GANGLION LIMFATIC

15.1 Biopsie
Orientarea piesei:
1. Dacă ganglionul este primit în stare proaspătă, se taie secţiuni perpendiculare de la 2
la 3 mm în axul lung şi:
a. se ia o porţiune mică pentru cultură dacă suspectăm o boală infecţioasă;
b. se fac patru amprente de pe suprafaţa de secţiune pe lame curăţate cu alcool; se
fixează cu metanol şi se colorează cu Giemsa, Papanicolau, hematoxilină- eozină şi
Wright.
c. dacă se suspectează boli limfohematice se trimite ţesutul pentru markeri celulari (flow
cytometry), citogenetică şi genetică moleculară (vezi instrucţiunile).
d. restul de ţesut, se fixează în formol 10% pentru examen histologic.
2. Dacă proba este primită deja fixată în formol 10% , se taie în secţiuni de 3mm.
Descrierea piesei:
1. Se precizează dacă limfoganglionul primit a fost adus proaspăt sau fixat.
2. Dimensiunile limfoganglionului şi aspectul capsulei.
3. Aspectul suprafeţei de secţiune: culoare, nodularitate, hemoragie sau necroză.
Secţiuni pentru histologie:
1 – 3 secţiuni transversale, în funcţie de talia limfoganglionului, incluzând cel puţin
capsula.
15.2 Disecţia limfoganglionilor – instrucţiuni generale
Orientarea piesei:
1. Se disecă ganglionul conţinut în grăsimea organului aflat în stare proaspătă, folosind
pense şi foarfeci ascuţite. Se disecă grăsimea cât mai aproape de peretele organului;
aici este locul unde sunt localizaţi ganglionii. Aceştia se împart în grupe în funcţie de
indicaţiile specifice.
2. Sunt posibile două opţiuni:
a. se caută în grăsime ganglionii în piesa proaspătă, sub o lumină puternică, cu ajutorul
foarfecelor, penselor şi bisturiului. Se evită zdrobirea ganglionilor prin palpare dură.
Dacă nu sunt identificaţi destui ganglioni se ia legătura cu anatomo - patologul şef sau
cu chirurgul;
b. se fixează în formol 10% sau soluţie Carnoy pe timpul nopţii şi se caută ganglionii a
doua zi. Este de preferat cel de-al doilea fixator, întrucât el îndepărtează grăsimea într-o
oarecare măsură.
Descrierea piesei:
1. Numărul ganglionilor din fiecare grup.
2. Dimensiunea celui mai mare ganglion din fiecare grup.
3. Aspect, dacă este în mod evident afectat de o tumoră.
Secţiuni pentru histologie:
1. Toţi ganglionii vor fi trimişi pentru examen histo - patologic.
2. Limfoganglionii mici (pînă la 3 mm grosime, după îndepărtarea grăsimii) sunt trimişi ca
un singur bloc.
3. Mai multe grupe de ganglioni mici pot fi trimise în acelaşi bloc (casetă).
4. Ganglionii mai mari sunt secţionaţi în două sau trei felii dacă este necesar. O secţiune
trebuie trimisă pentru fiecare din ganglionii mai mari.
5. Restul se păstrează în formol 10%, identificat corespunzător ca aparţinând grupului
ganglionar.
15.3 Limfoganglioni axilari
Vezi mastectomia.

