Sunteți pe pagina 1din 41

1

Convenţia europeană de securitate socială

Paris, 14.XII.1972

Statele membre ale Consiliului Europei, semnatare ale prezentei convenţii,

Considerând că scopul Consiliului Europei este de a realiza o uniune mai strânsă între
membrii săi, în special în vederea favorizării progresului lor social;

Considerând că coordonarea multilaterală a legislaţiilor de securitate socială este unul din


mijloacele de realizare a acestui obiectiv;

Considerând că Codul european de securitate socială, deschis semnării la 16 aprilie 1964,


dispune, în articolul 73, că Părţile contractante la cod se vor strădui să reglementeze
printr-un instrument special problemele referitoare la securitatea socială a străinilor şi a
migranţilor, în special cât priveşte egalitatea tratamentului de rând cu naţionalii şi
păstrarea drepturilor dobândite sau aflate în curs de dobândire;

Afirmând principiul egalităţii privind tratamentul cetăţenilor Părţilor contractante,


refugiaţilor şi apatrizilor, în conformitate cu legislaţia de securitate socială a fiecărei Părţi
contractante, precum şi principiul de menţinere a avanatajelor în baza legislaţiilor de
securitate socială, în pofida deplasărilor persoanelor protejate pe teritoriul Părţilor
contractante, principii de la care se inspiră nu numai unele dispoziţii ale Cartei sociale
europene, dar şi multe alte convenţii ale Organizaţiei internaţionale a muncii,

Au convenit asupra următoarelor:

Titlul I – Dispoziţii generale

Articolul 1

În scopurile aplicării prezentei convenţii:


a. termenul “Parte contractantă” desemnează orice Stat care a depus un instrument de
ratificare, de acceptare sau de aderare, în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1
din articolul 75 sau din articolul 77;
b. termenii “teritoriul unei Părţi contractante” şi “resortisant al unei Părţi contractante”
sunt definiţi în anexa I; fiecare Parte contractantă va notifica, în conformitate cu
dispoziţiile paragrafului 1 din articolul 81, orice amendament făcut la anexa I;
c. termenul “legislaţie” desemnează legile, regulamentele şi dispoziţiile statutare care
sunt în vigoare la data semnării prezentei convenţii sau care vor intra în vigoare
ulterior referitor la totalitatea sau la o parte a teritoriului oricăreii Părţi contractante şi
care se referă la ramurile şi regimurile de securitate socială vizate la paragrafele 1 şi 2
ale articolul 2;
d. termenul “convenţie de securitate socială” desemnează orice instrument bilateral sau
multilateral care leagă sau va lega în exclusivitate două sau mai multe Părţi
contractante, precum şi orice instrument multilateral care leagă sau va lega cel puţin
2

două Părţi contractante şi un alt Stat sau mai multe State în domeniul securităţii
sociale, relativ la totalitatea sau o parte a ramurilor şi regimurilor vizate la paragrafele
1 şi 2 din articolul 2, la fel ca acordurile de orice natură încheiate în cadrul
instrumentelor menţionate;
e. termenul “autoritate competentă” desemnează ministrul, miniştrii sau autoritatea
corespunzătoare resposabilă de regimurile de securitate socială pe întreg sau pe o
parte a teritoriului oricărei Părţi contractante;
f. termenul “instituţie” desemnează organizaţia sau autoritatea împuternicită să aplice
în întregime sau parţial legislaţia fiecărei Părţi contractante;
g. termenul “instituţie competentă” desemnează:
dacă e vorba de un regim de asigurări sociale, fie instituţia la care este afiliată
persoana interesată la momentul cererii prestaţiilor, fie instituţia din partea
căreia ea ar avea dreptul la prestaţii dacă ar locui pe teritoriul Părţii
contractante unde se află această instituţie, fie instituţia desemnată de
autoritatea competentă a Părţii contractante în cauză;
dacă e vorba de un alt regim de asigurări sociale sau de un regim de prestaţii
familiale, instituţia desemnată de autoritatea competentă a Părţii
contractante în cauză;
dacă e vorba de un regim relativ la obligaţiile patronului referitoare la prestaţiile
vizate la paragraful 1 al articolului 2, fie patronul sau agentul lui de
asigurare, sau, în lipsa lor, organismul sau autoritatea desemnată de
autoritatea competentă a Părţii contractante în cauză;
h. termenul “Stat competent” desemnează Partea contractantă pe teritoriul căreia se află
instituţia competentă;
i. termenul “domiciliere” desemnează şederea obişnuită;
j. termenul “şedere” desemnează şederea temporară;
k. termenul “instituţia de la locul de domiciliere” desemnează instituţia abilitată să
plătească, conform legislaţiei Părţii contractante pe care ea o aplică, prestaţiile în
cauză la locul unde persoana interesată domiciliază, sau, dacă o asemenea instituţie
nu există, instituţia desemnată de autoritatea competentă a Părţii contractante în
cauză;
l. termenul “instituţia de la locul de şedere” desemnează instituţia abilitată să plătească,
conform legislaţiei Părţii contractante pe care ea o aplică, prestaţiile în cauză la locul
unde persoana interesată locuieşte temporar sau, dacă o asemenea instituţie nu există,
instituţia desemnată de autoritatea competentă a Părţii contractante în cauză;
m. termenul “lucrător” desemnează un lucrător salariat sau independent, precum şi orice
persoană asimilată conform legislaţiei Părţii contractante în cauză, dacă prezenta
convenţie nu dispune altfel;
n. termenul “lucrător frontalier” desemnează un lucrător salariat care este angajat pe
teritoriul unei Părţi contractante şi domiciliază pe teritoriul altei Părţi contractante
unde se întoarce în principiu în fiecare zi sau cel puţin o dată pe săptămână; totuşi,
în raporturile dintre Franţa şi Părţile contractante limitrofe, pentru a fi considerat
ca lucrător frontalier, persoana interesată trebuie să fie angajată
şi să domicilieze într-o zonă căre, în principiu, nu depăşeşte în profunzime
douăzeci de kilometre de o parte şi de alta a frontierei comune;
3

lucrătorul frontalier care este angajat pe teritoriul unei Părţi contractante de o


întreprindere la care aparţine în mod firesc, fiind detaşat de această
întreprindere în afara zonei frontaliere, fie pe teritoriul aceleiaşi Părţi
contractante, fie pe teritoriul unei alte Părţi contractante, pentru o durată
probabilă care nu depăşeşte patru luni, îşi păstreasă calitatea de frontalier
pe perioada unei astfel de angajări, timp de patru luni.
o. termenul “refugiat” are semnificaţia ce i-a fost atribuită în primul articol, secţiunea A
din Convenţia relativă la statutul refugiaţilor, semnată la Geneva la 28 iulie 1951 şi de
paragraful 2 al primului articol din Protocolul relativ la statutul refugiaţilor din 31
ianuarie 1967, fără limitare geografică;
p. termenul “apatrid” are semnificaţia care i-a fost atribuită în primul articol din
Convenţia relativă la statutul apatrizilor, elaborată la New York la 28 septembrie
1954;
q. termenul “membrii familiei” desemnează persoanele definite sau admise ca atare, sau
desemnate ca membri ai gospodăriei, în legislaţia aplicată de instituţia împuternicită
să acorde prestaţii sau, în cazurile vizate la alineatele a şi c de la paragraful 1 al
articolul 21 şi la paragraful 6 al articolului 24, în legislaţia Părţii contractante pe
teritoriul căreia ele domiciliază; totuşi, dacă aceste legislaţii nu consideră ca membri
ai familiei sau ai gospodăriei decât persoanele care trăiesc sub un acoperiş cu
persoana interesată, această condiţie se consideră a fi îndeplinită dacă persoanele
despre care este vorba sunt în principiu întreţinute de persoana interesată;
r. termenul “urmaşi” desemnează persoanele definite sau admise ca atare de legislaţia în
baza căreia sunt acordate prestaţiile; totuşi, dacă această legislaţie nu consideră ca
urmaşi decât persoanele care trăiau sub acelaşi acoperiş cu defunctul, această condiţie
este considerată îndeplinită dacă persoanele despre care este vorba erau în principiu
întreţinute de defunct;
s. termenul “perioade de asigurare” desemnează perioadele de cotizaţie, de vechime în
muncă, de vechime în specialitate sau de domiciliere aşa cum ele sunt definite sau
sunt admise ca perioade de asigurare în legislaţia în baza căreia ele sunt calculate,
precum şi toate perioadele asimilate, în măsura în care ele sunt recunoscute de această
legislaţie ca fiind echivalente perioadelor de asigurare;
t. termenii “perioade de vechime în muncă” şi “perioade de vechime în specialitate”
desemnează perioadele definite sau admise ca atare în legislaţia în baza căreia ele
sunt realizate, precum şi toate perioadele asimilate, în măsura în care ele sunt
recunoscute de această legislaţie ca fiind echivalente perioadelor de vechime în
muncă sau de vechime în specialitate;
u. termenul “perioadă de domiciliere” desemnează perioadele definite sau admise ca
atare de legislaţia în baza căreia ele sunt calculate;
v. termenii “prestaţii”, “pensii”, “rente” desemnează toate prestaţiile, pensiile, rentele,
inclusiv toate elementele aflate în sarcina fondurilor publice şi toate majorările,
alocaţiile de revalorificare sau alocaţiile suplimentare, cel puţin dacă prezenta
convenţie nu dispune altfel, precum şi prestaţiile destinate să menţină sau să
amelioreze capacitatea de câştig, prestaţiile în capital care pot fi substituite cu pensii
sau rente şi plăţile efectuate, dacă e cazul, cu titlu de rambursare a cotizaţiilor;
w. termenul “alocaţii familiale” desemnează prestaţiile periodice în numerar acordate în
funcţie de numărul şi vârsta copiilor; termenul “prestaţii familiale” desemnează toate
4

prestaţiile în natură sau în numerar destinate să compenseze obligaţiile familiale, cu


excepţia alocaţiilor speciale acordate la naştere excluse în mod expres în anexa II;
fiecare Parte contractantă interesată va notifica, în conformitate cu dispoziţiile
paragrafului 1 al articolului 81, orice amendament care va fi adus anexei II în ceea ce
priveşte alocaţiile speciale la naştere prevăzute de legislţaie;
x. termenul “alocaţie de deces” desemnează orice sumă plătită o singură dată în caz de
deces, cu excepţia prestaţiilor în capital vizate la alineatul v al prezentului articol;
y. termenul “cu caracter contributiv” se aplică prestaţiilor oferirea cărora depinde fie de
o participare financiară directă a persoanelor protejate sau a patronului lor, fie de o
condiţie de stagiu profesional, precum şi legislaţiilor sau regimurilor care acordă
astfel de prestaţii; prestaţiile oferirea cărora nu depinde nici de participarea financiară
directă a persoanelor protejate sau a patronului lor, nici de o condiţie de stagiu
profesional, sunt denumite “cu caracter necontributiv”, precum şi legislaţiile şi
regimurile care acordă în exclusivitate astfel de prestaţii;
z. termenul “prestaţii acordate în calitate de regimuri tranzitorii” desemnează fie
prestaţiile acordate persoanelor care au depăşit o anumită vârstă la momentul intrării
în vigoare a legislaţiei aplicabile, fie prestaţiile acordate cu titlu tranzitoriu în urma
evenimentelor survenite sau perioadelor realizate dincolo de limitele actuale ale
teritoriului unei Părţi contractante.

Articolul 2

Prezenta convenţie se aplică tuturor legislaţiilor relative la ramurile de securitate socială


care cuprind:
prestaţiile de boală şi de maternitate,
prestaţiile de invaliditate;
prestaţiile de bătrâneţe;
prestaţiile de urmaşi;
prestaţiile de accident de muncă şi boală profesională;
alocaţiile de deces;
prestaţiile de şomaj;
prestaţiile familiale.

Prezenta convenţie se aplică regimurilor de securitate socială generale şi regimurilor


speciale, cu caracter contributiv sau necontributiv, precum şi regimurilor relative la
obligaţiile patronilor referitoare la prestaţiile vizate la paragraful precedent.
Acordurile bilaterale sau multilaterale între două sau mai multe Părţi contractante vor
determina, în măsura posibilităţii, condiţiile în care convenţia va fi aplicată
regimurilor instituite pe calea acordurilor colective care sunt obligatorii printr-o
decizie a puterilor publice.

În ceea ce priveşte legislaţiile cu privire la marinari, despoziţiile din titlul III al prezentei
Convenţii nu aduc atingere dispoziţiilor legislaţiei niciunei Părţi contractante cu
privire la obligaţiile armatorilor, care este considerat ca patron în ceea ce priveşte
aplicarea convenţiei.
5

Prezenta convenţie nu se aplică nici asistenţei sociale şi medicale, nici regimurilor de


prestaţii în favoarea victimelor de război sau a consecinţelor lui, nici regimurilor
speciale a funcţionarilor sau a personalului asimilat.

Prezenta convenţie nu se aplică legislaţiilor care trebuie să dea efect unei convenţii de
securitate socială încheiate între o Parte contractantă şi unul sau mai multe State.

Articolul 3

1. Anexa II menţionează, pentru fiecare Parte contractantă, legislaţiile şi regimurile


vizate la paragrafele 1 şi 2 ale articolului 2.

2. Fiecare Parte contractantă va notifica, conform dispoziţiilor paragrafului 1 al


articolului 81, orice amendament care va fi adus anexei II în urma adoptării unei noi
legislaţii. Această notificare va fi efectuată în trei luni de la data publicării acestei
legislaţii sau, dacă această legislaţie este publicată până la data ratificării prezentei
convenţii, la data acestei ratificări.

Articolul 4

1. De dispoziţiile prezentei convenţii beneficiază:


a. persoanele care sunt sau au fost supuse legislaţiei unei sau mai multor Părţi
contractante şi care sunt resortisanţi ai unei Părţi contractante, sau refugiaţi sau
apatrizi care domiciliază pe teritoriul unei Părţi contractante, precum şi membrii
familiei şi urmaşii lor;
b. urmaşii persoanelor care s-au supus legislaţiei unei sau mai multor Părţi
contractante, fără a se ţine cont de cetăţenia acestor persoane, dacă aceşti urmaşi
sunt resortisanţii unei Părţi contractante, sau refugiaţi sau apatrizi care
domiciliază pe teritoriul unei Părţi contractante;
c. sub rezerva despoziţiilor paragarfului 4 al articolului 2, funcţionarii şi personalul
care, conform legislaţiei Părţii contractante în cauză, le este asimilat, în măsura în
care ei se supun legislaţiei acestei Părţi căreia i se aplică convenţia.

2. În pofida dispoziţiilor alineatului c din paragraful precedent, de prezenta convenţie nu


beneficiază categoriile de persoane – altele decât membrii personalului serviciului
misiunilor diplomatice sau posturilor consulare şi servitoarele private în serviciilor
agenţilor acestor misiuni sau posturi – pentru care Convenţia de la Viena cu privire la
relaţiile diplomatice şi Convenţia de la Viena cu privire la relaţiile consulare prevăd
scutirea de la dispoziţiile de securitate socială care sunt în vigoare în Statul acreditar
sau în Statul de domiciliere după caz.

Articolul 5

1. Sub rezerva dispoziţiilor articolului 6, prezenta convenţie este înlocuită, în ceea ce


priveşte persoanele cărora le este aplicată, cu orice convenţie de securitate socială
care contractează:
6

a. fie în exclusivitate două sau mai multe Părţi contractante;


b. fie cel puţin două Părţi contractante şi unul sau mai multe State, cu atât mai mult
că este vorba de cazuri la reglementarea cărora nu este chemată să intervină nici o
instituţie din unul din aceste State.

