81.

Când pentru soluţionarea cererii de recuzare nu se poate alcătui un complet de

judecată la instanţa la care a fost înregistrată cererea de recuzare:
a. recuzarea se soluţionează de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b. recuzarea se soluţionează de instanţa ierarhic superioară;
c. cererea de recuzare va fi respinsă ca inadmisibilă;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

82. Constituie motiv de recuzare:

a. participarea expertului de mai multe ori în aceeaşi cauză;
b. audierea martorului de mai multe ori în aceeaşi cauză;
c. judecătorul a fost expert sau martor în cauză;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

83. Strămutarea judecării unei cauze penale poate fi cerută:

a. de secretarul Consiliului Superior al Magistraturii;
b. numai de Ministrul Justiţiei;
c. de preşedintele instanţei superioare în grad celei la care se află cauza;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: D

84. Poate fi solicitată strămutarea judecării unei cauze penale dacă:

a. imparţialitatea judecătorilor ar putea fi ştirbită din cauza duşmăniilor
locale;
b. nu a fost citit actul de sesizare;
c. a fost terminată cercetarea judecătorească;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

85. Strămutarea unei cauze se poate cere:

a. numai când aceasta se află pe rolul instanţei de fond;
b. numai când aceasta se află pe rolul unei instanţe;

1
 c. numai dacă aceasta nu se află în apel;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

86. Cererea de strămutare:

a. se adresează instanţei care a primit cauza spre judecare;
b. se adresează instanţei ierarhic superioare celei care a primit cauza spre
judecare;
c. se adresează Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

87. Cererea de informaţii în cazul strămutării:

a. este obligatorie în toate cazurile;
b. este facultativă în toate cazurile;
c. este facultativă în situaţia în care se formulează o nouă cerere de
strămutare în aceeaşi cauză;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

88. Părţile sunt anunţate despre formularea cererii de strămutare de către:

a. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin citare;
b. instanţa în faţa căreia se află cauza pe rol, prin comunicarea cererii;
c. instanţa superioară celei la care se află cauza pe rol;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

89. Strămutarea poate fi cerută din nou:

a. oricând;
b. după trecerea unui termen de la respingerea cererii anterioare;
c. numai dacă noua cerere se întemeiază pe împrejurări noi, necunoscute
Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data soluţionării cererii anterioare,
sau dacă noua cerere se întemeiază pe împrejurări noi, ivite după
respingerea cererii anterioare;

2
 d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

90. Probele indirecte:

a. sunt întotdeauna obţinute din altă sursă decât cea originală;
b. dovedesc în mod direct fapta;
c. sunt întotdeauna obţinute din sursa originală;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

91. Sarcina administrării probelor în procesul penal aparţine:

a. organelor judiciare;
b. poliţiei judiciare şi procurorului;
c. părţilor, poliţiei judiciare, procurorului şi instanţei;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

92. Dreptul la tăcere:

a. poate fi folosit de învinuit sau inculpat cu privire la datele sale de
identitate;
b. reprezintă posibilitatea învinuitului sau inculpatului de a refuza să
răspundă la orice întrebare care i se pune de către organele judiciare;
c. reprezintă posibilitatea învinuitului sau inculpatului de a refuza să
răspundă la orice întrebare care i se pune de către organele judiciare cu
privire la învinuirea care i se aduce;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: C

93. Probele în procesul penal:

a. nu pot fi administrate decât în faza cercetării judecătoreşti;
b. pot fi propuse numai până la începerea dezbaterilor;
c. trebuie să fie admisibile, pertinente, concludente şi utile;
d. nici una din variantele de mai sus.

3
 ANS: C

94. Declaraţia învinuitului sau inculpatului:

a. are o valoare probatorie absolută;
b. are o valoare probatorie relativă;
c. este indivizibilă;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

95. În cursul procesului penal, instanţa de judecată:

a. admite proba, chiar dacă aceasta nu este concludentă, dar este utilă şi a
fost solicitată de inculpat;
b. respinge motivat proba, dacă nu este utilă;
c. nu poate admite şi alte probe decât cele existente în dosarul cauzei
supus judecării sau probele deja discutate la termenul de probe;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

96. Reprezintă probe concludente în procedura penală:

a. probele care au legătură cu faptele sau împrejurările ce fac obiectul
probaţiunii;
b. probele care contribuie la aflarea adevărului în cauza penală;
c. probele care sunt necesare pentru soluţionarea cauzei;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

97. Declaraţiile învinuitului sau inculpatului:

a. se consemnează în scris sau se înregistrează cu mijloace audio-video;
b. se consemnează în scris;
c. se consemnează în scris de către învinuit sau inculpat ori de către
avocatul acestuia;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

4
98. Declaraţiile părţii vătămate pot servi la aflarea adevărului:
a. necondiţionat;
b. numai dacă se coroborează cu alte probe;
c. numai dacă se coroborează cu alte fapte sau împrejurări care rezultă
din ansamblul probelor administrate în cauză;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

99. Ascultarea învinuitului sau inculpatului:

a. se face numai la sediul parchetului sau poliţiei;
b. se face numai la sediul organului judiciar;
c. se poate face oriunde acesta se găseşte, dacă se află în imposibilitate de
deplasare;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

100. Partea civilă:

a. poate fi reprezentată în procesul penal, dar numai dacă este lipsită total
de capacitate de exerciţiu;
b. este introdusă din oficiu în procesul penal;
c. poate declara că participă în procesul penal în această calitate numai
până la citirea actului de sesizare;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

101. Persoana obligată să păstreze secretul profesional:

a. nu este obligată să declare ca martor;
b. nu poate fi ascultată ca martor cu privire la faptele şi împrejurările de
care a luat cunoştinţă în exerciţiul profesiei, fără încuviinţarea
persoanei sau a unităţii faţă de care este obligată să păstreze secretul;
c. nu poate să fie ascultată ca martor în nicio cauză;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

5
102. În situaţia în care soţia inculpatului este audiată în calitate de martor:
a. poate săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă dacă declară
necorespunzător adevărului;
b. poate săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă numai dacă este
audiată în legătură cu fapte de corupţie, iar mărturia e mincinoasă;
c. poate săvârşi infracţiunea de favorizare a infractorului, dacă mărturia e
mincinoasă;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

103. Ascultarea ca martor a persoanelor care prezintă infirmităţi fizice:

a. este interzisă, deoarece persoana respectivă nu poate să redea conştient
cunoştinţele pe care le are;
b. nu este interzisă dacă ascultarea se face cu privire la fapte pe care le-a
perceput cu simţurile sănătoase;
c. este permisă în orice condiţii şi cu privire la faptele percepute în orice
mod;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

104. Soţul şi rudele apropiate ale învinuitului:

a. nu pot fi audiate ca martori;
b. nu sunt obligate să declare ca martori;
c. nu pot săvârşi infracţiunea de mărturie mincinoasă dacă au fost
audiate;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

105. Minorul care nu a împlinit 14 ani:

a. nu poate fi audiat ca martor în procesul penal;
b. poate fi audiat numai în şedinţă secretă;
c. poate fi audiat, dar numai în prezenţa unuia dintre părinţi sau a
persoanei căreia îi este încredinţat spre creştere şi educare;
d. nici una din variantele de mai sus.

