Realizatori :

Voicu Andreea-Ramona
Stan Andreea
Zaharia Ancuta
 Cuprins

• Introducere
• Cum arată şcoala astăzi, aşa va arăta ţara mâine
• Generaţia «EXPERIMENT»
• Soluţii sau speranţe
• Concluzii
• Bibliografie
 Introducere
• Trăim într-o societate stăpânită de ignoranţă, de
necesitatea fiecăruia de a trăi mai bine, de a avea
tot ce e mai bun pentru el, într-o societate în care
fiecare luptă pentru sine , în care s-au uitat valorile,
principiile, persoanele care au dat grai ţării acestea
în lume, în care fiecare, în încercarea de a ajunge
"mare” poate prea devreme, în încercarea de a
avansa în post, de a străluci în ochii profesorului
uităm să mai amintim de cei care au făcut un
renume ţării.
• Spiru Haret afirma că marea răspundere a şcolii este
de a forma buni cetăţeni şi pentru a fi buni cetăţeni
trebuie să-şi iubească fără rezerve ţara şi să aibă
încredere nemărginită în viitorul ei. Aşa se explică
marea importanţă pe care el a acordat-o predării, în
învăţământul primar şi secundar, a istoriei naţionale,
geografiei şi limbii române.
 Sistemul educaţional românesc este un sistem
deficitar,pornind încă de la conducerea acestuia,
care nu reuşeşte de 20 de ani să pună bazele unui
model educaţional modern, nu reuşeşte să înveţe de
la ţările avansate, întrucât miniştrii noştrii sunt „mai
inteligenţi” decât ceilalţi şi nu acceptă că pot învăţa
ceva de la ţările dezvoltate.

• O altă problemă o reprezintă lipsa de profesionalism a

profesorilor care, abia ieşiţi de pe băncile facultăţii nu reuşesc
să impună ordinea în clasele de elevi sau să se facă înţeleşi.
Să nu uităm de dezinteresul elevilor, care datorită faptului că
părinţii „moderni” nu au timp să se ocupe de educaţia copiilor,
preocupaţi de avansarea în funcţie, de achitarea împrumutului
făcut pentru noua maşină, de oferirea unor condiţii cât mai
bune de viaţă pentru copilul modern care nu mai vrea să joace
„de-a v-aţi ascuns” sau jocurile copilăriei noastre, a generaţiei
decembriste ci preferă un psp sau nintendo, copilul modern
care nu ştie să socializeze, care în momentul în care dă de o
problemă îşi găseşte fericirea în braţele drogurilor
 …

• Ne plângem că tot mai mulţi copii cu performanţe

preferă să-şi continue studiile în străinătate dar
parlamentarii noştri chiar nu văd că sistemul nostru nu
are ce oferi copiilor din ziua de azi? EI nu realizează că
doar investind în valorile pe care le avem putem avea
un bun manager al zilei de mâine.
• Şi totuşi...ne întrebăm care este scopul celor spuse, dacă
nu se iau măsuri niciodată. Probabil conştientizăm că ,
cu ajutorul mai multor sesizări se va îndrăzni să se facă
ceva în ţara asta
 Cum arată şcoala astăzi,
aşa va arăta ţara mâine

• "Viitorul unei naţiuni

este hotărât de modul
în care aceasta îşi
pregăteşte
tineretul",afirma încă
din secolul al XVII-lea
marele umanist
olandez Erasmus.
 Autonomia şcolilor generează, din păcate, haos. Profesori, şi nu
puţini, îşi ţin orele(cursurile) când şi dacă vor; alţii (sau aceiaşi)
dau meditaţii plătite propriilor lor elevi, cer bani pentru note...
În facultăţi, la examene, la fel. Sunt numai exemple, bineînţeles
(cf.Livius Ciocârlie, Păreri inconfortabile, România literară, nr. 9,
2000, pag. 3). În acest fel,cultul educaţiei muncii încă din şcoală
a devenit inutil. Şi atunci încotro mergem? Spre BINGO?

