Sunteți pe pagina 1din 9

Facultatea de Stiinta ºi Ingineria Alimentelor Anul universitar 2007 - 2008

Catedra Bioinginerii în I.A. Semestrul I


Disciplina:

OPERATII UNITARE ÎN ALIMENTAÞIE PUBLICÃ ªI AGROTURISM

Structura cursului pe semestrul I: 2 ore curs ºi 2 ore laborator (pe subgrupã).

Continutul cursului de Operaþii unitare în alimentaþie publicã ºi agroturism pentru semestrul I al anului
universitar 2007 – 2008 este :

Partea întâi (partea preliminarã) : Fenomene de transfer

Cap.1. Metode de studiu a fenomenelor de transfer. Analiza dimensionalã. Similitudine. Modelare.


Cap.2. Analiza fenomenelor de transfer prin metoda bilanþurilor.Bilanþul de materiale. Bilanþul energetic.
Cap.3. Bilanþul energetic. Bilanþul caloric ca particularitate a bilanþului energetic. Tipuri de cãlduri
implicate în bilanþul termic. Cazuri particulare ale bilanþului termic.
Cap.4. Sisteme materiale în transferul de proprietate. Proprietãþile sistemelor materiale. Parametrii de
stare intensivi ºi extensivi. Proprietãþi fizice de transport. Proprietãþi termofizice ale
vaporilor.Aerul umed
Cap.5. Transferul cantitãþii de miºcare. Echilibrul fluido-static ºi fuido-dinamic. Curgerea fluidelor.
Reþele de conducte.
Cap.6. Tranferul de cãldurã prin conducþie ºi radiaþie.
Cap.7. Transferul de cãldurã prin convecþie.
Cap.8. Tranferul global de cãldurã. Transferul de substanþã.

Partea a II-a. Studiul operaþiilor mecanice

Cap.1. Clasificarea operaþiilor mecanice specifice alimentaþiei publice ºi agroturismului.


Spãlarea materiilor prime.
Cap.2. Mãrunþirea. Factori de influenþã. Baze teoretice. Maºini de mãrunþit.
Cap.3. Sortare. Cernere. Factori de influenþã. Baze teoretice. Maºini de cernere
Cap.4. Presare. Stoarcere. Factori de influenþã. Baze teoretice. Prese. Storcãtoare.

Partea a III-a. Studiul operaþiilor hidrodinamice.

Cap.1. Amestecarea. Factori de influenþã. Baze teoretice. Amestecãtoare.


Cap.2. Sedimentarea în cîmp de forþe gravitaþionale. Factori de influenþã. Baze teoretice.
Sedimentarea în câmp de forþe centrifuge. Factori de influenþã. Baze teoretice.

Bibliografie minimalã

1. Amarfi, R., 1989, Fenomene de transfer, vol. I. Universitatea Galaþi.


2. Alexandru Rodica, 1990, Fenomene de transfer, vol II, Universitatea din Galaþi
3. Alexandru Rodica, Ghe. Turtoi, Liliana Gîtin, 2002, Fenomene de transfer, Ed. Fundaþiei Universitare
Dunãrea de Jos din Galaþi
4. Gavrilã L, Zichil V., 2000, Fenomene de transfer, Ed. Tehnicã-Info, Chiºinãu
5. Macovei Viorica, 2000, Caracteristici termofizice pentru industrie alimentarã ºi biotehnologie,
Editura Alma, Galaþi
6. Rãºenescu, I., 1971, Operaþii ºi utilaje în industria alimentarã, vol. I, Editura Tehnicã, Bucureºti.
7. Rãºenescu, I., 1972, Operaþii ºi utilaje în industria alimentarã, vol. II, Editura Tehnicã, Bucureºti.
8. Rãºenescu, I., 1979, Operaþii ºi utilaje în industria alimentarã capitolele: Amestecare, Sedimentare,
Pasteurizare, Sterilizare. Universitatea Galaþi.

