FIŞĂ DE MONUMENT

TIPUL CATEGORIAL:Casă
DENUMIREA LOCALĂ:Casă cu cămară
LOCALIZARE: com. Gârda de Sus, satul Hănăşeşti nr.389, jud. Alba
PROPRIETAR: Lazea Traian Tămaş
AMPLASARE: Plasată pe un mic platou înalt, având axa longitudinală pe
direcţia nord-sud, iar faţada spre răsărit
PLAN:
Tip:rectangular
Descriere plan: Are o încăpere de locuit (casă), o cămară şi un tărnaţ pe colţ, din
care se pătrunde, pe uşi separate, în cele două încăperi.
Dimensiuni:L=6,26 m.; l=3,81 m.;h sub cunună=2,24 m.;h totală=5,80 m.
TEMELIE
Înălţime: Maximă:0,97 m.
Materiale:piatră de mal, butuci de lemn şi căsulii de lemn
Tehnici:piatră clădită fără pământ, căsulii din bârne suprapuse în careu
PEREŢI
Materiale: Bârne de molid late, din trunchi rotund, aplatizat prin cioplire
Tehnici:tălpile au înălţime mică şi lăţime mare, pentru a purta podelele.
Bârnele sunt prinse între ele cu melci (cuie de lemn pătrate), iar la colţuri sunt
încheiate în “coadă de rândunică” şi au capetele retezate pe muchea
peretelui.Tărnaţul are un singur stâlp, pe colţ.Încăperea are o singură
fereastră, spre sud.
PARDOSEALA
Întreaga construcţie are pardoseală din grinzi cioplite pe patru feţe, sprijinite pe cele
două tălpi lungi, late.
TAVANUL
Realizat din lodbe groase şi late, din molid.
ACOPERIŞ
a)Sarpantă:
Tip: în patru ape
Materiale:
a)Grinzele;b)curuni; c)streşinare; d) coarne;e) găinari;f) laţuri. Toate sunt executate
din molid.
Tehnica de asamblare:
Peste pereţi sunt aşezate grinzelele cioplite în patru feţe, perpendiculare pe
faţadă, ce depăşesc mult peretele, creând o streaşină lată. Peste
capetele grinzelelor se plasează curunile late, cioplite şi ele în patru feţe, în
care sunt îngropate bazele coarnelor rotunde, drepte.De muchea curunilor sunt
prinse cu cuie de lemn streşinarele cu secţiune rectangulară, care au scopul de a
evaza puţin streaşina, pentru a arunca apa de ploaie la distanţă de
pereţi.
Fiecare pereche de căpriori este consolidată spre vârf cu un distanţier
orizontal, numit găinar, care neutralizează parte din greutatea mare a
zăpezii adunate pe acoperiş. Laţurile din lemn rotund, aplatizat pe două feţe,
sunt prinse pe coarne cu cuie de fier, orizontal, cu distanţă de 30cm. între ele.
b)Materialul învelitor şi tehnica de acoperire
Materialul învelitor al şarpantei constă din şindrilă crăpată manual, din
butuci de molid, horjită pe o muchie şi subţiată pe cealaltă, cu
lungimea de 48-50 cm. şi lăţimea de 8-12 cm. Şindrila este bătută pe
laţuri cu cuie de fier. Pe laturile înguste ale casei, la vârful şarpantei, rămâne un
mic spaţiu neacoperit, pentru ieşirea fumului din pod.
FUNCŢIE: Se locuia doar în casă, cămara servind la adăpostirea produselor
alimentare, iar tărnaţul având doar funcţia de protejare a intrărilor. În pod
se afuma slănina şi se aşezau doage sau şindrilă la uscat, clădite
cărigă.
SISTEMUL DE ÎNCĂLZIRE ŞI PREPARARE A HRANEI:
Vatra originală, înlocuită în prezent cu o sobă de gătit mobilă, era plasată
în casă, în dreapta intrării, în colţul dintre peretele cămării şi peretele din
spate. Avea o platformă din piatră şi lut, pe care se puneau, în muchie,
patru lespezi de piatră, între care se făcea focul deschis şi se
gătea.Lespezile respective sprijineau un coş piramidal, din nuiele, lipit
în interior şi exterior cu lut, care străpungea tavanul şi conducea fumul
în pod, sub un scut de piatră, care bara scânteile. Acest tip de vatră se
numea camniţă . Focul acestei vetre libere constituia principala sursă de lumină
artificială în casă.
MEŞTERI: locali, anonimi
DATARE: conform tradiţiei familiale, a fost construită la sfârşitul secolului al
XIX-lea
STAREA DE CONSERVARE: relativ bună.
SEMNIFICAŢIA PATRIMONIALĂ: Această construcţie ilustrează evoluţia
locală a casei monocelulare spre tipul de casă cu cămară, general în
satele de vale. Dimensiunile mici reflectă mentalitatea de mutătură,
caracterizată printr-o stare de provizorat şi prin emulaţie redusă.
Conservarea in situ a acestei construcţii, ca element de peisaj cultural specific, va
contribui la stimularea dezvoltării turismului cultural pe Platoul Gheţar.