Să-i inţepenesc fară să-i las a clipi Sperind sa fiu atinsa de aceea lumina nepoluata ,si sa ma scald in ea ,,,,,ca o rata murdara si proasta,...intr-o zi normala din an.
Atunci, probabil, imaculata
M-as intoarce
As apuca bine cu amandoua mainile, norocul de a fi
Si mi l-as face ţel, de atins Bineinteles daca ochii nu ar clipii si visul din care nu ma mai trezesc ar slabi inclestarea ruginita de repaus.
Atunci, probabil, treaza, ...probabil
As trai! si ecoul glasului meu disperat ar rasuna in munti Zapada alba abia ninsa, s-ar rascula de dorinti neortodoxe. Iar tu mi-ai zambi parsiv dar suav sub impulsul batailor de inima.