1
CURS 1

Obiectivele disciplinei de studiu

Disciplina Operaþii unitare în Alimentaþie Publicã ºi Agroturism îºi propune.


- prezentarea ºi însuºirea cunoºtinþelor teoretico-practice referitoare la operaþiile tip întâlnite la
procesele tehno logice din industria alimentarã;
- studiul factorilor de influenþã, fenomenologia, bazele teoretice ale operaþiilor unitare
- studiul aspectelor constructiv- funcþionale ale principalelor utilaje folosite pentru realizarea
operaþiilor unitare.

1. METODE DE STUDIU AL FENOMENELOR DE TRANSFER

1.1. Analiza dimensionalã


1.1.1. Mãrimi fizice. Sistemul internaþional de unitãþi
1.1.2. Ecuaþia de dimensiuni. Aplicaþiile analizei dimensionale
1.1.3. Metode de analizã dimensionalã. Metoda Rayleigh. Metoda ð. Etape.

Pentru conducerea proceselor tehnologice este necesarã cunoaºterea, cantitativã ºi calitativã, atât a
substanþelor care intervin cât ºi a fenomenelor care au loc în cadrul procesului. În acest scop, în multe
cazuri, trebuie sã se recurgã la determinãri experimentale.
Experimentarea este scumpã ºi costisitoare, motiv pentru care se urmãreºte reducerea la minim a
numãrului de experimente. De asemenea, pentru a putea face generalizarea rezultatelor, de real ajutor sunt
metodele reprezentate de analiza dimensionalã, similitudine ºi modelare.

1.1. ANALIZA DIMENSIONALÃ

Analiza dimensionalã reprezintã un ansamblu de cunoºtinþe ºi metode, folosite pentru rezolvarea unor
probleme de inginerie, care se bazeazã pe formulele dimensionale ale mãrimilor fizice.

1.1.1. Mãrimi fizice. Sistemul internaþional de unitãþi

Mãrimile fizice sunt concepte folosite pentru a descrie calitativ ºi cantitativ fenomenele fizice. Ele
caracterizeazã proprietãþile, starea ºi miºcarea materiei.
Caracteristica principalã a mãrimilor fizice este cã sunt mãsurabile, adicã se pot determina ºi evalua
cantitativ cu un mijloc de mãsurare. A mãsura o mãrime înseamnã a o compara cu o mãrime de aceeaºi
naturã, consideratã unitate de mãsurã.
Rezultatul mãsurãrii este prezentat prin ecuaþia fundamentalã a mãsurãrii:

A = [A]⋅ A (1.1)
în care:
A este simbolul mãrimii mãsurate;
[A] - valoarea numericã a mãsurãrii (numãr abstract);
A - unitatea de mãsurã folositã.
Exemplu: acceleraþia gravitaþionalã are valoarea ºi unitatea de mãsurã în S.I.: g = 9,81 m/s 2
În funcþie de modul de definire, mãrimile fizice seclasificã în:
- mãrimi fundamentale
- mãrimi derivate.
2
Mãrimile fundamentale sunt mãrimi independente, care se definesc direct (nu se definesc funcþie de alte
mãrimi) prin stabilirea unitãþilor de mãsurã ºi prin indicarea procedeului de mãsurare.
Mãrimile fizice exprimate în funcþie de mãrimile fundamentale prin ecuaþii matematice se numesc
mãrimi derivate .
Mãsura unei mãrimi presupune existenþa unei unitãþi de mãsurã. Rezultã cã ar trebui sã existe cel puþintot
atâtea unitãþi de mãsurã câte feluri de mãrimi existã. În realitate, a fost posibil sã se defineascã unitãþi de
mãsurã pentru toate mãrimile mãsurabile prin combinarea câtorva unitãþi de mãsurã, numite
fundamentale.
Unitãþile de mãsurã ale mãrimilor fundamentale, denumite unitãþi fundamentale sunt independente între
ele ºi alese arbitrar.
Unitãþile de mãsurã ale mãrimilor derivate, numite unitãþi derivate, sunt dependente de unitãþile
fundamentale ºi se obþin din acestea pe baza ecuaþiilor de definiþiea mãrimilor derivate.
Toate aceste unitãþi alcãtuiesc un sistem de unitãþi de mãsurã. Existã mai multe sisteme de unitãþi de
mãsurã: CGS (centimetru – gram – secundã), MKfS (metru – kilogram- forþã – secundã), Anglo-Saxon
(FPS = foot – pound – second), SI (sistemul internaþional etc.
Unificarea prezentãrii numeroaselor fenomene fizice – mecanicã, electricitate, magnetism,
termodinamicã, fizicã atomicã ºi nuclearã etc. – a impus realizarea unui sistem de unitãþi universal, care
sã permitã exprimarea mãrimilor fizice ºi a legãturii dintre aceste mãrimi în toate domeniile.
Astfel, s-a impus sistemul internaþional de unitãþi de mãsurã (SI), care a fost adoptat în þara noastrã în
1961, fiind legal ºi obligatoriu.
Unitãþile SI fundamentale sunt în numãr de ºapte, considerate independente din punct de vedere
dimensional, fiind unitãþi ale mãrimilor fundamentale - lungime, masã, timp, temperaturã termodinamicã,
intensitate a curentului electric, intensitate luminoasã ºi cantitate de substanþã (tabelul 1.1).
Tabelul 1.1. Mãrimi fizice ºi unitãþi de mãsurã fundamentale
Mãrimea Unitatea SI
Nr.
crt. Simbol
Denumire Notaþie Denumire Simbol
dimensional
1. Lungime L l metru m
2. Masã M m kilogram kg
3. Timp T ô secundã s
4. Temperatura termodinamicã θ T kelvin K
5. Intensitatea curentului electric I I amper A
6. Intensitate luminoasã J I candelã cd
7. Cantitate de substanþã N n mol mol

1.1.2. Ecuaþia de dimensiuni. Aplicaþiile analizei dimensionale

Ecuaþia de dimensiuni (dimensionalã) sau formula dimensionalã este un model matematic de exprimare
a unei mãrimi oarecare, în funcþie de mãrimile exprimate în unitãþi fundamentale. Aceasta se prezintã sub
forma produsului puterilor simbolurilor dimensionale ale mãrimilor fundamentale din ecuaþia de definiþie.
Ecuaþia dimensionalã a unei mãrimi ce caracterizeazã fenomenele de transfer întâlnite în procesele din
industria alimentarã, pentru sistemul SI va avea forma:

A = L a⋅ M b ⋅T c ⋅θ d (1.2)
în care:
L, M, T, θ sunt simbolurile dimensionale pentru mãrimile fundamentale;
a, b, c, d - exponenþi cu valori conform ecuaþiei de definiþie a mãrimiiA.
3
Exemple:
- ecuaþia de definiþie a volumului este v = l 3 , ecuaþia dimensionalã va fi [v] = L3
l
- ecuaþia de definiþie a vitezei este w = , iar ecuaþia dimensionalã: [w] = L T-1
τ

Aplicaþiile analizei dimensionale se bazeazã pe principiul omogenitãþii dimensionale (introdus de


Fourier), conform cãruia “o relaþie fizicã este omogenã din punct de vedere dimensional, dacã toþi
termenii acesteia au aceleaºi ecuaþii de dimensiuni”. Principiul este aplicabil tuturor tipurilor de relaþii
matematice, inclusiv ecuaþiilor diferenþiale ºi integrale.
Principalele aplicaþii ale analizei dimensionale sunt:
a) Verificarea corectitudinii unei relaþi i din punct de vedere dimensional ºi al unitãþilor particulare.
O relaþie corectã trebuie sã aibã ambii termeni ai egalitãþii exprimaþi în aceleaºi unitãþi fundamentale ºi
unitãþile fundamentale sã aibã aceeaºi valoare a exponentului în dreapta ºi în stânga egalitãþii, iar fiecare
unitate fundamentalã, în dreapta ºi în stânga egalitãþii, sã fie exprimatã în acelaºi multiplu sau submultiplu
al acesteia.
Astfel, înlocuind parametrii care intervin în relaþie, cu ecuaþiile lor de dimensiuni ºi efectuând operaþi
ile,
trebuie sã se obþinã relaþia:

L a⋅ M b⋅ T c⋅θ d =L a⋅ M b⋅ T c⋅θ d (1.3)


Atunci când relaþiile conþin factori sau constante numerice dimensionale trebuie sã se þinã seama ºi de
ecuaþia dimensionalã a acestora.
b) Deducerea ecuaþiei de dimensiuni a factorilor sau a constantelor numerice care intervin în relaþii.
Þinând cont de egalitatea dimensionalã a celor doi termeni ai unei relaþii în care într-o parte a egalitãþii
intervine un factor (sau constantã numericã), prin ecuaþiile de dimensiuni se ajunge la:

L a⋅ M b⋅ T c⋅θ d = f ⋅ L e⋅ M i⋅ T m⋅ θ n (1.4)
se obþine ecuaþia de dimensiuni a factoruluif:

f =L a−e⋅ M b−i ⋅ T c−m⋅ θ d −n (1.5)


Pe baza ecuaþiei de dimensiuni a lui f se pot trage concluzii asupra naturii sale.
Când relaþia este datã ca o sumã de termeni de o parte ºi de alta a egalitãþii, pentru a se putea aduna aceºti
termeni, ei trebuie sã fie dimensional omogeni (aceeaºi ecuaþie de dimensiuni, exprimare în aceleaºi
unitãþi de mãsurã).
Astfel, pornind de la ecuaþia dimensionalã ºi unitãþile de mãsurã a unui termen al sumei se pot deduce
ecuaþiile de dimensiuni ºi unitãþile de mãsurã a celorlalþi termeni, factori ºi constante.
Exemplu: Sã se determine natura factorului numeric din ecuaþia lui Gourley pentru curgerea prin
deversoare circulare: Dv = 1,47 ⋅ l ⋅ h1, 4
în care: l – lungimea pragului, m;
h – înãlþimea lichidului peste prag, m.

Rezolvare:
Ecuaþiile de dimensiuni ale mãrimilor sunt:
[Dv ] = L3 ⋅ T −1
[l] = L
[h ] = L
4

 Dv = ; [Dv ] =
V [V ] = L3 = L3 ⋅ T −1 
 τ [τ ] T 

Condiþia de omogenitate:
L ⋅ T − 1 = [1, 47] ⋅ L ⋅ L1, 4
3

⋅ T −1
3
[1,47 ] = L 2, 4
= L0 , 6 ⋅ T −1
L
Factorul 1,47 este dimensional având ecuaþia de dimensiuni apropriatã de ecuaþia unei viteze.

c) Stabilirea valorii numerice a factorului de trecere a unei mãrimi de la o unitate de mãsurã


(multiplu sau submultiplu) la alta, sau de la un sistem de unitãþi fundamentale la altul.
Exprimând mãrimea x în sistemul 1, ea va avea ecuaþia de dimensiuni:

x1 = L1 a ⋅ M 1 b ⋅ T1 c ⋅θ1 d (1.6)

pe când exprimarea în sistemul 2 va fi:

x2 =L 2 a ⋅ M 2 b ⋅ T2 c ⋅ θ2 d (1.7)

Pentru a face trecerea din sistemul 2 în sistemul 1 se determinã valoarea numericã N, care sã satisfacã
condiþia:

x1 = N ⋅ x 2 (1.8)
Aceastã condiþie este satisfãcutã dacã:
a b c d
x L   M  T  θ 
N = 1 =  1  ⋅  1  ⋅  1  ⋅  1  (1.9)
x2  L2   M 2   T2  θ 2 
Pentru determinarea valorii numerice N este necesar sã cunoaºtem raportul unitãþilor de mãsurã între
sistemul 1 ºi 2, pentru fiecare mãrime luatã ca unitate fundamentalã în ecuaþia de definiþie a mãrimiix.