15.4 Limfoganglioni inghinali

1. Toţi ganglionii limfatici sunt trimişi ca un singur grup, dacă chirurgul nu i-a trimis
separaţi pe cei superficiali de cei profunzi. Trebuie găsiţi minimum 12 ganglioni limfatici.
2. O secţiune transversă a venei safene interne va fi trimisă pentru examen histologic.
15.5 Limfoganglioni cervicali
Disecţia standard radicală include îndepărtarea ganglionilor limfatici cervicali, muşchiul
sterno – cleido – mastoidian (m. scm), vena jugulară internă, nervul spinal accesor şi
glanda submaxilară; coada parotidei este uneori inclusă.
În disecţia radicală modificată (cunoscută ca disecţia Bocca), m. scm, nervul spinal
accesor şi vena jugulară internă sunt omise.
În disecţia radicală extinsă a gâtului, în afară de structurile îndepărtate în operaţia
standard, se excizează şi ganglionii retrofaringieni, paratraheali, parotidieni, suboccipitali
şi ganglionii mediastinali superiori.
În disecţia regională a gâtului (parţială sau selectivă) se îndepărtează numai staţia
ganglionară bănuită a fi prima metastazată.
Instrucţiunile ce urmează se referă la disecţia standard radicală a gâtului şi trebuiesc
modificate pentru celelalte trei. Din cauza lipsei delimitărilor anatomice în procedurile
modificate şi regionale, încadrarea ganglionilor limfatici în anumite grupe va fi făcută de
chirurg. Acelaşi lucru se aplică şi în cazul ganglionilor limfatici din afara grupelor,
îndepărtaţi prin operaţii extinse.
Orientarea piesei:
1. Se orientează proba şi se împarte în grupul submaxilar, platisma, m. scm, vena
jugulară internă şi ganglionul conţinut în grăsime.
2. Se împart ganglionii limfatici în 6 grupe în funcţie de apartenenţa lor la partea
superioară sau inferioară a probei şi de relaţia lor cu m. scm. Trebuie găsiţi un minimum
de 40 de ganglioni limfatici*.
Descrierea piesei:
1. Locul şi tipul primului neoplasm.
2. Lungimea m. scm.
3. Se precizează dacă este inclusă vena jugulară, lungimea ei şi dacă este invadată de
tumoră.
4. Prezenţa tumorii în ganglionii limfatici, glanda submaxilară, ţesut moale ori muşchi.
5. Dimensiunea celui mai mare ganglion.
Secţiuni pentru histologie:
1. Ganglionii limfatici cervicali supero - anteriori, cel puţin un fragment.
2. Ganglionii limfatici cervicali jugulari superiori, cel puţin un fragment.
3. Ganglioni limfatici cervicali supero - posteriori, cel puţin un fragment.
4. Ganglioni limfatici cervicali infero - anteriori, cel puţin un fragment.
5. Ganglioni limfatici cervicali jugulari inferiori, cel puţin un fragment.
6. Ganglioni limfatici cervicali infero - posteriori, cel puţin un fragment.
7. Glandă submaxilară, cel puţin un fragment.
8. Venă jugulară, cel puţin un fragment.
9. Muşchi sterno- cleido- mastoidian, cel puţin un fragment.
10. Glandă tiroidă dacă este prezentă, cel puţin un fragment.
*Alţi anatomo- patologi folosesc o schemă alternativă în care ganglionii limfatici sunt împărţiţi în
5 regiuni: anterioară( submentală şi submandibulară), jugulară superioară, jugulară medie,
jugulară inferioară şi posterioară ( triunghiul posterior).
15.6 Limfoganglioni retroperitoneali
1. Pentru evaluarea cât mai corectă a acestei probe este esenţial ca chirurgul să împartă
ganglionii limfatici pe grupe în timpul disecţiei şi să le trimită la laborator în containere
separate. În cele mai multe spitale, chirurgii urologi împart ganglionii limfatici după cum
urmează:
- suprahilari (deasupra arterei renale);
- inter - aorto - cavi superiori;
- pericavi;
- periaortici;
- iliaci comuni (excizaţi de obicei numai cei de pe partea tumorii);

2. Dacă proba este trimisă ca o singură piesă, este necesar să se identifice cu ajutorul
chirurgului marginile superioare şi inferioare şi regiunile peri - aortice şi pericave. Când
acest lucru este stabilit, ganglionii limfatici pot fi împărţiţi în următoarele grupe:
- periaortici superiori;
- periaortici medii;
- periaortici inferiori;
- pericavi superiori;
- pericavi mijlocii;
- pericavi inferiori;
- iliaci comuni ( se specifică partea);
3. Dacă chirurgul nu este prezent sau nu poate orienta piesa, toţi ganglionii limfatici sunt trimişi
ca un singur grup. Trebuie găsiţi cel puţin 25 ganglioni limfatici.