6
 ANS: C

106. Minorul:
a. nu poate fi ascultat ca martor în procesul penal;
b. nu este obligat să declare ca martor în procesul penal;
c. poate fi ascultat ca martor;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

107. Nu pot dobândi calitatea de martor în procesul penal:

a. rudele inculpatului şi rudele părţii vătămate;
b. părţile civile;
c. minorii;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

108. Persoana vătămată:

a. nu poate fi ascultată ca martor în procesul penal;
b. poate fi obligată să declare ca martor;
c. poate fi ascultată ca martor dacă nu s-a constituit parte civilă sau nu
participă în proces ca parte vătămată;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

109. Nu depune jurământ:

a. preotul;
b. ateul;
c. minorul care nu a împlinit 14 ani;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

110. Declaraţiile martorului pot servi la aflarea adevărului:

a. necondiţionat, pentru toţi martorii;

7
 b. numai dacă se coroborează cu alte probe;
c. numai dacă se coroborează cu alte fapte sau împrejurări care rezultă
din ansamblul probelor administrate în cauză, în cazul martorilor cu
identitate protejată;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

111. Pot fi audiaţi ca martori cu identitate protejată:

a. procurorul care a supravegheat urmărirea penală;
b. investigatorii sub acoperire;
c. minorii, în cazul infracţiunilor privind violenţa în familie;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

112. Confruntarea poate fi efectuată:

a. numai între martorii ale căror declaraţii sunt contradictorii;
b. numai între învinuit sau inculpat şi martori;
c. între persoanele ascultate în aceeaşi cauză, dacă între declaraţiile
acestora există contradicţii;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

113. Una din părţi prezintă o înregistrare video în procesul penal ca probă:
a. înregistrarea video efectuată de parte este inadmisibilă ca mijloc de
probă, dacă a fost făcută fără autorizarea instanţei;
b. înregistrarea video poate servi ca mijloc de probă, chiar dacă a fost
efectuată de parte, cu condiţia ca infracţiunea să fie cercetată la
plângere prealabilă;
c. înregistrarea poate servi ca mijloc de probă dacă nu este interzisă de
lege sau dacă priveşte înregistrări ale propriilor convorbiri sau
comunicări ale părţii purtate cu terţi;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

8
114. Convorbirile şi comunicările părţii vătămate pot fi interceptate:
a. la cererea motivată a acesteia, cu autorizarea judecătorului, indiferent
de natura infracţiunii;
b. indiferent de natura infracţiunii, dar numai cu autorizarea
judecătorului;
c. la cererea motivată a acesteia, cu autorizarea procurorului, indiferent
de natura infracţiunii, dar nu mai mult de 30 de zile;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

115. Înregistrarea convorbirilor dintre avocat şi inculpat:

a. poate fi folosită ca mijloc de probă dacă din cuprinsul acesteia rezultă,
de exemplu, că avocatul pregăteşte sau a săvârşit infracţiunea de trafic
de stupefiante;
b. poate fi folosită ca mijloc de probă, dar numai împotriva avocatului;
c. poate fi folosită ca mijloc de probă, dar numai împotriva inculpatului;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

116. Nu pot fi martori asistenţi:

a. vecinii persoanei al cărei domiciliu este percheziţionat;
b. persoanele care au asistat la săvârşirea faptei;
c. persoanele interesate în cauză;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

117. Reţinerea şi predarea corespondenţei şi a obiectelor:

a. se dispune numai de către instanţă;
b. se dispune de procuror în cursul urmăririi penale şi de instanţă în
cursul judecăţii;
c. se dispune numai de procuror în cursul urmăririi penale;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: D

9
118. Ridicarea de obiecte sau înscrisuri se dispune:
a. numai de către instanţă;
b. numai de către procuror;
c. de către executorul judecătoresc;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: D

119. Percheziţia poate fi:

a. numai domiciliară;
b. corporală sau domiciliară;
c. numai corporală;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

120. Jurământul expertului:

a. se depune la termenul la care expertul este chemat pentru a lua
cunoştinţă de obiectivele expertizei;
b. se depune după desemnarea expertului, în camera de consiliu, fără
citarea părţilor;
c. se depune dacă expertul este chemat de instanţă pentru a da explicaţii
cu privire la raportul de expertiză;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

121. Comisia rogatorie se poate adresa:

a. parchetului ierarhic superior;
b. parchetului ierarhic inferior;
c. instanţei egale în grad;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

122. Sunt măsuri preventive:

a. reţinerea;
b. obligarea la tratament medical;

10
 c. sechestrul;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

123. Măsurile preventive pot înceta de drept:

a. la data soluţionării plângerii împotriva măsurii preventive luate de
procuror;
b. când s-au schimbat temeiurile care au dus la luarea măsurii preventive;
c. la data pronunţării hotărârii de achitare;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

124. Măsura reţinerii unui parlamentar:

a. poate fi revocată de Camera din care face parte;
b. nu poate fi revocată decât de judecător;
c. nu poate fi luată decât de judecător;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

125. Reţinerea poate fi dispusă de:

a. judecător;
b. comandantul navei sau aeronavei pentru infracţiunile săvârşite la
bordul navelor sau aeronavelor;
c. agenţii poliţiei de frontieră în ipoteza constatării unor infracţiuni la
regimul frontierei de stat;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: D

126. Măsurile preventive pot fi dispuse prin:

a. ezoluţia organului de cercetare penală;
b. rezoluţia procurorului;
c. ordonanţa procurorului;
d. nici una din variantele de mai sus.

11
 ANS: C

127. Copia actului prin care s-a dispus obligarea de a nu părăsi localitatea se
comunică:
a. poliţiei de frontieră;
b. administraţiei financiare în a cărei circumscripţie locuieşte învinuitul
sau inculpatul;
c. părţii vătămate;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: A

128. Este competentă să dispună arestarea preventivă:

a. numai instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond;
b. numai instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond
sau instanţa în a cărei circumscripţie se află locul de detenţie;
c. numai instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond
sau instanţa în a cărei circumscripţie se află sediul parchetului;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: D

129. Arestarea preventivă se dispune prin:

a. ordonanţa procurorului;
b. încheierea judecătorului;
c. mandatul de arestare emis de judecător;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

130. Arestarea preventivă a învinuitului:

a. se poate dispune de către procuror, în cursul urmăririi penale, şi de
către instanţa de judecată, în cursul judecăţii;
b. nu se poate dispune decât în cursul urmăririi penale;
c. presupune punerea în mişcare a acţiunii penale;
d. nici una din variantele de mai sus.

