Viata lui Nicolae Ceausescu

Nicolae Ceauşescu (n. 26 ianuarie 1918, Scorniceşti - d. 25 decembrie 1989,

Târgovişte) a fost conducătorul Republicii Socialiste România din 1965 şi până la
căderea regimului comunist în această ţară, survenită în 22 decembrie 1989, cu puţin
timp înaintea execuţiei sale.

Cantece patriotice : 1 Mai Muncitoresc

Rîde iară primăvara,

Peste cîmpuri, peste plai,
Veselia umple ţara,
C-a venit Întîi de Mai!

Muncitorii au pornit
Şi-ntr-un glas s-au înfrăţit!
Şi ei azi sărbătoresc
Unu Mai muncitoresc.

Înfrăţiţi azi cu ţăranii,

Muncitorii-n joc şi cînt,
Prăznui-vor în toţi anii
Libertatea pe pămînt.

Peste mări şi peste ţări,

Se adună pe cărări,
Lumea toată în alai
Pentru al nostru Întîi de Maï.
Imnul Republicii Socialiste Romane

Trei culori cunosc pe lume,

Amintind de-un brav popor,
Ce-i viteaz, cu vechi renume,
În luptă triumfător.

Multe secole luptară

Strabunii noştri eroi,
Să trăim stăpîni în ţară,
Ziditori ai lumii noi.

Roşu, galben şi albastru

Este-al nostru tricolor.
Se inalţă ca un astru
Gloriosul meu popor.

Suntem un popor în lume

Strâns unit şi muncitor,
Liber, cu un nou renume
Şi un ţel cutezător.

Azi partidul ne uneşte

Şi pe plaiul românesc
Socialismul se clădeşte,
Prin elan muncitoresc.

Pentru-a patriei onoare,

Vrăjmaşii-n luptă-i zdrobim.
Cu alte neamuri sub soare,
Demn, în pace, să trăim.

Iar tu, Românie mindră,

Tot mereu să dăinuieşti
Şi în comunista eră
Ca o stea să străluceşti.
Dictatura și cultul personalității
Începând cu anii ’70, Ceaușescu devine obiectul unui cult al personalității tot mai
deșănțat, nemaiîntâlnit în Europa de la moartea lui Stalin. În acest context, poeții
proletcultiști joacă un rol important. Titulatura completă, sub care era adresat de
presa vremii, era: „tovarășul Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului
Comunist Român, președintele Republicii Socialiste România, comandant suprem al
forțelor armate”. Deseori se adăugau și apelative precum „genialul cârmaci”, „cel
mai iubit fiu al poporului român”, „personalitate excepțională a lumii contemporane”,
„luptător pentru cauza dreptății și păcii, și socialismului”, „geniul Carpaților”, „marele
conducător”. Fostul ucenic de cizmar nu se mai așează doar în rândul „eroilor clasei
muncitoare”, ci el începe să se vadă la capătul unui șir lung de principi, regi,
voievozi, de unde-și revendică legitimitatea. Activiștii culturali, culturnicii merg până
într-acolo încât descoperă în apropierea Scorniceștilor, satul prezidențial, rămășițele
primului homo sapiens european, pompos intitulat Australanthropus Olteniensis.
Consoarta sa, de altfel semi-analfabetă, era „savant de renume mondial” și „mamă
iubitoare” a poporului. Cultul personalității lui Ceaușescu își are originea în cel
comunist oriental practicat în China și Coreea de Nord de unde a și fost copiat după
vizitele efectuate în respectivele țări. El este particularizat și de un complex cultural,
care face din familia conducătoare nu numai depozitara înțelepciunii politice, dar și a
valorilor culturale și științifice ale umanității. Președintele „scrie” cărți de filosofie,
economie politică, istorie, este proclamat drept „mare gânditor al
contemporaneității”. Soția sa a devenit membră a Academiei RSR și a multor altor
academii, doctor în științe chimice, „savant de renume mondial”, autoare de cărți
publicate în toate limbile pământului. Cultul personalității nu a fost practicat de niciun
domnitor, rege sau conducător român din istorie cu excepția legionarilor.La o
ședință de deschidere a Marii Adunări Naționale, Ceaușescu își face apariția
purtând un sceptru, similar cu cele folosite de monarhi. Astfel de excese îl determină
pe pictorul Salvador Dalisă-i trimită dictatorului o telegramă de „felicitare”. Cotidianul
central al partidului - Scînteia - nesesizând tonul ei vădit ironic, publică textul integral
al telegramei.
Pentru a evita noi situații de „gen Pacepa”, Ceaușescu numește membri ai propriei
familii, în frunte cu Elena, în funcții cheie de conducere.
Internationala Comunista
Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii,
Voi, osîndiţi la foame, sus!
Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Sfîrşiţi odată cu trecutul negru,
Sculaţi, popor de osîndiţi!
Azi nu sînteţi nimic în lume,
Luptaţi ca totul voi să fiţi!