Şi totuşi,să ne îndreptăm privirea spre România de azi, care

promovează un învăţământ egalitarist nu elitist, în numele
globalismului, europenismului, ultimelor teorii ale educaţiei sau
ale diferitelor modele sau idei novatoare etc. România zilelor
noastre, trecută prin purgatoriul comunist , în loc să privească şi
înapoi spre tradiţia şi experienţa pozitivă istorică, culturală, a
învăţământului ei, priveşte la noile teorii educaţionale, care nu fac
altceva în afară de a crea noua generaţie într-una experimentală,
în nişte „cobai” ai noului sistem. În ultimii 12 ani,numai de când
am început şcoala, am trecut (în clasele primare) de la sistemul
de notare cu note(cifre) la cel cu calificative, care totuşi este un
sistem ce nu reflectă în totalitate capacitatea fiecăruia (se
promovează egalitatea,nu competivitatea), s-a instaurat
evaluarea pe bază de teste naţionale în clasele a VII-a şi a VIII-a,
s-a schimbat modul de desfăşurare a Bacalaureatului(de două
ori).
 De ce?
Sistemul ineficient de protecţie socială a elevilor şi personalului din şcoli
creează lipsa motivaţiei în desfăşurarea unui învăţământ de calitate şi dese
perturbări ale continuităţii procesului de învăţământ prin proteste, mitinguri,
greve;
Atitudinea sfidătoare a guvernanţilor faţă de personalul din învăţământ,prin
tergiversarea aplicării prevederilor legale privind acordarea tichetelor de masă;
Condiţiile materiale complet nesatisfăcătoare prezente în proporţie de
masă(lipsa unor condiţii normale de igienă în şcoli, frigul din sălile de clasă şi
laboratoare, atmosfera dezolantă din internate şi cantine ş.a.), sunt factori
determinanţi ai eşecului aşa-zisei reforme din învăţământ;
Prăbuşirea învăţământului rural, unde abandonul şcolar are dimensiuni
îngrijorătoare, şi acceptarea acestei situaţii dezastruoase de către Guvern;
Prezenţa a peste 50.000 de cadre didactice incapabile să profeseze, care nu au
studii în domeniu;
 Generaţia
«EXPERIMENT»
Ne numim „generaţia
experiment” pentru
că:
• La noi sistemul s-a schimbat de la an la an,
provocând confuzie, spaimă, dezordine,
nelinişte, neştiinţă(pentru că nu aveau
plăcerea să explice nici în ultimul moment);
• Noi nu am avut parte de vechea metodă de
notare ,a părinţilor nostri, la noi o metodă de
notare nu a putut dura mai mult de cinci ani;
• Noi am suportat frigul, statul afară pe timp
de iarnă(fără a ni se spune măcar un
«mergeţi liniştiţi acasă» pentru că
GUVERNUL dorea să „pregătească” elevii
de capacitate, fapt pentru care erau simulări
ale examenului;
• La noi se practică metoda prin care
elevul corectează profesorul în ceea ce
predă, şi deşi are dreptate i se aplică
pedeapsa de „2 fără comentarii” pentru
că a avut neobrăzarea de a-l corecta;
• La noi profesorii aşteaptă „şpagă” pentru
a avea note mari. Sunt cei mai buni
profesori la meditaţii, în schimb în
timpul orelor de curs sunt „paraleli cu
materia”;
• Noi am fost învăţaţi încă de mici că nu e
bine să ai un punct de vedere cu privire
la subiectul ce se discută în clasă, să nu
încercăm să contrazicem profesorul
întrucât poate avea repercusiuni asupra
catalogului;
• La noi, orele de laborator şi practică sunt
înlocuite cu lungi ore de „toceală” .
Elevii sunt nişte genii ale teoriei, dar în
materie de practică doar visează la ea.
Firmele româneşti, în general, se feresc
să angajeze tinerii abia ieşiţi de pe
băncile facultăţii, căutând persoane
capabile să facă faţă oricărei situaţii , şi
nu „învăţăcei” care se mândresc cu 40 de
ore de practică;