12
 ANS: D

131. Arestarea preventivă a inculpatului:

a. se poate dispune înainte de începerea urmăririi penale în cazul
infracţiunilor flagrante;
b. nu se poate dispune decât în cursul urmăririi penale;
c. presupune punerea în mişcare a acţiunii penale;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

132. În cazul în care instanţa admite propunerea de arestare preventivă:

a. mandatul de arestare preventivă este emis de judecător;
b. mandatul de arestare preventivă este emis de procuror;
c. mandatul de arestare preventivă este emis de grefier;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

133. Arestarea inculpatului major:

a. nu poate depăşi 180 de zile decât dacă s-a pronunţat o hotărâre de
primă instanţă;
b. nu poate depăşi 180 de zile în cursul urmăririi penale;
c. nu poate depăşi 180 de zile în fiecare fază a procesului penal;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

134. Cererea de liberare provizorie pe cauţiune poate fi făcută:

a. în cursul urmăririi penale;
b. numai de către învinuitul sau inculpatul aflat în stare de arest
preventiv;
c. pe tot parcursul procesului penal;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

135. Măsurile de ocrotire în procesul penal:

13
 a. vizează protejarea bunurilor importante care ar putea fi pierdute ca
urmare a săvârşirii infracţiunii;
b. se pot dispune faţă de persoanele prejudiciate prin săvârşirea
infracţiunii;
c. se pot dispune faţă de minorii aflaţi în ocrotirea unui învinuit arestat
preventiv;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

136. Sunt măsuri procesuale reale:

a. liberarea provizorie pe cauţiune şi restituirea lucrurilor;
b. măsurile asigurătorii, restituirea lucrurilor;
c. liberarea provizorie pe cauţiune şi măsurile asigurătorii;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

137. Organele competente să dispună luarea măsurilor asigurătorii sunt:

a. instanţa de judecată, în cursul cercetării judecătoreşti şi în cursul
urmăririi penale;
b. în faza de urmărire penală, procurorul sau organul de cercetare penală,
prin ordonanţă;
c. în faza de urmărire penală, procurorul;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

138. Sunt acte procesuale:

a. introducerea plângerii prealabile de către persoana vătămată, trimiterea
în judecată, punerea în mişcare a acţiunii penale;
b. înmânarea citaţiei, efectuarea unei percheziţii, ascultarea unui martor;
c. împăcarea părţilor, cercetarea la faţa locului, înmânarea citaţiei;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

14
139. Dacă locul săvârşirii faptei este multiplu, nu se cunoaşte adresa unde locuieşte
învinuitul şi nici locul său de muncă, acesta va fi citat:
a. la sediul organului de urmărire penală;
b. la consiliul local în a cărui rază teritorială se află organul care
efectuează urmărirea penală;
c. la sediul consiliului local în a cărui rază teritorială s-a săvârşit
infracţiunea;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

140. În ipoteza în care termenul de apel de 10 zile curge de la data pronunţării

hotărârii:
a. nu se iau în considerare zilele nelucrătoare;
b. ziua pronunţării hotărârii intră în durata termenului;
c. ziua în care termenul începe să curgă şi ziua în care acesta se
împlineşte nu se socotesc în durata termenului;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

141. Cheltuielile judiciare avansate de stat sunt suportate:

a. de către inculpat, în cazul retragerii plângerii prealabile;
b. de către inculpatul achitat, dacă a fost obligat la plata despăgubirilor
civile;
c. de către partea civilă căreia i s-a respins acţiunea civilă;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

142. Nerespectarea dispoziţiilor privind incompatibilitatea procurorilor este

sancţionată cu:
a. nulitatea relativă;
b. nulitatea absolută;
c. nulitatea relativă, care poate fi invocată oricând;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

15
143. Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor referitoare la competenţa după calitatea
persoanei este:
a. nulitatea relativă, care poate fi invocată până la citirea actului de
sesizare;
b. nulitatea relativă, care poate fi invocată până la pronunţarea hotărârii în
primă instanţă;
c. nulitatea absolută care poate fi invocată oricând;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

144. Sunt cazuri de asistenţă juridică obligatorie:

a. partea vătămată este un minor internat într-un centru de reeducare;
b. inculpatul este militar sau elev al unei şcoli militare;
c. inculpatul este elev al unei instituţii speciale de învăţământ;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: D

145. Dacă organele de cercetare ale poliţiei judiciare apreciază că inculpatul nu îşi
poate face singur apărarea:
a. asistenţa juridică este obligatorie;
b. asistenţa juridică nu este obligatorie, cu excepţia situaţiilor prevăzute
de art. 171 C. proc. pen. în care se află inculpatul;
c. nu există o prevedere legală referitoare la această situaţie;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

146. Amenda judiciară se aplică:

a. numai de către procuror;
b. numai de către instanţa de judecată;
c. de organul de urmărire penală;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

16
147. Interzicerea luării de contact a inculpatului arestat cu apărătorul său:
a. se poate dispune numai de instanţa de judecată care a luat măsura
preventivă;
b. se poate dispune numai de instanţa care a hotărât condamnarea
inculpatului după rămânerea definitivă a hotărârii;
c. se poate dispune de procuror, pe o perioadă limitată;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: D

148. Sunt faze ale procesului penal:

a. urmărirea penală, procesul penal şi punerea în executare a hotărârilor
penale rămase definitive;
b. urmărirea penală, judecata şi punerea în executare a hotărârilor penale
definitive;
c. urmărirea penală şi judecata;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

149. Sunt limite ale fazei de judecată:

a. trimiterea în judecată şi pronunţarea hotărârii;
b. trimiterea în judecată şi rămânerea definitivă a hotărârii;
c. prezentarea materialului de urmărire penală şi pronunţarea hotărârii;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

150. Sunt autorităţi publice care au dreptul de a pune în mişcare acţiunea penală:
a. Camera Deputaţilor şi Senatul în şedinţă comună, judecătorul
desemnat să judece plângerea împotriva rezoluţiei sau ordonanţei de
neurmărire penală;
b. Camera Deputaţilor şi Senatul în şedinţă comună, instanţa de judecată
în situaţia cauzelor la judecarea cărora procurorul nu participă,
judecătorul desemnat să rezolve plângerea împotriva rezoluţiilor sau
ordonanţelor de neurmărire;
c. instanţa de judecată în situaţia cauzelor la judecarea cărora procurorul
nu participă, judecătorul desemnat să rezolve plângerea împotriva
rezoluţiilor sau ordonanţelor de neurmărire;

17
 d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

151. Constituirea completului de judecată are în vedere:

a. judecătorii, procurorul şi apărătorii;
b. judecătorul/judecătorii, grefierul şi procurorul;
c. judecătorul/judecătorii, grefierul, procurorul şi apărătorii;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