1.1.3. Metode de analizã dimensionalã. Metoda Rayleigh. Metoda ð.

Metodele de analizã dimensionalã: metoda Rayleigh ºi metoda ð, sunt utilizate pentru stabilirea formei
generale a ecuaþiilor care descriu fenomene complexe.
Pentru aplicarea corectã a analizei dimensionale conform acestor metode trebuie cunoscute mãrimile
fizice care intervin în structura fenomenului. Astfel, se impune stabilirea prealabilã a unei teorii succinte a
fenomenului, care sã ne indice mãrimile fizice ce îl determinã. În cazul în care sunt cunoscute ecuaþiile
diferenþiale care reprezintã fenomenul, prima etapã a analizei dimensionale nu mai prezintã nici o
dificultate.

Metoda Rayleigh se aplicã în cazul în care numãrul mãrimilor fizice care influenþeazã fenomenul studiat
este maxim cinci.
Metoda Rayleigh sau principiul asemãnãrii dimensionale se bazeazã pe identitatea care trebuie sã existe
între dimensiunile unei mãrime dependente (fenomen) ºi dimensiunile parametrilor independenþi ai
relaþiei calitative ce defineºte mãrimea respectivã.
Fie o relaþie calitativã de forma:

X= f ( A , B , C , D,K) (1.10)

5
care caracterizeazã un fenomen de transfer termic, astfel cã se poate limita la patru numãrul de parametri
independenþi ai fenomenului.
Conform metodei Rayleigh, fenomenul studiat poate fi considerat ca fiind proporþional cu un produs de
puteri al acestor parametri. Cantitativ relaþia (1.10) se poate scrie sub forma:

X =K ⋅ Aα⋅ B β ⋅ C γ ⋅ D δ (1.11)
în care:
K este o constantã de proporþionalitate, adimensionalã;
á, â, ã, ä - exponenþi necunoscuþi.

Etapele aplicãrii metodei Rayleigh sunt urmãtoarele:


a) Stabilirea ecuaþiilor de dimensiuni . Se alege un sistem de unitãþi, sistemul SI; dimensional mãrimea
dependentã X are expresia:

[X ]=L a ⋅ M b ⋅ T c ⋅θ d (1.12)
în care: a, b, c, d sunt exponenþi cunoscuþi.
Mãrimile independente vor avea urmãtoarele ecuaþii de dimensiuni:

[ A]=L a1 ⋅ M b1 ⋅ T c1 ⋅ θ d1

[B]=L a2 ⋅ M b2 ⋅ T c 2 ⋅θ d2

[C]=L a3 ⋅ M b3 ⋅ T c3 ⋅ θ d3
(1.13)

[D]=L a4 ⋅ M b4 ⋅ T c4 ⋅θ d4

în care: a1 , a2 , …, d3 , d4 sunt exponenþi cunoscuþi.

b) Aplicarea condiþiei de omogenitate dimensionalã celor doi membri ai relaþiei (1.11), în urma cãreia
rezultã ecuaþii de forma:

L a = L a1α ⋅ L a2 β ⋅ L a3 γ ⋅ L a4 δ
b1 α
⋅ M b2 β ⋅ M b3 γ ⋅ M b4 δ
M b= M (1.14)

c1α c2 β c3γ c 4δ
Tc = T ⋅T ⋅T ⋅T
d1α d2 β d 3γ d 4δ
θd = θ ⋅θ ⋅θ ⋅θ

sau: a = a1 ·á + a2 · â + a3 ·ã + a4 · ä
b = b1 · á + b2 · â + b3 ·ã + b4 · ä
c = c1 ·á + c2 · â + c3 ·ã + c4 · ä (1.15)
d = d1 · á + d2 · â + d3 · ã + d4 ·ä

c) Rezolvarea sistemului de ecuaþii . Necunoscutele sistemului de ecuaþii sunt á, â, ã, ä. Constanta K se


determinã prin condiþii la limitã sau experimental.