2. Totuşi, dacă aplicarea anumitor dispoziţii ale prezentei convenţii este subordonată
încheierii acordurilor bilaterale sau multilaterale, dispoziţiile corespunzătoare ale
convenţiilor de securitate socială vizate la alineatele a şi b ale paragrafului precedent,
rămân a fi aplicabile până la intrarea în vigoare a acestor acorduri.

Articolul 6

1. Dispoziţiile prezentei convenţii nu aduc atingere obligaţiilor care decurg din una din
convenţiile adoptate de către Conferinţa internaţională a muncii.

2. Prezenta convenţie nu aduce atingere dispoziţiilor relative la securitatea socială a


Tratatului din 25 martie 1957 care instituie Comunitatea economică europeană sau
acordurile de asociere prevăzute în acest tratat, nici măsurilor de aplicare ale acestor
dispoziţii.

3. În pofida dispoziţiilor paragrafului 1 al articolului 5, două sau mai multe Părţi


contractante pot menţine în vigoare de comun acord, în domeniile care le vizează,
dispoziţiile convenţiilor de securitate socială prin care ele sunt legate, menţionându-le
în anexa III sau, dacă este vorba de dispoziţiile relative la modalităţile de aplicare ale
acestor convenţii, în anexă la acordul complimentar pentru aplicarea prezentei
convenţii.

4. Totuşi, prezenta convenţie este aplicabilă în toate cazurile la reglementarea cărora


este chemată să intervină instituţia unei Părţi contractante, alta decât cele care sunt
legate prin dispoziţiile vizate la paragraful 2 sau la paragraful 3 ale prezentului
articol, precum şi, în afară de aceasta, dacă este vorba de persoanele admise să
beneficieze de convenţie şi cărora nu li se aplică aceste dispoziţii în exclusivitate.

5. Două sau mai multe Părţi contractante legate prin dispoziţiile menţionate în anexa III
vor putea aduce de comun acord acestei anexe, în domeniile care le vizează,
amendamentele corespunzătoare, notificându-le în conformitatea cu dispoziţiile
paragrafului 1 al articolului 81.

Articolul 7

1. Două sau mai multe Părţi contractante pot încheia între ele, în caz de necesitate,
convenţii de securitate socială fondate pe principiile prezentei convenţii.

2. Fiecare Parte contractantă va notifica, conform dispoziţiilor paragrafului 1 al


articolului 81, orice convenţie pe care ea o va încheia în virtutea paragrafului
precedent, precum şi orice modificare sau denunţare ulterioară a unei astfel de
7

convenţii. Această notificare va fi efectuată într-un termen de trei luni de la data


intrării în vigoare a acestei convenţii sau a modificării sale, sau a efectului denunţării
sale.

Articolul 8

1. Persoanele care domiciliază pe teritoriul unei Părţi contractante şi cărora le este


aplicată convenţia se supun obligaţiilor şi sunt admise să beneficieze de legislaţia
oricărei Părţi contractante în aceleaşi condiţii ca şi resortisanţii acestei Părţi dacă
prezenta convenţie nu dispune altfel.

2. Totuşi, beneficierea de prestaţiile cu caracter noncontributiv a căror sumă nu depinde


de durata perioadelor de domiciliere realizate poate fi subordonată condiţiei ca
persoana interesată să fi avut domiciliul pe teritoriul Părţii contractante în cauză sau,
dacă este vorba de prestaţii pentru urmaşi, ca defunctul să fi domiciliat pentru o
perioadă care nu poate fi fixată după caz:

a. la mai mult de şase luni, imediat până la cererea de prestaţii, în ceea ce


priveşte prestaţiile de maternitate şi prestaţiile de şomaj;
b. la mai mult de cinci ani consecutivi, imediat înainte de cererea de
prestaţii, în ceea ce priveşte prestaţiile de invaliditate, sau imediat
înainte de deces, în ceea ce priveşte prestaţiile de urmaşi;
c. la mai mult de zece ani între vârsta de şaisprezece ani şi vârsta de
admitere a pensiei de bătrâneţe, dintre care cinci ani consecutivi pot fi
ceruţi imediat până la cererea de prestaţii, în ceea ce priveşte prestaţiile
de bătrâneţe.
3. Dacă o persoană nu corespunde condiţiilor prevăzute la alineatul b sau alineatul c din
paragraful precedent, dar dacă ea a fost supusă – sau, atunci când este vorba despre
prestaţiile de urmaşi, dacă defunctul a fost supus – legislaţiei Părţii contractante în
cauză cel puţin timp de un an, această persoană sau urmaşii defunctului beneficiază
totuşi, sub rezerva dispoziţilor articolului 27, de prestaţiile calculate în baza sumei
prestaţiei complete şi care nu depăşesc această sumă:
a. în caz de invaliditate sau de deces, proporţional cu numărul anilor
compleţi de domiciliere a persoanei interesate sau a defunctului
conform acestei legislaţii, între data la care ea a împlinit vârsta de
şaisprezece ani şi data la care a survenit incapacitatea de lucru urmată
de invaliditate sau deces, după caz, în raport cu două treimi din
numărul de ani care s-au scurs între aceste două date, fără să se fi ţinut
cont de de anii posteriori vârstei de admitere la pensia de bătrâneţe;
b. în caz de bătrâneţe, proporţional cu anii compleţi de domiciliere de
persoana interesată în baza acestei legislaţii, între data la care ea a
împlinit vârsta de şaisprezece ani şi data la care ea a împlinit vârsta de
admitere la pensia de bătrâneţe, în raport cu treizeci de ani.
4. Anexa IV menţionează, pentru fiecare Parte contractantă în cauză, prestaţiile
prevăzute de legislaţia sa, cărora li se aplică dispoziţiile paragrafului 2 sau paragrafului 3
ale prezentului articol.
8

5. Fiecare Parte contractantă interesată va notifica, în conformitate cu dispoziţiile


paragrafului 1 al articolului 81, orice amnedament indicat la anexa IV. Dacă acest
amendament rezultă din adoptarea unei noi legislaţii, notificarea va fi efectuată într-
un termen de trei luni de la data publicării acestei legislaţii sau, dacă această
legislaţiei este publicată până la data de ratificare a prezentei convenţii, la data acestei
ratificări.

6. Dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol nu aduce atingere dispoziţiilor din


legislaţia nici uneia din Părţile contractante, în ceea ce priveşte participarea
persoanelor interesate la administrarea şi la jurisdicţiile securităţii sociale.

7. Pot fi prevăzute modalităţi specifice, în ceea ce priveşte admiterea la asigurarea


voluntară sau facultativă continuă a persoanelor care nu domiciliază pe teritoriul unei
Părţi contractante în cauză, sau în ceea ce priveşte beneficierea de prestaţiile acordate
în calitate de regimuri tranzitorii, în măsura în care aceste modalităţi sunt menţionate
la anexa VII.

Articolul 9

1. Beneficierea de dispoziţiile convenţiilor de securitate socială menţinute în vigoare în


virtutea paragrafului 3 al articolului 6, precum şi de dispoziţiile convenţiilor de
securitate socială încheiate în virtutea paragrafului 1 al articolului 7, poate fi extins
asupra resortisanţilor oricărei Părţi contractante, de comun acord între Părţile legate
prin aceste dispoziţii.
2. Anexa V menţionează dispoziţiile convenţiilor de securitate socială menţinute în
vigoare în virtutea paragrafului 3 al articolului 6 şi a cărei beneficiere este extinsă,
conform dispoziţiilor din paragraful 1 al prezentului articol, asupra resortisanţilor
fiecărei Părţi contractante.
3. Părţile contractante interesate vor notifica, conform dispoziţiilor paragrafului 1 al
articolului 81, dispoziţiile convenţiilor de securitate socială încheiate de ele în virtutea
paragrafului 1 al articolului 7, a cărei beneficiere este extinsă, conform dispoziţiilor
paragrafului 1 al prezentului articol, asupra resortisanţilor oricărei Părţi contractante.
Dispoziţiile acestor convenţii vor fi înscrise în anexa V.
4. Două sau mai multe Părţi contractante legate prin aceste dispoziţii menţionate în
anexa V vor putea aduce de comun acord în această anexă, în ceea ce le priveşte,
amendamentele corespunzătoare notificându-le conform dispoziţiilor paragrafului 1 al
articolului 81.

Articolul 10

Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează admiterea la asigurarea voluntară


sau facultativă continuă pentru completarea perioadelor de asigurare, instituţia care aplică
această legislaţie ţine cont în această privinţă, în măsura necesară în scopul totalizării, de
perioadele complete de asigurare în baza legislaţiei oricărei Părţi contractante, precum şi,
dacă e cazul, de perioadele complete de domiciliere după vârsta de şaisprezece ani în
9

baza legislaţiei cu caracter non contributiv a oricărei alte Părţi contractante, ca şi atunci
când este vorba despre perioadele complete de asigurare în baza legislaţiei primei Părţi.

Articolul 11

1. Dacă prezenta convenţie nu dispune altfel, prestaţiile în numerar de invaliditate, de


bătrâneţe sau de urmaşi, rentele de accident de muncă sau boli profesionale şi
alocaţiile de deces primite conform legislaţiei uneia sau mai multor Părţi contractante
nu pot fi supuse niciunei reduceri, modificări, suspendări, omiteri, confiscări din
cauza că beneficiarul domiciliază pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât cea
unde se află instituţia debitoare.
2. Totuşi, în pofida dispoziţiilor paragrafului 1 şi 2 al articolului 8, prestaţiile de
invaliditate, de bătrâneţe sau de urmaşi menţionate în anexa IV sunt calculate în
conformitate cu dispoziţiile alineatului a sau alineatului b de la paragraful 3 al
articolului 8, după caz, atunci când beneficiarul domiciliază pe teritoriul unei Părţi
contractante alta decât cea unde se află instituţia debitoare.
3. Dispoziţiile paragrafului 1 şi 2 al prezentului articol nu sunt aplicabile prestaţiilor
următoare, în măsura în care ele sunt înscrise în anexa VI:
a) prestaţiile speciale cu caracter noncontributiv, acordate persoanelor care sunt
incapabile să-şi câştige pentru viaţă din cauza stării sănătăţii lor;
b) prestaţiile speciale cu caracter noncontributiv acordate persoanelor care nu pot
beneficia de prestaţii normale;
c) prestaţiile acordate în calitate de regimuri tranzitorii;
d) prestaţiile speciale acordate în calitate de ajutoare sau în situaţia de necesitate.
4. Fiecare Parte contractantă interesată va notifica, în conformitate cu dispoziţiile
paragrafului 1 al articolului 81, orice amendament care va fi adus la anexa VI. Dacă
acest aamendament rezultă din adoptarea unei noi legislaţii, notificarea va fi efectuată
într-un termen de trei luni de la data publicării acestei legislaţii sau, dacă această
legislaţie este publicată până la data ratificării prezentei convenţii, la data acestei
ratificări.
5. Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează rambursarea cotizaţiilor condiţiei
ca persoana interesată să se fi supus asigurării obligatorii, această condiţie nu este
considerată ca îndeplinită atât timp cât persoana interesată se supune asigurării
obligatorii aplicând legislaţia oricărei Părţi contractante.
6. Părţile contractante vor regla, prin acorduri bilaterale sau multilaterale, servirea
prestaţiilor vizate la paragraful 1 al prezentului articol, care se cuvin persoanelor
admise să beneficieze de dispoziţiile prezentei convenţii, atunci când aceste persoane
domiciliază pe teritoriul unui Stat care nu este Parte contractantă.

Articolul 12

Regulile de revalorizare prevăzute de legislaţia unei Părţi contractante sunt aplicabile


prestaţiilor cuvenite în baza acestei legislaţii conform dispoziţiilor prezentei convenţii.

Articolul 13
10

1. În afară de ceea ce se referă la prestaţiile de invaliditate, de bătrâneţe, de urmaşi sau


de boli profesionale, care sunt plătite de instituţiile a două sau a mai multor Părţi
contractante conform dispoziţiilor articolului 29 sau de la alineatul b al articolului 47,
prezenta convenţie nu poate acorda şi nici menţine dreptul de a beneficia de mai
multe prestaţii de aceeaşi natură sau de mai multe prestaţii care se raportă la aceeaşi
perioadă de asigurare obligatorie.
2. Clauzele de reducere, de suspendare sau de omitere prevăzute de legislaţia unei Părţi
contractante, în cazul cumulului unei prestaţii cu alte prestaţii sau cu alte venituri, sau
din cauza exercitării unei activităţi profesionale, sunt împotriva beneficiarului, chiar
dacă este vorba de prestaţii primite în baza legislaţiei altei Părţi contractante sau dacă
este vorba de venituri obţinute sau de o activitate exercitată pe teritoriul unei alte Părţi
contractante. Totuşi, pentru aplicarea acestei reguli, nu s-a ţinut cont de prestaţiile de
aceeaşi natură de invaliditate, de bătrâneţe, de urmaşi sau de boli profesionale care
sunt lichidate de instituţiile a două sau a mai multor Părţi contractante în conformitate
cu dispoziţiile articolului 29 sau ale alineatului b din articolul 47.

Titlul II – Dispoziţii cu privire la legislaţia aplicabilă

Articolul 14

În ceea ce priveşte persoanele admise să beneficieze de dispoziţiile prezentei convenţii,


legislaţia aplicabilă este determinată în conformitate cu următoarele dispoziţii:
a) lucrătorii salariaţi angajaţi pe teritoriul unei Părţi contractante se supun legislaţiei
acestei Părţi, chiar dacă ei domiciliază pe teritoriul altei Părţi contractante sau dacă
întreprinderea sau patronul care i-a angajat are sediul sau domiciliul pe teritoriul unei
alte Părţi contractante;
b) lucrătorii care exercită activitatea lor profesională la bordul unei nave sub pavilionul
unei Părţi contractante se supun legislaţiei acestei Părţi;
c) lucrătorii independenţi care îşi exercită activitatea profesională pe teritoriul unei Părţi
contractante se supun legislaţiei acestei Părţi, chiar dacă ei domiciliază pe teritoriul
altei Părţi contractante;
d) funcţionarii şi personalul asimilat se supun legislaţiei Părţii contractante careia îi
aparţine administraţia care îi angajează.