152. Sunt corpuri delicte:

a. obiectele care conţin o urmă a faptei săvârşite;
b. obiectele care poartă o urmă a faptei săvârşite;
c. obiectele care au fost folosite sau au fost destinate să servească la
săvârşirea unei infracţiuni, precum şi obiectele care sunt produsul
infracţiunii;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

153. În timpul efectuării expertizei:

a. expertul nu poate lua legătura cu părţile;
b. expertul trebuie să menţină o legătură permanentă cu părţile;
c. expertul poate solicita explicaţii necesare de la părţi, cu încuviinţarea
organelor judiciare;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

154. Participarea procurorului la judecarea propunerii de arestare preventivă:

a. este obligatorie, indiferent de infracţiune;
b. este obligatorie, dar numai dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea săvârşită este de 4 ani sau mai mare;
c. este obligatorie, dar numai dacă inculpatul este minor ori infracţiunea
săvârşită este pedepsită cu o pedeapsă mai mare de 4 ani;
d. nici una din variantele de mai sus

18
 ANS: A

INSTITUTII DE DREPT PROCESUAL PENAL 2

PARTEA SPECIALA

MULTIPLE CHOICE

1. Sunt limite ale urmăririi penale:

a. punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată;
b. sesizarea organelor de urmărire penală şi trimiterea în judecată;
c. întocmirea actului de începere a urmăririi penale şi trimiterea în
judecată, scoaterea de sub urmărire penală sau încetarea urmăririi
penale;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

2. Urmărirea penală se desfăşoară de către:

a. procuror şi organele de cercetare penală;
b. magistraţi;
c. organele de cercetare penală speciale;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

3. Organele de urmărire penală dispun prin ordonanţă:

a. acolo unde legea prevede expres;
b. numai dacă acţiunea penală este pusă în mişcare;
c. în situaţia în care inculpatul se află în stare de arest preventiv;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

19
4. Sunt doar organe de constatare, fără a putea efectua urmărirea penală:
a. conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice;
b. ofiţerii poliţiei de frontieră anume desemnaţi, pentru infracţiunile de
frontieră;
c. ofiţerii desemnaţi de comandanţii centrelor militare, pentru
infracţiunile de competenţa instanţelor militare săvârşite de civili în
legătură cu obligaţiile lor militare;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

5. Procurorul competent să efectueze sau să exercite supravegherea activităţii de

cercetare penală este:
a. procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii,
judecă în primă instanţă cauza;
b. procurorul de la parchetul corespunzător instanţei în circumscripţia
căreia s-a săvârşit infracţiunea;
c. procurorul care supraveghează activitatea organului de cercetare
penală competent să instrumenteze cauza;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

6. În situaţia în care organul de cercetare penală constată că nu este competent să

efectueze cercetarea penală:
a. îşi declină competenţa organului de cercetare penală competent;
b. îndrumă persoana vătămată să formuleze plângerea penală la organul
competent şi clasează plângerea primită cu ignorarea dispoziţiilor
privind competenţa;
c. trimite de îndată cauza procurorului care exercită supravegherea, în
vederea sesizării organului competent;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: C

7. Constituie moduri generale de sesizare a organelor de urmărire penală:

a. plângerea, denunţul şi plângerea prealabilă;
b. plângerea, denunţul şi sesizarea din oficiu;
c. plângerea, denunţul şi sesizarea comandantului;

20
 d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

8. În situaţia în care organul de cercetare penală constată, înainte de începerea

urmăririi penale, incidenţa cazului prevăzut de art. 10 lit. b1) C. proc. pen.:
a. înaintează dosarul procurorului cu propunere de neîncepere a urmăririi
penale;
b. înaintează dosarul procurorului cu propunere de începere a urmăririi
penale;
c. dispune începerea urmăririi penale;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: C

9. Actul prin care se dispune neînceperea urmării penale este:

a. rezoluţia;
b. rezoluţia de neîncepere a urmăririi penale;
c. ordonanţa;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

10. Actul prin care se dispune încetarea urmăririi penale este:

a. întotdeauna ordonanţa;
b. întotdeauna rezoluţia;
c. rezoluţia sau ordonanţa, după stadiul urmăririi penale şi în funcţie de
propunerea organelor de cercetare penală;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

11. Folosirea investigatorilor sub acoperire:

a. trebuie autorizată de procurorul care supraveghează urmărirea penală;
b. nu este permisă în cazul infracţiunilor de falsificare de monede;
c. trebuie autorizată de judecător;
d. nici una din variantele de mai sus.

21
 ANS: A

12. Folosirea investigatorilor sub acoperire:

a. se autorizează prin ordonanţă motivată, pentru o perioadă de cel mult
60 de zile;
b. autorizarea poate fi prelungită pentru o perioadă de cel mult 60 de zile;
c. durata totală a autorizării, în aceeaşi cauză, cu privire la aceeaşi
persoană, nu poate depăşi 180 de zile;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

13. Procedura prezentării materialului de urmărire penală:

a. nu poate fi repetată;
b. trebuie repetată dacă organele de urmărire penală au administrat probe
noi;
c. poate fi repetată dacă învinuitul a refuzat să semneze procesul-verbal;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: B

14. Prezentarea materialului de urmărire penală învinuitului este:

a. facultativă;
b. trebuie efectuată numai de organul de cercetare penală;
c. trebuie efectuată de procuror;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

15. Participarea procurorului la efectuarea urmăririi penale:

a. este obligatorie;
b. este facultativă;
c. se poate manifesta prin asistarea la efectuarea oricărui act de cercetare
penală, ocazie cu care procurorul poate îndruma organul de cercetare
penală cu privire la efectuarea unor acte de cercetare penală;
d. nici una din variantele de mai sus.

22
 ANS: A

16. Actul prin care se dispune începerea urmăririi penale când organul de urmărire
penală este sesizat prin denunţ este:
a. procesul-verbal;
b. ordonanţa;
c. rezoluţia;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

17. În situaţia în care, ulterior adoptării soluţiei, procurorul constată că nu a existat

sau că a dispărut împrejurarea pe care se întemeia propunerea de a nu se începe
urmărirea penală:
a. infirmă rezoluţia şi dispune scoaterea de sub urmărire penală;
b. infirmă rezoluţia şi restituie actele organului de urmărire, dispunând
începerea urmăririi penale;
c. infirmă rezoluţia şi dispune suspendarea urmăririi penale;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: B

18. Reluarea urmăririi penale se dispune:

a. dacă a încetat cauza de suspendare;
b. dacă a intervenit o lege mai favorabilă;
c. dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: A

19. Plângerea prealabilă trebuie introdusă:

a. de persoana vătămată;
b. în termen de 2 luni de la data săvârşirii infracţiunii;
c. la instanţa competentă să judece cauza în fond;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