Hai la lupta cea mare,

Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!

Sculaţi, nu-i nici o mîntuire

În regi, ciocoi sau dumnezei!
Unire, muncitori, unire,
Şi lumea va scăpa de ei!
Prea mult ne-au despuiat tîlharii
Ce-n lume, lux, desfrîu se scald:
Să ne unim toţi proletarii,
Să batem fierul cît e cald!

Hai la lupta cea mare,

Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!

Ţărani şi muncitori, noi sîntem

Partidul, mare muncitor!
Pămîntul este-al celor harnici,
Cei leneşi plece unde vor!
Cînd vulturi lacomi, corbi de pradă,
N-or mai pluti nori negri-n vînt,
Pe cer luci-va-ntotdeauna
Al înfrăţirii soare sfînt.

Hai la lupta cea mare,

Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurïm!
Pe-al nostru steag e scris: UNIRE !
Pe-al nostru steag e scris unire,
Unire-n cuget şi simţiri
Şi sub măreaţa lui umbrire
Vom înfrunta orice loviri.

Acel ce-n luptă grea se teme

Ce singur e rătăcitor,
Iar noi uniţi în orice vreme
Vom fi, vom fi învingători.

Am înarmat a noastră mînă

Ca să păzim un scump pămînt,
Dreptatea e a lui stăpînă,
Iar domn e adevărul sfînt.

Şi-n cartea veşniciei scrie

Că ţări şi neamuri vor pieri,
Dar mîndra noastră Românie
Etern, etern va înflori.

Învingători cu verde laur

Noi fruntea nu ne-o-mpodobim
Nici scumpele grămezi de aur
Drept răsplătire nu dorim.

Ştiind că-n viaţa trecătoare

Eterne fapte-am împlinit
Şi chinul morţii-ngrozitoare
Bogat, bogat e răsplătit.
Cantece patriotice – Hora Unirii

Hai sa dam mâna cu mâna

Cei cu inima româna,
Sa-nvârtim hora fratiei
Pe pamântul României!

Iarba rea din holde piara!

Piara dusmania-n tara!
Între noi sa nu mai fie
Decât flori si omenie!

Mai muntene, mai vecine,

Vina sa te prinzi cu mine
Si la viata cu unire,
Si la moarte cu-nfratire!

Unde-i unul, nu-i putere

La nevoi si la durere.
Unde-s doi, puterea creste
Si dusmanul nu sporeste!

Amândoi suntem de-o mama,

De-o faptura si de-o seama,
Ca doi brazi într-o tulpina,
Ca doi ochi într-o lumina.

Amândoi avem un nume,

Amândoi o soarta-n lume.
Eu ti-s frate, tu mi-esti frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grabire

Sa-1 secam dintr-o sorbire,
Ca sa treaca drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Si sa vada sfântul soare