• Se practica concepţia "băgaţi cu
forcepsul cât mai multă
informaţie în plozi, că încape şi
trebuie să ne luăm şi noi o leafă
la minister, ăştia care facem
reforma lu'peşte"
• Este deranjanta şpaga, nivelul
scăzut al învăţământului,
metodele de predare,
neseriozitatea
• faptul că sunt atât de idioti încât
nu inţeleg că nu se poate face
şcoală cu forţa
• E lipsa de flexibilitate şi se
promoveaza niste principii care
erau vechi acum 30 de ani...nu
mai încape vorba acum;
• Nu exista reforma;
• Scoala nu clădeşte oameni pentru viaţă, ci
tocilari, nu există relaţia aia elev-profesor,
nu există nicăieri proiecte reale;
• se experimentează prea mult! elevii sunt
nişte cobai; azi un guvern adoptă o lege
,vine domnişoara Ecaterina şi schimbă
totul . Nu există continuitate în luare
decizilor,nu există o omogenitate;
• încercăm să copiem alte sisteme fără să
avem vreo bază pentru ele - trecere bruscă
şi haotică. ideea de şpagă la profesori (şi
faptul că sunt prost plătiţi) şi faptul că se
concentrează mai mult pe o motivaţie
negativă (stres, amenintari, dispret)
• profesorii frustraţi îşi vând manualele şi îşi
cheamă elevii la meditaţii. lipsa de
obiectivitate a notelor (ideea de notă în
sine) 
• toţi şefii sunt PSD-işti, şpăgile care se cer
mascat (pentru 1 şi 8 martie, ziua şcolii,
ziua doamnei învăţătoare sau, după caz,
diriginte, bani pentru perdele, zugrăvitul
clasei, tot felul de culegeri şi manuale de la
edituri dubioase, dar de la care profesorii
iau comisioane), afacerile făcute pe seama
părinţilor (vestitele legitimaţii de elev,
făcute toate la o firmă recomandată de
diriginte, pozele făcute obligatoriu de
acelaşi fotograf, de la care de asemenea se
ia comision, favorizarea copiilor de patroni
sau ai nomenclaturiştilor (şefi de instituţii,
politicieni, poliţişti, vameşi, inspectori
financiari, etc) [41 ani, ziarist, Oradea]
 Soluţii sau speranţe

Nu se mai poate spune că există soluţii la ceea ce se întâmplă în sistemul românesc

, se poate doar spera la o schimbare însă atâta timp cât nu există voinţă nu
se poate face nimic.
• este necesară introducerea unui nou sistem de învăţământ, gândit de nişte
persoane responsabile, care să fie la curent cu situaţia actuală, care să nu
„robotizeze” mai mult decât este acum sistemul, care să se gândească că
elevii nu au nevoii de şapte ore pe zi de teorie ci să conştientizeze că este
nevoie de practică şi de lecţii mult mai interactive pentru a mulţumi copilul
„modern”;
• să nu se mai schimbe metoda de notare de la an la an întrucât provoacă
confuzie şi nu aduce decât o mare durere de cap şi induce elevilor tendinţa
de mediocritate;
• să se facă o verificare atentă a modului de predare a profesorilor! Sunt prea
mulţi profesori care nu au habar în ceea ce priveşte ceea ce predau, care
predau după vechiul sistem, cu toate că pe zi ce trece apar modificări în
domeniul ştiinţelor;
• „EDUCAREA” profesorilor. În ţările evoluate elevii poartă un dialog liber cu
profesorii;
• să se introducă camere de filmat în sălile de clasă. E cel mai potrivit mod de
a urmări evoluţia profesorilor.
 Concluzii

C o n c l u z i a la care se ajunge, în final este că, în pofida

faptului că încercăm să ajungem din urmă aşa-zisele ţări evoluate
nu ne rămâne altceva decât catastrofa pe care „oamenii mari” o
lasă în urmă în învăţământ. Ne rămâne întrebarea... „învăţăm să
devenim mari sau creştem pentru a învăţa”?... învăţăm din
greşelile altora, ca ulterior să ne construim singuri un sistem de
valori, pe care ALŢII ar fi trebuit să ni-l inducă încă din vârste
fragede. De ce? Întrebaţi Ministrul „EDUCAŢIEI”... noi suntem
nişte persoane fără cugetare, nu ştim să răspundem...
 Bibliografie&
Webliografie
• www.invatamantul.ro
• www.dbrom.ro
• „O radiografie a ştiinţei
şi învăţământului din
România”- Petre T.
Frangopol