23
20. Învinuitul este:
a. persoana faţă de care se efectuează cercetări într-o cauză penală;
b. persoana faţă de care s-a dispus începerea urmăririi penale;
c. persoana faţă de care s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

21. În cazul în care din actele premergătoare efectuate rezultă vreunul din cazurile
prevăzute de art. 10 C. proc. pen., cu excepţia celui de la lit. b1), procurorul:
a. restituie dosarul organului de cercetare penală pentru începerea
urmăririi penale;
b. restituie dosarul organului de cercetare penală pentru completarea
actelor premergătoare;
c. efectuează actele premergătoare necesare;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: D

22. Urmărirea penală poate fi suspendată:

a. dacă inculpatul suferă de o boală gravă care îl împiedică să ia parte la
procesul penal;
b. dacă partea vătămată suferă de o boală gravă care o împiedică să
participe la procesul penal;
c. dacă una din părţi suferă de o boală gravă care o împiedică să participe
la procesul penal;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

23. În cazul încetării urmăririi penale într-o cauză în care inculpatul este arestat
preventiv:
a. procurorul comunică o copie a ordonanţei administraţiei locului de
deţinere;
b. instanţa care a dispus revocarea arestării preventive comunică o copie a
încheierii la administraţia locului de deţinere;
c. instanţa care a dispus revocarea arestării preventive înştiinţează prin
adresă administraţia locului de deţinere, cu dispoziţia de a pune de
îndată în libertate pe inculpat;

24
 d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

24. Ordonanţa sau rezoluţia de încetare a urmăririi penale se comunică:

a. numai părţii vătămate şi inculpatului;
b. autorului sesizării, învinuitului sau inculpatului şi oricărei alte
persoane interesate;
c. numai părţii vătămate, părţii civile, învinuitului sau inculpatului, părţii
responsabile civilmente;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

25. Prezentarea materialului de urmărire penală trebuie repetată:

a. dacă se constată că trebuie schimbată încadrarea juridică ori dacă s-au
efectuat acte noi de cercetare penală;
b. dacă s-au efectuat acte noi de cercetare penală;
c. dacă inculpatul formulează o astfel de cerere;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

26. Actul de sesizare a instanţei de judecată este:

a. plângerea prealabilă, în cazul infracţiunilor pentru care acţiunea penală
se pune în mişcare la plângere prealabilă;
b. numai rechizitoriul;
c. încheierea de declinare a competenţei în situaţia necompetenţei
teritoriale;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: C

27. Pot face plângere:

a. împotriva actelor de urmărire penală: partea vătămată, partea civilă şi
învinuitul sau inculpatul;
b. împotriva măsurilor de urmărire penală: învinuitul sau inculpatul,
partea vătămată;

25
 c. împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală: orice persoană, dacă
prin acestea s-a adus atingere intereselor sale legitime;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

28. Rezoluţiile sau ordonanţele prin care se soluţionează plângerile împotriva

ordonanţelor sau rezoluţiilor de neîncepere a urmăririi penale, de clasare, de
scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale trebuie
comunicate:
a. părţii vătămate, părţii civile, învinuitului sau inculpatului, părţii
responsabile civilmente;
b. persoanei care a făcut plângerea şi celorlalte persoane interesate;
c. părţii vătămate şi învinuitului sau inculpatului;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

29. Inculpatul trebuie ascultat:

a. înainte de a se lua decizia punerii în mişcare a acţiunii penale;
b. în cursul cercetării judecătoreşti, ori de câte ori este necesar;
c. după prezentarea materialului de urmărire penală;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

30. Împotriva ordonanţelor sau rezoluţiilor, după caz, de neîncepere a urmăririi

penale, de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi
penale poate face plângere:
a. după respingerea plângerii de către prim-procurorul parchetului,
procurorul general sau, după caz, de către procurorul şef de secţie, de
către partea vătămată, învinuit sau inculpat;
b. după respingerea plângerii formulate conform art. 275-278 C. proc.
pen., în termen de 20 de zile de la data comunicării modului de
rezolvare, de către persoana vătămată şi de către orice alte persoane ale
căror interese sunt vătămate;
c. după admiterea plângerii formulate conform art. 275-278 C. proc. pen.,
în termen de 20 de zile de la data comunicării modului de rezolvare, de
către persoana vătămată şi de către orice alte persoane ale căror

26
 interese sunt vătămate, plângerea urmând a fi adresată instanţei;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

31. Soluţionând plângerea conform art. 2781 C. proc. pen., judecătorul:

a. poate admite orice alte probe necesare şi utile soluţionării cauzei;
b. nu poate admite proba cu înscrisuri;
c. verifică rezoluţia sau ordonanţa atacată, pe baza lucrărilor şi a
materialului din dosarul cauzei şi a oricăror înscrisuri noi prezentate;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

32. În cazul persoanei juridice:

a. nu se pot lua măsuri preventive;
b. măsurile preventive se iau de procuror în cursul urmăririi penale;
c. măsurile preventive se iau de judecător în cursul urmăririi penale;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

33. Judecata se poate desfăşura:

a. numai la sediul instanţei;
b. în alt loc decât sediul instanţei numai dacă prin lege specială
referitoare la competenţa după calitatea persoanei se prevede aceasta;
c. în lipsa inculpatului aflat în stare de deţinere, dacă aducerea acestuia la
instanţă nu este posibilă din cauza lipsei escortei;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: D

34. Principiul nemijlocirii presupune:

a. ca judecătorii care fac parte din completul de judecată să ia contact
direct cu probele administrate, prin readministrarea probelor care au
fost administrate în cursul urmăririi penale sau prin administrarea de
probe noi;
b. ca judecătorii care fac parte din completul de judecată să ia contact

27
 direct cu probele administrate, prin readministrarea probelor care au
fost administrate în cursul urmăririi penale sau prin administrarea de
probe noi, toate acestea în prezenţa părţilor;
c. ca judecătorii care fac parte din completul de judecată, procurorul şi
părţile să ia contact direct cu probele administrate, prin readministrarea
probelor care au fost administrate în cursul urmăririi penale sau prin
administrarea de probe noi;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

35. Şedinţa de judecată:

a. este publică numai dacă toţi inculpaţii sunt majori;
b. este publică numai dacă inculpatul este arestat;
c. este publică, de regulă;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

36. Citarea este obligatorie la fiecare termen:

a. în cazul militarilor şi deţinuţilor;
b. în cazul minorilor;
c. în cazul în care partea a fost prezentă la un termen, dar procedura de
citare nu a fost îndeplinită pentru acel termen;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: A

37. Citarea este obligatorie:

a. când instanţa a dispus repunerea cauzei pe rol în urma deliberării;
b. la pronunţare;
c. când inculpatul este minor;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

38. Citarea nu este obligatorie:

a. în cazul experţilor, martorilor şi interpreţilor;

28
 b. în cazul părţii prezente la unul din termene, chiar dacă la termenele
ulterioare lipseşte;
c. în cazul militarilor;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: B
:

39. Lista cauzelor:

a. se afişează la instanţă cu 48 de ore înainte de termenul de judecată;
b. se comunică parchetului cu 24 de ore înainte de termenul de judecată;
c. se afişează la instanţă cu 24 de ore înainte de termenul de judecată;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C
:

40. Prin infracţiune de audienţă se înţelege:

a. infracţiunea săvârşită în cursul şedinţei de judecată;
b. infracţiunea săvârşită în sala de şedinţă;
c. infracţiunea săvârşită în cursul urmăririi penale, în cursul audierii
părţilor sau martorilor;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

41. Încheierea de şedinţă se întocmeşte:

a. de către unul dintre judecătorii din complet, în termen de 3 zile de la
terminarea şedinţei;
b. de grefier, în termen de 24 de ore de la terminarea şedinţei;
c. de preşedintele completului, în termen de 24 de ore de la terminarea
şedinţei;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

42. Deliberarea şi pronunţarea hotărârii:

a. au loc de îndată după încheierea dezbaterilor;

29
 b. nu pot fi amânate;
c. nu pot fi amânate pe un termen scurt, determinat;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

43. Deliberarea:
a. are loc în secret;
b. poate avea loc cu participarea grefierului care tehnoredactează minuta;
c. poate avea loc cu participarea judecătorilor care au administrat probele
în cursul cercetării judecătoreşti;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: A

44. Completul de divergenţă se poate constitui:

a. în primă instanţă;
b. în apel;
c. în recurs;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

45. Dacă în urma deliberării rezultă mai mult de două păreri:

a. hotărârea se ia în complet de divergenţă;
b. judecătorul care a opinat soluţia cea mai blândă trebuie să se se alăture
celei mai apropiate de părerea sa;
c. judecătorul care a opinat soluţia cea mai severă trebuie să se alăture
celei mai apropiate de părerea sa;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: C

46. Minuta:
a. se redactează de grefier şi se semnează de membrii completului de
judecată;
b. se redactează în termen de 15 de zile de la data terminării cercetării
judecătoreşti;

30
 c. se întocmeşte în două exemplare originale, din care unul se ataşează la
dosarul cauzei, iar celălalt se depune la dosarul de minute al instanţei;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

47. Hotărârea judecătorească penală, sentinţă sau decizie:

a. se redactează de grefier;
b. se redactează de toţi judecătorii din complet;
c. se redactează de unul dintre judecătorii din complet;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

48. Dacă grefierul este împiedicat a semna sentinţa sau decizia:

a. hotărârea se semnează de grefierul şef;
b. hotărârea se semnează de alt grefier, desemnat pentru completul
respectiv;
c. hotărârea se semnează de preşedintele completului;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: A

49. Procurorul trebuie să participe la şedinţele de judecată:

a. numai dacă este citat;
b. numai când consideră necesar;
c. numai în cauzele în care instanţa a fost sesizată prin rechizitoriu;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: D

50. După apel:

a. martorii, experţii şi interpreţii părăsesc sala de şedinţă;
b. martorii şi experţii părăsesc sala de şedinţă;
c. martorii părăsesc sala de şedinţă;
d. nici una din variantele de mai sus

31
 ANS: C

51. În cazul extinderii acţiunii penale pentru alte acte materiale:

a. instanţa dispune extinderea prin încheiere;
b. procurorul dispune extinderea acţiunii penale prin declaraţie orală;
c. dosarul se restituie pentru ca inculpatul să fie trimis în judecată pentru
toate actele materiale;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: A

52. În cazul extinderii procesului penal cu privire la alte persoane:

a. procurorul poate cere extinderea procesului penal cu privire la acele
persoane;
b. instanţa pune în mişcare acţiunea penală prin încheiere;
c. instanţa sesizează procurorul competent pentru punerea în mişcare a
acţiunii penale;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

53. Ultimul cuvânt al inculpatului:

a. inculpatului i se dă cuvântul personal sau prin apărător;
b. inculpatului i se dă cuvântul personal;
c. nu se impune, în ipoteza în care, în cadrul dezbaterilor, inculpatul a
luat cuvântul ultimul pentru a răspunde susţinerilor părţii civile;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

54. Instanţa are obligaţia ca, prin hotărârea prin care soluţionează acţiunea penală, să
se pronunţe asupra:
a. luării măsurii arestării preventive;
b. menţinerii măsurii arestării preventive în cazul în care dispune
achitarea inculpatului;
c. luării măsurilor educative;
d. nici una din variantele de mai sus.

32
 ANS: A

55. În partea introductivă a hotărârii trebuie să se indice:

a. datele privind identitatea părţilor;
b. rezolvarea oricărei alte probleme privind justa soluţionare a cauzei;
c. gradul inculpatului militar, gradul judecătorilor militari şi gradul
procurorului militar, în cazul hotărârilor instanţelor militare;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: C

56. Copia dispozitivului hotărârii se comunică:

a. inculpatului arestat, în mod obligatoriu;
b. obligatoriu inculpatului arestat, dacă acesta a lipsit la pronunţare;
c. obligatoriu inculpatului minor;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: B

57. Procurorul poate face apel:

a. în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;
b. numai în ceea ce priveşte latura penală;
c. în ceea ce priveşte latura penală, iar în ceea ce priveşte latura civilă
numai în cazul minorilor;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

58. Inculpatul poate declara apel:

a. în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;
b. în caz de achitare, numai cu privire la temeiul achitării;
c. în caz de încetare a procesului penal, numai cu privire la temeiul
încetării;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: A

59. Partea vătămată poate formula apel:

33
 a. numai în ceea ce priveşte latura penală;
b. în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă;
c. numai cu privire la latura civilă;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

60. Partea civilă şi partea responsabilă civilmente pot face apel:

a. în ceea ce priveşte latura civilă şi latura penală;
b. numai în ceea ce priveşte latura penală;
c. numai în ceea ce priveşte latura civilă;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

61. Apărătorul:
a. poate formula apel în nume propriu în ceea ce priveşte latura civilă;
b. nu poate formula apel în nume propriu;
c. nu poate formula apel în nume propriu decât cu privire la cheltuielile
judiciare care i se cuvin;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

62. Apelul este o cale de atac:

a. preponderent de reformare;
b. de retractare;
c. preponderent de anulare;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

63. Poate declara apel:

a. persoana care, reclamând că un martor a fost mincinos în cauza pe care
a avut-o, instanţa l-a achitat ca fiind de bună-credinţă;
b. ruda apropiată a inculpatului, vătămată moral şi material de pe urma
condamnării;
c. persoana care, deţinând un bun confiscabil ca urmare a infracţiunii

34
 săvârşite de inculpat, a fost obligată să îl predea;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: C

