.

Norii au coborât şi merg pe jos!

Colţul străzii se uită strâmb la mine, nu vreu să trec de el

Dincolo este o altă lume, un zid încă cortină de fier
Baza piramidei s-a lăţit pe cerul lumii, vârful ei ne-apasă pe toţi
Robe divers colorate defilează în rânduri strânse, bat ritmic cu ciocane-n noi

Blocuri de marmură sculptate de fierăstrae lungi, sunt păşite de intruşi

Sub trepte plâng copii cerşind o fărâmă de viaţă, ochii lor se uită-n sus
In rânduri compacte şi-n uriaşe săli, stau satane tolănite-n stane de piatră
Hâda clădire umbreşte cerul, norii au coborât şi merg pe jos

Cuburi de albastru îmbracă coapse albe, în noapte zvâcnire, dorinţe, fantezii

In zidul unei case stau ascunse cărămizi, ce-au intrat în largi buzunare
Unii nu au locuri de parcare pentru elicoptere, ţăranii merg prin noroi
Pe pârtii de visuri merg schiori şi albul le orbeşte mintea, se prefac în gunoi

Roata unui tramvai, saltă oboseala în ritm de cale ferată stricată

Sacoşa este goală, are doar doi cartofi pe fundul ei, ochii dorm, braţul amorţeşte
O parte de lume stă pe-o bombă, deşertul nu mai are răbdare, îl arde nisipul
Adâncul pământului cândva va secătui, şi-atunci, vom avea o lume dezbrăcată

Sus pe cer o aripă bate vântul, un fulg negru cade, copacii au devenit rigizi
Un spaţiu imens umbreşte o singură floare, într-un gol fără fund cântă un singur pian
Un pitic la o masă lungă numără banii, capătul opus se roagă-n genunchi
La un geam închis la culoare zâmbeşte ceva fără soare şi spune

- O să vină vremea, pentru toţi!

Viorel Muha