Articolul 15

1. Regula enunţată la alineatul a al articolului 14 cuprinde următoarele excepţii sau


particularităţi:
a. i. lucrătorii salariaţi angajaţi pe teritoriul unei Părţi contractante de o întreprindere de
care ei depind în mod firesc, care sunt detaşaţi pe teritoriul altei Părţi contractante de
către această întreprindere pentru a efectua un lucru în favoarea ei, rămân a fi supuşi
legislaţiei primei Părţi, cu condiţia că durata prevăzută pentru acest lucru nu
depăşeşte douăsprezece luni şi că ei nu sunt detaşaţi să înlocuiască alţi lucrători care
şi-au încheiat perioada lor de detaşare;
11

ii. dacă durata lucrului care trebuie efectuat, este prelungită în virtutea unor
circumstanţe imprevizibile dincolo de durata prevăzută iniţial şi întrece perioada
de douăsprezece luni, legislaţia primei Părţi rămâne a fi aplicabilă până la
terminarea acestui lucru, sub rezerva acordului cu autorităţile competente ale celei
de-a doua Părţi sau organul desemnat de ea;
b. i. lucrătorii salariaţi din transporturile internaţionale angajaţi pe teritoriul a două sau a
mai multe Părţi contractante în calitate de personal rulant sau navigant, în serviciul
unei întreprinderi care-şi are sediul pe teritoriul unei Părţi contractante şi care
efectuează, în contul altuia sau în propriul său cont, transportul de pasageri sau de
mărfuri, feroviar, rutier, aerian sau de navigaţie internă, se supun legislaţiei acestei
din urmă Părţi.
ii. totuşi, dacă ei sunt angajaţi de către o sucursală sau o reprezentanţă permanentă pe
care întreprinderea dată o posedă pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât cea
unde ea îşi are sediul, ei se supun legislaţiei Părţii contractante pe teritoriul căreia se
află această sucursală sau reprezentanţa ei permanentă;
iii. dacă ei sunt angajaţi preponderent pe teritoriul Părţii contractante unde domiciliază,
ei se supun legislaşiei acestei Părţi, chiar dacă întreprinderea care îi angajează nu are
nici sediul, nici sucursala, nici reprezentanţa permanentă pe acest teritoriu;
c. i. lucrătorii salariaţi alţii decât cei din transporturile internaţionale, care exercită în
mod firesc activitatea pe teritoriul a două sau a mai multor Părţi contractante, se
supun legislaţiei Părţii contractante pe teritoriul căreia ei domiciliază, dacă ei exercită
o parte din activitatea lor pe acest teritoriu sau dacă ei aparţin mai multor întreprideri
sau mai mulor patroni care au sediul sau domiciliul pe teritoriul diferitor Părţi
contractante,
ii. în alte cazuri, ei se supun legislaţiei Părţii contractante pe teritoriul căreia
întreprinderea sau patronul care i-a angajat îşi au sediul sau domiciliul;
d. lucrătorii salariaţi angajaţi pe teritoriul unei Părţi contractante de către o întreprindere
care îşi are sediul pe teritoriul altei Părţi contractante şi care este traversat de frontiera
comună a acestor Părţi se supun legislaţiei Părţii contractante pe teritoriul căreia
această întreprindere îşi are sediul.

2. Regula enunţată la alineatul b al articolului 14 implică următoarele excepţii:


a) lucrătorii salariaţi, angajaţi de către o întreprindere la care aparţin în mod firesc, fie pe
teritoriul unei Părţi contractante, fie la bordul unei nave sub pavilionul unei Părţi
contractante, care sunt detaşaţi de către această întreprindere în scopul efectuării unui
lucru în contul său la bordul unei nave sub pavilionul altei Părţi contractante, rămân a
se supune legislaţiei primei Părţi, sub rezerva condiţiilor prevăzute la alineatul a de la
paragraful 1 al prezentului articol;
b) lucrătorii care îşi exercită în mod firesc activitatea în apele teritoriale sau într-un port
al unei Părţi contractante la bordul unei nave sub pavilionul altei Părţi contractante,
fără a aparţine echipajului acestei nave, se supun legislaţiei primei Părţi;
c) lucrătorii salariaţi angajaţi la bordul unei nave sub pavilionul unei Părţi contractante,
care sunt remuneraţi pentru această angajare de către o întreprindere sau o persoană
care are sediul sau domiciliul pe teritoriul altei Părţi contractante, se supun legislaţiei
ultimei Părţi, dacă ei au domiciliul pe teritoriul ei; întreprinderea sau persoana care
achită remunerarea în aplicarea acestei legislaţii este considerată ca patron.
12

3. Regula enunţată la alineatul c al articolului 14 are următoarele excepţii sau


particularităţi:
a) lucrătorii independenţi care domiciliază pe teritoriul unei Părţi contractante şi îşi
exercită activitatea pe teritoriul altei Părţi contractante se supun legislaţiei primei
Părţi:
dacă Partea a doua nu posedă legislaţie care le-ar fi aplicabilă,
sau
ii. dacă, conform legislaţiilor acestor două Părţi în cauză, lucrătorii independenţi
i se supun din cauză că ei domiciliază pe teritoriul acestor Părţi;
b) lucrătorii independenţi care în mod firesc îşi exercită activitatea pe teritoriul a două
sau mai multe Părţi contractante se supun legislaţiei Părţii contractante pe teritoriul
căreia domiciliază, dacă ei exercită o parte din activitatea lor pe acest teritoriu sau
dacă, conform acestei legislaţii, i se supun numai pentru că domiciliază pe teritoriul
celei din urmă Părţi;
c) în cazul când lucrătorii independenţi vizaţi la alineatul precedent nu exercită o parte
din activitatea lor pe teritoriul Părţii contractante unde ei domiciliază, sau dacă,
conform legislaţiei acestei Părţi, ei nu i se supun numai din motivul domicilierii lor
sau dacă Partea dată nu posedă o legislaţie care le-ar fi aplicabilă, ei se supun
legislaţiei determinate de comun acord între Părţile contractante sau interesate sau
între autorităţile lor competente.
4. dacă, în virtutea paragrafelor precedente ale prezentului articol, un lucrător se supune
legislaţiei unei Părţi contractante pe teritoriul căreia el nu exercită nici o activitate
profesională, această legislaţie i se aplică ca şi cum ar exercita o asemenea activitate
pe teritoriul acestei Părţi.

Articolul 16

1. Dispoziţiile articolelor 14 şi 15 nu sunt aplicabile în materie de asigurare voluntară


sau facultativă continuă.
2. În cazul în care aplicarea legislaţiilor a două sau a mai multe Părţi contractante ar
avea efectul să producă afilierea la un regim de asigurare obligatorie şi de a permite
admiterea simultană la unul sau la mai multe regimuri de asigurare voluntară sau
facultativă continuă, persoana interesată se supune în exclusivitate, regimului de
asigurare obligatorie. Totuşi, în materie de invaliditate, de bătrâneţe şi de deces
(pensii), nu s-a adus atingere dispoziţiilor legislaţiei niciuneia din Părţile contractante
care permit cumulul de afiliere la asigurarea voluntară sau facultativă continuă şi
asigurarea obligatorie.
3. În cazul în care aplicarea legislaţiei celor două sau mai multor Părţi contractante ar
avea drept efect de a permite admiterea la două sau la mai multe regimuri de
asigurare voluntară sau facultativă continuă, persoana interesată nu poate fi admisă
decât la un regim de asigurare voluntară sau facultativă continuă a Părţii contractante
pe teritoriul căreia domiciliază sau, dacă nu domiciliază pe teritoriul uneia din aceste
Părţi, la cea dintre ele pentru legislaţia căreia a optat.

Articolul 17
13

1. Dispoziţiile de la alineatul a al articolului 14 sunt aplicabile membrilor personalului


serviciului misiunilor diplomatice sau posturilor consulare sau servitorilor privaţi sau
serviciilor de agenţi ale acestor misiuni sau posturi.
2. Totuşi, lucrătorii salariaţi vizaţi la paragraful precedent, care sunt resortisanţi ai Părţii
contractante, Stat care acreditează sau Stat care trimite, pot opta pentru aplicarea
legislţaiei acestei Părţi. Acest drept de opţiune nu poate fi exercitat decât o singură
dată, în cele trei luni care urmează după intrarea în vigoare a prezentei convenţii sau
la data la care persoana interesată este angajată de misiunea diplomatică sau postul
consular sau intră în serviciul privat de agenţi al acestei misiuni sau al acestui post,
după caz. Această opţiune capătă efect la data la care este exercitată.

Articolul 18

Autorităţile competente a două sau a mai multor Părţi contractante pot prevedea, de
comun acord, excepţii de la dispoziţiile articolele 14 – 17 în favoarea persoanelor
interesate.
Dacă este nevoie, aplicarea dispoziţiilor paragrafului precedent este subordonată unei
cereri a lucrătorilor interesaţi şi, dacă este cazul, a patronilor lor. În afară de aceasta,
ea constituie obiectul unei decizii prin care autoritatea competentă a Părţii
contractante, a cărei legislaţie ar trebui să fie aplicate, constată că aceşti lucrători
încetează de a se supune acestei legislaţii pentru a se supune efectiv legislaţiei altei
Părţi contractante.

Titlul III – Dispoziţii specifice pentru diferite categorii de prestaţii

Capitolul 1 – Boală şi maternitate

Articolul 19

Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează dobândirea, menţinerea sau


recuperarea dreptului la prestaţii la sfârşitul perioadei de asigurare, instituţia
competentă a acestei Părţi ţine cont în această privinţă, în măsura necesară în scopul
totalizării, de perioadele complete de asigurare în baza legislaţiei oricărei alte Părţi
contractante, precum şi, dacă este cazul, de perioadele complete de domiciliere
realizate după vârsta de şaisprezece ani în baza legislaţiei cu caracter necontributiv a
oricărei alte Părţi contractante, ca şi în cazul perioadelor complete de asigurare
realizate în baza legislaţiei primei Părţi.
Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează admiterea la asigurarea obligatorie la
încheierea perioadei de asigurare, perioadele complete de asigurare realizate în baza
legislaţiei oricărei alte Părţi contractante, precum şi, dacă este cazul, perioadele de
domiciliere realizate după vârsa de şaisprezece ani în baza legislaţiei cu caracter non
contributiv a oricărei alte Părţi contractante, sunt luate în considerare, în măsura
necesară, în scopul totalizării, ca şi în cazul perioadelor complete de asigurare
realizate în baza legislaţiei primei Părţi.

Articolul 20
14

1. Persoanele care domiciliază pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul
competent şi satisfac condiţiile cerute de legislaţia acestui Stat pentru a avea dreptul
la prestaţii, ţinând cont, dacă este cazul, de dispoziţiile articolului 19, beneficiază pe
teritoriul Părţii contractante unde domiciliază de:
a) prestaţii în natură, alocate instituţiei competente, de instituţia de la locul de
domiciliere, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care această instituţie o aplică,
ca şi în cazul când persoanele sunt afiliate la ea;
b) prestaţii în numerar, alocate de către instituţia competentă, conform
dispoziţiilor ligislaţiei pe care o aplică, ca şi cum aceste persoane domiciliau
pe teritoriul Statului competent. Totuşi, după un acord între instituţia
competentă de la locul de domiciliere, prestaţiile în numerar pot fi deopotrivă
alocate de către intermediarul acestei din urmă instituţii în contul instituţiei
competente.
2. Dispoziţiile paragrafului precedent sunt aplicabile prin analogie membrilor familiei
care domiciliază pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul competent, în
ceea ce priveşte beneficierea de prestaţiile în natură.
3. Prestaţile pot fi alocate lucrătorilor frontalieri şi de instituţia competentă pe teritoriul
Statului competent, conform dispoziţiilor legislaţiei acestui Stat ca şi cum ei
domiciliază pe teritoriul său. Totuşi, membrii familiei lor sunt admişi să beneficieze
de prestaţiile în natură în baza aceloraşi condiţii prescrise sub rezerva unui acord
între autorităţile competente ale Părţilor contractante interesate sau, în lipsa unui
astfel de acord, când există autorizarea prealabilă a instituţiei competente, în afara
cazurilor de urgenţă.
4. Dacă persoanele vizate în prezentul articol, altele decât lucrătorii frontalieri sau
membrii familiilor lor, se află pe teritoriul Statului competent, ele beneficiază de
prestaţii conform dispoziţiilor legislaţiei acestui Stat, ca şi cum ele domiciliază pe
teritoriul său, chiar dacă ele au beneficiat deja de prestaţii pentru acelaşi caz de boală
sau de maternitate până la începutul şederii lor.
5. Dacă persoanele vizate în prezenul articol îşi transferă domiciliul pe teritoriul Statului
competent, ele beneficiază de prestaţii conform dispoziţiilor legislaţiei acestui Stat,
chiar dacă ele au beneficiat de prestaţii pentru acelaşi caz de boală sau de maternitate
până la transferarea domiciliului lor.

Articolul 21

1. Persoanele care satisfac condiţiile cerute de legislaţia Statului competent pentru a


avea dreptul la prestaţii ţinând cont, dacă este cazul, de dispoziţiile articolului 19, şi
a) a căror stare necesită imediat prestaţii în cursul unei aflări pe teritoriul unei
Părţi contractante altul decât Statul competent, sau
b) care, după ce au fost admise să beneficieze de prestaţiile care trebuie plătite de
instituţia competentă, sunt autorizate de către această instituţie să se întoarcă
pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul competent unde
domiciliază, sau să-şi transfere domiciliul pe teritoriului unei Părţi
contractante alta decât Statul competent, sau
15

c) care sunt autorizate de către instituţia competentă să se întoarcă pe teritoriul


unei Părţi contractante alta decât Statul competent, pentru a primi acolo
îngrijirile corespunzătoare stării lor,
beneficiază:
i. de prestaţii în natură, alocate din contul instituţiei competente de către instituţia de la
locul de şedere sau de domiciliere, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică
această instituţie, ca şi cum aceste persoane au fost afiliate la ea, în limita duratei fixate,
dacă este cazul, de către legislaţia Statului competent;
ii. de prestaţii în numerar, alocate de instituţia competentă, conform dispoziţiilor
legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum aceste persoane se aflau pe teritoriul Statului
competent. Totuşi, după un acord între instituţia competentă şi instituţia de la
locul de şedere sau de domiciliere, prestaţiile în numerar pot fi alocate deopotrivă
şi prin intermediul acestei instituţii în contul instituţiei competente.
2. a. autorizarea vizată la alineatul b al paragrafului precedent nu poate fi refuzată decât
dacă transferarea celui interesat este de natură să compromită starea lui de sănătate
sau aplicarea unui tratament medical;
b. autorizarea vizată la alineatul c al paragrfaului precedent nu poate fi refuzată
atunci când îngrijirile despre care este vorba pot fi acordate persoanei interesate pe
teritoriul Părţii contractante unde domiciliază.
3. Dispoziţiile paragrafelor precedente ale prezentului articol sunt aplicabile prin
analogie membrilor familiei, în ceea ce priveşte beneficierea de prestaţiile în natură.

Articolul 22

1. Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează acordarea prestaţiilor în natură


membrilor familiei cu condiţia ca ei să fie personal asiguraţi, dispoziţiile articolelor
20 şi 21 nu sunt aplicabile membrilor familiei unei persoane care se supune acestei
legislaţii decât dacă ei sunt afiliaţi personal fie la aceeaşi instituţie a Părţii în cauză la
care este afiliată această persoană, fie unei alte instituţii a Părţii în cauză care acordă
prestaţii corespunzătoare.
2. Dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede ca calcularea prestaţiilor în numerar
să se bazeze pe un câştig mediu, instituţia competentă a acestei Părţi determină acest
câştig mediu exclusiv în funcţie de câştigurile constatate în perioadele realizate în
baza legislaţiei date.
3. Dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede ca calcularea prestaţiilor în numerar să
se bazeze pe un câştig standard, instituţia competentă a acestei Părţi ţine cont exclusiv
de câştigul standard sau, dacă este cazul, de media câştigurilor standarde
corespunzătoare perioadelor complete realizate în baza legislaţiei dată.
4. Dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede ca suma prestaţiilor în natură să
varieze în dependenţă de numărul membrilor familiei, instituţia competentă a acestei
Părţi ţine cont deopotrivă de membrii familiei care domiciliază pe teritoriul altei Părţi
contractante, ca şi cum ei domiciliau pe teritoriului primei Părţi.

