şi cerinţelor clienţilor actuali şi potenţiali. .1. Aprovizionarea are un rol important în crearea de valoare în cadrul procesului logistic.evaluarea şi selecţia ofertanţilor de servicii de transport. Gestiunea stocurilor este o componentă esenţială a sistemului logistic. 4. la care apelează firma. feroviar.evaluarea periodică a performanţelor furnizorilor.alegerea surselor de aprovizionare. Principalele activităţi desfăşurate pentru asigurarea nivelului de servire logistică sunt următoarele: . ce oferă utilitatea de timp aşteptată de clienţi. Asigurarea standardelor de servicii pentru clienţi.evaluarea percepţiilor clienţilor în privinţa nivelului de servire oferit. referitoare la nivelul serviciilor logistice. .stabilirea rutelor de transport.alegerea celor mai adecvate modalităţi de transport (rutier. . . în funcţie de evoluţia cerinţelor clienţilor. În esenţă. Transportul – are rol în asigurarea utilităţii de timp. Acestea includ posibilitatea obţinerii de bani şi cheltuielile implicate în 23 .stabilirea necesităţilor de aprovizionare. a decalajului dintre nivelul aşteptat de clienţi şi cel efectiv oferit. reprezentând o importantă componentă a misiunii logistice. Activităţile reprezentative pentru domeniul aprovizionării sunt: .ajustarea nivelului de servire logistică. Stocurile de materiale sunt vitale. prin conducte). . .planificarea modului de realizare în timp a aprovizionării.programarea transporturilor. Proiectarea şi funcţionarea oricărui sistem logistic au ca element de referinţă un anumit nivel de servire a clienţilor. transportul presupune derularea următoarelor activităţi: . 3. costurile stocării costă în medie 25% din valoarea bunurilor pe un an. aerian.determinarea cantităţii economice a comenzii. Tipic. . În medie. . stocurile înseamnă între o treime şi o jumătate din bunurile unei întreprinderi. .stabilirea nivelului de servire logistică a clienţilor ce va fi oferit de firma furnizoare sau diferenţierea nivelului de servire în funcţie de cerinţele segmentelor de piaţă vizate.

alegerea echipamentului de manipulare (manuale.stabilirea mixului de produse din stoc (ponderea diferitelor articole în numărul şi cantitatea totală de produse menţinute în stoc). Principalele activităţi legate de depozitarea mărfurilor sunt: . . În privinţa gestiunii stocurilor activităţile principale ce trebuiesc realizate sunt: . Depozitarea mărfurilor este considerată a componentă de susţinere deoarece nu este prezentă în sistemele logistice ale tuturor firmelor. .stabilirea necesarului de spaţii de depozitare. 5. Funcţiile pe care le are depozitarea sunt diferite. .stabilirea configuraţiei depozitului.introducerea şi prelucrarea materialelor în şi din spaţiul de depozitare. . Pot egaliza vârfurile şi depresiunile cererii prin menţinerea unui nivel eficient al stocurilor. Totodată. Locaţia depozitelor faţă de producător şi consumator este de cea mai mare importanţă pentru producător.alegerea amplasamentului depozitelor. care susţin logistica mărfurilor. 6. . pot fi enumerate: 24 . 7. Ca activităţi legate de ambalarea protectoare. ea are impact asupra duratei ciclului comenzii şi implicit asupra nivelului serviciului pentru client. . .utilizarea încărcăturilor prin paletizare şi contanerizare. în funcţie de contribuţia diverselor articole la vânzările firmei. . materiale şi produse finite.procesul de stocare în sine. mecanizate).determinarea numărului de depozite necesare.amplasarea mărfurilor în spaţiul de depozitare. . Astfel produsele vor fi imediat disponibile următorului nivel de distribuţie.elaborarea politicilor privind stocurile de materii prime. Eficacitatea manipulării materialelor este condiţionată de următoarele activităţi: . Ambalarea de protecţie permite ajungerea mărfurilor la clienţi în condiţiile dorite.determinarea stocului de siguranţă şi a nivelului de reaprovizionare (mărimea stocului la care se lansează o nouă comandă de reaprovizionare).aplicarea strategiei “ just – in time”. Manipularea mărfurilor are o pondere considerabilă în costurile logistice.

. Asigurarea standardelor de servicii pentru clienţi Aprovizionare Mixul logistic Transport Activităţi de susţinere Activităţi de bază Fig. analiza informaţiilor. În timpul anilor 1950 şi 1960. a fost o perioadă când funcţiunile grupate astăzi sub denumirea de logistică făceau parte din marketing. transportul şi controlul stocului. . În rândul principalelor activităţi pe care le presupune funcţionarea sistemului informaţional logistic se includ: culegerea şi prelucrarea datelor. stabilirea unor proceduri de stocare a datelor. .realizarea de ambalaje care să asigure integritatea produselor pe durata transportului şi păstrării. 8 Conexiunile logisticii cu marketingul La începutul secolului. specialiştii în marketing aveau tendinţa să se concentreze asupra promovării şi dezvoltării produsului. Conştientizarea faptului că o parte din ce în ce mai mare din profitul vânzărilor Fluxurile informaţionale Manipularea mărfurilor Ambalarea de protecţie Depozitarea mărfurilor Gestiunea stocurilor 25 . 8. neglijând alte domenii ca depozitarea.proiectarea de ambalaje care să răspundă cerinţelor proceselor de manipulare. elaborarea rapoartelor necesare (situaţia stocurilor). controlul fluxului de informaţii.asigurarea de ambalaje care să protejeze mărfurile contra pierderilor şi deteriorărilor. Fluxurile informaţionale sunt o parte integrantă a sistemului logistic care facilitează derularea tuturor activităţilor de bază şi de susţinere.

