Studiul experimental al circuitelor electrice liniare de curent continuu

STUDIUL EXPERIMENTAL AL CIRCUITELOR ELECTRICE

LINIARE DE CURENT CONTINUU

1. Breviar teoretic
Circuitele electrice liniare de curent continuu (c.c.) conţin rezistoare liniare şi surse de
tensiune şi/sau de curent, având parametri constanţi în timp. Ca urmare, toate mărimile
electrice asociate circuitului (curenţii şi tensiunile laturilor) sunt continue (au valori constante
în raport cu timpul).
Studiul experimental al circuitelor electrice liniare de c.c. se poate realiza pe baza unor
teoreme, cum sunt: teoremele lui Kirchhoff, teorema superpoziţiei, teorema reciprocităţii,
teorema generatorului echivalent de tensiune şi teorema generatorului echivalent de curent.
În cadrul lucrării se vor verifica experimental aceste teoreme pentru cazul particular al
circuitului reprezentat în fig. 1.
I1 n1 I2

I3
R1 R2
b2
b1
R3

Ue1 Ue2

n2
Fig. 1. Schema electrică a unui circuit liniar de curent continuu

1.1 Teorema întâi a lui Kirchhoff (TK I)

Suma algebrică a intensităţilor curenţilor stabiliţi prin laturile incidente într-un nod
al circuitului, este nulă:
∑ Ik = 0, (1)
k∈( n j )

unde nj este nodul de ordinul j (j = 1, 2, …, n-1), n fiind numărul total al nodurilor circuitului.
Pentru circuitul considerat (fig. 1), n = 2 , astfel încât TK I se scrie pentru un singur nod; fie
acesta n1. Se scrie ecuaţia:
I1 + I 2 − I 3 = 0 . (1’)

1.2 Teorema a doua a lui Kirchhoff (TK II)

Suma algebrică a căderilor de tensiune rezistive de-a lungul unei bucle de circuit este
egală cu suma algebrică a tensiunilor electromotoare (t.e.m.) ce acţionează în bucla
considerată:
∑ Rk I k = ∑ U ek , (2)
k∈( b j ) k∈( b j )

unde bj este bucla de ordinul j (j = 1, 2, …, b), b fiind numărul buclelor independente

( b = l − n + 1 ), iar l numărul laturilor circuitului.
Pentru circuitul considerat, l = 3, b = 2 , astfel încât TK II pentru buclele (ochiurile)
circuitului având sensurile de referinţă alese ca în figura 1, conduce la ecuaţiile:

1
 Studiul experimental al circuitelor electrice liniare de curent continuu

R1 I 1 + R3 I 3 = U e1
(2’)
R2 I 2 + R3 I 3 = U e 2
Sistemul de ecuaţii (1)-(2) este liniar independent şi permite determinarea curenţilor
prin laturile circuitului dacă se cunosc rezistenţele laturilor şi t.e.m. ale surselor.

1.3 Teorema superpoziţiei

Intensitatea curentului electric dintr-o latură oarecare a unui circuit liniar care
conţine un ansamblu de surse de t.e.m. este egală cu suma algebrică a intensităţilor
curenţilor pe care i-ar stabili prin acea latură fiecare sursă de tensiune (sau un grup de
surse), dacă ar acţiona singură (sau în grup), celelalte surse fiind pasivizate.
Prin pasivizarea unei surse de tensiune, aceasta se înlocuieşte cu rezistenţa sa internă
Ri. Dacă Ri = 0, pasivizarea sursei înseamnă scurtcircuitarea acesteia.
Pentru circuitul considerat în fig. 1, între schema iniţială şi schemele care conţin câte o
sursă pasivizată există relaţia de însumare formală indicată în fig.2.

I1 I2 I1 ' I2 ' I1" I2"

I3 I3' I 3"
R1 R2 R1 R2 R1 R2
R3 = R3 + R3
Ue1 Ue2 Ue1 Ue2

(a) (b) (c)

Fig. 2. Explicativă la teoremele superpoziţiei şi reciprocităţii

Pe baza teoremei superpoziţiei, există relaţiile:

I1 = I1 '+ I1", I 2 = I 2 '+ I 2 ", I 3 = I 3 '+ I 3 " . (3)

1.4 Teorema reciprocităţii

Curentul Ik produs prin latura k a unui circuit, de o singură sursă plasată în latura j
este egal cu curentul Ij prin latura j pe care l-ar produce aceeaşi sursă acţionând însă în
latura k, rezistenţele laturilor rămânând neschimbate:
I k = I j , dacă U e j = U ek .

