CUPRINS

1. Viaţa şi opera lui Friedrich Engels………………………………….3

1.1. Tinereţea ………………………………………………………..3
1.2. Întâlnirea cu Karl Marx –perioada revoluţionară…………...4
1.3. Exilul în Anglia………………………………………………….5
1.4. Opera. ………………………………………….………..………6

2. Recenzie asupra lucrării “ Dezvoltarea socialismului de la utopie

la ştiinţă” ………………………………………………………………6

3. Concluzie .……………………………………………………………..8

Bibliografie ……………………………………………………………..9

2
 1.VIAŢA ŞI OPERA LUI FRIEDRICH ENGELS

1.1 TINEREŢEA
Friedrich Engels s-a născut la 28 noiembrie 1820 în Barmen, provincia Rin în Prusia
(actualul stat Renania de Nord-Westfalia, Germania) fiind fiul cel mare al unui producător
de textile.
A urmat şcoala din Barmen şi apoi liceul din Elberfeld. În anul 1838 datorită unor
circumstanţe familiale Engels este nevoit să renunţe la liceu şi este trims să lucreze la o casă
comercială din Bremen.
Nu renunţă la studiu, astfel ajuns în 1841 la Berlin, ca soldat înrolat în armata prusacă la
serviciul de intendenţă al altileriei, participă la cursurile de filosofie de la Universitatea din
Berlin şi la întâlnirile grupurilor de tineri adepţi ai filosofiei hegeliene. Influenţa filosofiei
hegeliene va fi motorul întregii creaţii ulterioare a lui Friedrich Engels.
La sfârşitul anului 1842, la vârsta de 22 de ani, este trimis în Anglia la Manchester
pentru a lucra în firma de textile la care tatăl său este acţionar.
În Manchester cunoaşte viaţa şi felul de a trăi al muncitorilor, intră în contact cu ororile
din cartierele muncitoreşti ale erei industriale, cum ar fi exploatarea muncii copiilor,
muncitorii suprasolicitaţi, condiţiile de viaţă mizere.
Contactul direct cu această lume a clasei muncitoare a format baza pentru opiniile sale
prezentate în prima sa lucrare “Condiţia clasei muncitoare în Anglia în 1844”, lucrare pe
care o publică un an mai târziu în 1845.
În această perioadă Friedrich Engels intră în legătură cu liderii mişcării muncitoreşti
engleze- mişcarea chartistă. Cea care îl introduce în această lume este o tânără englezoaică,
Mary Burns, cu care Engels a avut o relaţie care a durat până la moartea acesteia în 1862. Cei
doi nu s-au căsătorit niciodată, Friedrich Engels fiind împotriva instituţiei căsătoriei, pe care a
văzut-o ca fiind nefirească şi nedereaptă. Dezvoltă această concepţie în lucrarea sa
“ Originea familiei, a proprietăţii private şi de stat” publicată în 1884.
Tot în această perioadă petrecută la Manchester Friedrich Engels publică în mai multe
reviste şi ziare cu caracter radical cum ar fi Northern Star, Democrat Review sau în Analele
franco-germane editate la Paris de Karl Marx şi Anatol Rouge. De amintit aici este articolul
“Schiţa unei critici a economiei poltice”, publicată în 1844 în Analele franco-germane, articol
care constituie prima întâlnire, dar numai epistolară, cu Karl Marx.
În august 1844, Engels, în drum spre Germania, se întâlneşte la Paris cu Karl Marx.

