Monopolul si formarea preturilor de monopol

Concurenta este un mod de manifestare a economiei de piata, in care, pentru un bun

omogen si substitutele sale existenta unui singur producator devine practic imposibila.

Problema concurentei prezinta interes pentru toti actorii pietei: producatori, consumatori,
intermediari. Fiecare firma este preocupata sa fie cat ma cimpetitiva, iar castigul net sa fie cel mai
bun, iar actiunile unei firme nu depind exclusiv de aceasta ci si de actiunile concurentilor ei.

In absenta concurentilor, orice firmaaflata pe piata ar putea sa isi stabileasca liber preturile la un
nivel ridicat.

Concurenta imperfecta este situatia de pe piata in care conditiile necesare pentru existenta unei
concurente perfecte nu sunt satisfacute.

Forme ale concurentei imperfecte:

 MONOPOLUL
 Oligopolul
 Concurenta monopolista
 Monopson
 Oligopson.

Asadar, monopolul face parte din categoria concurentei imperfecte.

Termenul „monopolul derivă din combinarea a două cuvinte greceşti „monos” („singur) şi
„polein” („vânzător”), monopolul aflându-se faţă de concurenţa perfectă, la extrema opusă a
structurii pieţei, la care concurenţa este absentă.

În realitate, multe firme deţin, într-o măsură mai mică sau mai mare, puterea de influenţa atât
nivelul preţului, cât şi volumul ofertei. Cel mai adesea se întâlnesc situaţii în care unele unităţi
producătoare pot fi doar temporar în poziţie de monopol absolut. Este cazul acelor unităţi care
pun în vânzare un produs nou şi dispun provizoriu de o poziţie de monopol ce nu va putea fi
atacată decât dacă şi alţi producători vor reuşi să realizeze produse similare, substituibile
primului.

MONOPOLUL reprezinta situatia in care exista un singur vanzator al unui bun economic.

În economiile de piaţă monopolurile îmbracă diferite forme, printre care menţionăm:

1) Înţelegerile secrete între marile firme. Concentrarea producţiei şi capitalului prin acumulări
şi prin cumpărări şi fuziuni de întreprinderi şi firme pe linie orizontală şi pe linie verticală are
ca rezultat reducerea numărului de firme concurente. Între acestea se realizează cu mai
multă uşurinţă înţelegeri secrete pentru împărţirea pieţelor, stabilirea cotelor de producţie şi
a mărimii preţului de vânzare a produselor pe piaţă.
 2) Monopolul natural. Economia de scară realizată în anumite domenii contribuie la scăderea
costurilor de producţie într-o măsură atât de mare încât alte firme cu un volum mai redus de
activitate nu ar putea ajunge la o atare performanţă. În acelaşi timp, în anumite domenii nici
tehnologic şi nici economic nu ar fi posibilă existenţa mai multor întreprinderi concurente
deoarece ar însemna cheltuile prea mari de investiţii. Sunt exemplele clasice privind reţelele
de distribuţie a electricităţii, gazelor şi apei, reţelele de termoficare, sistemele de irigaţii,
reţeaua de căi ferate. Dublarea sau triplarea acestor reţele numai din dorinţa de a exista
întreprinderi concurente ar fi iraţional din punct de vedere economic, întrucât pe de o parte,
ar necesita o dublare sau triplare a volumului de investiţii, iar pe de altă parte, între aceste
întreprinderi s-ar putea realiza întelegeri secrete, pentru fixarea preţurilor şi, în fond,
problema restaurării concurenţei tot nu s-ar rezolva.
3) Monopolul legal. Există anumite produse sau sectoare de interes strategic (apărarea
naţională) şi de interes public care trebuie să intre sub incidenţa controlului public. În această
privinţă pot fi menţionate cele aparţinând sectorului sănătăţii sau celor care trebuie supuse
controlului public, cum sunt, de exemplu, fabricarea şi distribuţia unor medicamente sau
substanţe farmaceutice (morfină) producţia şi comercializarea tutunului şi alcoolui, precum şi
producţia şi utilizarea uranului, a izotopilor radioactivi, producţia banilor, timbrelor etc.
4) Monopolul tehnologic. Generat în special de proprietatea asupra patentului de invenţie şi a
dreptului de autor, ceea ce conferă inventatorului sau autorului controlul exclusiv asupra
noului produs sau asupra noii tehnologii întreaga perioadă prevăzută de lege (15-17 ani
pentru patente) De altfel orice producător de produs nou vândut pe piaţă dispune, o
perioadă, de poziţia de monopol, perioadă care va dura până când alte firme vor veni pe
piaţă cu produse similare sau substitubile. În condiţiile contemporane, monopolul tehnologic
este foarte răspândit datorită, pe de o parte, sistemului în care se desfăşoară cercetările şi
inovările, iar pe de altă parte, preocupărilor de a stimula şi extinde activitatea de cercetare-
dezvoltare, generatorul principal al procesului de inovare.
5) Monopolul asupra mărcii comerciale. Cuprinde astăzi un mare număr de produse ale
industriei moderne. Imaginea produsului creată de originalitatea modelelor reînnoite la
anumite intervale de timp, şi garanţia calităţii produselor sunt legate de marca comercială
care este unică, irepetanbilă şi recunoscută prin investiţia făcută în reclama insistentă, prin
seriozitatea şi promptitudinea cu care sunt serviţi clienţii.
6) Monopolul exercitat prin controlul asupra unor inputuri. Cum sunt energia, unele minerale
ca bauxita, cuprul, staniul etc. datorită în special rarităţii acestora şi proprietăţii asupra unor
zăcăminte importane.

Monopolul presupune existenţa următoarelor condiţii:

 bunul bunul este produs de o singură firmă,

 nu poate fi substituit;
 inexistenţa concurenţei.

Intrarea de noi firme pe o piaţă monopolist este imposibilă datorită unor restricţii de natură
administrativ-juridică sau a unor restricţii economice, cantitatea oferită şi preţul unitar sunt stabilite
de firma aflată în poziţie de monopol, în funcţie de elasticitatea cererii.