Sunteți pe pagina 1din 2

4.

RAPORTURILE DE DREPT ADMINISTRATIV

Raportul juridic în general este o relaţie socială reglementată prin norma de drept.

Raportul de drept administrativ reprezintă acea relaţie socială care a fost


reglementată direct printr-o normă de drept administrativ sau indirect prin
intervenţia unui fapt juridic. În doctrină s-au exprimat următoarele păreri cu privire
la categoriile de rapoarte de drept administrativ:

1. Opinia potrivit căreia ele nu pot îmbracă decât forma raportului de


subordonare fiind vorba despre subordonarea altui subiect de drept faţă de un
organ public, de regulă unul administrativ.

2. Concepţia potrivit căreia aceste rapoarte pot îmbrăca pe lângă prima formă şi
forma raportului de colaborare când ele se stabilesc între subiecţi aflaţi pe aceeaşi
poziţie juridică.

3. Recunoaşterea, pe lângă celelalte două, a încă unei categorii – raportul de


participare recunoscut a fi prezent în situaţiile existenţei unui organ colegial şi
privind membrii acelui organ. În realitate, această formă de raport juridic nu are o
identitate de sine stătătoare pentru ca membrii organului colegial nu participă la
formele de lucru ale acestuia ca subiecte distincte de drept, ci ca membri ai
autorităţii respective.

In concluzie, în mod tradiţional se recunoaşte existenţa raportului de drept


administrativ sub forma raportului de colaborare şi subordonare. În afara lor,
Constituţia actuală mai permite şi identificarea altor forme de astfel de rapoarte
(raportul de tutelă administrativă care se stabileşte între Guvern şi autorităţile
autonome locale din unităţile administrativ teritoriale). Potrivit Art. 101 Guvernul
are două misiuni constituţionale pe care le exercită în baza programului său de
guvernare care a fost acceptat de Parlament şi anume:

ˇ Aceea de a asigura realizarea politicii interne şi externe a ţării.

ˇ De a exercita conducerea generală a administraţiei publice. În această ultimă


calitate el veghează la respectarea legalităţii de către unităţile administraţiei publice
alese în unităţile administrativ teritoriale. Această activitate şi rapoartele care se
stabilesc în temeiul ei sunt denumite tradiţional rapoarte de tutela administrativă şi
ele îl îndrituiesc pe prefect, reprezentantul Guvernului în teritoriu, să atace în faţa
instanţelor de contencios actele pe care le considera ilegal emise de acestea, acte
care sunt suspendate de drept.

Alte tipuri de rapoarte sunt cele reglementate de Art. 121 care consacră rolul
coordonator al Consiliului Judeţean asupra Consiliului Local în vederea realizării
serviciilor publice de interes judeţean.

Rapoartelor de drept administrativ, indiferent de modalităţile de concretizare, le sunt


caracteristice următoarele trăsături:

1) Din punct de vedere al subiectelor, raporturile de drept administrativ au în


mod obligatoriu un purtător al autorităţii publice, care, potrivit Constituţiei ar putea
fi: statul, prin organele sale, unităţile administrativ teritoriale, un organ al
administraţiei publice, dar poate fi şi o altă autoritate publică, potrivit art.48 din
Constituţie.

2) Cel de-al doilea element, continutul, particularizează raporturile de drept


administrativ prin aceea că ele sunt formate din drepturile şi obligaţiile părţilor care
participă la procesul de înfăptuire a administraţiei, respectiv executarea legii şi
prestarea de servicii publice în limitele legii, precum şi emiterea de acte normative cu
forţa juridică inferioară legii.

3) Trăsătura generală a raporturilor de drept administrativ prin prisma


obiectului lor este aceea că acţiunea sau inacţiunea lor, în general conduita părţilor,
se realizează într-un regim de putere publică, raporturile de drept administrativ fiind
“raporturi de putere”.