3
1.2. ÎNTÂLNIREA CU KARL MARX –PERIOADA REVOLUŢIONARĂ
Friedrich Engels şi Karl Marx se întâlnesc în 28 august 1844 la Paris şi devin prieteni
apropiaţi. După cum scria V.I. Lenin, prietenia dintre ei “întrece cele mai mişcătoare legende
ale anticilor despre prietenia dintre oameni”.
Engels a împărtăşit opiniile lui Marx asupra capitalismului şi s-au decis să lucreze
împreună. S-a dovedit a fi un bun parteneriat, în timp ce Marx avea capacitatea de a
abstractiza, de a formula concept abstracte dificile, Engels a avut capacitatea de a scrie
pentru o audienţă de masă.
Rodul teoretic al întâlnirii lor, în această perioadă, a fost lucrarea comună “Sfânta
familie” , o lucrare care atacă filosofia hegeliană şi teoriile fraţilor Bauer.
În acest timp autorităţile Prusiei au pus presiune asupra guvernului francez pentru al
expulza pe Karl Marx din Franţa. Astfel acesta primeşte la începutul anului 1845 ordin de
expulzare, cei doi se decid să se mute în Belgia, la Bruxelles, într-o ţară care în aceea
perioadă permitea libertate de expresie cea mai mare decât orice alt stat european.
Friedrich Engels îl sprijină financiar pe Marx şi pe familia acestuia, cedându-le acestora
redevenţa de la cartea sa “Situaţia clasei muncitoare din Anglia în 1844” şi se ocupă de
strângerea de donaţii din partea simpatizanţilor săi şi al lui Marx. Acest lucru i-a permis lui
Karl Marx să studieze şi să-şi dezvolte teoriile sale economice şi politice.
Între 1845-1846 Engels şi Marx elaborează împreună “Ideologia germană”.
Între 1845 şi 1847, Engels desfăşoară o intensă activitate teoretică şi politică. El intră în
legătură cu organizaţia “Liga celor drepţi”, transformată în 1847 în “Liga comuniştilor”.
În 1846 Engels şi Marx înfiinţează Comitetul de corespondenţă comunistă prin care
încearcă să i-a legătura cu liderii socialişti care trăiesc în diferite părţi ale Europei.
Una dintre lucrările principale ale lui Engels din această perioadă este “Principiile
comunismului” , lucrare pregătitoare a celebrului “Manifest al Partidului Comunist”,
document pragmatic al marxismului, scris de Marx şi Engels la solicitarea Congresului al II-
lea de la Londra al Ligii Comuniştilor. Manifestul comunist a fost scris într-un mod accesibil
pentru o audienţă de masă.
Manifestul Partidului Comunist este publicat în februarie 1848, iar o lună mai târziu
guvernul Belgian îi expulzează pe Marx şi Engels.
Cei doi pleacă la Paris, oraşul fiind frământat de mişcările revoluţionare şi de aici merg la
Köln în Germania.
Revoluţia izbucnită în Franţa se extinde cu repeziciune în toată Europa, Marx şi Engels
influenţaţi de acest avânt revoluţionar pun bazele unui ziar în Koln- Noua gazetă renană. În

4
paginile acestui ziar apare programul revoluţionar care avea ca linie directoare unificarea
Germaniei într-o republică democratică unică.
Anii 1848-1849 sunt ani de prigoană, în care Engels este în repetate rânduri arestat şi
expulzat. În mai 1849, Engels ia parte, luptând pe baricade, la insurecţia armată a poporului
în Germania, după reprimarea insurecţiei trece cu ultimele unităţi ale armatei revoluţionare pe
teritoriul elveţian. La insistenţele lui Marx pleacă la Londra.
Marx rămâne la Koln unde continuă să publice Noua gazetă renană, până când a fost
expulzat în 1849. Se stabileşte la Londra unde trăieşte într-o extremă sărăcie.
În perioada ce a urmat autorităţile Prusiei au făcut presiuni asupra guvernului britanic
pentru ai expulza pe cei doi, dar primul-ministru al Marii Britanii în aceea perioadă, Jhon
Russel, avea vederi liberale privind libertatea de exprimare şi a refuzat aceste cereri ale
autorităţilor prusace.

