Cele mai frecvente greseli in educarea copilului

In general definim educatia ca pe un process de influentare pozitiva de catre adulti a copiilor. Orice
actiune a adultilor asupra copilului produce ecouri largi, puternice in personalitatea acestuia,
generand si alte efecte decat cele scontate de adulti.

Influentarea educativa exercitata de adult este neunivoca. Ea poate duce la rezultatul dorit, cel
urmarit de educator, dar poate avea si efect nul, sau poate provoca efecte negative, contrare chiar
celor scontate. Asa, de exemplu, pedepsirea severa a unor abateri fara gravitate, cu toate ca pe
moment rezolva corectarea lor, poate statornici in copil teama de a recunoaste greseala comisa,
stimuland tendinta de a ascunde greselile, de a minti, ca o reactie de aparare.

Lipsa unor manifestari raspuns, la influenta educativa primita traduce numai in aparenta un efect
nul. In realitate, nici o actiune educativa exercitata asupra copilului nu este lipsita de rezonanta
psihica in individualitatea sa, fie ea si imperceptibila ori subliminala si greu de constientizat, dar
care persista in timp si conditioneaza alte manifestari observabile.
Durata in timp si adancimea consecintelor unor influente asupre personalitatii copilului sunt
diferite. Unele au efecte psihice imediate, sau nu, dar sunt urmate de o serie de consecinte in timp,
cu manifestari cumulative in structura personalitatii si comportamentului.

Uneori, insasi influenta in scop educativ de catre adulti poate fi o actiune eronata, o masura sau o
interventie gresita, ori corecta din punct de vedere psihopedagogic, dar aplicata intr-un mod eronat.
Pe primul loc, intr-un sondaj de specialitate, s-au situat greselile facute de parinti in educarea
copilului, apoi de rude, mai ales bunici si abia dupa aceea de catre invatatori sau profesori, ori de
alte personae.

Din studiul facut a reiesit ca aceste greseli sunt, de cele mai multe ori urmatoarele:
• LIPSA UNUI REGIM DE VIATA ORDONAT, cu o impartiere adecvata varstei in perioade
de somn, hrana si veghe sau joaca.

• RASFATUL, satisfacerea tuturor capriciilor pe motiv ca e "mic si nu stie" si coborarea

stachetei in ceea ce priveste modul de comportare al copilului fata de adulti, sau in general si
fata de responsabilitatile acestuia, responsabilitati conforme cu perioada de varsta. In acest caz
copilului nu i se refuza nimic, ii sunt satisfacute toate capriciile, ii sunt permise gesturi deplasate
cum ar fi lovirea adultului care il ingrijeste, bunica, mama etc, sau adresarea unor cuvinte urate
care nu sunt permise nici unui adult educat, totul scuzat prin varsta frageda si nestiinta.

• MASURILE DE SEVERITATE EXCESIVA cu reprimarea oricarei libertati si initiative.

Copilul nu are dreptul sa se joace cu ceea ce vrea sau sa se imbrace cu ceea ce doreste la un
moment dat, ci trebuie sa accepte tot ce ii impune adultul fara obiectie; in caz contrar fiind
pedepsit, initiativa sau manifestarea unei dorinte fiind catalogata drept "neascultare",
"obraznicie",

• DEZINTERESUL TOTAL AL UNOR PARINTI FATA DE COPIL, totul reducandu-se la

a-i satisface nevoile de hrana si adapost. Unii parinti considera ca daca copilul are hrana, haine,
jucarii si un loc de odihna, mai mult sau mai putin confortabil, copilul are tot ce-i trebuie si in
consecinta nu-i mai acorda nici o atentie.

• DECIZII ARBITRARE si de neclintit in legatura cu activitati sau dorinte ale copilului,

pretextandu-se ca el nu stie ce e bine pentru el, adultul stiind mai bine.

• CURMAREA BRUTALA A UNOR DORINTE ARZATOARE ALE COPILULUI pentru

ca adultul are altceva in plan si din dorinta de a-si demonstra autoritatea asupra copilului.
 • REPROSUL DE A SE FI NASCUT FATA SAU BAIAT, in timp ce parintii doreau un
baiat, sau o fata si comparatii in defavoarea unui sex sau a altuia, cu exaltarea virtutilor sexului
opus.

• TRATAMENTUL PARTINITOR SI DISCRIMINATORIU in raport cu ceilalti frati sau

copii din anturaj, compararea copiilor intre ei si scoaterea in evidenta a minusurilor in evolutie a
copilului in cauza.

• APLICAREA UNOR PEDEPSE IRATIONALE SI DISPROPORTIONATE pentru orice

abatere de la imaginea-model dorita de parinti..

• SUPRAESTIMAREA SAU SUBESTIMAREA POSIBILITATILOR REALE ALE

COPILULUI datorita necunoasterii etapelor de dezvoltare psihica si fizica in raport cu varsta.

• INTERZICEREA PRIETENIILOR SI A CONTACTELOR SOCIALE cu alti copii din

vecinatate pe motivul ca ar fi nocivi, generatori de experiente negative, de obiceiuri reprobabile,
din familii cu statut social modest etc., ceea ce duce la izolarea copilului, la instalarea unor stari
de timiditate, de insingurare sau la o atitudine discriminatorie fata de cei din jur.

• SUPRAINCARCAREA cu activitati dorite de parinti, dar care nu fac obiectul interesului

copilului, nu-i fac placere, ci il streseaza.

• ABANDONUL SOCIO-AFECTIV PARINTESC caracteristic cuplurilor tinere, angajate

inca in studii de calificare profesionala, sau care doresc o cariera deosebita.

Avand in vedere toate cele expuse mai inainte putem concluziona ca orice actiune de influentare
educativa a copilului izvoraste dintr-o conceptie pedagogica a adultului, implicita sau explicita, sau
din ideea ca influenta pe care o exercita adultul este neaparat pozitiva si ca duce la efectul dorit.

Erorile in influenta educativa a adultilor pot proveni de la principii necorespunzatoare asupra

educatiei, de la idei gresite, prejudecati ori o mentalitate invechita, sau de la un modernism prost
inteles.

Urmarile greselilor "educative" ale adultilor in evolutia ulterioara a copilului sunt multiple si
diverse, de la situatii de esec scolar si social, conflicte cu cei din jur, insatisfactii pe diverse planuri,
multiple dificultati de adaptare sociala la un mediu schimbat, sentimente de insingurare, timiditate
si multe altele, pana la depresii, nevroze si alte tulburari psihice grave.

De aceea, o modalitate eficienta in prevenirea acestor efecte nedorite este o informare corecta si la
timp a familiei ‘extinse’ atat asupra aspectelor importante referitoare la dezvoltarea normala a
copilului cat si asupra atitudinilor ‘corespunzatoare’ care trebuiesc avute/afisate fata de copil.

Flori Tutulan, logoped

MaterConsult.ro