În etapele de început. şi. 26 . Ulterior. care influenţează relaţia dintre logistică şi marketing. Dacă structurile organizaţionale interne nu sunt capabile să satisfacă aceste cerinţe. Companiile trebuie să răspundă exigenţelor unor categorii tot mai sofisticate de cumpărători care comandă mai frecvent cantităţi mai mici şi care cer o mai mare promptitudine în livrare. este ciclul de viaţă al produsului. prin oferirea unui serviciu total. pentru a negocia nu numai produsul şi preţul. Unele companii progresiste folosesc avantajele unei bune colaborări logistică – marketing. logistica reprezentând o parte esenţială a ecuaţiei profitului. profitabilitatea şi cota de piaţă a companiei vor fi afectate. pe măsură ce vânzările se reduc şi produsul trece în etapele de maturitate şi saturaţie. Prognozele de marketing vor dicta nivelul resurselor logistice necesare livrării produselor la clienţi. Stabilirea preţului. • Prognozarea pieţei şi a vânzărilor. Logistica are sarcina de a asigura satisfacerea sau îndeplinirea cererii generate de marketing. Aceste companii se pot detaşa de concurenţă. Aceasta poate avea un efect major asupra depozitării şi transportului şi prin urmare asupra costurilor aferente. Nivelul de sprijin logistic necesar marketingului variază pe măsură ce produsul străbate diferite etape ale ciclului de viaţă. Un concept de marketing esenţial. atenţia se va orienta către ajustarea costurilor pentru ca produsul să facă faţă concurenţei puternice de preţ şi presiunilor ulterioare asupra profitului. reglementările cum sunt cele ale CE referitoare la termenul de garanţie pentru bunurile perisabile şi costul ridicat al capitalului. Scurtarea ciclurilor de viaţă ale produselor. obligă firmele să găsească alte moduri de satisfacere a cererii consumatorilor decât cele care presupun stocuri mari de produse finite. şi politicile de preţ ale companiei. satisfacerea promptă şi cu costuri convenabile a comenzilor este o condiţie majoră a acceptării produsului în faza iniţială. Aceasta este modalitatea prin care cererea serviciilor de logistică influenţează costul total al produsului. Domeniile majore de interacţiune între logistică şi marketing includ: • • Proiectarea produsului.este absorbită de costurile de distribuţie a condus la reapariţia interesului faţă de domeniul logisticii mărfurilor. ci şi pentru ajustarea serviciilor logistice. progresul rapid al inovaţiilor tehnologice. prin urmare. astfel încât acestea să corespundă nevoilor consumatorului individual.

• Procesarea comenzilor. Companiile capabile să se diferenţieze de concurenţi. devenind chiar parteneri pe termen lung ai acestora într-o relaţie reciproc avantajoasă. Marketingul trebuie să consulte logistica în luarea deciziilor care privesc canalul de distribuţie. 9 Marketing Clienţii sunt interesaţi de promptitudinea cu care furnizorii satisfact comenzile la un nivel de servire determinat. Proiectarea produsului Prognozarea pieţei şi a vânzărilor Procesarea comenzilor Logistica Fig. adică echipamentele şi stocul. Responsabilitatea pentru cine primeşte comenzile clienţilor şi viteza şi eficienţa procesării are o influenţă majoră asupra costurilor operaţionale şi asupra imaginii clienţilor despre nivelul serviciului. În acest domeniu este preferabilă elaborarea în comun a strategiei. vor trebui să fie considerabile. vor câştiga încrederea clienţilor. Conexiunile logisticii cu producţia Canalele de distribuţie Strategiile de servire a clientului Stabilirea preţului 27 . Dacă departamentul de marketing optează pentru un nivel foarte înalt de servire. prin satisfacerea acestor niveluri de servire. Logistica şi marketingul au împreună roluri vitale în realizarea performanţei cu costuri avantajoase. resursele logistice.• Strategiile de servire a clientului. • Canalele de distribuţie. Decizia de furnizare direct către client sau prin intermediari va influenţa puternic nivelul resurselor logistice necesare.

şi în combinaţie cu alţi factori (sisteme . influenţează foarte mult atât costul. Problemele determinate de localizare. în special tehnologia informaţiei. primirea şi procesarea comenzilor. a lanţului ofertei de la furnizor până la client. conectată la cererea pieţei. natura şi performanţa de operare a unităţilor productive. va fi necesară deoarece: • • Tehnologia disponibilă. furnizori). va permite câteva Va exista o nevoie continuă de reducere a costului reţelei. furnizorii actuali şi potenţiali. transportul. configuraţii „fabrică – filiale” care n-ar fi fost posibile înainte. cât şi nivelul serviciilor. Când legăturile dintre producător şi client şi între producător şi furnizor sunt complete. Localizarea. Pe termen lung. care privesc caracteristicile şi localizările pieţelor actuale şi viitoare. Cele două coordonate principale ale situaţiei sunt localizarea şi caracteristicile intrărilor de materiale (furnizorii de materii prime) şi localizarea şi caracteristicile pieţei (clienţii).Producţia şi logistica se întrepătrund. a depozitelor centrale şi a celor locale. configuraţia „fabrică – filiale” este un fundament structural major pentru reducerea costurilor totale ale lanţului ofertei. caracteristicile produsului şi opţiunile de transport. Producţia nu poate fi luată separat de logistică şi viceversa. o regândire a reţelei logistice. Rolul logisticii în competitivitatea pe plan internaţional 28 . Capacitatea de producţie este determinată de localizare şi de logistică şi trebuie să fie în legătură cu cererea pieţei. De asemenea. Deciziile luate în acete două domenii angajează compania în structuri de costuri pe termen relativ lung şi determină. Rezultă că şi capacitatea reţelei logistice – aprovizionarea. Punctul de pornire în alegerea configuraţiei „fabrică – capacitate – filiale” îl reprezintă strategia competiţională a organizaţiei pe pieţele alese – obţinerea celui mai scăzut cost sau anumite forme de diferenţiere importantă pentru clienţi. într-o mare măsură. aceste sisteme trebuie să sprijine formarea de alianţe strategice cu furnizorii. modul în care aceasta concurează pe pieţele alese. Sistemele instalate de companie trebuie să aibă capacitatea de a forma cu clientul o legătură reciproc avantajoasă. capacitate şi logistică sunt interconectate. reţeaua de depozite şi livrarea către consumatorul final – trebuie să fie. de asemenea. Următorul pas este analizarea problemelor numeroaselor aspecte interdependente.

apariţia unui depozit sau a unui nou intermediar care se ocupă cu constituirea stocurilor în cadrul canalului de distribuţie poate produce o distorsionare substanţială a cererii la nivelul fabricii. determinând succesul sau eşecul firmei. Spre deosebire de sitemul intern. în mod simultan. Acest studiu dezvăluie interacţiunile dintre fluxurile informaţionale. politicile şi întârzierile (în luarea deciziilor sau în întreprinderea acţiunilor) interacţionează între ele. produse finite de la furnizori la clienţi. Dinamica sistemelor logistice este determinată. Forrester. 1961]. Conceptul de logistică internă poate fi descris ca un instrument de examinare a fluxului de articole palpabile. ramuri de activitate sau la nivelul economiei naţionale. procesarea comenzilor este mai complexă. de apariţia întârzierilor de răspuns faţă de o intrare sau o modificare din cadrul sistemului. studierea datelor folosite în verificarea şi controlul activităţii industriale înfăţişează modul în care structura organizatorică. producţia. materiale. logistica este mai mult o funcţie reactivă. cercetarea-dezvoltarea şi investiţiile de capital. monetare. După J. MIT Press. Dinamica industrială oferă un cadru unic pentru integrarea domeniilor funcţionale ale managementului – marketingul. materii prime.Problemele de management în logistica internaţională sunt substanţial diferite de cele din logistica internă. În comerţul internaţional. Figura 9 prezintă cazul unei firme producătoare care-şi vinde produsele unui engros-ist. care la rândul lui o revinde detailiştilor. De exemplu. Fluxul de informaţii corespunzător contribuie la optimizarea primului flux. logistica internaţională necesită o cooperare şi coordonare mult mai apropiate între departamentul de vânzări şi cel de distribuţie. Aceasta se datorează efectului de accelerare care poate determina fluctuaţii în caracteristicile de operare ale sistemului. comenzi. semifabricate. prin care să poată derula activitatea de furnizare pe o perioadă de 8 săptămâni. de personal şi echipamente în cadrul unei firme. Firma are o politică care impune să menţină stocuri tampon.W. contabilitatea. O legătură organizaţională internaţionale. la reducerea costurilor şi la creşterea nivelului de servire a clienţilor. cu marketingul este benefică pentru administrarea logisticii 29 . iar nivelul de servire a clienţilor mai dificil de monitorizat. [Industrial Dynamics. în mare măsură. răspunzând la fluxurile relativ regulate de comenzi. În procesul intern.