Articolul 23
16

Şomerii care satisfac condiţiile cerute de legislaţia Părţii contractante căreia îi revine
obigaţia să plătească prestaţiile de şomaj pentru a avea dreptul la prestaţii în natură,
ţinând cont, de dispoziţiile articolului 19, beneficiază de prestaţiile în natură, precum şi
membrii familiei lor, atunci când ei domiciliază pe teritoriul unei alte Părţi contractante.
În acest caz, prestaţiile în natură sunt alocate de către instituţia de la locul de domiciliu,
conform dispoziţiilor legislaţiei pe care această instituţie o aplică, ca şi cum persoana
interesată avea dreptul la aceste prestaţii în virtutea acestei legislaţii, dar responsabilitatea
îi revine instituţiei competente a primei Părţi.

Articolul 24

1. Dacă titularul pensiei sau rentei cuvenite conform legislaţiei a două sau a mai multor
Părţi contractante are dreptul la prestaţii în natură conform legislaţiei Părţii
contractante pe teritoriul căreia domiciliază, ţinând cont, dacă este cazul, de
dispoziţiile articolului 19, aceste prestaţii sunt alocate acestui titular şi membrilor
familiei sale de către instituţia de la locul de domiciliu şi în responsabilitatea acestei
instituţii, ca şi cum el era titularul unei pensii sau a unei rente cuvenite în
conformitate numai cu legislaţia acestei Părţi.
2. Dacă titularul unei pensii sau rentei cuvenite conform legislaţiei unei Părţi
contractante, sau a unei pensii sau rente cuvenite conform legislaţiei a două sau a mai
multor Părţi contractante, nu are dreptul la prestaţii în natură conform legislaţiei Părţii
contractante pe teritoriul căreia domiciliază, el beneficiază totuşi de aceste prestaţii,
precum şi membrii familiei sale, cu condiţia că el are dreptul la prestaţii în virtutea
legislaţiei primei Părţi sau a uneia din primele Părţi, ţinând cont, dacă este cazul, de
dispoziţiile articolului 19, sau dacă el ar fi avut dreptul, dacă domicilia în una din
aceste Părţi. Prestaţiile în natură sunt alocare de instituţia de la locul de reşedinţă,
conform dispoziţiilor legislaţiei pe care ea o aplică, ca şi cum persoana interesată ar
avea dreptul la aşa-numitele prestaţii în virtutea acestei legislaţii, dar responsabilitatea
de a le plăti îi revine instituţiei determinate conform regulilor enunţate la paragraful
următor.
3. În cazurile vizate la paragraful precedent, responsabilitatea pentru prestaţiile în natură
îi revine instituţiei determinate conform regulilor următoare:
a) dacă titularul are dreptul la aşa-numitele prestaţii în virtutea legislaţiei unei
singure Părţi contractante, responsabilitatea pentru aceasta îi revine instituţiei
competente ale acestei Părţi;
b) dacă titularul are dreptul la aşa-numitele prestaţii în virtutea legislaţiilor a
două sau a mai multor Părţi contractante, responsabilitatea pentru aceasta îi
revine instituţiei competente a Părţii contractante în baza legislaţiei căreia
titularul a realizat cea mai lungă perioadă de asigurare sau de domiciliere; în
cazul în care aplicarea acestei reguli ar avea drept efect atribuirea
responsabilităţii pentru prestaţii mai multor instituţii, responsabilitatea pentru
aceasta îi revine celei a Părţii contractante la legislaţia căreia titularul a fost
supus în ultimul rând.
4. Dacă membrii familiei titularului unei pensii sau unei rente cuvenite conform
legislaţiei unei Părţi contractante, sau pensii sau rente cuvenite conform legislaţiilor a
două sau a mai multor Părţi contractante, domiciliază pe teritoriul unei Părţi
17

contractante alta decât cea unde domiciliază acest titular, ei beneficiază de prestaţiile
în natură ca şi cum titularul ar domicilia pe acelaşi teritoriu cu ei, cu condiţia că el are
dreptul la aceste prestaţii în virtutea legislaţiei unei Părţi contractante. Aceste prestaţii
sunt alocate de instituţia de la locul de domiciliere a membrilor familiei, conform
dispoziţiilor legislaţiei pe care ea o aplică, ca şi cum ei aveau dreptul la aceste
prestaţii în virtutea acestei legislaţii, dar responsabilitatea pentru aceasta îi revine
instituţiei de la locul de domiciliere a titularului.
5. Dacă membrii familiei vizaţi la paragraful precedent îşi transferă domiciliul pe
teritoriul Părţii contractante unde domiciliază titularul, ei beneficiază de prestaţii,
conform dispoziţiilor legislaţiei acestei Părţi, chiar dacă ei au beneficiat deja de
prestaţii pentru acelaşi caz de boală sau maternitate până la transferul domiciliului lor.
6. Titularul unei pensii sau a unei rente cuvenite conform legislaţiei unei Părţi
contractante, sau a pensiilor sau a rentelor cuvenite conform legislaţiilor a două sau a
mai multor Părţi contractante, care are dreptul la prestaţii în natură conform
legislaţiei uneia din aceste Părţi, beneficiază de aceste prestaţii, de rând cu membrii
familiei sale:
a) pe parcursul unei şederi pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât cea unde
domiciliază, dacă starea lor necesită prestaţii imediate; sau
b) dacă au fost autorizate de instituţia de la locul de domiciliere să se întoarcă pe
teritoriul unei Părţi contractante alta decât cea unde domiciliază, pentru a primi
acolo îngrijirile corespunzătoare stării lor.
7. În cazurile vizate la paragraful precedent, prestaţiile în natură sunt alocate de
instituţia de la locul de şedere, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care ea o aplică, ca
şi în cazul când persoana interesată ar avea dreptul la aceste prestaţii în virtutea
acestei legislaţii, dar responsabilitatea pentru aceasta îi revine instituţiei de la locul de
domiciliere al titularului.
8. Dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede reţinerile cotizaţiilor pe care trebuie să
le plătească titularul pensiei sau rentei pentru garanţia prestaţiilor în natură, instituţia
acestei Părţi, debitoarea unei pensii sau a unei rente, este autorizată să opereze aceste
reţineri atunci când plata prestaţiilor în natură îi revine unei instituţii a aşa-numitei
Părţi în virtutea prezentului articol.

Articolul 25

1. Dacă legislaţia aplicată de instituţia de la locul de domiciliere sau de şedere are mai
multe regimuri de asigurare – boală sau maternitate, dispoziţiile aplicabile alocărilor
prestaţiilor în natură, în cazurile vizate la paragrafele 1 şi 2 ale articolului 20, la
paragraful 1 şi 3 ale articolului 21, în articolul 23 şi la paragrafele 2, 4 şi 6 ale
articolului 24, sunt cele ale unui regim general sau, în lipsa acestuia, ale regimului la
care aparţin lucrătorii industriei.
2. Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează acordarea prestaţiilor unei
condiţii relative la originea afecţiunii, această condiţie nu este opozabilă persoanelor
cărora le este aplicabilă prezenta convenţie, oricare nu ar fi teritoriul Părţii
contractante unde ele domiciliază.
3. Dacă legislaţia unei Părţi contractante fixează o durată maximă pentru acordarea
prestaţiilor, instituţia care aplică această lege poate ţine cont, dacă este cazul, de
18

perioada în care prestaţiile au fost deja alocate de către instituţia unei alte Părţi
contractante pentru acelaşi caz de boală sau de maternitate.

Articolul 26

1. Aplicarea dispoziţiilor articolelor 20, 21, 23 şi 24 între două sau mai multe Părţi
contractante este subordonată încheierii acordurilor bilaterale sau multilaterale între
aceste Părţi, care vor putea să prevadă şi modalităţi specifice corespunzătoare.
2. Acordurile vizate la paragraful precedent vor determina în special:
categoriile de persoane cărora le vor fi aplicabile dispoziţiile articolelor 20, 21, 23 şi
24;
durata în care plata prestaţiilor în natură va putea fi efectuată de către instituţia unei
Părţi contractante, iar responsabilitatea va reveni instituţiei unei alte Părţi
contractante;
condiţiile specifice relative la acordarea protezelor, aparatajului mare şi altor prestaţii
în natură de o mare importanţă;
regulile destinate să evite cumulul de prestaţii de aceeaşi natură;
modalităţile de rambursare a prestaţiilor alocate de către instituţia unei Părţi
contractante sub responsabilitatea instituţiei unei alte Părţi contractante.
3. Două sau mai multe Părţi contractante pot conveni asupra renunţării la orice
rambursare între instituţiile care depind de competenţa lor.

Capitolul 2 – Invaliditate, bătrâneţe şi deces (pensii)

Secţiunea 1 – Dispoziţii comune

Articolul 27

Când o persoană s-a supus succesiv sau alternativ legislaţiilor a două sau a mai multor
Părţi contractante, această persoană sau urmaşii săi beneficiază de prestaţii în
conformitate cu dispoziţiile prezentului capitol, chiar în cazul în care persoanele
interesate ar putea pune în valoare dreptul la prestaţii conform legilaţiei unei sau mai
multor Părţi contractante fără aplicarea aşa-numitor dispoziţii.

Articolul 28

1. Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează dobândirea, menţinerea sau


recuperarea dreptului la prestaţii pentru realizarea perioadelor de asigurare, instituţiile
care aplică această legislaţie ţine cont în scopurile totalizării, de perioadele de
asigurare realizate în baza legislaţiei oricărei alte Părţi contractante, precum şi, dacă
este cazul, de perioadele de domiciliere realizate după vârsta de şaisprezece ani în
baza legislaţiei cu caracter noncontributiv a oricărei alte Părţi contractante, ca şi cum
ar fi vorba despre perioadele de asigurare realizate în baza legislaţiei primei Părţi.
2. Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează dobândirea, menţinerea sau
recuperarea dreptului la prestaţii pentru realizarea perioadelor de domiciliere,
instituţia care aplică această legislaţie ţine cont, în scopul totalizării, de perioadele de
19

asigurare realizate în baza legislaţia oricărei alte Părţi contractante, precum şi, dacă
este cazul, de perioadelor de domiciliere realizate după vârsta de şaisprezece ani în
baza legislaţiei cu caracter noncontributiv a oricărei alte Părţi contractante, ca şi cum
ar fi vorba despre perioadele de domiciliere realizate în baza legislaţia primei Părţi.
3. Dacă, în virtutea legislaţiei unei Părţi contractante, o persoană s-a supus în mod
simultan unui regim cu caracter contributiv şi unui regim cu caracter noncontributiv
pentru aceeaşi circumstanţă, instituţia oricărei alte Părţi contractante în cauză ţine
cont, întru aplicarea paragrafelor 1 sau 2 ale prezentului articol, de cea mai lungă
perioadă de asigurare sau de domiciliere realizate în baza legislaţia primei Părţi.
4. Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează acordarea anumitor prestaţii
condiţiei ca perioadele de asigurare să fie realizate în cadrul unei profesii supuse unui
regim special sau, dacă este cazul, în cadrul unei profesii sau angajări determinată,
perioadele realizate în baza legislaţiilor altor Părţi contractante nu sunt luate în
considerare la acordarea acestor prestaţii decât dacă ele au fost realizate în baza unui
regim corespunzător sau, în lipsa acestuia, în aceeaşi profesii sau, dacă este cazul, în
timpul aceleeaşi anagajări. Dacă, ţinând cont de perioadele astfel realizate persoana
interesată nu corespunde condiţiilor cerute pentru a beneficia de aşa-numitele
prestaţii, aceste perioade sunt luate în considerare pentru acordarea prestaţiilor
regimului general sau, regimului aplicabil muncitorilor sau funcţionarilor, după caz.
5. Dacă legislaţia unei Părţi contractante, care nu cere nici o durată de asigurare sau de
vechime în muncă pentru începerea sau determinarea dreptului la prestaţii,
subordonează această acordare condiţiei ca persoana interesată sau, dacă este vorba
de prestaţii de urmaşi, defunctul să se fi supus acestei legislaţii la momentul realizării
eventualităţii, această condiţie este cerută pentru a fi îndeplinită dacă persoana
interesată sau defunctul, dacă este cazul, se supusese la acel moment legislaţiei unei
alte Părţi contractante.
6. Dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede ca perioada în care o pensie sau o rentă
este alocată poate fi luată în considerare pentru dobândirea, menţinerea sau
recuperarea dreptului la prestaţii, instituţia competentă a acestei Părţi ţine cont, în
acest scop, de perioada în care o pensie sau o rentă a fost alocată conform legislaţiei
oricărei alte Părţi contractante.

Articolul 29

1. Instituţia fiecărei Părţi contractante legislaţiei căreia se supune persoana considerată


determină, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică, dacă persoana interesată
satisface condiţiile cerute pentru a avea dreptul la prestaţii, ţinând cont, dacă este
cazul, de dispoziţiile articolului 28.
2. În cazul când persoana interesată satisface aceste condiţii, aşa-numita instituţie
calculează suma teoretică a prestaţiei la care ar putea pretinde dacă toate perioadele
de asigurare şi domiciliere, realizate în baza legislaţiei Părţilor contractante în cauză
şi luate în considerare în conformitate cu dispoziţiile articolului 28, pentru
determinarea dreptului, fusese realizată numai în baza legislaţiei pe care ea o aplică.
3. Totuşi,
20

a) dacă este vorba de prestaţiile a căror sumă este independentă de durata


perioadelor realizate, această sumă este considerată ca o sumă teoretică vizată la
paragraful precedent;
b) dacă este vorba de prestaţiile menţionate în anexa 4, suma teoretică vizată la
paragraful precedent poate fi calculată în baza şi conform sumei prestaţiei
complete:
i. în caz de invaliditate sau deces, proporţional duratei totale a perioadelor de
asigurare şi de domiciliere realizate de către persoana interesată sau de
defunct până la realizarea eventualităţii în baza legislaţiei tuturor Părţilor
contractante în cauză şi luate în calcul în conformitate cu dispoziţiile
articolului 28, în raport cu două treimi din numărul anilor care s-au scurs de la
data la care persoana interesată sau defunctul a împlinit vârsta de şaisprezece
ani şi data la care a survenit incapacitatea de lucru urmată de invaliditate sau
deces, după caz, fără ca să se ţină cont de anii posteriori vârstei de admitere la
pensia de bătrâneţe;
ii. în caz de bătrâneţe, proporţional cu durata totală a perioadelor de asigurare
şi de domiciliere realizate de către persoana interesată în baza legislaţiei
oricărei Părţi contractante în cauză şi luate în calcul conform dispoziţiilor din
articolul 28, în raport ce treizeci de ani, fără ca să se ţină cont de anii
posteriori vârstei de admitere la pensia de bătrâneţe.
4. Instituţia în cauză fixează apoi suma efectivă a prestaţiei pe care ea trebuie s-o acorde
persoanei interesate în baza sumei teoretice calculate în conformitate cu dispoziţiile
paragrafului 2 sau paragrafului 3 din prezentul articol, după caz, proporţional cu
durata perioadelor complete de asigurare sau de domiciliere încheiate până la
realizarea eventualităţii în baza legislaţiei pe care o aplică, în raport cu durata totală a
perioadelor complete de asigurare şi de domiciliere încheiate până la realizarea
eventualităţii în baza legislaţiilor tuturor Părţilor contractante în cauză.
5. În cazurile când legislaţia unei Părţi contractante prevede că suma prestaţiilor sau a
anumitor elemente ale prestaţiilor este proporţională cu durata perioadelor complete
de asigurare sau de domiciliere, instituţia competentă a acestei Părţi poate începe
calcularea direct din aceste prestaţii sau elemente de prestaţii, numai în funcţie de
perioadele realizate în baza legislaţiei pe care o aplică, în pofida dispoziţiilor
paragrafului 2-4 din prezentul articol.