6
Pentru ca metoda sã fie aplicabilã trebuie ca numãrul mãrimilor fizice sã fie egal cu numãrul mãrimilor
fundamentale care intrã în ecuaþiile de definiþie a mãrimilor fizice (independente) care determinã
fenomenul (mãrimea dependentã).

Exemplu: Cãderea corpurilor în visd este influenþatã de urmãtoarele variabile: lungimea, l , timp, τ ,
acceleraþia gravitaþionalã, g ºi masa corpului, m. Sã se stabileascã forma generalã a ecuaþiei care descrie
fenomenul fizic.
Rezolvare:
- se scrie funcþia implicitã a fenomenului de forma: l = f (τ , m, g )
- se stabilesc mãrimile dependente, respectiv l ºi independente: m, g ºi τ .
- se scriu ecuaþiile dimensionale ale tuturor mãrimilor fizice care descriu fenomenul:
[τ ] = T
[l ] = L
[m] = M
[g] = L T-2
- se scrie forma funcþiei implicite produs de puteri: l = k ⋅ m ⋅ τ ⋅ g
α β γ

- se înlocuiesc ecuaþiile dimensionale ale mãrimior fizice ºi se impune condiþia de omogenitate dinte
⋅ T β (LT −2 ) ºi sistemul:
γ
membrii egalitãþii, rezultând: L = k ⋅ M
α

γ = 1

α = 0
 β − 2γ = 0 ⇒ β = 2

- se înlocuiesc valorile coeficienþilor în ecuaþia impicitã produs de puteri, rezultând:


l = k ⋅ m 0 ⋅ τ 2 ⋅ g 1 = k ⋅ τ 2 ⋅ g unde k – constanta determinata experimental.
Concluzie: lungimea parcursa de corp este influenþatã de timp si de acceleraþai gravitaþionalã.

Metoda ð are la bazã teorema ð (teorema Buckingham). Aceastã metodã se utilizeazã în cazul în care
numãrul mãrimilor fizice care influenþeazã fenomenul studiat este mai mare de cinci.
Teorema ð : “Dacã o funcþie de mai multe mãrimi fizice este dimensional omogenã, ea poate fi redusã
întotdeauna la o funcþie de un numãr mai mic de variabile adimensionale (grupuri adimensionale)”.
Astfel, funcþiile de parametri dimensionali sunt transformate în funcþii de parametri adimensionali.
O funcþie nedeterminatã de mai multe mãrimi fizice, dimensional omogenã, care descrie un fenomen fizic
oarecare:

( )
f x 1 , x 2 , .... , x n , ... , x m = const. (1.16)

se reduce la o funcþie de un numãr mai mic de variabile adimensionale:

( )
f 1 π 1 , π 2 , ...., π m− u = const . (1.17)
în care:
x1 , …, xm sunt mãrimi fizice ºi constante dimensionale;
u - mãrimi fundamentale implicate în unitãþile celor m mãrimi fizice ºi
constante dimensionale;
ð i - variabile (grupuri) adimensionale.
Conform teoremei Buckingham, numãrul de variabile adimensionale (n) este egal cu diferenþa dintre
numãrul mãrimilor fizice ºi constantelor dimensionale (m) ºi numãrul mãrimilor fundamentale (u), deci:

7
n=m-u (1.18)
Numãrul mãrimilor fundamentale se considerã pentru fenomenele:
- cu transfer de impuls (mecanice): u = 3 (L, M, T) (1.19)
- cu transfer de cãldurã (termice): u = 4 (L, M, T, θ) (1.20)
- electrotermice: u = 5 (L, M, T, θ, I) (1.21)

Prin relaþia (1.18), teorema ð pune cond iþiile:


m>u (1.22)
n≥1 (1.23)
n<m (1.24)

Etapele de aplicare a teoremei ð pentru determinarea grupurilor adimensionale (variabile adimensionale)