-Similar.26% * 8 / 52). el va face comandă către angrosist mai mare cu 10.77% a cererii perioadei Creştere cu 10% a cererii perioadei Fabrică Depozit.3%. cererea consumatorului final va creşte cu 10% luna aceasta faţă de luna precedentă. atunci când el reajustează stocul va solicita o comandă către producător cu 13. va recurge la creşterea producţiei cu 15.3% a producţiei perioadei Creştere cu 13. Bineînţeles că. En-gros Vânzare en-detail Consumator 30 Stoc pentru 8 săptămâni Stoc pentru 12 săptămâni Stoc pentru 4 săptămâni .26% a cererii perioadei Creştere cu 10. iar detailistul pentru 4 săptămâni.26% mai mare (adică 10. Să presupunem că. Creştere cu 15. dacă cererea finală va marca o scădere în perioada următoare.3% (adică 13. care se vede confruntat cu o creştere a cererii cu 10.77%. acelaşi proces va avea loc.77% * 12 / 52). en-gros-istul. de asemenea.26% + 13. însă în sens invers. astfel încât să dispună de stocul de siguranţă pe o perioadă de 4 săptămâni. de stocuri pentru o perioadă de 12 săptămâni. -După acelaşi principiu. producătorul. în dorinţa de a menţine un stoc de siguranţă pentru o perioadă de 8 săptămâni. datorită unei activităţi promoţionale.- angrosistul dispune. -Dacă detailistul doreşte să-şi menţină nivelul anterior de servire. Iată cum o creştere a consumului final cu 10% determină o creştere a producţiei cu 15.77% şi nu cu 10% (adică 10% + 10% * 4 / 52).77% + 10.

analizând activitatea de logistică din punctul de vedere al rentabilităţii. Există o mulţime de factori care transformă operaţiile logistice în operaţiuni de maximă importanţă. La ora actuală. 1987]. Fiecare organizare logistică este unică în felul ei. obligă firmele să examineze. care aplicate împreună creează premisele obţinerii unor profituri potenţiale maxime.Fig. Unul din mijloacele de obţinere a avantajului competitiv îl constituie transformarea activităţii logistice dintr-o funcţie tradiţională “de serviciu” într-o resursă strategică. presiunea exercitată de un mediu în care doar cei mai bine adaptaţi supravieţuiesc. să restructureze şi să redirecţioneze acţiunile pentru reducerea costurilor de producţie şi distribuţie a produselor. pe această cale. Cu toate acestea. simultan cu îmbunătăţirea calităţii produselor şi a serviciilor oferite clienţilor. fie prin supremaţia în domeniul 31 . 10 Rolul logisticii Logistica poate constitui o activitate vitală în implementarea strategiilor de integrare şi diferenţiere a firmelor în condiţiile de concurenţă ale economiei de piaţă. conduce la sporirea profitabilităţii şi a cotei de piaţă. USA. Oak Brook. în funcţie de structura generală a firmei. [Corporate Profitability & Logistics. Tyndall. Alling şi Gene R. au identificat 10 principii de bază comune tuturor departamentelor de logistică. departamentele logistice de succes trebuie să ţină seama de o serie de principii esenţiale. Philip C. Cele 10 principii universal valabile sunt: 1. Illinois. Logistica poate sprijini strategia firmei în vederea obţinerii avantajului competitiv. cu o contribuţie însemnată pentru cota de piaţă şi profitabilitatea firmei. Aplicarea acestor principii contribuie la îmbunătăţirea performanţelor în activitatea de logistică şi. Aceasta este prima şi cea mai importantă regulă pentru a atinge potenţialul de creştere a profitului pe care-l oferă logistica. valabile indiferent de sectorul de activitate sau tipul firmei. Asigurarea unei legături între logistică şi strategia firmei Legarea strategiei logistice de planul strategic general al firmei reprezintă unul din elementele cheie ale succesului în domeniul logisticii.

Una dintre cele mai des întâlnite abordări în vederea obţinerii avantajului competitiv este crearea unei reputaţii de furnizor de produse / servicii superioare. [The Gower Handbook of Logistics and Distribution Management. Determinarea planurilor şi Determinarea planurilor şi a strategiilor logistice a strategiilor logistice corespunzătoare corespunzătoare Îmbunătăţirea Îmbunătăţirea măsurătorilor. a cotărilor şi a operaţiunilor şi a operaţiunilor Specificarea nivelului de Specificarea nivelului de performanţă necesar performanţă necesar Măsurarea şi analiza Măsurarea şi analiza performanţei actuale performanţei actuale Stabilirea unui sistem de Stabilirea unui sistem de măsurare şi raportare măsurare şi raportare 32 Identificarea proiectării Identificarea proiectării operaţionale şi a execuţiei operaţionale şi a execuţiei cerute pentru succesul cerute pentru succesul activităţii activităţii . legătura dintre logistică şi strategia de afaceri a firmei urmează un proces identic cu cel din figura 9. cu un cost redus constituie o importantă sursă a avantajului competitiv. piaţă. servicii şi vânzări / marketing. La ora actuală. Datorită faptului că aceiaşi sarcină poate fi îndeplinită în mai multe moduri. În industria bunurilor de larg consum. a cotărilor măsurătorilor. în mod ideal. se poate considera că logistica. De exemplu. Înţelegerea strategiei Înţelegerea strategiei de afaceri a firmei de afaceri a firmei Proiectarea obiectivelor Proiectarea obiectivelor logistice pentru: logistice pentru: firmă. Pentru a asigura un avantaj competitiv toate activităţile trebuiesc bine sincronizate. în principal. fie prin diferenţierea serviciilor. a rămas în urma funcţiilor de marketing şi finanţe. cu costuri şi performanţe diferite. canalul de distribuţie. Tyndal. Gower Published Company. faptului că sistemul logistic nu este legat direct de strategia generală a firmei. Acest lucru se datorează. firmă. canalul de distribuţie. unde logistica deţine un procent semnificativ din costul total. o operaţie logistică eficientă. piaţă. arată că. fie prin ambele modalităţi. logistica externă. evaluarea activităţilor şi a legăturilor dintre ele este esenţială pentru înţelegerea impactului logisticii asupra rentabilităţii firmei. Alling şi Gene R. Fiecare dreptunghi reprezintă o etapă de legătură (în ambele sensuri) care permite operaţiunilor de logistică să fie conduse şi să contribuie la strategia de afaceri a firmei. în oferirea avantajului strategic sau competitiv. la fel ca şi producţia. livrarea la timp (un obiectiv al majorităţii firmelor) impune coordonarea activităţilor grupate în operaţiuni. 1990]. Philip C.costurilor.