Articolul 30

1. Pentru calcularea sumei teoretice vizate la pargarful 2 al articolului 29:


a) dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede ca calcularea prestaţiilor să se
bazeze pe un câştig mediu, o cotizaţie medie, o majorare medie sau pe o relaţie
care existase, în timpul perioadelor de asigurare, între câştigul brut al persoanei
interesate şi media câştigurilor brute a tuturor persoanelor asigurate cu excepţia
ucenicilor, aceste cifre medii sau proporţionale sunt determinate de către instituţia
competentă a acestei Părţi doar în baza perioadelor realizate în baza legislaţiei
acestei Părţi sau câştigului brut perceput de către persoana interesată doar în
aceste perioade;
21

b) dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede ca calcularea prestaţiilor să se


bazeze pe suma câştigurilor, cotizaţiilor sau majorărilor eventuale, câştigurile,
cotizaţiile sau majorările care trebuie luate în considerare de instituţia competentă
a acestei Părţi, cu titlul de perioade realizate în baza legislaţiilor altor Părţi
contractante, sunt determinate în baza mediei câştigurilor, cotizaţiilor sau
majorărilor constatate pentru perioadele realizate în baza legislaţiei primei Părţi;
c) dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede ca calcularea prestaţiilor să se
bazeze pe un câştig sau pe o sumă standard, câştigul sau suma care trebuie luată în
considerare de către instituţia competentă a acestei Părţi, cu titlu de perioade
realizate în baza legislaţiilor altor Părţi contractante, este egal cu câştigul sau
suma standard sau, dacă este cazul, cu media câştigurilor sau sumelor standard
corespunzătoare perioadelor realizate în baza legislaţiei primei Părţi;
d) dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede ca calcularea prestaţiilor se
bazează, pentru anumite perioade pe suma câştigurilor şi, pentru alte perioade, pe
un câştig sau o sumă standard, instituţia competentă a acestei Părţi ia în
considerare, cu titlu de perioade realizate în baza legislaţiilor altor Părţi
contractante câştigurile sau sumele determinate în conformitate cu dispoziţiile
alineatului b sau ale alineatului c de la prezentul paragraf, după caz; dacă, pentru
toate perioadele realizate în baza legislaţiei primei Părţi, calcularea prestaţiilor se
bazează pe un câştig sau pe o sumă standard, câştigul care trebuie luat în
considerare de către instituţia competentă a acestei Părţi, cu titlu de perioade
realizate în baza legislaţiilor altor Părţi contractante, este egal cu câştigul fictiv
care corespunde cu acest câştig sau sumă standard.
2. Dacă legislaţia unei Părţi contractante cuprinde reguli de revalorificare a elementelor
luate în considerare pentru calcularea prestaţiilor, aceste reguli sunt aplicabile, dacă
este cazul, elementelor luate în considerare de către instituţia competentă a acestei
Părţi, în conformitate cu dispoziţiile paragrafului precedent, cu titlu de perioade
realizate în baza legislaţiilor altor Părţi contractante.
3. Dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede ca suma prestaţiilor să varieze cu
numărul membrilor de familie instituţia competentă a acestei Părţi ţine cont şi de
membrii familiei care domiciliază pe teritoriul unei alte Părţi contractante, ca şi cum
ei domiciliau pe teritoriul primei Părţi.

Articolul 31

1. În pofida dispoziţiilor articolului 29, dacă durata totală a perioadelor de asigurare sau
de domiciliere realizate în baza legislaţiei unei Părţi contractante nu atinge un an şi
dacă, ţinând cont doar de aceste perioade, nici un drept la prestaţii nu este dobândit în
virtutea acestei legislaţii, instituţia acestei Părţi nu este obligată să acorde prestaţii
pentru aceste perioade.
2. Perioadele vizate la paragraful precedent sunt luate în considerare de către instituţia
fiecărei alte Părţi contractante în cauză pentru aplicarea dispoziţiilor articolului 29, cu
excepţia celor de la paragraful 4 al acestui articol.
3. Totuşi, în cazul când aplicarea dispoziţiilor de la paragraful 1 al prezentului articol ar
avea efectul de a elibera instituţiile în cauză de obligaţia de a acorda prestaţii,
prestaţiile sunt acordate în exclusivitate în baza legislaţiei acestei ultime Părţi
22

contractante condiţiile căreia persoana interesată le satisface, ţinând cont de


dispoziţiile articolului 28, ca şi cum toate perioadele vizate la paragraful 1 al
prezentului articol fuseseră realizate în baza legislaţiei acestei Părţi.

Articolul 32

1. În pofida dispoziţiilor articolului 29, dacă durata totală a perioadelor de asigurare sau
de domiciliere realizate în baza legislaţiei unei Părţi contractante este cel puţin egală
cu un an dar este mai mică de cinci ani, instituţia acestei Părţi nu este obligată să
acorde prestaţii de bătrâneţe pentru aceste perioade.
2. Perioadele vizate la paragraful precedent sunt luate în considerare pentru aplicarea
articolului 29, de către instituţia Părţii contractante în baza legislaţiei căreia persoana
considerată a realizat cea mai lungă perioadă de asigurare sau de domiciliere, ca şi
cum aceste perioade fuseseră realizate în baza legislaţiei acestei Părţi. În cazul când,
conform acestei reguli, aşa-numitele perioade ar fi trebuit să fie luate în considerare
de mai multe instituţii, ele sunt luate în considerare de instituţia Părţii contractante
legislaţiei căreia s-a supus persoana în ultimul rând.
3. Instituţia vizată la paragraful 1 al prezentului articol transferă instituţiei vizate la
paragraful 2, o sumă brută de zece ori mai mare decât suma anuală a fracţiunii
prestaţiilor pe care această ultimă instituţie este obligată să o aloce, în conformitate cu
dispoziţiile articolului 29, pentru perioadele realizate în baza legislaţiei aplicate de
prima instituţie. Autorităţile competente ale Părţilor contractante interesate vor
conveni asupra modalităţilor diferite de compensare a plăţilor aferente acestor
perioade.
4. Totuşi, în cazul când aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol ar
avea efectul de a elibera toate instituţiile în cauză de obligaţia de a acorda prestaţii,
prestaţiile sunt acordate în conformitate cu dispoziţiile articolului 29.
5. În cazul când aplicarea dispoziţiilor paragrafului 1 al articolului 31 şi ale paragrafului
1 al prezentului articol ar fi avut efectul de a elibera toate instituţiile în cauză de
obligaţia de a acorda prestaţii, prestaţiile sunt acordate în conformitate cu dispoziţiile
articolului 29, fără a prejudicia dispoziţiile paragrafelor 1 şi 2 ale articolului 31.
6. Aplicarea dispoziţiilor paragrafelor precedente ale prezentului articol între două sau
mai multe Părţi contractante este subordonată încheierii acordurilor bilaterale sau
multilaterale între aceste Părţi şi limitată la cazurile în care persoanele interesate s-au
supus în exclusivitate legislaţiilor acestor Părţi.

Articolul 33

1. Dacă persoana interesată nu întruneşte, la un anumit moment, condiţiile cerute de


legislaţiile tuturor Părţilor contractante în cauză, ţinând cont de dispoziţiile articolului
28, dar satisface numai condiţiile uneia sau a mai multor dintre ele, sunt aplicate
următoarele dispoziţii:
a) suma prestaţiilor cuvenite este calculată în conformitate cu dispoziţiile
paragrafelor 2-4 sau paragrafului 5 al articolului 29, după caz, de către fiecare din
instituţiile competente care aplică o legislaţie a căror condiţii sunt satisfăcute;
b) totuşi,
23

i. dacă persoana interesată corespunde condiţiilor a cel puţin două legislaţii,


fără ca să fie nevoie de a face apel la perioadele de asigurare sau de
domiciliere realizate în baza legislaţiilor a căror condiţii nu sunt satisfăcute,
aceste perioade nu sunt luate în considerare pentru aplicarea dispoziţiilor
paragrafelor 2-4 ale articolului 29;
ii. dacă persoana interesată satisface condiţiile unei singure legislaţii, fără să
fie nevoie de a face apel la dispoziţiile articolului 28, suma prestaţiilor
cuvenite este calculată numai în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei a cărei
condiţii sunt îndeplinite şi ţinându-se cont doar de perioade realizate în baza
acestei legislaţii.
2. Prestaţiile acordate în cazul vizat la paragraful precedent în baza unei sau a mai
multor legislaţii în cauză sunt recalculate din oficiu în conformitate cu dispoziţiile
paragrafelor 2-4 sau ale paragrafului 5 al articolului 29, după caz, pe măsură ce
condiţiile cerute de una sau mai multe legislaţii în cauză au fost recent satisfăcute,
ţinând cont, dacă este cazul, de dispoziţiile articolului 28.
3. Prestaţiile acordate în baza legislaţiei a două sau a mai multor Părţi contractante sunt
recalculate în conformitate cu dispoziţiile paragrafului 1 al prezentului articol, la
cererea persoanelor interesate, atunci când condiţiile cerute de una sau de mai multe
din aceste legislaţii încetează a mai fi îndeplinite.

Articolul 34

1. Dacă suma prestaţiilor la care ar putea pretinde persoana interesată, în baza legislaţiei
unei Părţi contractante, fără aplicarea dispoziţiilor articolelor 28-33, este superioară
sumei prestaţiilor cuvenite în conformitate cu aceste dispoziţii, instituţia competentă a
acestei Părţi este obligată să-i aloce un supliment egal cu diferenţa între aceste două
sume. Plata acestui supliment este achitată de această instituţie.
2. În cazul când aplicarea dispoziţiilor paragrafului precedent ar avea efectul de a atribui
persoanei interesate suplimente din partea instituţiilor a două sau a mai multor Părţi
contractante, ea beneficiază în exclusivitate de suplimentul cel mai mare. Plata
acestui supliment este împărţită între instituţiile competente ale Părţilor contractante
în cauză conform proporţiei corespunzătoare cu raportul care există între suma
suplimentului pe care fiecare din ele ar trebui să o achite dacă doar ea ar fi în cauză şi
suma totală a suplimentelor pe care toate aceste instituţii ar trebui să le aloce.
3. Suplimentul vizat la paragrafele precedente ale prezentului articol este considerat ca
un element al prestaţiilor alocate de către instituţia debitoare. Suma sa este
determinată cu titlu definitiv, afară de cazul când ar putea fi aplicate dispoziţiile
paragrafului 2 sau paragrafului 3 ale articolului 33.

Secţiunea 2 – Dispoziţii specifice pentru invaliditate

Articolul 35

1. În cazul agravării unei invalidităţi pentru care o persoană beneficiază de prestaţii în


baza legislaţiei unei singure Părţi contractante, sunt aplicabile următoarele dispoziţii:
24

a) dacă persoana interesată, de la momentul la care ea beneficiază de prestaţii, nu s-a


supus legislaţiei unei Părţi contractante, instituţia competentă a primei Părţi este
obligată să acorde prestaţiile, ţinând cont de agravare conform dispoziţiilor
legislaţiei pe care o aplică;
b) dacă persoana interesată, de la momentul în care ea beneficiază de prestaţii, s-a
supus legislaţiei unei Părţi contractante sau a mai multor Părţi contractante,
prestaţiile îi sunt acordate, ţinând cont de agravare, în conformitate cu dispoziţiile
articolelor 28-34;
c) în cazul vizat la alineatul precedent, data la care agravarea a fost constatată este
considerată ca data realizării eventualităţii;
d) dacă, în cazul vizat la alineatul b) al prezentului paragraf persoana interesată nu
are dreptul la prestaţii din partea instituţiei unei alte Părţi contractante, instituţia
competentă a primei Părţi este obligată să acorde prestaţiile, ţinând cont de
agravare, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică.
2. În cazul agravării unei invalidităţi pentru care o persoană beneficiază de prestaţii în
baza legislaţiei a două sau a mai multor Părţi contractante, prestaţiile lui sunt
acordate, ţinând cont de agravare, în conformitate cu dispoziţiile articolelor 28-34.
Dispoziţiile alineatului c) de la paragraful precedent sunt aplicate prin analogie.

Articolul 36

1. Dacă, după suspendarea prestaţiilor, alocarea lor trebuie să fie reluată, ea este achitată
de instituţia sau instituţiile care erau debitoare de prestaţii la momentul suspendării
lor, sub rezerva dispoziţiilor articolului 37.
2. Dacă, după suprimarea prestaţiilor, starea persoanei interesate justifică acordarea unor
noi prestaţii, acestea sunt acordate în conformitate cu dispoziţiile articolelor 28-34.

Articolul 37

1. Prestaţiile de invaliditate sunt transformate, dacă este cazul, în prestaţii de bătrâneţe,


în condiţiile prevăzute de legislaţia sau legislaţiile în baza cărora ele au fost acordate
şi în conformitate cu dispoziţiile articolelor 28-34.
2. Dacă, în cazul vizat în articolul 33, beneficiarul prestaţiilor de invaliditate dobândite
în baza legislaţiei unei sau mai multor Părţi contractante este admis să valorifice
drepturile la prestaţiile de bătrâneţe, orice instituţie debitoare de prestaţii de
invaliditate continuă să aloce acestui beneficiar prestaţiile la care persoana interesată
are dreptul în baza legislaţiei pe care o aplică, până la momentul în care dispoziţiile
paragrafului precedent devin aplicabile faţă de această instituţie.

Capitolul 3 – Accidente de muncă şi boli profesionale

Articolul 38

1. Lucrătorii care domiciliază pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul
competent, victime ale unui accident de muncă sau ale unei boli profesionale,
beneficiază pe teritoriul Părţii contractante unde domiciliază de:
25

prestaţiile în natură, alocate în favoarea instituţiei competente, de instituţia de la locul


de domiciliere, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care această instituţie o aplică,
ca şi cum aceşti lucrători erau acolo afiliaţi;
prestaţii în numerar, alocate de către instituţia competentă, conform dispoziţiilor
legislaţiei pe care o aplică, ca şi cum aceşti lucrători domiciliau pe teritoriul
Statului competent. Totuşi, după un acord între instituţia competentă şi instituţia
de la locul de domiciliere, prestaţiile în numerar pot fi alocate şi prin intermediul
acestei din urmă instituţii în favoarea instituţiei competente.
2. Prestaţiile mai pot fi alocate lucrătorilor frontalieri şi de către instituţia competentă pe
teritoriul Statului competent, conform dispoziţiilor legislaţiei acestui Stat, ca şi cum ei
ar domicilia pe teritoriul său.
3. Dacă lucrătorii vizaţi în prezentul articol, alţii decât lucrătorii frontalieri, se află pe
teritoriul Statului competent, ei beneficiază de prestaţii conform dispoziţiilor
legislaţiei acestui Stat, ca şi cum ar domicilia pe teritoriul ei, chiar dacă ei au
beneficiat deja de prestaţii până la începutul şederii lor.
4. Dacă lucrătorii vizaţi în prezentul articol îşi transferă domiciliul pe teritoriul Statului
competent, ei beneficiază de prestaţii conform dispoziţiilor legislaţiei acestui Stat,
chiar dacă ei au beneficit deja de prestaţii până la transferarea domiciliului lor.

Articolul 39

Accidentul de traseu survenit pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul
competent este considerat ca fiind survenit pe teritoriul Statului competent.