ºi stabilirea funcþiei de forma (1.17) sunt:
• se stabilesc mãrimile fizice ºi constantele dimensionale care caracterizeazã fenomenul; se scrie funcþia
omogenã implicitã de mai multe variabile de forma (1.16);
• se scriu ecuaþiile de dimensiuni ale tuturor mãrimilor variabile ºi constante dimensionale, stabilindu-se
numãrul mãrimilor fundamentale “u”;
• pentru formarea grupurilor adimensionale, din mãrimile “m” se aleg “n” mãrimi directoare, care sunt
cele mai caracteristice fenomenului; celelalte “u” mãrimi sunt mãrimi determinante (comune).
Condiþia esenþialã pentru cele “u” mãrimi determinante este ca toate împreunã sã conþinã în ecuaþiile
lor de definiþie cele “u” unitãþi fundamentale;
• scrierea ecuaþiei de definiþie a fiecãrei variabile adimensionale în formã generalã. În ecuaþia de
definiþie a fiecãrei variabile adimensionale intervine o mãrime directoare ºi “u” mãrimi determinante;
mãrimea directoare are exponentul 1, mãrimile determinante au exponenþi arbitrari:
α β ω
π 1 = x 1 ⋅ x n +11 ⋅ x n +1 2 K x m 1
α β ω
π 2 = x 2 ⋅ x n+21 ⋅ x n+22 K x m 2 (1.25)

...
α β ω
π n = x n ⋅ x n +n1 ⋅ x n+n2 K x m n
în care x 1 , x2 , ..., xn sunt mãrimi directoare.

• în ecuaþiile de definiþie a grupurilor fãrã dimensiuni se înlocuiesc mãrimile fizice cu ecuaþiile lor de
dimensiuni; se pune condiþia de omogenitate. Astfel, pentru fiecare grup adimensional de tip ð i se
formeazã un sistem de “u” ecuaþii de exponenþi cu“u” necunoscute ái, âi, ..., ùi, prin rezolvarea
cãruia se obþin valorile numerice ale exponenþilor pentru fiecare grupð ;
• se scrie ecuaþia sub forma (1.15); ecuaþia se expliciteazã prin metoda Rayleigh într- un produs de
forma:

π1 = k ⋅ π2a ⋅ π 3b K πnz (1.26)


în care:
k este coeficient adimensional ce trebuie determinat experimental;
a, b, ..., z - exponenþi ce trebuie determinaþi experimental;
ð 1 - grupul adimensional care conþine fenomenul studiat.

8
Astfel, prin analizã dimensionalã, utilizând metoda Rayleigh sau ð se poate ajunge la o descriere
matematicã a fenomenului studiat, dar nu se stabileºte forma finalã a modelului matematic. Prin aceste
metode se reuºeºte reducerea semnificativã a numãrului determin ãrilor experimentale necesare stabilirii
valorilor numerice ale constantelor ºi exponenþilor.
Fie un fenomen influenþat de ºase variabile. Experimental, s-ar menþine cinci variabile constante ºi celei
de a ºasea i s-ar da valori, rezultã cã pentru particularizarea funcþiei ar fi nevoie de 56 = 15.625
determinãri experimentale.
Aplicând analiza dimensionalã prin metoda ð se ajunge la o rela þie de trei variabile adimensionale, pentru
care sunt necesare un numãr minim de 23 = 8 experimente.

În cazurile complicate în care numãrul variabilelor “m” ºi al mãrimilor fundamentale “u” este mare, se
cautã reducerea numãrului variabilelor de la început scriind:
• grupuri adimensionale sub forma de rapoarte între douã mãrimi (variabile) de aceeaºi naturã, numite
simplecºi; pentru fiecare simplex format se micºoreazã numãrul variabilelor cu o unitate;
• grupuri adimensionale care pot fi recunoscute apriori cã intervin în descrierea fenomenului; pentru
fiecare grup se micºoreazã numãrul variabilelor cu o unitate.
Exemplu pent ru teorema π va fi discutat în cursul 2.