dar costuri mai mici pentru stocuri şi depozitare). 9 Unul din mijloacele de diferenţiere a firmei faţă de concurenţi. cele mai inovative firme tratează organizarea logistică într-un context integrat. marketing. distribuţie. Realizarea unei organizări globale. conceptul de a oferi produsul corespunzător 33 . orice funcţie importantă) de către un singur departament din cadrul firmei. prin care să fie controlate toate funcţiile logistice (logistica internă. Aceasta înseamnă că firma identifică funcţiile şi activităţile care au legătură cu logistica. care poate asigura succesul. Deciziile adecvate în ambele domenii vor fi mai uşor de luat dacă o singură persoană va fi responsabilă pentru toate funcţiile logistice interdependente. 3. Ele recunosc inter-relaţiile esenţiale între logistică. este răspunsul la o serie de întrebări de bază. În acest proces.Fig. cheltuieli mari de transport. să folosească la maxim posibilităţile şi nu doar să minimizeze în mod simplist conflictele de interese. vânzări şi finanţe. producţie . ele caută să stimuleze cooperarea pentru realizarea obiectivelor comune. gestionarea materialelor. cum ar fi: Ce factor are cea mai mare influenţă asupra capacităţii firmei de a-şi păstra clienţii? Obiectivul strategic al firmei este de a rămâne sau de a deveni un producător cu costuri reduse? Sau de a satisface nevoile clienţilor prin intermediul unor servicii calitative semnificative? Sau de a realiza un nou produs? 2. Pentru eliminarea conflictelor de interese care rezultă din sfera largă de influenţă a logisticii. Valorificarea informaţiilor Scopul logisticii este de a oferi performanţe mai bune şi de a crea avantajul competitiv pentru firmă. Asigurarea unei logistici cu costuri reduse impune compromisuri continue (spre exemplu. depozitare. transport. urmărind o integrare cât mai bună a lor şi o conducere adecvată pentru sprijinirea şi amplificarea eforturilor concertate ale tuturor activităţilor.

Acum departamentele de logistică trebuie să profite din plin de avantajul informaţiilor şi a tehnologiilor de procesare a acestora (să obţină informaţia potrivită pentru persoana potrivită. fiind depăşit. la momentul potrivit. Utilizarea în scop creativ a simulării decizionale poate aduce reduceri de costuri şi servicii ce pot contribui la câştigarea avantajului competitiv. Calitatea este strâns legată de resursele umane. 4. Cea care a determinat o scădere semnificativă a costurilor este informaţia. pentru cel mai bun motiv: învingerea concurenţei). este vital pentru obţinerea performanţelor superioare de logistică. Un astfel de model analizează componenţa solicitărilor de produse în cadrul comenzilor. 34 . Cele mai profitabile firme îşi conduc personalul din domeniul logisticii astfel încât calitatea să reprezinte o prioritate zilnică.la locul potrivit. În felul acesta firma va obţine succesul nu numai prin produsele pe care le vinde. Conducerea trebuie să răsplătească personalul pentru îmbunătăţirea activităţii şi a productivităţii şi. produsele şi serviciile sale vor rămâne în urma concurenţei. la timpul potrivit. ca alternativă la cheltuielile pentru alte resurse logistice mult mai convenţionale. pregătirea personalului şi perfecţionarea activităţii acestuia reprezintă practici standard. Salariaţii pot învăţa că standardele motivează. Accentul pus pe managementul resurselor umane. Recrutarea. Aceste performanţe se obţin într-un mediu care recunoaşte că oamenii sunt cea mai importantă resursă a departamentului. astfel încât să poată fi luată cea mai bună decizie. Ca urmare tot mai multe firme alocă resurse pentru investiţii în sistemele de gestionare a informaţiilor. O serie de firme utilizează deja modele computerizate menite să ofere un ajutor în luarea deciziilor tactice şi operaţionale. educarea. în anumite situaţii. decizând unde să poziţioneze echipamentele de transport şi rampele de descărcare astfel încât să minimizeze distanţele de transport in interiorul depozitului. Dacă firma nu impune în rândul personalului său o orientare bazată pe calitate. ci şi datorită oamenilor care livrează aceste produse / servicii. să stabilească stimulente care să favorizeze îndeplinirea în bune condiţii a funcţiei logistice. sprijină şi răsplătesc performanţele de înaltă calitate.

pentru crearea unor produse / servicii noi sau al expansiunii pe noi pieţe. dar şi prognozele şi planificările. Parteneriatul reciproc avantajos va genera acele valori strategice şi operaţionale care vor aduce câştiguri pe termen lung pentru ambele părţi. până la adaptarea inclusiv în domeniul unor planuri comune. Constituirea de alianţe strategice. care sunt domeniile în care angajaţii dau rezultate corespunzătoare şi care sunt cele în care ei au nevoie de ajutor. prin formarea unor relaţii de parteneriat cu alţi participanţi în cadrul lanţului de desfacere a produsului. pentru fiecare activitate în parte. mergând până la includerea acestor alianţe în planurile pentru constituirea de noi societăţi. Este un obiectiv care necesită o abordare atentă. Indiferent cât de bune sunt produsele sau serviciile ofertanţilor sau cât de mici sunt preţurile. sprijin din partea angajaţilor şi pregătirea prealabilă a acestora.Una din calităţile esenţiale ale unei firme este şi cea de a identifica. cum ar fi controlul total al producţiei. Salariaţii cu cele mai bune performanţe în activităţile cheie vor fi recunoscuţi şi încurajaţi să-i ajute pe ceilalţi angajaţi să adopte tehnicile eficiente pe care ei le utilizează. Planificarea şi realizarea de alianţe reciproc avantajoase nu este uşor de realizat. părţile implicate nu intră în nici un fel de relaţii până nu formează un parteneriat pe termen lung. Firmele trebuie să-şi comunice reciproc datele financiare şi operaţionale. Relaţiile de parteneriat nu pot avea succes fără un schimb deschis şi prompt de informaţii. 35 . Firmele mari. Un studiu al practicilor japoneze de afaceri relevă faptul că aceste firme nu fac afaceri ocazionale cu partenerii lor din lanţul ofertei / cererii produsului. de renume pe plan mondial. 5. Practicile operaţionale de succes. Această abordare încurajează munca în echipă şi poate contribui la îmbunătăţirea semnificativă a calităţii operaţiilor derulate. se datorează acestui tip de parteneriat. Ele încearcă să cultive din ce în ce mai mult alianţe strategice cu furnizorii. se bazează pe o strânsă comunicare şi coordonare a planurilor şi a activităţilor. clienţii şi transportatorii. concomitent cu creşterea capacităţii de a răspunde la nevoile clienţilor. Ele întemeiază o relaţie de parteneriat care trebuie să fie pe termen lung (dacă nu chiar permanentă). o coordonare cu clienţii şi furnizorii.