1.3.EXILUL ÎN ANGLIA
În această perioadă Friedrich Engels scrie împreună cu Karl Marx studiul “Revoluţie şi
contrarevoluţie în Germania” , prin care face bilanţul perioadei revoluţionare anterioare şi
acordă o atenţie deosebită problemelor insurecţiei armate.
În noiembrie 1850, Engels se mută la Manchester unde începe să lucreze la firma de textile
unde tatăl său era acţionar, pentru a avea posibilitatea să dea un sprijin material lui Karl Marx,
care în condiţiile extem de grele ale vieţii în emigraţie, desfăşura o muncă itensă pentru
elaborarea operei sale principale, Capitalul.
În timpul cât stă la Manchester, Engels scrie un mare număr de lucrări consacrate
relaţiilor internaţionale, problemelor economice şi militare. Va locui aici până în 1870,
întreţinând tot timpul cu Marx o corespondenţă aproape zilnică, în care discută împreună cele
mai diverse probleme de teorie, de politică şi de tactică a mişcării muncitoreşti.
În toamna anului 1870, Friedrich Engels se mută la Londra unde este cooptat în Consiliul
General al Internaţionalei I.
După moartea lui Marx (1883) Engels se consacră punerii la punct şi publicării volumelor
al II-lea şi al III-lea ale Capitalului, pe care Marx nu a reuşit să le termine în timpul vieţii.
Friedrich Engels a întreţinut o bogată corespondenţă cu partidele socialiste din întreaga
lume . În ultima parte a vieţii sale, după 1890, Engels dezvoltă în scrisorile adresate diverşilor
militanţi marxişti, tezele materialismului istoric, subliniind rolul luptei politice şi al ideilor în
dezvoltarea societăţii.
Moare la 5 august 1894, la Londra.

5
1.4. OPERA
Tematica lucrărilor lui Friedrich Engels cuprinde filosofie politică, politică, economie
dar şi istorie, ştiinţe ale naturii şi artă militară.
Dintre numeroasele lucrări ale lui Friedrich Engels amintesc mai jos doar câteva:
- Situaţia clasei muncitoare în Anglia în 1844 (1845);
- Manifestul Partidului Comunist (scris împreună cu Karl Marx) (1848);
- Războiul ţărănesc german (1850);
- Contribuţii la problema locuinţelor (1872);
- Despre autoritate (1873);
- Rolul muncii în procesul de transformare a maimuţei în om (1876);
- Anti-Duhring (1878);
- Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă (1880);
- Originea familiei, a proprietăţii private şi a satului (1884);
- Ludwig Feuerbach şi sfârşitul filosofiei clasice germane (1886);
- Problema ţărănească în Franţa şi Germania (1894).

Marxism =concepţie revoluţionară unitară despre lume, societate, om şi gândire.

Cele trei părţi constitutive ale marxismului:
- Teorie filosofică: materialism dialectic-materialism istoric;
- Teorie economică: mod de producţie;
- Teorie social-politică: socialism ştiinţific.

2.RECENZIE ASUPRA LUCRĂRII

“ DEZVOLTAREA SOCIALISMULUI DE LA UTOPIE
LA ŞTIINŢĂ”

“Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă” este un extras cuprinzând trei capitole

din lucrarea mai amplă “ Domnul Eugen Duhring revoluţionează ştiinţa” ( Anti-Duhring)
publicată în 1878, prin care Friedrich Engels răspundea atacului formulat de Eugen Duhurig
asupra teoriilor formulate de Karl Marx privind socialismul.
“Dezvoltarea socialismului de la utopie la ştiinţă” este publicată prima dată în 1880 în
limba franceză , ea fiind apoi tradusă şi publicată în alte 9 limbi.
Această lucrare este structurată pe trei capitole:

6
- Primul capitol prezintă apariţia şi dezvoltarea socialismului până la Marx, socialism pe
care Engels îl denumeşte socialism utopic.
Friedrich Engels consider că socialismul a apărut ca o contrabalansare la noua ordine –
cea capitalistă, care s-a nascut după revoluţia franceză de la 1789, revoluţie care deşi
proclama idealuri salvatoare pentru întreaga omenire, a condus doar la schimbarea clasei
dominante.
Engels prezintă contribuţia a trei predecesori, teoreticieni şi practicieni, ai socialismului:
Saint-Simon, Fourier, Robert Owen.
- În cel de-al doilea capitol Friedrich Engels îşi prezintă teoria materialist-dialectică asupra
istoriei, şi proclamă că numai folosind o astfel de abordare se poate cunoaşte lumea sub
toate aspectele ei.
El arată contribuţia lui Marx la conturarea socialismului ştiinţific, considerând că putem
vorbi despre acesta doar datorită a două mari descoperiri făcute de acesta:
• concepţia materialistă despre istorie;
• dezvăluirea secretului producţiei capitaliste cu ajutorul plus valorii.

- În ultimul capitol, cel de-al treilea, autorul prezintă socialismul ştiinţific pe care îl
consideră expresia teoretică a mişcării proletare.
Concepţia materialistă despre istorie porneşte de la teza că producţia şi alături de
producţie schimbul produselor ei, constituie baza oricărei orânduiri sociale.
Friedrich Engels consideră astfel că transformările sociale, revoluţiile politice trebuie
căutate în economia epocii respective şi nu în filosofia ei.
În concepţia lui Friedrich Engels socialismul urma ca treaptă imperios necesară în
dezvoltarea societăţii omeneşti datorită următoarelor aspecte:
- incompatibilitatea dintre producţia socială şi însuşirea capitalistă;
- antagonismul dintre proletariat şi burghezie;
- contradicţia între organizarea producţiei înlăuntrul fiecărei fabrici şi anarhia în
producţie din întreaga societate.
Eliminarea acestor aspecte enumerate mai sus se poate face, după părerea lui Engels,
doar prin cucerirea puterii de stat de către proletariat şi de transformarea de către aceştia a
mijloacelor de producţie în proprietate de stat.
Friedrich Engels îşi prezintă opinia despre stat pe care în consider ca fiind statul acelei
clase care reprezintă fiecare epocă: proprietarii de sclavi în sclavagism, nobilimea în
feudalism, burghezia în capitalism. Engels consideră că numai după câştigarea puterii de stat
de cătrea proletariat acesta poate devein realmente reprezentant al întregii societăţi, iar o dată

7
cu atingerea scopurilor revoluţiei proletare, dispariţia contradicţiilor prezentate mai sus, statul
urma să dispară şi el dar treptat.
Sarcina socialismului ştiinţific este aceea de a cerceta condiţiile istorice şi prin aceasta
a face din clasa asuprită (proletariatul) clasa conştientă de condiţiile şi natura propriei acţiuni.
Rezumată pe scurt teoria materialist asupra istoriei este prezentată în următoarelor
etape:
I. Societatea medievală caracterizată prin mica producţie individuală care poartă în ea
un germene din anarhia din producţia socială.
II. Revoluţia capitalistă - apariţia şi dezvoltarea industriei mai întâi în forme incipiente
precum manufactura şi mai apoi sub forma marii industrii.
III. Revoluţia proletară, etapă văzută ca o rezolvare a contradicţiilor din perioadele
anterioare.

3.CONCLUZIE

Perioada de mai bine de 100 de ani care a trecut de la moartea lui Friedrich Engels a
fost presărată atât cu aprecieri pizitive şi adulative cât şi cu numeroase critici la adresa operei
sale.
Asocierea sa cu doctrina sovietică a fost un mare neajuns pentru Engels, a cărui operă
şi viaţă mă face să cred că nu ar fi aderat niciodată la socialismul sovietic promovat de
Lenin, dar mai ales de Stalin.
Teoriile sale rămân controversate, dar consider că este necesar să fie studiate şi discutate
şi nu excluse ca fiind reprezentări ale unei epoci triste din istoria României şi nu numai.

BIBLIOGRAFIE
www.marxist.org – site-ul oficial al marxistilor, accesat ultima dată la 26.10.2010
www.britannica.com – accesat ultima dată la data de 07.12.2010
www.wikipedia.org – accesat ultima dată la 26.10.2010

8
9