Articolul 40

1. Victimele unui accident de muncă sau ale unei boli profesionale:


a) care se află pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul competent
sau
b) care, după ce au fost admise să beneficieze de prestaţii alocate în folosul instituţiei
competente, sunt autorizate de această instituţie să se întoarcă pe teritoriul unei
Părţi contractante alta decât Statul competent unde ele domiciliază, sau să-şi
transfere domiciliul pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul
competent, sau
c) care sunt autorizate de instituţia competentă să se întoarcă pe teritoriul unei Părţi
contractante alta decât Statul competent, pentru a primi acolo îngrijirile
corespunzătoare stării lor,
beneficiază:
i. de prestaţiile în natură, alocate în favoarea instituţiei competente, de
instituţia de la locul de şedere sau de domiciliere, conform dispoziţiilor
legislaţiei pe care această din urmă instituţie o aplică, ca şi cum aceste victime
ar fi fost la ea afiliate, în limita duratei fixate, dacă este cazul, de legislaţia
Statului competent;
ii. de prestaţiile în numerar alocate de instituţia competentă, conform
dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică ca şi cum aceste victime s-ar afla pe
teritoriul Statului competent. Totuşi, după un acord între instituţia competentă
26

şi instituţia de la locul de şedere sau domiciliere, prestaţiile în numerar mai


pot fi alocate şi prin intermediul acestei din urmă instituţii în favoarea
instituţiei competente.

a) Autorizaţia vizată la alineatul b al paragrafului precedent nu poate fi refuzată


decât dacă deplasarea persoanei interesate este de natură să compromită starea sa
de sănătate sau aplicarea unui tratament medical.
b) Autorizaţia vizată la alineatul c din paragraful precedent nu poate fi refuzată dacă
îngrijirile despre care este vorba nu pot fi acordate persoanei interesate pe
teritoriul Părţii contractante unde domiciliază.

Articolul 41

În cazurile prevăzute la paragraful 1 al articolului 38 şi la paragraful 1 al articolului 40,


autorităţile competente a două sau a mai multor Părţi contractante pot conveni să
subordoneze acordarea protezelor, aparatelor mari şi altor prestaţii în natură de o mare
importanţă cu autorizaţia instituţiei competente.

Articolul 42

1. Dacă legislaţia Statului competent prevede achitarea cheltuielilor de transport a


victimei, fie până la domiciliul său, fie până la instituţia spitalicească, cheltuielile
suportate de victimă pentru transport până la locul corespunzător pe teritoriul unei
alte Părţi contractante, unde domiciliază victima, sunt achitate de instituţia
competentă conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică, cu condiţia ca ea să-şi
dea în prealabil autorizaţia pentru acest transport, ţinând cont conform tuturor
regulilor de motivele care justifică aceasta.
2. Dacă legislaţia Statului competent prevede achitarea cheltuielilor de transport a
corpului victimei până la locul înhumării, cheltuielile suportate pentru transportul
corpului până la locul corespunzător pe teritoriul unei alte Părţi contractante, unde
domicilia victima, sunt achitate de instituţia competentă, conform dispoziţiilor
legislaţiei pe care o aplică.
3. Aplicarea dispoziţiilor paragrafelor precedente ale prezentului articol între două sau
mai multe Părţi contractante este subordonată încheierii acordurilor bilaterale sau
multilaterale între aceste Părţi. Aceste acorduri vor determina în special categoriile
persoanelor cărora le vor fi aplicate aceste dispoziţii şi modalităţile de repartizare a
cheltuielilor de transport între Părţile contractante în cauză.

Articolul 43

1. Dacă nu există o asigurare împotriva accidentelor de muncă sau împotriva bolilor


profesionale pe teritoriul Părţii contractante unde se află victima, sau dacă o astfel de
asigurare există dar nu cuprinde instituţia responsabilă pentru alocarea prestaţiilor în
natură, aceste prestaţii sunt alocate de instituţia de la locul de şedere sau de
domiciliere responsabilă pentru alocarea prestaţiilor în natură în caz de boală.
27

2. Dacă legislaţia Statului competent subordonează gratuitatea completă a prestaţiilor în


natură pentru utilizarea serviciilor medicale organizate de patron, prestaţiile în natură
alocate în cazurile vizate în paragraful 1 al articolului 38 şi în paragraful 1 al
articolului 40 sunt considerate că au fost alocate de către un astfel de serviciu
medical.
3. Dacă legislaţia Statului competent are un regim relativ la obligaţiile patronului,
prestaţiile în natură alocate în cazurile vizate la paragraful 1 al articolului 38 şi la
paragraful 1 al articolului 40 sunt considerate ca fiind alocate la cererea instituţiei
competente.
4. Dacă legislaţia unei Părţi cotractante prevede explicit sau implicit că accidentele de
muncă sau bolile profesionale survenite anterior sunt luate în considerare pentru a
aprecia gradul de incapacitate, instituţia competentă a acestei Părţi ia în considerare în
acest scop şi accidentele de muncă şi bolile profesionale recunoscute anterior
conform legislaţiei oricărei alte Părţi contractante, ca şi cum ele ar fi survenit anterior
sunt luate în considerare pentru aprecierea gradului de incapacitate, instituţia
conpetentă a acestei Părţi ia în considerare în acest scop şi accidentele de muncă şi
bolile profesionale anterior recunoscute conform legislaţiei oricărei alte Părţi
contractante, ca şi cum ele ar fi survenit în baza legislaţiei pe care o aplică.

Articolul 44

1. Dacă legislaţia aplicată de către instituţia de la locul şederii sau domicilierii prevede
mai multe regimuri de compensare, dispoziţiile aplicabile serviciului prestaţiilor în
natură, în cazurile vizate la paragraful 1 al articolului 38 şi la paragraful 1 al
articolului 40, sunt cele de regim general sau, în lipsa unui astfel de regim, ale unui
regim de care depind lucrătorii industriei.
2. Dacă legislaţia unei Părţi contractante fixează o durată maximă de acordare a
prestaţiilor, instituţia care aplică această legislaţie poate ţine cont, dacă este cazul, de
perioada în care prestaţiile au fost deja alocate de instituţia unei alte Părţi contractante
pentru acelaşi caz de accident de muncă sau de boală profesională.

Articolul 45

1. Dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede că calcularea prestaţiilor în numarar se


bazează pe câştigul mediu, instituţia competentă a acestei Părţi determină acest câştig
mediu în exclusivitate în funcţie de câştigurile constatate în timpul perioadelor
complete realizate în baza acestei legislaţii.
2. Dacă legislaţia unei Părţi cintractante prevede calcularea prestaţiilor în numerar în
baza unui câştig standard, instituţia competentă a acestei Părţi ţine cont în
exclusivitate de câştigul standard sau, dacă este cazul, de media câştigurilor standard
corespunzătoare perioadelor realizate în baza aşa-numitei legislaţii.
3. Dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede că media prestaţiilor în numerar
variază în dependenţă de numărul membrilor de familie, instituţia competentă a
acestei Părţi ţine cont deopotrivă şi de membrii familiei care domiciliază pe teritoriul
unei alte Părţi contractante, ca şi cum ei ar domicilia pe teritoriul primei Părţi.
28

Articolul 46

1. Dacă victima unei boli profesionale a exersat o activitate susceptibilă de a provoca


această boală în baza legislaţiei a două sau a mai multor Părţi contractante, prestaţiile
la care aceste victime sau urmaşii lor ar putea pretinde sunt acordate în exclusivitate
în conformitate cu legislaţia ultimei Părţi condiţiile căreia ei le satisfac, ţinând cont,
dacă este cazul, de dispoziţiile paragrafelor 2,3 şi 4 ale prezentului articol.
2. Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează beneficierea de prestaţii de
boală profesională condiţiei ca boala considerată să fi fost constatată din punct de
vedere medical pentru prima oară pe teritoriul său, această condiţie este considerată
îndeplinită atunci când această boală a fost constatată pentru prima oară pe teritoriul
unei alte Părţi contractante.
3. Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează explici sau implicit beneficierea
de prestaţii de boală profesională condiţiei ca boala considerată să fi fost constatată
într-un termen determinat după încetarea ultimei activităţi susceptibile de a provoca o
astfel de boală, instituţia competentă a acestei Părţi, când ea examinează la ce
moment a fost exersată această ultimă activitate, ţine cont, în măsura necesităţii, de
activităţile de aceiaşi natură exersate în baza legislaţiei oricărei alte Părţi contractante,
ca şi cum ele ar fi fost exersate în baza legislaţiei primei Părţi.
4. Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează explicit sau implicit beneficierea
de prestaţiile de boală profesională condiţiei că o activitate susceptibilă de a provoca
boala considerată să fi fost exersată în timpul unei anumite durate, instituţia
competentă a acestei Părţi ţine cont, în măsura necesară, în scopul totalizării, de
perioadele în timpul cărora a fost exersată o astfel de activitate în baza legislaţiei
oricărei alte Părţi contractante.
5. Aplicarea dispoziţiilor paragrafelor 3 şi 4 ale prezentului articol între două sau mai
mule Părţi contractante este subordonată încheierii acordurilor bilaterale sau
multilaterale între aceste Părţi. Aceste acorduri vor determina în special bolile
profesionale cărora li se vor aplica şi modalităţile de reparare a costurilor între
Părţile contractante în cauză.

Articolul 47

Dacă victima unei boli profesionale a beneficiat sau beneficiază de o compensaţie din
partea instituţiei unei Părţi contractante şi pretinde, în caz de agravare, la dreptul la
prestaţii pe lângă instituţia unei alte Părţi contractante, se vor aplica următoarele
dispoziţii:

a) dacă victima nu a exercitat în baza legislaţiei celei de-a doua Părţi o activitate
susceptibilă de a provoca sau a agrava boala considerată, instituţia competentă
a primei Părţi este obligată să achite prestaţiile, ţinând cont de agravare,
conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică;
b) dacă victima a exercitat o asfel de activitate în baza legislaţiei celei de a doua
Părţi, instituţia competentă a primei Părţi este obligată să achite prestaţiile,
ţinând cont de agravare, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică;
instiuţia competentă a celei de a doua Părţi acordă persoanei interesate un
29

supliment a cărei sumă este egală cu difirenţa între suma prestaţiilor cuvenite
până la agravare, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică, dacă boala
considerată a survenit în baza legislaţiei acestei Părţi.

Articolul 48

1. Instituţia competentă este obligată să ramburseze suma prestaţiilor în natură alocate


în virtutea paragrafului 1 al articolului 38 şi paragrafului 1 al articolului 40.
2. Rambursările vizate la paragraful precedent vor fi determinate şi efectuate conform
modalităţilor care vor fi convenite între autorităţile competente ale Părţilor
contractante.
3. Două sau mai multe Părţi contractante pot conveni să renunţe la orice rambursare
între instituţiile competente.

Capitolul 4 – Decese (alocaţii)

Articolul 49

1. Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează dobândirea, menţinerea sau


recuperarea dreptului la alocaţii de deces pentru perioadele complete de asigurare,
instituţia care aplică această legislaţie ţine cont în acest sens, în măsura necesară, în
scopul totalizării, de perioadele complete de asigurare relizate în baza legislaţiei oricărei
alte Părţi contractante, precum şi, dacă este cazul, de perioadele complete de domiciliere
după vârsta de şaisprezece ani în baza legislaţiei cu caracter non contributiv a oricărei alte
Părţi contractante, ca şi cum ar fi vorba de perioadele complete realizate în baza
legislaţiei primei Părţi.

2. Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează dobândirea, menţinerea sau


recuperarea dreptului la alocaţiile de deces în baza perioadelor complete de domiciliere,
instituţia care aplică această legislaţie ţine cont în această privinţă, în măsura necesară
totalăzării, de perioadele complete de asigurare realizate în baza legislaţiei oricărei altei
Părţi contractante, precum şi, dacă este cazul, de perioadele complete de domiciliere
realizate după vârsta de şaisprezece ani în baza legislaţiei cu caracter non contributiv a
oricărei alte Părţi contractante, la fel ca atunci când este vorba despre perioadele
complete de domiciliere realizate în baza legislaţiei primei Părţi.

Articolul 50

1. Dacă o persoană a decedat pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul
competent, se consideră că decesul a survenit pe teritoriul Statului competent.
2. Instituţia competentă este obligată să acorde alocaţiile de deces cuvenite în baza
legislaţiei pe care o aplică, chiar dacă beneficiarul domiciliază pe teritoriul unei Părţi
contractante alta decât Statul competent.
3. Dispoziţiile paragrafelor precedente ale prezentului articol se aplică şi în cazurile de
deces care rezultă în urma unui accident de muncă sau în urma unei boli profesionale.
30

Capitolul V – Prestaţii de şomaj


Articolul 51

1. Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează dobândirea, menţinerea sau


recuperarea dreptului la prestaţii conform perioadelor complete de asigurare,
instituţia care aplică această legislaţie ţine cont în această privinţă, în măsura
necesară, în scopul totalizării, de perioadele complete de asigurare, de vechime în
muncă sau de vechime în specialitate realizate în baza oricărei altei Părţi contractante,
la fel ca atunci când este vorba despre perioadele complete de asigurare realizate în
baza legislaţiei primei Părţi, totodată cu condiţia ca, dacă este vorba despre perioadele
de vechime în muncă sau de vechime în specialitate, aceste perioade fusese
considerate ca perioade de asigurare ca şi cum au fost realizate în baza acestei
legislaţii.
2. Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează acordarea prestaţiilor pentru
perioade de vechime în muncă, de vechime în specialitate sau de domiciliere,
instituţia care aplică această legislaţie ţine cont în această privinţă, în măsura
necesară, în scopul totalizării, de perioadele complete de asigurare, de vechime în
muncă sau de vechime în specialitate realizate în baza legislaţiei oricărei alte Părţi
contracctante, ca şi cum ar fi vorba despre perioadele de vechime în muncă, de
vechime în specialitate sau de domicilirere realizate în baza legislaţiei primei Părţi.
3. Dacă legislaţia unei Părţi contractante acordă anumite prestaţii cu condiţia ca
perioadele complete de asigurare să fie realizate într-o profesie supusă unui regim
special, perioadele complete realizate în baza legislaţiei altor Părţi contractante nu
sunt luate în considerare la acordarea acestor prestaţii ca şi cum ele ar fi fost realizate
în regimul corespunzător sau, în lipsa unui astfel de regim, în aceiaşi profesie. Dacă,
ţinând cont de perioadele astfel realizate, persoana interesată nu satisafce condiţiile
cerute pentru a putea beneficia de aşa-numitele prestaţii, aceste perioade sunt luate în
considerare la acordarea prestaţiilor în regim general.
4. Aplicarea dispoziţiilor paragrafelor precedente ale prezentuluzi articol este
subordonată condiţiei ca persoana interesată s-a supus în ultimul rând legislaţiei Părţii
contractante în baza căreia sunt cerute prestaţiile, în afara cazurilor vizate la alineatele
a. ii şi b. ii ale paragrafului 1 ale articolului 53.