oferind servicii de depozitare şi manipulare. costurilor şi standardelor de operare. Este un obiectiv care necesită o abordare atentă. Acele firme care vor cultiva cel mai bine alianţele strategice cu furnizorii. Funcţia logistică utilizează pentru măsurarea performanţelor sale indicatori de tipul eficienţei utilizării activelor. rata eficienţei utilizării activelor (care calculează eficienţa utilizării activelor logistice). sprijin din partea angajaţilor şi pregătirea prealabilă a acestora. distribuitorii şi clienţii vor obţine profituri mai mari (comparativ cu firmele care nu iau în considerare astfel de alianţe). este absolut necesară pentru obţinerea performanţelor corespunzătoare obiectivelor şi planurilor strategice. o coordonare cu clienţii şi furnizorii. în locul vechiului indicator al profitului net (care determină nivelul absolut al costurilor). Ca rezultat al acestui indicator. tot mai multe firme din lume. Se reduce 36 . logistica va juca un rol tot mai mare în servirea clienţilor. Pe măsură ce producătorii se confruntă cu pieţe concurenţiale din ce în ce mai complexe. transportatorii. Accentul pus pe îmbunătăţirea performanţelor financiare Cunoaşterea consecinţelor financiare ale activităţii logistice este esenţială pentru activitatea de planificare. ţinând cont de efectele financiare mai mari ale acestora. Firmele importante de transport demonstrează modul în care pot fi parteneri deplini ai producătorilor şi comercianţilor în cadrul lanţului logistic. stocarea şi servirea clienţilor vor putea fi cel mai bine conduse în calitate de centre de cost sau de profit. firmele inovatoare din domeniul depozitării constituie alianţe puternice. Unele firme de succes acordă o asemenea importanţă gestionării financiare a logisticii încât au ajuns să numească în fruntea acestui departament directori cu experienţă financiară. ca indicator financiar de măsurare a rentabilităţii. dar şi cheltuieli pentru pregătirea şi susţinerea schimbărilor operaţionale. apelează la furnizorii de servicii logistice din afară (pentru a-şi reduce investiţiile proprii în activele logistice). Activităţi cum sunt transportul. În ultimul timp o serie de firme au adoptat. depozitarea. iar conducerea operaţiunilor. În mod asemănător.Planificarea şi realizarea de alianţe fiabile este un proces complex mai ales în cazul firmelor multinaţionale. valorii adăugate. 6.

Stabilirea nivelului optim al serviciilor Firmele trebuie să cuantifice veniturile suplimentare obţinute din oferirea unor servicii de calitate clienţilor şi să măsoare raportul cost-profit pentru a stabili diferite niveluri de servire. celelalte eforturi vor fi irosite.astfel nivelul activelor logistice şi se îmbunătăţeşte rata eficienţei utilizării activelor. spre exemplu. experienţei şi a creativităţii angajaţilor în scopul fluidizării şi simplificării operaţiilor logistice Cele mai bune operaţii logistice au întotdeauna problemele fundamentale sub control şi rezolvă. furnizarea materialelor necesare facilităţilor de producţie. arată că operaţiunile complexe nu trebuie să fie complicate. 8. în care diferitele niveluri de servicii să fie asociate unor preţuri corespunzătoare costurilor necesare pentru oferirea lor. Împreună. prin stimularea simţului strategic şi orientarea spre calitate a fiecărui angajat. firmele trebuie să calculeze nivelul optim de servicii şi să determine costurile asociate acestor servicii. 7. din ce în ce mai multe firme combină funcţia de distribuţie cu cea de gestionare a materialelor în cadrul departamentului logistic (care asigură. astfel. serviciile vor fi de calitate. Aceasta implică înţelegerea nevoilor aşteptărilor clienţilor şi a tipurilor de servicii pe care ei sunt dispuşi să le achiziţioneze. în scopul îmbunătăţirii rentabilităţii. Considerând prea costisitoare practica după care personalul din producţie trebuie să acorde atenţie şi problemelor de gestionare a materialelor. Un principiu de bază. Fără un control eficient al problemelor minore care apar în fiecare oră. Multe din progresele înregistrate de firme în domeniul productivităţii se datorează implicării active a angajaţilor. Aceasta poate conduce. Întotdeauna când în departamentul de logistică totul merge bine şi detaliile se află sub control. costurile 37 . zilnic sau săptămânal. lansat de logistica integrată. în permanenţă. oferind totodată sprijin logistic unităţilor de servire ale firmei organizate în teritoriu). Altfel spus. Valorificarea cunoştinţelor. problemele minore care apar. aceste soluţii contribuie la realizarea de economii semnificative şi la creşterea constantă a performanţelor. la stabilirea unor preţuri stratificate. iar soluţiile simple vor da cele mai bune rezultate.

obiectivelor. 9. Sistemele informaţionale. Gestionarea eficientă a detaliilor conduce la derularea unei activităţi consecvente. răsplătirea angajaţilor pentru îndeplinirea în bune condiţii a sarcinilor cele revin. stocurile şi altele. în interiorul şi în exteriorul unităţii. iar performanţele şi profiturile vor creşte. ei au prea puţine cunoştinţe despre factorii care generează optimizarea manipulării şi transportării materialelor. erorile vor fi eliminate. Pe măsură ce departamentele de logistică evoluează se poate realiza o coordonare sporită a volumului de mărfuri expediate. Gruparea încărcăturii este unul dintre cele mai cunoscute mijloace de optimizare. clienţii şi pieţele. Dincolo de aceste aspecte. clienţi. în vederea îmbunătăţirii performanţelor financiare. Indiferent de forma de organizare logistică a firmei. 38 . ceea ce contribuie la economii importante în privinţa costului transportului. imaginii şi a informaţiilor oferite clienţilor sunt aspecte foarte importante. transportatori. de asemenea. pieţe de desfacere. a relaţiilor cu transportatorii.se vor reduce. adoptarea de planuri şi metode comune pentru simplificarea activităţii de gestionare a detaliilor. prin utilizarea unor soft-uri adecvate permit. Gestionarea unitară a mărfurilor va determina îmbunătăţirea serviciilor şi reducerea costurilor. Misiunea departamentului de logistică este de coordona procesul de distribuţie astfel încât să asigure consecvenţă. Consecvenţa scopului. prin acţiuni cum ar fi: atenţia acordată elementelor de bază. şefii departamentelor de distribuţie ştiu exact cât au plătit în ultima perioadă pentru transportul mărfurilor. Optimizarea volumului şi a fluxurilor de mărfuri Operaţiunile logistice de succes trebuie să gestioneze unitar volumele de mărfuri transportate. care a fost nivelul stocurilor în depozitele firmei într-un anumit interval de timp şi câte expedieri de mărfuri a realizat firma în ultimul trimestru. realizarea unei coordonări adecvate a activităţilor. În acest scop trebuie analizată fiecare opţiune logistică şi căutate noi abordări pentru produse.