64. Apărătorul, ca substituit procesual, poate declara apel:

a. numai dacă nu a acordat asistenţă juridică la instanţa a cărei hotărâre se
atacă;
b. dacă a acordat asistenţă juridică la instanţa a cărei hotărâre se atacă;
c. ca reprezentant convenţional;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

65. Termenul de apel este:

a. de 10 zile de la pronunţare pentru procuror, dacă legea nu dispune
altfel;
b. de 10 zile de la comunicare pentru procuror, dacă legea nu dispune
altfel;
c. de 10 zile de la pronunţare pentru toate părţile;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

66. Termenul de apel curge:

a. de la pronunţare pentru inculpatul elev al unei instituţii militare de
învăţământ, dacă acesta a fost prezent la dezbateri, dar a lipsit la
pronunţare;
b. de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru inculpatul arestat care
a lipsit la pronunţare;
c. de la comunicarea copiei de pe dispozitiv pentru procurorul care a
lipsit la pronunţare;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: B

67. Apelul se declară:

a. numai prin cerere scrisă depusă la instanţa care a pronunţat hotărârea

35
 care se atacă;
b. numai prin cerere scrisă;
c. oral, caz în care se întocmeşte un proces-verbal pentru constatarea
acestei împrejurări;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

68. Apelul declarat în termen:

a. este suspensiv de executare atât în ceea ce priveşte latura civilă, cât şi
în ceea ce priveşte latura penală, dacă prin lege nu se dispune altfel;
b. este suspensiv de executare numai în ceea ce priveşte latura penală;
c. nu este suspensiv de executare;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

69. Dacă inculpatul nu motivează cererea de apel:

a. apelul va fi respins ca nefondat;
b. apelul va fi examinat în temeiul efectului devolutiv;
c. apelul va fi respins ca nemotivat;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: B

70. Principiul neagravării situaţiei în propriul apel presupune:

a. instanţa de apel nu poate agrava situaţia părţii în favoarea căreia
procurorul a declarat apel;
b. instanţa de apel nu poate pronunţa o pedeapsă mai mare decât instanţa
de fond;
c. instanţa de apel nu îl poate condamna pe inculpatul achitat de instanţa
de fond;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

71. Efectul extensiv al apelului presupune:

a. instanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile

36
 care nu au declarat apel, fără a le putea crea o situaţie mai grea;
b. instanţa de apel examinează cauza prin extindere şi cu privire la părţile
la care apelul nu se referă, chiar dacă le creează o situaţie mai grea;
c. instanţa de apel nu poate hotărî în privinţa părţilor care nu au declarat
apel sau la care declaraţia de apel nu se referă;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

72. Participarea procurorului la judecarea apelului:

a. este obligatorie;
b. este obligatorie numai dacă a participat şi la judecarea cauzei în faţa
primei instanţe sau dacă a declarat apelul suspus judecăţii;
c. nu este obligatorie;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

73. Dacă procurorul nu a introdus apel, ordinea în care se dă cuvântul în dezbateri

este:
a. procuror, intimat, apelant;
b. apelant, intimat, procuror;
c. apelant, procuror, intimat;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

74. Inculpatul, al cărui apel a fost respins ca nefondat, a declarat recurs, invocând
faptul că nu a fost legal citat la judecarea cauzei în fond:
a. recursul este admisibil;
b. recursul este inadmisibil;
c. recursul este nefondat;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: A

75. Recursul:
a. trebuie motivat în scris sau oral în ziua judecăţii;

37
 b. trebuie motivat întotdeauna în scris, motivele urmând a fi depuse cu 5
zile înainte de primul termen de judecată;
c. poate fi motivat oral în ziua judecăţii numai în cazul hotărârilor care nu
pot fi atacate cu apel;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

76. Raportul scris este obligatoriu:

a. la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
b. la toate instanţele de recurs;
c. la curţile de apel şi la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: D

77. În cazul recursului procurorului:

a. devoluţia este totală în ceea ce priveşte latura penală şi latura civilă cu
privire la toate persoanele care au fost părţi în proces;
b. devoluţia este totală numai în ceea ce priveşte orice lipsuri, fie în
favoarea, fie în defavoarea oricărei părţi;
c. devoluţia este totală în ceea ce priveşte orice lipsuri în defavoarea
inculpatului;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

78. În cazul recursului părţii civile:

a. evoluţia este totală în ceea ce priveşte latura penală;
b. devoluţia este totală în ceea ce priveşte latura civilă şi cu privire la
toate persoanele care au fost părţi în proces;
c. se devoluează cauza cu privire la soluţia care o priveşte, pentru orice
lipsă care este în defavoarea ei;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: C

79. Declaraţia de recurs:

38
 a. are efect suspensiv de executare în toate cazurile;
b. are efect suspensiv de executare dacă recursul este admisibil, este
declarat în termen şi nu există vreo dispoziţie legală care prevede
altfel;
c. nu are efect suspensiv;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

80. Omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra acţiunii civile:

a. atrage casarea hotărârii, deoarece nulitatea este absolută;
b. nu atrage casarea hotărârii dacă recursul a fost declarat de procuror;
c. atrage casarea hotărârii numai dacă interesele părţii civile au fost
vătămate;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

81. În cadrul dezbaterilor asupra recursului:

a. procurorul are întotdeauna primul cuvânt;
b. inculpatul are ultimul cuvânt;
c. intimatul are ultimul cuvânt;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

82. Pot formula contestaţie în anulare:

a. oricare din părţi, pentru oricare din motivele prevăzute de lege;
b. procurorul, pentru oricare din motivele prevăzute de lege;
c. numai persoana împotriva căreia se face executarea;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: D

83. Este instanţă competentă să soluţioneze contestaţia în anulare:

a. instanţa de recurs;
b. instanţa a cărei hotărâre este atacată;
c. instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre;

39
 d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

84. Admisibilitatea în principiu a contestaţiei în anulare se analizează:

a. cu citarea părţilor, în şedinţă publică;
b. fără citarea părţilor, în şedinţă publică;
c. fără citarea părţilor, în camera de consiliu;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

85. Sunt supuse revizuirii:

a. toate hotărârile judecătoreşti;
b. numai hotărârile pronunţate de instanţele de recurs;
c. toate hotărârile judecătoreşti care rezolvă fondul cauzei;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

86. Pot cere revizuirea:

a. soţul şi rudele apropiate ale condamnatului, numai după decesul
acestuia;
b. procurorul;
c. soţul şi rudele apropiate ale părţii vătămate, după decesul acesteia;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

87. Cererea de revizuire:

a. se face în scris sau oral;
b. se depune la instanţa care a judecat cauza în fond;
c. se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă judecătoria care a
judecat cauza în primă instanţă;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: C

40
88. Procurorul trebuie să efectueze actele de cercetare cu privire la cererea de
revizuire în termen de:
a. 2 luni de la data introducerii cererii de revizuire;
b. 30 de zile de la data introducerii cererii de revizurie;
c. oricând;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: A