Pentru circuitele din fig. 2b şi fig. 2c, teorema reciprocităţii, în cazul când U e1 = U e 2 ,
implică egalitatea curenţilor:
I 2 ' = I1 " . (4)

1.5 Teorema generatorului echivalent de tensiune (teorema lui Thévenin)

Intensitatea curentului Iab debitat de o reţea liniară într-un rezistor cu rezistenţa R
conectat la bornele a-b (fig. 3a) este egală cu raportul dintre tensiunea de mers în gol Uab0 la
bornele a-b (fig. 3c) şi suma dintre rezistenţa de sarcină (exterioară) R şi rezistenţa
echivalentă (interioară) Rab0 a reţelei pasivizate (fig. 3d):
U ab 0
I ab = . (5)
R + Rab 0

2
 Studiul experimental al circuitelor electrice liniare de curent continuu

a Iab a Iab

RLA Re
Uab R Uab R

Ue

b b
(a) (b)

K a Iab,sc
a a

Re Re
Uab0 R Re K R

Ue Ue

b b Rab0 b
(c) (d) (e)

Fig. 3. Explicativă la teoremele generatoarelor echivalente

Reţeaua liniară activă (RLA) este echivalentă cu un generator având t.e.m. Ue şi

rezistenţa internă Re (fig. 3b).
Tensiunea de mers în gol Uab0 se defineşte la bornele a-b cu întrerupătorul K deschis
(fig. 3c), deci U ab 0 = U e , iar rezistenţa reţelei pasivizate în raport cu bornele a-b este
Rab 0 = Re (fig. 3d).

1.6. Teorema generatorului echivalent de curent (teorema lui Norton)

Tensiunea Uab la bornele unei laturi având conductanţa G (fig. 3a) este egală cu
raportul dintre curentul de scurtcircuit Iabsc la bornele a-b (curentul prin latura a-b a
circuitului dacă G → ∞ , conform fig. 3e) şi suma dintre conductanţa laturii G şi
conductanţa echivalentă Gab0 a reţelei pasivizate (fig. 3d):
I absc I absc
U ab = = . (6)
G + Gab 0 1 + 1
R Rab 0
U
Curentul de scurtcircuit I absc = e se obţine între bornele a-b cu întrerupătorul K pe
Re
1
poziţia închis (fig. 3e), iar conductanţa reţelei pasivizate la bornele a-b este Gab 0 = .
Re

2. Chestiuni de studiat
2.1. Verificarea experimentală a teoremelor lui Kirchhoff.
2.2. Verificarea experimentală a teoremei superpoziţiei.
2.3. Verificarea experimentală a teoremei reciprocităţii.
2.4. Verificarea experimentală a teoremei lui Thévenin.
2.5. Verificarea experimentală a teoremei lui Norton.

3
 Studiul experimental al circuitelor electrice liniare de curent continuu

3. Scheme de lucru şi aparate utilizate

Teoremele enunţate în capitolul 1 se vor verifica experimental utilizând scheme
(montaje) corespunzătoare. Schemele experimentale se realizează modulat, toate elementele
componente ale circuitului (rezistoare, surse de tensiune), aparatele de măsurat şi alte
dispozitive sunt fixate pe o placă izolantă, în plan vertical. Aşezarea elementelor pe placă
urmăreşte topologia circuitului, facilitând astfel realizarea montajului, măsurarea mărimilor
electrice şi interepretarea rezultatelor.
Pentru chestiunile 2.1, 2.2, 2.3 se utilizează montajul a cărui schemă electrică este
reprezentată în fig. 4.

R1 I1 I2 R2

A1 I3 A2

K1 R3
K2
2 1 1 2

A3
Ue1 Ue2

Fig. 4.

Pentru chestiunile 2.4, 2.5 se utilizează montajul a cărui schemă electrică este
reprezentată în fig. 5, în care:

R1 K2
a
A

R3 V R2 = Rab
Ue1 K1

Fig. 5.

Elementele celor două montaje sunt:

R1 , R2 , R3 - rezistoare bobinate;
A1 , A2 , A3 , A - ampermetre magnetoelectrice cu domeniile de măsurare
120mA/240mA, clasa de precizie 1,5;
V - voltmetru magnetoelectric;

4
 Studiul experimental al circuitelor electrice liniare de curent continuu

U e1 , U e 2 - surse de tensiune continuă, reglabile independent în domeniul 0-20 V / 1A,

secţiuni ale unei surse duble;
K1 , K 2 - comutatoare cu două poziţii.