de standardele de ambalare şi tarifare. de convertire a valutei. care impune firmelor să-şi planifice şi să-şi evalueze operaţiunile logistice pentru a rămâne competitive. Capacitatea de a optimiza volumul şi fluxul mărfurilor va determina reduceri de costuri. să nu se implice în furnizarea de mărfuri către alte ţări. Ele trebuie să colecteze informaţii pentru întregul grup de produse care parcurge lanţul logistic al valorii (de la furnizor la consumator). Deoarece ne aflăm într-o economie de piaţă tot mai globalizată. în producerea sau distribuţia mărfurilor pentru export. să măsoare şi să monitorizeze volumul mărfurilor comandate. derularea operaţiunilor de logistică pe plan internaţional se loveşte de o serie de probleme legate de reglementările în domeniul vamal. iar pe baza acestor informaţii să optimizeze activităţile logistice. Cu toate acestea. constă în constituirea de societăţi mixte şi a altor tipuri de alianţe strategice. Unele firme preferă să contracteze cu terţe părţi prestarea unor servicii de tipul transportului. departamentele de logistică se vor strădui să adune informaţii. este tot mai greu pentru o firmă. depozitării.În condiţiile unei economii de piaţă tot mai globalizate. conducerea firmei va solicita performanţe logistice din ce în ce mai bune. indiferent de mărimea ei. Firmele care derulează operaţii pe plan extern trebuie să găsească modalităţi de a face faţă acestor bariere. creşterea rentabilităţii şi obţinerea avantajului competitiv pe o perioadă îndelungată de timp (indiferent că este vorba de unificarea încărcăturii. de coordonarea sosirilor şi expedierilor de 39 . de cerinţele impuse pentru acceptarea mărfurilor la vamă. etc. O modalitate consacrată la ora actuală. un lucru devine evident: practica optimizării volumului şi a fluxurilor de mărfuri va prolifera.. etc. de restricţii politice. ceea ce permite obţinerea unui avantaj competitiv internaţional (în asemenea condiţii va fi tot mai dificilă identificarea locului de fabricare a unui produs). transportate şi manipulate în interiorul firmei considerate ca un întreg. de legături cu transportatorul sau cu furnizorul. În concluzie. care să permită optimizarea logistică şi să le detaşeze de concurenţi. indiferent de cine prestează operaţiunile logistice. în special în privinţa eficienţei utilizării activelor. prin introducerea unor practici inovatoare în domeniul logisticii. de controlul preţurilor. considerând că acestea pot oferi servicii de logistică mai bune şi mai puţin costisitoare. De asemenea.

40 . firmele trebuie să-şi măsoare performanţele de logistică şi să reacţioneze dinamic la rezultatele obţinute. producţia. pot avea un impact combinat mai mare asupra rentabilităţii decât logistica. parte integrantă a arsenalului competitiv al unei firme. Ei trebui să regândească în permanenţă actualul mod de evaluare a performanţelor. marketingul. realizând o coordonare a acestei activităţi cu producţia. prin urmare. de investiţii în logistică. vânzările şi marketingul. eficienţa logisticii trebuie tratată ca armă esenţială. Firmele de primă mărime percep activitatea logistică ca pe un instrument startegic. pentru a dispune de operaţiuni logistice eficiente strategia logistică este legată de strategia generală a firmei. Cu siguranţă. Îmbunătăţirea activităţilor logistice nu reprezintă un panaceu pentru toate problemele firmei. să îmbunătăţească raportarea şi să pună accentul pe nevoile clienţilor şi pe modul în care departamentul satisface aceste nevoi.coordonarea logisticii cu strategia firmei astfel încât să sprijine pe deplin obiectivele firmei şi să permită îndeplinirea obiectivelor într-un mod cât mai profitabil. de apelarea la terţe părţi sau de constituirea societăţilor mixte). De aceea obiectivele esenţiale ale logisticii trebuie să fie: . activităţile de service (adică trei din elementele cheie care adaugă valoare în lanţul specific al unei firme) reprezintă împreună mai multe resurse şi. astfel încât să se obţină un profit optim din strategiile de servire alternativă. . Evaluarea şi depăşirea propriilor performanţe Odată dobândită. Niciodată managerii departamentelor de logistică nu trebuie să considere sistemul prezent de măsurare a performanţelor ca fiind în totalitate adecvat pentru măsurarea performanţelor de mâine. Deoarece activitatea de logistică este legată nemijlocit de activităţile de producţie şi marketing.concentrarea logisticii asupra servirii eficiente a clienţilor firmei. vânzările. şi nu ca pe o funcţie care determină costuri. cercetarea. Totuşi. dezvolatrea şi alte activităţi ale firmei.marfă. eficienţa activităţii logistice va trebui susţinută pentru ca performanţele să nu fie de scurtă durată. de rotaţia stocurilor. Pentru a avea o eficienţă a activităţii logistice. în majoritatea firmelor. 10.

 realizarea şi implementarea de noi tehnologii de fabricaţie. poziţionare geografică. care pot aduce diferenţierile necesare pe pieţele globale atât de intens concurate.  managementul resurselor umane. chemate să aducă o contribuţie reală la creşterea 41 . costuri. care să aducă un câştig mulţumitor din investiţiile făcute. Existenţa unor produse şi vânzări de calitate. concurenţa din ce în ce mai intensă a devenit o realitate a momentului. Astăzi. când liniile tradiţionale de produse ale majorităţii firmelor sunt ferm poziţionate.  îmbunătăţirea calităţii produselor şi a serviciilor oferite clienţilor. deşi reprezintă un element esenţial.  sporirea eficienţei logisticii. poate stimula acele îmbunătăţiri tangibile. nu este totuşi suficientă. nu este recomandabil pentru firme să pună în aplicare şi să execute acele strategii care urmăresc numai îndeplinirea planului de marketing cu cele mai mici costuri posibile. trebuie să-şi concentreze atenţia asupra următoarelor elemente fundamentale:  crearea de noi produse. pieţe de desfacere şi chiar de volumul de mărfuri într-o manieră mult mai critică decât în trecut. ca şi în cel viitor. indiferent de mărime. provocarea constă în conducerea corespunzătoare a firmei şi transformarea activităţii de bază într-un bun solid. În mediul actual de afaceri.  urmărirea performanţelor serviciilor oferite clienţilor. bazate pe operaţii. În plus. care să permită creşterea nivelului calitativ al produselor şi diminuarea costurilor de realizare.  realizarea unui sistem de distribuţie eficient. datorită legăturilor sale cu toate activităţile firmei. Funcţia logistică. Din punctul de vedere al funcţiei logistice. toate firmele trebuie să-şi folosească energia şi resursele pentru a achiziţiona informaţii şi pentru a progresa în condiţiile actuale de concurenţă.Toate firmele.  îmbunătăţirea productivităţii. Indiferent de provenienţa ei (externă sau internă) . Firmele trebuie să pună accentul pe gestionarea globală şi să-şi dezvolte capacitatea de a aborda probleme legate de produse. Pentru a-i face faţă. produse realizate sau ramura de activitate. vor trebui să pună în aplicare strategii viabile pe termen lung.