Articolul 52

1. Şomerii care satisfac condiţiile cerute de legislaţia unei Părţi contractante pentru a
avea dreptul la prestaţii, la realizarea perioadelor de asigurare, de vechime în muncă,
de vechime în specialitate sau de domiciliere, ţinând cont, dacă este cazul, de
dispoziţiile articolului 51, şi care-şi transferă domiciliul pe teritoriul unei alte Părţi
contractante, sunt presupuse a fi satisfăcute conform condiţiilor cerute în această
privinţă de către legislaţia celei de-a doua Părţi pentru a avea dreptul la prestaţii, cu
condiţia că ei vor prezenta o cerere la instituţia de la locul noii lor domicilieri în
următoarele treizeci de zile care urmează după transferarea domiciliului. Prestaţiile
sunt alocate de către instituţia de la locul de domiciliere, conforma dispoziţiilor
legislaţiei aplicate de această instituţie, în contul instituţiei competente a primei Părţi.
31

Articolul 53

1. Sub rezerva dispoziţiilor articolului 52, un şomer care, pe parcursul ultimei sale
angajări, domicilia pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul competent,
beneficiază de prestaţiile conform următoarelor dispoziţii:
i. un lucrător fronalier, în şomaj parţial sau accidental la întreprinderea unde
lucrează, beneficiază de prestaţii conform dispoziţiilor legislaţiei Statului
competent, ca şi cum ar domicilia pe teritoriul acestui Stat, ţinând cont,
dacă este cazul, de dispoziţiile articolului 51; aceste prestaţii sunt alocate
de instituţia competentă;
ii. un lucrător frontalier, în şomaj complet, beneficiază de prestaţii conform
dispoziţiilor legislaţiei Părţii contractante pe teritoriul căreia domiciliază,
ca şi cum ar fi fost supus legislaţiei în cursul ultimei sale angajări, ţinând
cont, dacă e cazul, de dispoziţiile articolului 51; aceste prestaţii sunt
alocate de către instituţia de la locul de domiciliere;
iii. un lucrător altul decât lucrătorul frontalier, în şomaj parţial, accidental sau
complet, care rămâne la dispoziţia patronului său sau la dispoziţia
serviciului de vechime în muncă pe teritoriul statului competent,
beneficiază de prestaţii conform dispoziţiilor legislaţiei Statului
competent, ca şi cum ar fi domiciliat pe teritoriul acestui stat, ţinând cont,
dacă este cazul, de dispoziţiile articolului 51; aceste prestaţii sunt alocate
de instituţia competentă;
iv. un lucrător altul decât lucrătorul frontalier, în şomaj complet, care este la
dispoziţia serviciilor de vechime în muncă pe teritoriul Părţii contractante
unde domiciliază şi care se întoarce pe teritoriul său, beneficiază de
prestaţii conform dispoziţiilor legislaţiei acestei Părţi, ca şi cum s-ar fi
supus acestei legislaţii în cursul ultimei angajări, ţinând cont, dacă este
cazul, de dispoziţiile articolului 51, aceste prestaţii sunt servite de către
instituţia de la locul de domiciliere;
v. totuşi, dacă lucrătorul vizat la alineatul b.ii al prezentului paragraf a fost
admis să beneficieze de prestaţiile instituţiei competente a Părţii
contractante legislaţiei căreia s-a supus în ultimul rând, el beneficiază de
prestaţii conform dispoziţiilor articolului 52, ca şi cum şi-ar fi transferat
domiciliul pe teritoriul Părţii contractante vizate la alineatul b.ii al
prezentului paragraf.
2. Atâta timp cât şomerul are dreptul la prestaţii în virtutea alineatului a.i sau alineatului
b.i de la paragraful precedent, el nu poate pretinde la prestaţii în baza legislaţiei Părţii
contractante pe teritoriul căreia domiciliază.

Articolul 54

În cazurile vizate în articolul 52 şi la alineatul b.iii ale paragrafului 1 al articolului 53,


dacă legislaţia aplicată de către instituţia de la locul de domiciliere fixează durata maximă
a acordării prestaţiilor, această instituţie ţine cont, dacă este cazul, de perioada când au
fost deja alocate prestaţii de o instituţie a unei alte Părţi contractante după ultima
constatare a dreptului la prestaţii.
32

Articolul 55

1. Dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede că calcularea prestaţiilor se bazează pe


suma unui câştig anterior, instituţia care aplică această legislaţie ţine cont în
exclusivitate de câştigul obţinut de persoana interesată în timpul ultimei sale activităţi
pe care a exersat-o pe teritoriul Părţii în cauză sau, dacă persoana interesată nu a
exercitat ultima sa activitate timp de cel puţin patru săptămâni pe acest teritoriu, de
câştigul uzual corespunzător, de la locul unde şomerul domiciliază, pentru o activitate
eventuală sau similară cu cea pe care el a exercitat-o în ultimul rând pe teritoriul unei
alte Părţi contractante.
2. Dacă legislaţia unei Părţi contractante prevede ca suma prestaţiilor să varieze în
dependenţă de numărul membrilor de familie, instituţia care aplică această legislaţie
şine cont şi de membrii de familie care domiciliază pe teritoriul unei alte Părţi
contractante, ca şi cum ei ar domicilia pe teritoriul primei Părţi.
3. Dacă legislaţia aplicată de instituţia de la locul de domiciliere prevede ca durata de
acordare a prestaţiilor să depindă de durata perioadelor realizate, durata de acordare a
prestaţiilor este determinată ţinând cont, dacă este cazul, de dispoziţiile paragrafuului
1 sau paragrafului 2 al articolului 51.

Articolul 56

1. Aplicarea dispoziţiilor articolelor 52-54 între două sau mai multe Părţi contractante
este subordonată încheierii acordurilor bilaterale sau multilaterale între aceste Părţi,
care vor putea să prevadă şi modalităţi specifice corespunzătoare.
2. Acordurile vizate la paragraful precedent vor determina în special:
a) categoriile de persoane cărora le sunt aplicate dispoziţiile articolelor 52-54;
b) durata în timpul căreia alocarea prestaţiilor va putea fi efectuată de instituţia unei
Părţi contractante din contul instituţii unei alte Părţi contractante;
c) modalităţile de rambursare a prestaţiilor alocate de instituţia unei Părţi
contractante din contul instituţiei unei alte Părţi contractante.
3. Două sau mai multe Părţi contractante pot conveni să renunţe la orice rambursare
între instituţiile competente.

Capitolul 6 – Prestaţii familiale

Articolul 57

Dacă legislaţia unei Părţi contractante subordonează dobândirea dreptului la prestaţii


realizării perioadelor de vechime în muncă, de vechime în specialitate sau de reşedinţă,
instituţia care aplică această legislaţie ţine cont în această privinţă, în măsura necesară, în
scopul totalizării, de perioadele de vechime în muncă, de vechime în specialitate sau de
domiciliere realizate conform legislaţiei oricărei alte Părţi contractante, ca şi în cazul
perioadele de vechime în muncă, de vechime în specialitate sau de domiciliere realizate
conform legislaţiei primei Părţi.
33

Articolul 58

1. Aplicarea dispoziţiei secţiunei 1 sau secţiunii 2 ale prezenteului capitol, între două
sau mai multe Părţi contractante se subordonează încheierii acordurilor bilaterale sau
multilaterale între aceste Părţi, care ar mai putea prevedea modalităţi specifice
corespunzătoare.
2. Acordurile vizate la paragraful precedent vor determina în special:
a) categoriile de persoane cărora li se vor aplica dispoziţiile articolelor 59-62;
b) regulile destinate să evite cumulul de prestaţii de aceeaşi natură;
c) menţinerea drepturilor dobândite, dacă e cazul, în virtutea convenţiilor de
securitate socială.

Secţiunea 1 – Alocaţii familiale

Articolul 59

1. Pentru aplicarea prezentului articol şi a articolului 60, termenul “copii” desemnează,


în limitele fixate de legislaţia Părţii contractante în cauză:
a) copiii legitimi, legitimaţi, naturali recunoscuţi, adoptivi şi nepoţii orfani ai
beneficiarului de alocaţii;
b) copiii legitimi, legitimaţi, naturali recunoscuţi, adoptivi şi nepoţii orfani ai
soţului/soţiei care beneficiază de alocaţii, cu condiţia ca ei să trăiască împreună cu
acesta/aceasta din urmă şi să domicilieze pe teritoriul unei Părţi contractante.
2. Persoanele supuse legislaţiei unei Părţi contractante, având copii care domiciliază sau
sunt crescuţi pe teritoriul unei alte Părţi contractante, au dreptul pentru aceşti copii la
alocaţii familiale prevăzute de legislaţia primei Părţi, ca şi cum aceşti copii ar
domicilia sau ar fi fost crescuţi pe teritoriul acestei Părţi.
3. Totuşi, în cazul vizat la paragraful precedent, suma alocaţiilor familiale poate fi
limitată la o sumă egală cu alocaţiile familiale prevăzute de legislaţia Părţii
contractante pe teritoriul căreia copiii domiciliază sau sunt crescuţi.
4. În cazul aplicării dispoziţiilor paragrafului precedent, compararea sumelor alocaţiilor
familiale conform celor două legislaţii în cauză este efectuată ţinându-se cont de
numărul de copii care depind de acelaşi beneficiar al alocaţiei. Dacă legislaţia Părţii
contractante pe teritoriul căreia copiii domiciliază sau sunt crescuţi prevede sume
diferite de alocaţii familiale pentru diverse categorii de beneficiari ai alocaţiilor, se
ţine cont de sumele care i s-ar fi datorat dacă beneficiarul alocaţiilor ar fi fost supus
acestei legislaţii.
5. Dispoziţiile paragrafelor 3 şi 4 ale prezentului articol nu se aplică unui lucrător
salariat vizat la alineatul a al paragarfului 1 al articolului 15, în ceea ce priveşte copiii
care îl însoţesc pe teritoriul Părţii contractante unde s-a deplasat.
6. Alocaţiile familiale sunt oferite conform dispoziţiilor legislaţiei Părţii contractante
căreia i se supune beneficiarul alocaţiilor, chiar dacă persoana fizică sau juridică
căreia trebuie să-i fie oferite aceste alocaţii domiciliază sau se află pe teritoriul unei
alte Părţi contractante.

Articolul 60
34

Şomerii care beneficiază de prestaţiile de şomaj oferite de instituţia unei Părţi


contractante, şi care au copii care domiciliază sau sunt crescuţi pe teritoriul unei alte
Părţi contractante, au dreptul pentru aceşti copii la alocaţii familiale prevăzute pentru
această eventualitate de legislaţia primei Părţi, ca şi cum aceşti copii ar domicilia sau
ar fi crescuţi pe teritoriul acestei Părţi.
În cazurile vizate la paragraful precedent, dispoziţiile paragrafelor 1, 3, 4 şi 6 ale
articolului 59 sunt aplicate prin analogie.

Secţiunea 2 – Prestaţii familiale

Articolul 61

1. Persoanele care se supun legislaţiei unei Părţi contractante au dreptul, pentru membrii
familiilor lor care domiciliază pe teritoriul unei alte Părţi contractante, la prestaţii
prevăuite de legislaţia acestei din urmă Părţi, ca şi cum aceste persoane se supuneau
legislaţiei sale. Aceste prestaţii sunt oferite membrilor familiei de instituţia de la locul
de domiciliere, conform dispoziţiilor legislaţiei pe care o aplică această instituţie, din
contul instituţiei competente.
2. În pofida dispoziţiilor paragrafului precedent, un lucrător salariat vizat la alineatul a
al paragrafului 1 al articolului 15 are dreptul, la prestaţii prevăzute de legislaţia Părţii
contractante la care el se supune pentru membrii familiei sale care îl însoţesc pe
teritoriul Părţii contractante unde el este transferat. Totuşi, după un acord între
instituţia competentă şi instituţia de la locul de domiciliere, prestaţiile pot fi servite şi
prin intermediul acestei din urmă instituţii din contul instituţiei competente.

Articolul 62

Şomerii care beneficiază de prestaţii de şomaj oferite de instituţia unei Părţi contractante
au dreptul, pentru membrii familiei lor care domiciliază pe teritoriul unei alte Părţi
contractante, la prestaţii familiale prevăzute de legislaţia acestei din urmă Părţi, cu
condiţia ca legislaţia primei Părţi să acorde prestaţii familiale în caz de şomaj. Prestaţiile
familiale sunt alocate membrilor familiei de către instituţia de la locul domicilierii lor,
conform dispoziţiilor legislaţiei pe care această instituţie o aplică, din contul instituţiei
competente a primei Părţi.

Articolul 63

1. În cazul aplicării dispoziţiilor prezentei secţiuni între două sau mai multe Părţi
contractante, acordurile bilaterale sau multilaterale vizate la paragraful 1 al articolului
58 vor determina modalităţile de rambursare a prestaţiilor oferite de instituţia unei
Părţi contractante din contul instituţiei altei Părţi contractante .
2. Două sau mai multe Părţi contractante pot conveni să renunţe la orice rambursare
între instituţiile competente.

Titlul IV – Dispoziţii diverse


35

Articolul 64

1. Autorităţile competente ale Părţilor contractante îşi comunică:


a) orice informaţii cu privire la măsurile luate pentru aplicarea prezentei convenţii;
b) orice informaţii cu privire la modificările legislaţiei lor susceptibile de a afecta
aplicarea prezentei convenţii.
2. Pentru aplicarea prezentei convenţii, autorităţile şi instituţiile Părţii contractante îşi
oferă ajutorul reciproc ca şi cum ar fi vorba de aplicarea propriilor lor legislaţii.
Asistenţa administrativă acordată de aceste autorităţi şi instituţii este în principiu
gratuită. Totodată, autorităţile competente ale Părţilor contractante pot conveni asupra
rambursării anumitor chetuieli.
3. Pentru aplicarea prezentei convenţii, autorităţile şi instituţiile Părţilor contractante pot
comunica direct între ele, precum şi cu persoanele interesate sau cu mandatarii lor.
4. Autorităţile, instituţiile şi jurisdicţiile unei Părţi contractante nu pot respinge petiţiile
sau alte documente care le sunt adresate, pe motiv că ele sunt alcătuite în limba
oficială a unei alte Părţi contractante.

Articolul 65

1. Beneficierea de scutiri sau reduceri de taxe, de timbre, de drepturile de grefă sau de


înregistrare, prevăzute de legislaţia unei Părţi contractante pentru înscrisuri sau
documente care urmează a fi întocmite aplicând legislaţia acestei Părţi, se extinde
asupra înscrisurilor sau documentelor similare care urmează a fi întocmite aplicând
legislaţia unei alte Părţi contractante sau a prezentei convenţii.
2. Orice act, document sau înscris oficial care urmează a fi întocmit în scopurile aplicării
prezentei convenţii sunt scutite de legalizare şi de orice altă formalitate similară.

Articolul 66

1. Dacă reclamantul domiciliază pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul
competent, el îşi poate prezenta cererea la instituţia de la locul domicilierii, care
sesizează instituţia sau instituţiile competente menţionate în cerere.
2. Cererile, declaraţiile sau recursurile care au fost introduse, conform legislaţiei unei
Părţi contractante, într-o perioadă determinată, pe lângă o autoritate, instituţie sau
jurisdicţie a acestei Părţi, sunt admisibile dacă ele sunt introduse în aceeaşi perioadă
pe lângă o autoritate, instituţie sau jurisdicţie a unei alte Părţi contractante. În acest
caz, autoritatea, instituţia sau jurisdicţia fiind astfel sesizată transmite fără întârziere
aceste cereri, declaraţii sau recursuri autorităţii, instituţiei sau jurisdicţiei competente
ale primei Părţi, fie direct, fie prin intermediul autorităţilor competente ale Părţilor
contractante în cauză. Data la care aceste cereri, declaraţii sau recursuri au fost
introduse pe lângă o autoritate, instituţie sau jurisdicţie a celei de-a doua Părţi este
considerată ca fiind data de introducere pe lângă autoritatea, instituţia sau jurisdicţia
competentă pentru a le face examina.