4. Modul de lucru

4.1. Verificarea chestiunilor 2.1, 2.2, 2.3

4.1.1. Procedeul experimental
• Se realizează montajul fig. 4. Se înscriu în tabelul 1 valorile rezistenţelor;
• Se alege iniţial poziţia 1 pentru cele două comutatoare;
• Se stabilesc t.e.m ale celor două surse în domeniul 0-10V şi se înscriu în tabelul 1.
• Bornele ampermetrelor se leagă în circuit astfel încât acestea să indice curenţi
pozitivi (acul indicator „bate spre dreapta” la toate aparatele).
• Indicaţiile miliampermetrelor se citesc şi se înscriu în tabelul 1 pentru trei combinaţii
ale poziţiilor comutatoarelor K1 şi K2, după cum urmează:
- Circuitul 1: Comutatoarele K1 şi K2 pe poziţia 1 (ambele surse acţionează în circuit),
corespunzător curenţilor: I1, I2 şi I3;
- Circuitul 2: Comutatorul K1 rămâne pe poziţia 1 iar K2 trece pe poziţia 2 (sursa Ue2
se pasivizează) şi se citesc curenţii: I1 ' , I 2 ' , I 3 ' ; dacă acul indicator al unui aparat
tinde spre o indicaţie negativă (sau „bate invers”), ca urmare a inversării sensului
curentului prin latura respectiva, atunci se inversează legăturile la borne, iar valoarea
măsurată se înscrie în tabel cu semnul minus.
- Circuitul 3: Comutatorul K2 pe poziţia 1, iar K1 trece pe poziţia 2 (se pasivizează
sursa Ue1) şi se citesc curenţii: I1", I 2 ", I 3 " . Se recomandă ca această manevră să se
facă în două etape : se revine la circuitul 1 trecând K2 pe poziţia 1 şi refăcând sensul
de conectare al ampermetrului la care s-au inversat conexiunile, după care se trece K1
pe poziţia 2; dacă şi de această dată acul indicator al unui aparat tinde spre o indicaţie
negativă (sau „bate invers”), ca urmare a inversării sensului curentului prin latura
respectiva, atunci se inversează legăturile la borne, iar valoarea măsurată se înscrie în
tabel cu semnul minus.
• Se repetă etapele de mai sus pentru alte valori ale t.e.m ale celor două surse. Pentru
verificarea punctului 2.3 cele două t.e.m. vor fi egale.

4.1.2. Prelucrarea datelor

• Se verifică teorema I Kirchhoff (relaţii de tipul (1)) pentru valorile măsurate ale
curenţilor în fiecare dintre cele trei circuite de mai sus.
• Se verifică teorema a II-a Kirchhoff (relaţii de tipul (2)), luând în calcul valorile
măsurate ale curenţilor în fiecare dintre cele trei circuite de mai sus.
• Se calculează curenţii laturilor rezolvând sistemul ecuaţiilor lui Kirchhoff pentru
fiecare dintre cele trei circuite de mai sus. Valorile calculate se înscriu în tabelul 1 şi se
compară cu cele măsurate.
• Se verifică teorema superpoziţiei prin calcularea curenţilor I1 , I 2 , I 3 pe baza
valorilor măsurate ale curenţilor I1 ' , I 2 ' , I 3 ' , I1", I 2 ", I 3 " , cu relaţiile (3). Valorile calculate se
înscriu în tabelul 1 şi se compară cu cele măsurate.
• Se verifică teorema reciprocităţii verificând relaţia (4) în cazul când U e1 = U e 2 .

5
 Studiul experimental al circuitelor electrice liniare de curent continuu

4.2. Verificarea chestiunilor 2.4, 2.5

4.2.1. Procedeul experimental
• Se realizează montajul fig. 5. Se înscriu în tabelul 2 valorile rezistenţelor;
• Se alege iniţial poziţia deschis pentru K1 poziţia închis pentru K2;
• Se stabileşte t.e.m a sursei la o valoare oarecare în domeniul 0-10V.
• Se citesc şi se înscriu în tabelul 2 mărimile I ab , U ab măsurate cu aparatele A şi V;
• Se deschide K2, se citeşte tensiunea U ab 0 şi se înscrie în tabelul 2;
• Se închide K1, se citeşte curentul I ab,sc şi se înscrie în tabelul 2.
• Se repetă etapele de mai sus pentru alte valori ale t.e.m.
4.1.2. Prelucrarea datelor
• Se calculează Rab 0 = Re = R1 R3 ( R1 + R3 ) şi se înscrie în tabelul 2;
• Se calculează valoarea I ab dată de teorema lui Thévenin (5), se înscrie în tabelul 2 şi
se compară cu valoarea obţinută experimental;
• Se calculează valoarea U ab dată de teorema lui Norton (6), se înscrie în tabelul 2 şi
se compară cu valoarea obţinută experimental.
• Se verifică relaţia lui Ohm U ab = Rab I ab .

5. Tabele de date
Tabelul 1
Experiment 1 Experiment 2 Experiment 3 Observaţii
R1 [Ω]
Rab= R2 [Ω]
R3 [Ω]
Ue1 [V]
Ue2 [V]
Măsurat
I1 Calculat 2.1
[mA]
Calculat 2.2
Măsurat
I2 Calculat 2.1
[mA]
Calculat 2.2
Măsurat
I3 Calculat 2.1
[mA]
Calculat 2.2
I 1’ Măsurat
[mA] Calculat 2.1
I 2’ Măsurat
[mA] Calculat 2.1
I 3’ Măsurat
[mA] Calculat 2.1
I 1” Măsurat
[mA] Calculat 2.1
I 2” Măsurat
[mA] Calculat 2.1
I 3” Măsurat
[mA] Calculat 2.1

6
 Studiul experimental al circuitelor electrice liniare de curent continuu

Tabelul 2
Experiment 1 Experiment 2 Experiment 3 Observaţii
R1 [Ω]
R2 [Ω]
R3 [Ω]
Rab0 [Ω] (calculat)
Uab0 [V]
Iab,sc [mA]
Iab Măsurat
[mA] Calculat 2.4
Uab Măsurat
[V] Calculat 2.5