Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
GÂNDIREA
Gândirea reprezintă nivelul cel mai înalt de prelucrare şi integrare a informaţiei despre
lumea externă – univers, natură, societate – şi despre noi înşine.
Gândirea este procesul psihic de reflectare mijlocită şi generalizat-abstractă – sub
forma noţiunilor (conceptelor), judecăţilor şi raţionamentelor – a însuşirilor comune
esenţiale şi necesare ale obiectelor şi a relaţiilor legice, cauzale, dintre ele.
Caracterul mijlocit al gândirii constă în aceea că ea operează nu direct asupra
realităţii, ci asupra informaţiei furnizate de percepţii şi reprezentări.
Caracterul general-abstract al gândirii rezidă în ideea că ea se desfăşoară permanent
în direcţia evidenţierii însuşirilor generale şi esenţiale ale obiectelor şi fenomenelor şi
a subordonării diversităţii cazurilor particulare unor modele ideale-generale – noţiuni,
principii, legi.
TIPURI DE GÂNDIRE
• după ORIENTARE:
o gândire DIRECŢIONATĂ
o gândire NEDIRECŢIONATĂ
Pagina 1 din 4
Gândirea
• după VALOARE:
o gândire POZITIVĂ (implicare activă, contructivă, de genul „se poate”);
o gândire NEGATIVĂ (implicare defensivă, neconstructivă, de genul „nu este
posibil”);
• după CORESPONDENŢA CU REALITATEA:
o gândire REALISTĂ;
o gândire ONIRICĂ, AUTISTĂ;
• după EFICIENŢĂ:
o gândire EFICIENTĂ;
o gândire NEEFICIENTĂ.
Pagina 2 din 4
Gândirea
„ORBIREA GÂNDIRII”
Constă în imposibilitatea sesizării a ceea ce este esenţial într-o problemă încărcată cu
multe date superfluxe (de prisos), ascunse, marcate, aşezate dezordonat. Fenomenul
„orbirii” gândirii a fost demonstrat şi pe cale experimentală. Astfel unor subiecţi li s-au
prezentat un şirag de perle dispuse într-o anumită ordine (2 mici, 2 mari), la un
moment dat ordinea fiind încălcată (2 mici, 3 mari), cerându-le să refacă ordinea
perlelor, fără a le scoate de pe şirag. Pe masa pe care s-a dispus şiragul de perle se
aflau şi alte obiecte (un cleşte, un ciocan, etc.). Nu exista decât o singură soluţie,
spargerea perlei mari cu ciocanul, numai că subiecţii nu se gândesc şi nici nu apelează
la ea, fiind „orbiţi” de valoarea perlelor, care de regulă se procură greu, sunt admirate,
preţuite şi nicidecum sfărâmate. Fenomenul „orbirii” gândirii se datorează simplităţii
struncturilor cognitive, caracterului lor rigid.
STEREOTIPIA GÂNDIRII
Presupune perseverarea gândirii în aceeaşi direcţie sau manieră de lucru şi atunci
când condiţiile problemei s-au schimbat sau când soluţionarea ei s-ar putea face pe o
cale mai simplă şi mai directă. Exemplu: problema celor nouă puncte aşezate simetric
trei câte trei în formă de pătrat, care trebuie unite prin 4 segmente de dreaptă fără a
ridica creionul de pe hârtie şi fără a ne întoarce înapoi. Această problemă este
imposibil de rezolvat atâta vreme cât încercările subiectului se desfăşoară în limitele
pătratului desemnat de dispunerea punctelor. De îndată ce aceste limite vor fi
ignorate, problema va fi soluţionată.
Pagina 3 din 4
Gândirea
FIXITATEA FUNCŢIONALĂ
Reprezintă imposibilitatea gândirii de a acorda unor obiecte şi alte utilizări decât cele
normale, fireşti, în vederea folosirii lor şi în alte scopuri.
Pagina 4 din 4