89. În cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a

unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului
şi a libertăţilor fundamentale:
a. hotărârile definitive pronunţate în aceste cauze vor fi supuse revizuirii
din oficiu, pentru a se repara încălcările constatate;
b. hotărârile definitive pronunţate în aceste cauze pot fi supuse revizuirii
în cazul în care consecinţele grave ale acestei încălcări continuă să se
producă şi nu pot fi remediate decât prin revizuirea hotărârii
pronunţate;
c. hotărârile definitive pronunţate în aceste cauze nu pot fi supuse
revizuirii decât în cazul în care consecinţele încălcării sunt deosebit de
grave;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

90. Poate cere revizuirea unei hotărâri penale definitive, în cazul în care Curtea
Europeană a Drepturilor Omului a constatat o încălcare a unui drept prevăzut de
Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale:
a. numai procurorul;
b. numai persoana al cărei drept a fost încălcat sau soţul acesteia;
c. soţul condamnatului, chiar şi după moartea acestuia;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

41
91. Cererea de revizuire în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a
constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale:
a. se adresează procurorului de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de
Casaţie şi Justiţie;
b. se adresează procurorului de la parchetul de pe lângă instanţa care a
judecat cauza în primă instanţă;
c. se introduce la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

92. Revizuirea în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat o

încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale
a. se judecă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în complet de 9
judecători;
b. se judecă de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie;
c. se judecă de instanţa care a judecat cauza în fond;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

93. Cererea de revizuire în cazul în care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a

constatat o încălcare a unui drept prevăzut de Convenţia europeană pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale:
a. se poate face în termen de un an de la data la care partea a cunoscut
motivul de revizuire;
b. se poate face în termen de un an de la data publicării hotărârii Curţii
Europene a Drepturilor Omului în Monitorul Oficial;
c. se poate face în termen de un an de la data comunicării hotărârii Curţii
Europene a Drepturilor Omului;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: D

94. Sunt subiecţi oficiali ai fazei de punere în executare:

a. instanţa de executare, procurorul, condamnatul;
b. instanţa de executare, organele administraţiei financiare, direcţia de

42
 sănătate publică;
c. administraţia penitenciară, condamnatul, direcţia de sănătate publică;
d. niciuna din variantele de mai sus.

ANS: B

95. Autoritatea de lucru judecat presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor

condiţii:
a. existenţa unei hotărâri penale definitive, identitatea de persoană;
b. existenţa unei hotărâri penale definitive, identitatea de obiect;
c. existenţa unei hotărâri penale definitive, identitatea de persoană şi
identitatea de obiect;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

96. Hotărârea instanţei de apel rămâne definitivă:

a. la expirarea termenului de apel, când nu s-a declarat apel în termen sau
când apelul declarat a fost retras înăuntrul termenului;
b. la data retragerii recursului declarat împotriva hotărârii prin care apelul
a fost admis fără trimtere spre rejudecare, dacă aceasta s-a produs după
expirarea termenului de recurs;
c. la data pronunţării hotărârii, dacă hotărârea nu este supusă recursului;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: B

97. Hotărârile penale se pun în executare de către:

a. instanţa care a judecat cauza în primă instanţă, întotdeauna;
b. instanţa care a pronunţat prima hotărârea de condamnare, întotdeauna;
c. Tribunalul Militar Teritorial, dacă hotărârea a fost pronunţată în primă
instanţă de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

98. Mandatul de executare a pedepsei detenţiunii pe viaţă:

a. se întocmeşte în patru exemplare;

43
 b. se întocmeşte întotdeauna în ziua în care hotărârea penală a rămas
definitivă;
c. instanţa de executare trimite două exemplare organului de poliţie când
condamnatul este arestat;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: D

99. Mandatul de executare a pedepsei închisorii cu executare la locul de muncă:

a. se emite în trei exemplare;
b. un exemplar se trimite consiliului local în a cărui rază teritorială îşi are
domiciliul condamnatul;
c. un exemplar rămâne la instanţa de executare;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: C

100. În cazul punerii în executare a interzicerii unei funcţii sau profesii:

a. instanţa de executare comunică o copie de pe dispozitivul hotărârii
organului competent să aducă la îndeplinire măsura şi să supravegheze
respectarea ei;
b. instanţa de executare comunică o copie a hotărârii consiliului local în
circumscripţia căruia domiciliază persoana faţă de care s-a luat măsura
de siguranţă;
c. instanţa de executare comunică o copie a dispozitivului persoanei faţă
de care s-a luat măsura de siguranţă;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: A

101. Liberarea condiţionată se dispune:

a. numai de instanţa în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere;
b. de judecătoria în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere;
c. de judecătoria în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere sau de
judecătoria instanţă de executare;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

44
102. Cererea de amânare a executării pedepsei detenţiunii pe viaţă:
a. este inadmisibilă;
b. poate fi făcută de soţul inculpatului condamnat pentru acesta;
c. poate fi făcută de copilul major pentru părintele condamnat;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

103. Instanţa competentă să se pronunţe asupra amânării executării pedepsei este:

a. instanţa care a pronunţat hotărârea de condamnare;
b. instanţa de executare;
c. instanţa la care s-a judecat fondul cauzei;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

104. Condamnata se află în executarea unei pedepse cu închisoarea pentru săvârşirea

infracţiunii de omor calificat faţă de fiul său nou născut. Cererea sa de
întrerupere a executării pedepsei pentru că a născut un copil este:
a. inadmisibilă;
b. admisibilă, dacă este solicitată până când copilul împlineşte un an;
c. neîntemeiată;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: C

105. Durata întreruperii executării pedepsei în cazul intervenirii unor împrejurări

speciale care ar avea consecinţe grave pentru unitatea la care lucrează
condamnatul este:
a. de maxim 3 luni;
b. de 3 luni;
c. de minim 3 luni;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: A

106. Întreruperea executării pedepsei se poate acorda:

45
 a. când se stabileşte, pe baza unei constatări medico-legale, că cel
condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa
pedeapsa;
b. când se constată, pe baza unei constatări medico-legale, că cel
condamnat suferă de o boală care poate fi tratată în reţeaua sanitară a
penitenciarelor;
c. când se constată, pe baza une expertize medico-legale, că cel
condamnat suferă de o boală care nu poate fi tratată în reţeaua sanitară
a penitenciarelor;
d. nici una din variantele de mai sus

ANS: D

107. Competenţa de a soluţiona cererea de întrerupere a executării pedepsei aparţine:

a. judecătoriei în a cărei rază teritorială se află locul de deţinere;
b. instanţei de executare sau instanţei în a cărei rază teritorială se află
locul de deţinere sau unitatea unde se execută pedeapsa la locul de
muncă, corespunzătoare în grad instanţei de executare;
c. numai instanţei de executare;
d. nici una din variantele de mai sus.

ANS: B

46