planul financiar şi planul de marketing. Planul general al firmei cuprinde o expunere a strategiei de ansamblu. 10 PLANUL ACTIVITĂŢII DE DISTRIBUŢIE 42 . planul forţei de muncă. PLANUL GENERAL AL FIRMEI PLANUL FINACIAR PLANUL DE PRODUCŢIE PLANUL FORŢEI DE MUNCA PLANUL DE MARKETING PLANUL PRODUSULUI PLANUL DE PREŢURI PLANUL DE PROMOVARE ŞI PUBLICITATE Fig. Planificarea activităţii logistice trebuie să constituie o componentă a planificării activităţii de marketing. planul de promovare şi publicitate (fig. provocările la care trebuie găsite răspunsurile adecvate se referă la obţinerea unui avantaj competitiv din utilizarea eficientă a activităţii logistice ca armă de acţiune.rentabilităţii firmei. direcţiile viitoare de dezvoltare. planul firmei va avea patru componente de bază: planul de producţie. planul de preţuri. care la rândul ei trebuie să fie subordonată planului general al firmei. alocarea şi specificarea resurselor financiare. Planificarea activităţilor logistice Planificarea permite firmelor să anticipeze schimbările. firma va fi fi surprinsă de evenimente. Ca urmare. care va cuprinde. Activitatea logistică având în componenţa sa şi activităţile de distribuţie. constituie o componentă a planificării activităţii de marketing. neavând capacitatea şi puterea de a la influenţa. 10). de asemenea. detaliind afacerile şi misiunile firmei. planificarea produsului. Fără o orientare axată pe planificare. fiind utilă în identificarea riscurilor şi în determinarea mai precisă a costurilor şi a beneficiilor strategiilor alternative.

Planificarea pe termen scurt se referă. a aprovizionării şi / sau reaprovizionării stocurilor. cum ar fi: numărul şi locul depozitelor. Planificarea pe termen scurt se ocupă de stabilirea răspunsurilor adecvate pentru fiecare eveniment. Ea are în vedere o serie de probleme de perspectivă. etc. etc. PLANUL DE PROMOVARE ŞI PUBLICITATE PLANUL PRODUSULUI PLANUL DE PREŢURI . cât şi pe termen lung. Planificarea strategică se ocupă de alocarea resurselor pe termen lung şi de stabilirea unei perioade de timp în care toate resursele sunt variabile. zilnică. ca şi în celelalte activităţi desfăşurate de firmă. cu ar fi: programarea mijloacelor de transport. Planificare pe o perioadă de timp mai lungă (de regulă pe cel puţin 5 ani) este o planificare de perspectivă. de obicei. În cadrul acesteia avem de a face cu o planificare de rutină. folosirea unor noi canale de distribuţie. a modului de utilizare a spaţiilor de depozitare. iar resursele sunt fixate în funcţie de scopurile urmărite.PLANUL GENERAL AL FIRMEI PLANUL FINACIAR PLANUL DE PRODUCŢIE PLANUL FORŢEI DE MUNCĂ PLANUL DE MARKETING DISTRIBUŢIEPLANUL ACTIVITĂŢII DE 43 Planificarea activităţii de distribuţie va trebui să se facă atât pe termen scurt. la o perioadă de 1 an de zile şi constituie o planificare operaţională. deşi capacitatea de a răspunde eficient la schimbările pieţei şi ale mediului este tot atât de necesară în cadrul distribuţiei. Rolul strategic al distribuţiei este adesea neglijat. schimbările intervenite în mijloacele de transport. constituind planificarea strategică a firmei. a gestionării sistemului.

cum putem ajunge acolo şi cum vom şti că ne-am atins scopul? Prima etapă se referă la realizarea unei informări detaliate asupra situaţiei prezente din firmă. fie căutarea acelor strategii prin care se vor satisface cerinţele de servire ale clienţilor în condiţiile celor mai mici costuri. Conceptul misiunii activităţii de distribuţie poate fi descris ca reprezentând un set de obiective care să fie îndeplinite de către sistem în cazul unui context specific pentru produs şi piaţă. Una din sarcinile planificării constă în identificarea şi evaluarea unor opţiuni strategice alternative care să fie la dispoziţia firmei pentru atingerea obiectivelor. Definirea misiunii şi a obiectivelor reprezintă o etapă vitală. Murray. Cea de-a treia etapă constă în elaborarea şi realizarea strategiilor de distribuţie. 1980]: 44 . fie încadrarea într-un buget dat.E. la care se adaugă înţelegerea obiectivelor globale ale firmei. Aceasta reprezintă evaluarea activităţii de distribuţie pentru obţinerea unui tablou complet al performanţelor actuale. Strategiile reprezintă modalităţi prin care obiectivele pot fi realizate. Strategic Distribution Planning. b. Annul Conference NCPDM. unde vrem să ajungem. concomitent cu încercarea de a maximiza serviciile oferite clienţilor. USA. Procesul de planificare a activităţii de distribuţie poate fi rezumat la trei principii de bază [R. rezervat activităţii de distribuţie. Fără această imagine de ansamblu asupra caracteristicilor actuale de operare şi a capacităţilor firmei (elemente ce formează bilanţul rezultatelor activităţii de distribuţie) nu se poate trece la cea de-a doua etapă. Bazele pentru dezvoltarea unor strategii viabile de distribuţie se axează pe cunoaşterea cerinţelor de servire ale clienţilor şi a costurilor necesare furnizării acestor servicii. Chicago. în cazul strategiei de distribuţie trebuie examinate opţiunile din punct de vedere al eficienţei costurilor sub două aspecte: a. La fel ca în majoritatea analizelor economice. care constă în stabilirea misiunii şi a obiectivelor activităţii de distribuţie.Planificarea strategică trebuie să răspundă celor patru întrebări formulate anterior pentru planul strategic al firmei: unde ne aflăm. în consecinţă. Definirea precisă a misiunii activităţii de distribuţie şi a obiectivelor specifice va trebui să ţină cont de cerinţele de marketing şi de cele operaţionale şi. de coordonarea lor deplină la nivelul activităţii de planificare. Importanţa acestei etape constă în faptul că ea furnizează baza pentru deciziile viitoare.