Articolul 67
36

1. Expertizele medicale prevăzute de legislaţia unei Părţi contractante, la cererea


instituţiei care aplică această legislaţie, pot fi efectuate pe teritoriul unei alte Părţi
contractante de instituţia de la locul de şedere sau domiciliere. În acest caz, ele sunt
considerate efectuate pe teritoriul primei Părţi.
2. Aplicarea dispoziţiilor paragrafului precedent între două sau mai multe Părţi
contractante este subordonată încheierii acordurilor bilaterale şi multilaterale între
aceste Părţi.

Articolul 68

1. Dacă, în virtutea prezentei convenţii, instituţia unei Părţi contractante este debitoare
de prestaţii în numerar faţă de un beneficiar care se află pe teritoriul altei Părţi
contractante, datoria este exprimată în moneda primei Părţi. Aşa-numita instituţie se
achită în moneda valabilă pentru cea de-a doua Parte.
2. Dacă, în virtutea prezentei convenţii, instituţia unei Părţi contractante este debitoarea
sumelor destinate prestaţiilor alocate de către instituţia unei alte Părţi contractante,
datoria este exprimată în moneda celei de-a doua Părţi. Prima instituţie este în drept
se achite plăţile în această monedă, dacă Părţile contractante în cauză nu au convenit
asupra altor modalităţi. Transferurile de sume care rezultă din aplicarea prezentei
convenţii sunt efectuate în conformitate cu acordurile în vigoare în această materie, la
momentul transferului, între Părţile contractante în cauză. În lipsa lor, măsurile
necesare pentru a efectua aceste transferuri sunt transferate de comun acord între
aceste Părţi.

Articolul 69

1. Pentru fixarea sumei cotizaţiilor cuvenite instituţiei unei Părţi contractante, se va ţine
cont, după caz, de veniturile obţinute pe teritoriul oricărei alte Părţi cotractante.
2. Recuperarea cotizaţiilor cuvenite instituţiei unei Părţi contractante poate fi efectuată
pe teritoriul altei Părţi contractante, urmând procedura administrativă şi garanţiile şi
privilegiile aplicabile la recuperarea cotizaţiilor cuvenite unei instituţii
corespunzătoare a acestei din urmă Părţi.
3. Aplicarea dispoziţiilor paragrafelor 1 şi 2 ale prezentului articol între două şi mai
multe Părţi contractante, este subordonată încheierii acordurilor bilaterale sau
multilaterale între aceste Părţi. Aceste acorduri se vor referi şi la procedura judiciară
de recuperare.

Articolul 70

1. Dacă o persoană beneficiază de prestaţii în baza legislaţiei unei Părţi contractante,


pentru o pagubă cauzată sau survenită pe teritoriul altei Părţi contractante, drepturile
instituţiei debitoare de prestaţii, cât priveşte o terţă parte responsabilă pentru
repararea pagubei, sunt reglementate în felul următor:
37

a) dacă instituţia debitoare este subrogată, în virtutea legislaţiei care îi este


aplicabilă, în drepturile pe care le deţine beneficiarul faţă de o terţă parte, orice
Parte contractantă recunoaşte o astfel de subrogare;
b) atunci când instituţia debitoare are un drept direct faţă de o terţă parte, orice Parte
contractantă recunoaşte acest drept.
2. Aplicarea dispoziţiilor paragrafului precedent între două sau mai multe Părţi
contractante este subordonată încheierii acordurilor bilaterale sau multilaterale între
aceste Părţi.
3. Regulile aplicabile responsabilităţii patronului sau a prepuşilor săi, în caz de accident
de lucru sau de traseu survenit pe teritoriul unei Părţi contractante alta decât Statul
competent, vor fi determinate pe calea acordurilor între Părţile contractante interesate.

Articolul 71

1. Orice diferend care a survenit între două sau mai multe Părţi cotractante cu privire la
interpretarea sau aplicarea prezentei convenţii va face mai întâi obiectul negocierii
între Părţile în litigiu.
2. Dacă una din Părţile la litigiu consideră că este vorba de o problemă care interesează
toate Părţile contractante, Părţile la litigiu acţionând de comun acord sau în lipsa
acestuia, una din ele, va sesiza Comitetul Minişterilor al Consiliului Europei, care va
emite un aviz cu privire la această problemă într-un temen de şase luni.
3. Dacă diferendul nu a putut fi reglat, după caz, fie într-un termen de şase luni de la
prima cerere care tinde spre începerea negocierilor prescrise de paragraful 1 al
prezentului articol, fie într-un termen de trei luni care urmează după comunicarea
Părţilor contractante a avizului Comitetului Miniştrilor, diferendul poate face obiectul
unei proceduri arbitrale în faţa unui arbitru unic la cererea oricărei Părţi la litigiu.
Partea reclamantă va face cunoscut celeilalte Părţi, prin intermediul Secretarului
General al Consiliului Europei, obiectul petiţiei pe care ea o intenţionază să o supună
arbitrajului, precum şi mijloacelor în baza cărora această petiţie este fondată.
4. În afara unui acord contrar al Părţilor la litigiu, arbitrul va fi desemnat de către
Preşedintele Curţii europene pentru Drepturile Omului. Arbitrul nu va fi cetăţean al
unei Părţi la litigiu, nici nu va avea domiciliul obişnuit pe teritoriul uneia din aceste
Părţi, nici nu va fi în servicil lor, nici nu va fi deja preocupat de caz în alt aspect.
5. Dacă, în cazul vizat la paragraful precedent, Preşedintele Curţii europene pentru
Drepturile Omului este într-o situaţie dificilă sau dacă el este cetăţean al uneia din
Părţile la litigiu, arbitrul va fi desemnat de Vicepreşedintele Curţii sau decanul Curţii
care nu este într-o situaţie dificilă şi care nu este cetăţeanul uneia din Părţile la litigiu.
6. Dacă nu s-a ajuns la un compromis special între Părţile la litigiu sau în lipsa unor
precizări suficiente în compromis, arbitrul se va pronunţa în baza dispoziţiilor
prezentei convenţii, ţinând cont de principiile generale ale dreptului internaţional.
7. Sentinţa arbitrului va fi obligatorie şi fără apel.

Articolul 72

1. Anexa VII menţionează pentru fiecare Parte contractantă interesată modalităţile


speciale de aplicare a legislaţiei sale.
38

2. Fiecare Parte contractantă interesată va notifica, în conformitate cu dispoziţiile


paragrafului 1 al articolului 81, orice amendament adus anexei VII. Dacă acest
amendament rezultă din adoptarea unei noi legislaţii, notificarea va fi efectuată într-
un termne de trei luni de la data publicării acestei legislaţii sau, dacă această legislaţie
este publicată până la ratificarea prezentei convenţii, la data acestei ratificări.

Articolul 73

1. Anexele vizate la alineatul b al articolului 1, la paragraful 1 al articolului 3, la


paragraful 3 al articolului 6, la paragraful 4 al articolului 8, la paragraful 2 al
articolului 9, la paragraful 3 al articolului 11 şi la paragraful 1 al articolului 72,
precum şi amendamentele care vor fi aduse acestor anexe, fac parte integrantă din
prezenta convenţie.
2. Orice amendament adus anexelor vizate în paragraful precedent va fi considerat
adoptat dacă, în următoarele trei luni natificării prevăzute la alineatul d al
paragrafului 2 al articolului 81 al prezentei convenţii, nici o Parte contractantă sau
nici un Stat semnatar nu i s-a opus printr-o notificare la Secretarul General al
Consiliului Europei.
3. În caz că s-a făcut o notificare despre o astfel de opunere la Secretarul General al
Consiliului Europei, cazul va fi unei reglementări în conformitate cu o procedură
stabilită de către Comitetul Miniştrilor.

Titlul V – Dispoziţii tranzitorii şi finale

Articolul 74

1. Prezenta convenţie nu oferă nici un drept Părţii contractante sau Părţilor contractante
în cauză pentru o perioadă anterioară intrării sale în vigoare.
2. Orice perioadă completă de asigurare, precum şi, dacă este cazul, orice perioadă de
vechime în muncă, de vechime în specialitate sau de domiciliere realizate în baza
legislaţiei unei Părţi contractante până la intrarea în vigoare a prezentei convenţii este
luată în considerare pentru determinarea drepturilor oferite în conformitate cu
dispoziţiile acestei convenţii.
3. Sub rezerva dispoziţiilor paragrafului 1 al prezentului articol, un drept este oferit, în
virtutea prezentei convenţii, chiar dacă el se raportează la o eventualitate realizată
anterior intrării sale în vigoare.
4. Orice prestaţie care nu a fost lichidată sau care a fost suspendată din cauza
naţionalităţii persoanei interesate sau din cauza domicilierii sale pe teritoriul unei
Părţi contractante alta decât cea unde se află instituţia debitoare va fi, la cererea
persoanei interesate, lichidată sau restabilită începând cu data intrării în vigoare a
prezentei convenţii, cu excepţia cazului când drepturile lichidate anterior au permis o
reglementare în capital.
5. Drepturile persoanei interesate care au obţinut, anterior intrării în vigoare a prezentei
convenţii, lichidarea unei pensii sau rente, vor fi revizuite la cererea lor, ţinând cont
de dispoziţiile acestei convenţii. Aceste drepturi pot fi revizuite şi din oficiu. În orice
39

caz, o asemenea revizuire nu ar trebui să aibă ca efect reducerea drepturilor anterioare


ale persoanelor interesate.
6. Dacă cererea vizată la paragraful 4 sau cererea vizată la paragraful 5 ale prezentului
articol este prezentată într-un termen de doi ani de la data intrării în vigoare a
prezentei convenţii, drepturile oferite în conformitae cu dispoziţiile acestei convenţii
sunt dobândite începând cu această dată, iar dispoziţiile legislaţiei oricărei Părţi
contracante, relative la decăderea sau la prescripţia drepturilor, nu se vor aplica
persoanelor interesate.
7. Dacă cererea vizată la paragraful 4 sau cererea vizată la paragraful 5 din prezentul
articol este prezentată după expirarea unui termen de doi ani ce urmează intrării în
vigoare a prezentei convenţii, drepturile care nu sunt afectate de decădere sau care nu
sunt prescrise nu sunt dobândite decât ţinându-se cont de data cererii, sub rezerva
celor mai favorabile dispoziţii din legislaţia Părţii contractante în cauză.

Articolul 75

1. Prezenta convenţie este deschisă spre semnare Statelor membre ale Consiliului
Europei. Ea va fi ratificată sau acceptată. Instrumentele de ratificare sau de acceptare
vor fi depuse la Secretarul General al Consiliului Europei.
2. Prezenta convenţie va intra în vigoare la primă zi a celei de-a treia luni care urmează
după cea pe parcursul căreia va fi intervenit depunerea celui de-al treilea instrument
de ratificare sau de acceptare.
3. Ea va intra în vigoare, cu privire la fiecare Stat semnatar care o va ratifica sau o va
accepta ulterior, după trei luni de la data depunerii instrumentului său de ratificare sau
de acceptare.

Articolul 76

De la intrarea în vigoare a prezentei convenţii, dispoziţiile Acordului interimar european


despre securitatea socială cu excepţia regimurilor relative la bătrâneţe, invaliditate şi
urmaşi şi la Acordul european privind regimul de securitate socială relativ la bătrâneţe,
invaliditate şi urmaşi, precum şi protocoalele lor adiţionale, încetează de a fi aplicabile în
relaţiile dintre Părţile contractante.

Articolul 77

1. După intrarea în vigoare a prezentei convenţii, Comitetul Miniştrilor al Consiliului


Europei va putea invita orice Stat care nu este membru al Consiliului să adere la
această convenţie. Rezoluţia referitoare la această invitaţie va trebui să primească
acordul unanim al Statelor membre ale Consiliului care au ratificat deja sau au aceptat
această convenţie.
2. Aderarea se va efectua prin depunerea, pe lângă Secretarul General al Consiliului
Europei, a unui instrument de adeziune care va avea efect peste trei luni de la
depunerea sa.

Articolul 78
40

1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pentru o durată nelimitată.


2. Fiecare Parte contractantă va putea, în ceea ce o priveşte, cinci ani după intrarea în
vigoare a prezentei convenţii pentru ea, să denunţe această convenţie adresând o
notificare Secretarului General al Consiliului Europei.
3. Denunţarea va avea efect după şase luni de la data primirii notificării de către
Secretarul General.

Articolul 79

1. În caz de denunţare a prezentei convenţii, se menţine orice drept dobândit în virtutea


dispoziţiilor sale.
2. Drepturile în curs de dobândire, relative la perioadele realizate anterior datei la care
denunţarea ia efect, nu se pierd din cauza denunţării; menţinerea lor ulterioară este
determinată printr-un acord sau, în lipsa unui astfel de acord, prin legislaţia pe care o
aplică instituţia în cauză.

Articolul 80

1. Aplicarea prezentei convenţii este reglată prin dispoziţiile unui acord


complementar, care este deschis semnării Statelor membre ale Consiliului Europei.
2. Părţile contractante sau, dacă dispoziţiile constituţionale ale acestor Părţi permit
aceasta, autorităţile competente, vor încheia orice alte arangamente necesare pentru
aplicarea prezentei convenţii.
3. Fiecare Stat semnatar al prezentei convenţii care o ratifică sau o acceptă trebuie să
ratifice sau accepte în acelaşi timp acordul complementar, fie să semneze acest
acord complementar fără rezervă de ratificare sau de acceptare, cel târziu la
momentul depunerii instrumentului său de ratificare sau de aceptare a convenţiei.
4. Fiecare Stat care aderă la prezenta convenţie trebuie în acelaşi timp să adere şi la
acordul complementar.
5. Fiecare Stat care denunţă prezenta convenţie trebuie în acelaşi timp să denunţe
acordul complementar.

Articolul 81

1. Notificarea sau declaraţiile vizate la alineatele b şi w ale articolului 1, în paragraful 2


al articolului 3, la paragraful 5 al articolului 6, la paragraful 2 al articolului 7, la
paragraful 5 al articolului 8, la pargrafele 3 şi 4 ale articolului 9, la paragraful 4 al
articolului 11 şi la paragraful 2 al articolului 72 sunt adresate Secretarului General al
Consiliului Europei.
2. Secretarul General al Consiliului Europei va notifica, într-un termen de o lună
Părţilor contractante, Statelor semnatare precum şi Directorului general al Biroului
internaţional al muncii:
a) orice semnare, precum şi depunerea oricărui instrument de ratificare, de
acceptare sau de aderare;
41

b) orice dată a intrării în vigoare a prezentei convenţii conform dispoziţiilor


articolului 75 şi articolului 77;
c) orice notificare despre denunţarea primită în aplicarea dispoziţiilor
paragrafului 2 al articolului 78 şi data la care denunţarea va avea efect;
d) orice notificare sau declaraţie primită aplicând dispoziţiile paragrafului 1 al
prezentului articol.

Finnd conştienţi de aceasta, subsemnaţii, autorizaţi pentru acest lucru, au semnat prezenta
convenţie.

Făcut la Paris, la 14 decembrie 1972, în franceză şi în engleză, cele două texte absolut
identice, într-un singur exemplar care va fi depus în arhivele Consiliului Europei.
Secretarul General al Consiliului Europei va transmite o copie autentificată fiecăruia
dintre guvernele semnatare şi aderante.