Gandul imi este purtat de lumina intunericului insetat de aripi rupte

ale ingerilor decazuti in abisul trandafirilor negri unde ploua cu

cenusa vezhilor zei atinshi de focul mistic cel ce distruge orice
urma de viata cel ce distruge orice urma de speranta cel de dupa
care va veni intotdeauna intunericul sfrasitul a tot cea ce a existat
vreodata focul care a inlantuit si ultimi zei, raze de lumina al
muritoril foc ce am mistuit zeii si nu se vor mai ridica vreodata
precum pasarile Phoenix care chiar si ele siau pierdut acum puterea
de a mai reinvia din propria cenusa mai puternice decat au fost si
mai pure mai bune.Cuvintele mele au avut o ultima raza de
spereanta care o fost data de puterea acestor pasari dar acum … tot
s-a stins nu pot sa urez nici macar un sfarsit grabnic ca sa nu simitit
durerea… va alas acum, drum bun… ;Acum sfarsitul absolut l-am
atins si ultimele petale ale vieti s-au stins in negura agonie si al
uitari. Simt un negru amar gust apocalyptic pe dinti-mi patati de
blestemul sangelui de vampir care se agata doar de firavul fir al
vietii al bietilor muritori pagani, doar pentru a se salva pe sine de la
un sfarsit mai tragic decat al lor.Spre o gaura neagra ma las purtat
unde si intunericul e uitat.
Rau?...nu! Asa ceva n-am atins si ar fi bine pentru el ca nici el sa
nu ma atinga. Pentru el eu pot fi chiar mai rau decat rau pot
insemna distrugera totala pot insemna sfarsit o tot ce a existat
vreodata, a tot ce a fost rau cat si a tot ce a fost bine, dar n-am sa-i
fac aceasta placere.
Undeva in departare o lumina pura am rasarit, e fulgerul sufletului
meu demult uitat, sufletul care nu l-am atins de atata timp sufletul
care era unica salvare a tuturor.L-am regasit, i-am putut simti
atingerea din nou si impreuna am pornit si am distrus tot
intunericul ce a inlantuit vreodata lumea.Am restabilit ordinea,
linistea cosmic am readus echilibrul…dar cat va mai dura pana va
rasari din nou? Asta nu stiam nici nu vom sti vreodata, dar cand se
va intorce noi il vom incatusa la loc in inchinsorea din propriu-i
sange si nici odata n-am sa mai tanjesc dupa atingerea lui nici dupa
puterea lui care tio ofera, iti ofera doar prileju de meditatie singur
in intuneric furandu-ti si ultimele scantei de luiciditate din minte.
Nu, ai nevoie de prieteni vei izbavi alaturi de ei. Am revenit ca un
shinigami symbol al morti, dar moarte aceasta iy atinge doar pe cei
inrobiti de intuneric.
Acum iti spun la revedere carnetul meu de voi gasi pote peste
multe luni in sertar acoperit de praf si poate atunci am sa scriu din
nou…