Într-o zi de sarbatoare
Hora noastra cea frateasca
Pe câmpia româneasca!
Nicolae si Elena Ceausescu
Nicolae Ceauşescu la recepţia dată la Snagov,
în cinstea zilei de 1 Mai
Acum două decenii, românii au primit cu mare entuziasm
vestea condamnării la moarte a dictatorului Nicolae Ceauşescu.
Sărăcia, cenzura absolută şi umilinţele la care au fost supuşi în
timpul regimului comunist au făcut ca oamenii să ajungă la
capătul răbdării.
Acum, la douăzeci de ani după împuşcarea cuplului Ceauşescu,
băimărenii şi-au schimbat atitudinea asupra gestului executării
tovarăşului şi majoritatea este de părere că acesta trebuia cel puţin
judecat într-un alt context decât cel din unitatea militară din
Târgovişte.
Iată cum au primit băimărenii vestea executării lui Ceauşescu în
decembrie ’89. Sunt păreri publicate de cotidianul local de atunci,
"Pentru Socialism": "Cetăţenii României libere au luat la cunoştinţă
despre condamnarea la moarte şi executarea fostului dictator odios
Nicolae Ceauşescu şi a soţiei sale, primul sfetnic al hidoasei figuri a
istorie contemporane. Este o sentinţă dreaptă. Oamenii îşi exprimă
indignarea, repulsia faţă de faptele celor doi şi ale clicii ceauşiste.
Gavril Cozmuţa, maistru principal tipograf: «Este sentinţa
meritată pentru acest tiran al României, care, în cei aproape 25 de ani
de dictatură, ne-a ţinut în întuneric. Faptele lui sînt cutremurătoare.
Dar mai sînt şi alţi vinovaţi. A acţionat împotriva poporului şi poporul l-
a răsturant. Ne aşteaptă o viaţă liberă şi fericită, să facem tot ce
depinde de noi, pentru a o avea». 
«Era timpul să se termine cu această dictatură ce a provocat atîta rău
românilor. Rămîne să reînvăţăm libertatea. Să nu ne mai fie teamă să
rostim deschis ce avem de spus. Vom avea o ţară nouă, cinstită şi
curată. Păcat că a trebuit să fie jertfiţi atâţia fraţi de-ai noştri,
nevinovaţi», Florin Mureşan, lăcătuş.
Gheoghe Lucăcel, muncitor: «Regimul de teroare, de frică s-a dus.
Dictatorul şi soţia sa şi-au primit pedeapsa meritată. Executarea
sentinţei drepte înseamnă sfărîmarea din temelii a tot ce a reprezentat
suferinţă în ţară. Trăiască libertatea pentru care, din cauza acestei
făpturii hidoase, a trebuit să curgă atîta sînge. Încep, alături de atîţia
alţi tineri, să pătrund sensul cuvîntului libertate». 
Mirela Domşa, subinginer: «S-a terminat, odată cu moartea
dictatorului, o perioadă neagră din istoria României. Cruzimea de care
a dat dovadă, celelalte fapte odioase care au constituit capetele de
acuzare, au revoltat pe toată lumea. Aceste crime grave să nu se mai
repete niciodată. Vrem să fim liberi şi vom fi prin munca noastră.
Poporul român a mai trecut prin momente grele şi a învins. Vom
învinge şi acum şi vom consolida revoluţia» (Pentru Socialism, 26
decembrie, ’89).
• Iată, însă, ce părere au băimărenii astăzi, după cei douăzeci de ani
de capitalism şi tranziţie, când lucrurile nu au mers aşa cum au sperat
la prăbuşirea sistemului comunist. 
Ştefan Kaszta, pensionar: "Cred că s-au pripit atunci când l-au
judecat, condamnat şi executat aşa fulgerător. În primul rând,
Ceauşescu nu trebuia judecat într-o asemenea manieră. Avea dreptul
la un proces mai corect. Însă se pare că aşa a dictat momentul politic
de atunci. Nici după 100 de ani, probabil că nu vom şti cu adevărat
realitatea acelor evenimente, pentru că ăsta este destinul anumitor
fapte istorice: sunt condamnate la o enigmă veşnică". 
Dumitru Pop, director de instituţie: "După părerea mea, nu a fost
deloc normal că l-au împuşcat atunci. Am impresia că omorârea lui a
fost făcută pentru a linişti evenimentele de atunci. Cu toate relele pe
care le-a făcut, nu merita un tratament atât de josnic din punct de
vedere juridic. Din păcate, în acele zile nu s-a mai pus accent pe
principiul moral şi uman".
Ştefan Lupşa, preşedinte Asociaţia "Caspev" Baia
Mare: "Ceauşescu a fost executat mişeleşte, după o făcătură de
proces. Nu vreau să se înţeleagă că îl regret. Doamne fereşte să mai
fim într-o asemenea dictatură. Însă, schimbarea şi căderea lui trebuiau
tratate altfel, nu să fie pus la zid şi împuşcat precum un câine. În nicio
altă ţară care a avut regimuri comuniste nu s-a procedat în halul ăsta
cu dictatorii."  
Ana Puşcaş, pensionară: "Sunt de părere, aşa cum, de altfel,
gândeam şi acum douăzeci de ani, că nu a fost deloc bine ce i-au făcut
lui Ceauşescu. Trebuia dus, aşa cum a cerut, în faţa Marii Adunări
Naţionale şi acolo să fie judecat după principiul faptă şi răsplată. Chiar
dacă ajungeau la concluzia că merită să fie executat, totuşi sentinţa
venea după un proces corect. Dar cel mai bine era dacă îl condamnau
pe viaţă la închisoare şi tratat în specificul comunist, cum a tratat şi el
poporul pe vremea când era conducător suprem".

• Cultul personalităţii
Existau şi legende despre cultul personalităţii lui Ceauşescu. Unii dintre
băimărenii care au fost contemporani cu liderul comunist mărturisesc
că circulau diverse zvonuri despre tabieturile sau comportamentul lui
Ceauşescu. 
"Ţin minte că se povestea despre el că ar avea în fiecare an pregătite
câte 365 de costume şi că în fiecare zi poartă alt costum", povesteşte
băimăreanca Maria Pop, 71 de ani. 
Alte poveşti îl prezentau pe acesta ca pe un monstru, semănând într-
un fel cu "Dracula". Se spunea că sacrifică în fiecare lună sute de
copii. 
"Se zvonea că Ceauşescu suferă de o boală incurabilă şi, pentru a
rămâne în viaţă, în fiecare lună, trebuie să i se înlocuiască sângele cu
al copiilor cu vârsta de până la un an. De aceea, se zvonea că lunar
sunt omorâte câteva sute de copii", spune Dumitru Todoran (68 de
ani), Baia Mare.
Bineînţeles că aceste legende nu au fost niciodată confirmate şi fac
parte din folclorul poporului.
„PRETINIA“ ROMÅNO-AMERICANĂ

În 1973, la Washington, Richard Nixon şi Nicolae Ceauşescu şi-au scos primele-

doamne în balcon