strategii diferenţiate de CU CLIENŢII răspuns faţă de nevoile clienţilor.obiective legate de rotaţia stocurilor. . nivelul aşteptat de performanţă şi modul în care firma se compară cu concurenţa.flexibilitatea rutelor. Înţelegerea deplină şi aprecierea strategiilor firmei şi a planurilor de marketing. . .1. . fără de care nu se poate formula răspunsul la cea de-a patra întrebare (cum vom şti că ne-am atins scopul?). 3. OBIECTIVELE FIRMEI Ce fel de afaceri se derulează? STRATEGIILE DE MARKETING Deciziile legate de produs / piaţă STRATEGIILE DE SERVIRE ALE CLIENŢILOR Raportul cost .ierarhizarea nivelelor de servicii. Sarcina finală a activităţii de planificare constă în proiectarea procedurilor de monitorizare şi control. 45 . DE TRANSPORT .obiective legate de utilizarea mijloacelor de transport. .dispunerea stocurilor.deciziile de închiriere / cumpărare. . .strategia de reaprovizionare. .diversificarea formelor de transport. în scopul creări unui sistem de distribuţie care realizează un echilibru între costuri şi eficienţa serviciilor. Evaluarea cerinţelor de servire a clienţilor pentru a determina ce elemente sunt considerate cele mai importante (modul în care se măsoară serviciile.strategia privind reclamaţiile / înapoierea mărfurilor / pagubelor.metode de manipulare a materialelor.dispunerea depozitelor. . .DE DEPOZITARE numărul punctelor de stocare.alegerea clienţilor / livrare directă / alte opţiuni. .raportarea situaţiei comenzilor. COMUNICARE . .prin mijloace proprii / prin intermediul unei STRATEGIA terţe părţi. Analiza sistemului de distribuţie şi a costurilor totale de producţie şi distribuţie pentru identificarea reţelei cu cel mai mic cost care corespunde cerinţelor de marketing şi celor implicate de servirea clienţilor. Pe baza acestor principii se poate construi un model simplu pentru procesul de planificare a activităţii de distribuţie.proiectarea depozitelor.politica duratei ciclului STRATEGIA DE de comandare. .eficienţă STRATEGIA STOCURILOR . 2. de la obiectivele firmei până la nivelul componentelor specifice ale strategiei de distribuţie (fig. . 11). .sistemele de gestionare a comenzilor. STRATEGIA . care să indice conexiunile existente.

Roland Press. Informaţiile trebuie comparate cu standardele de performanţă stabilite anterior. etc.  Stabilirea unui mecanism de prezentare periodică a rapoartelor legate de starea activităţii logistice.Fig. de costul de transport. care trebuie să reflecte cel mai eficient nivel de activitate care poate fi prestat. Hesket. 11 Sistemul de monitorizare ar trebui să supravegheze în primul rând modul de servire a clienţilor. şi de utilizare a depozitelor. 1973]:  Identificarea tuturor categoriilor importante de costuri ale activităţii logistice. Business Logistics. cât şi din cel al costurilor. de stocare şi de procesare a comenzilor. Măsurarea performanţelor logistice presupune colectarea unor date legate de costul de depozitare (manipulare. stocare). Plecând de la principiul “indiferent de locul în care apar. costurile legate de servirea clienţilor trebuie analizate împreună”. organizarea monitorizării serviciilor trebuie să constituie o procedură sistematică.  Instituirea sistemelor şi a procedurilor pentru colectarea datelor legate de costuri  Identificarea şi colectarea datelor de ieşire. care poate urma următorii paşi [J. împreună cu celelalte eforturi făcute de firmă pentru oferirea serviciilor către clienţi. atât din punctul de vedere al performanţelor. întrucât aceste realizări pot fi departe de perfecţiune într-un sistem dinamic. şi nu doar să se bazeze pe realizările din trecut. Luarea în 46 .  Pregătirea unui set de măsuri prin care să se evalueze activităţile logistice interne ale firmei.

PLANIFICAREA STRATEGICĂ Produse şi pieţe. 47 . Cu sprijinul acestor sisteme. Întregul proces trebuie perceput ca un ciclu (fig. 12 O dată cu evoluţia tehnicilor de tehnicilor de simulare şi de modelare pe calculator a apărut şi posibilitatea creerii unor “sisteme pentru sprijinul luării deciziilor”. Obiectivele servirii clienţilor. managerii pot să aleagă uşor între o varietate de opţiuni strategice şi operaţionale pentru identificarea soluţiilor optime sau cel puţin îmbunătăţite. Investiţiile în stocuri. Programele pentru implementarea schimbării.considerare a feed-back-ului informaţional legat de performanţa planificată trebuie să reprezinte un element al managementului activităţii de distribuţie. Bugetele activităţilor principale ale firmei (operaţionale). MĂSURAREA ŞI RAPORTAREA PERFORMANŢELOR Performanţele realizate în comparaţie cu cele planificate. Calculatorul. PLANIFICAREA OPERAŢIONALĂ Configuraţia producţiei şi a distribuţiei. Corecţiile făcute pe parcurs. Canale de distribuţie. Bugetele operaţionale. Reexaminarea strategiei. Sarcinile impuse de activitatea de planificare urmează o ordine logică. Obiectivele referitoare la investiţii şi profit. De exemplu: ce se va întâmpla dacă se reduce nivelul stocurilor pentru un anumit produs? dar dacă vom închide depozitul X? dar dacă vom reduce cu o zi ciclul de execuţie a comenzii?. prin intermediul unor soft-uri adecvate. MANAGEMENTUL DISTRIBUŢIEI Controlul stocurilor. pentru problemele de logistică. incluzând revizia contabilă. Traficul mijloacelor de transport Planificarea forţei de muncă. poate fi programat să răspundă la un număr ridicat de întrebări de tipul “Ce-ar fi dacă?”. monitorizarea şi controlul. 12) în care planificarea distribuţiei devine o activitate continuă prin care se asigură baza alocării resurselor. Fig.

Totuşi. Rolul modelelor nu este de a anticipa. 48 . Pentru creerea unor asemenea soft-uri sofisticate de programare este necesară realizarea. Simularea prin asemenea modele constitue o abordare pentru evaluarea opţiunilor alternative.Răspunsurile obţinute detaliază efectele schimbărilor care intervin la nivelul serviciilor. astfel încât planificatorii din domeniul logisticii să poată identifica soluţiile care vor da rezultatele cele mai bune. cuantificate. astfel încât modelul va forma un set de relaţii interdependente. în costurile totale ale sistemului şi în alte caracteristici operaţionale. Crearea unei baze de date corespunzătoare este o sarcină complexă şi necesită un mare consum de timp pentru asigurarea unui înalt grad de validitate. a unor modele care să reprezinte relaţiile din cadrul sistemului. în prealabil. astăzi există un număr mare de programe de calculator care permit fiecărui sistem logistic să fie reprezentat în mod adecvat. Cele mai complexe modele vor consta dintr-un număr de afirmaţii legate între ele. ci mai degrabă de a explica.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->