Sunteți pe pagina 1din 7

Sistemul muscular

Muschii reprezinta o componenta importanta a organismului, reprezentand


aproximativ 40-45% din greutatea totala a corpului. Muschii reprezinta un tesut inalt
specializat, avand ca principala functie realizarea miscarii. Corpul uman contine peste 650 de
muschi. Toate celulele musculare se contracta prin convertirea energiei chimice in energie
mecanica, utilizata pentru a realiza miscarea.
Din punct de vedere structural, exista urmatoarele tipuri de muschi: scheletici sau
striati, muschi netezi sau viscerali si muschiul cardiac.

Muschii scheletici sunt alcatuiti, in mare, din fibre musculare striate si tesut conectiv.
Sunt muschi voluntari, care se insera pe oase si care realizeaza miscarea corpului. Aceste
fibre musculare au un aspect striat, vazute la microscop. Acest aspect este dat de distributia
miofibirlelor (filamentele de actina si miozina) din structura fibrei musculare, dispuse astfel
incat, intre unitatile fuctionale ale celulei musculare (sarcomere) apar benzi intunecate. Din
acest motiv muschiul pare a avea striatii.
Majoritatea muschilor scheletici se ataseaza la doua oase, intre care exista o articulatie.
Unul dintre oase este mai fix iar insertia muschiului pe acest os poarta numele de origine.
Capatul muschiului scheletic aflat pe osul mai mobil poarta numele de insertie.
Functiile muschilor scheletici:
• miscarea
• mentinerea posturii (tonusul muscular); tonusul muscular se refera la starea de contractie
partiala prezenta in muschi, in repaus. Tonusul metine postura corpului si asigura capacitatea
organismului de a raspunde rapid la un stimul extern.
• producerea de caldura; caldura se obtine in urma reactiei de scindare a ATP, alaturi de
energia necesara contractiei.

Muschii netezi
Muschii netezi (figura 1) nu prezinta striatii, nu sunt atasati de oase, actioneaza mai lent
decat muschii striati si pot ramane contractati pentru o perioada mai lunga de timp.
Activitatea lor este controlata de sistemul nervos autonom. Muschii netezi intra in structura
organelor interne: stomac, intestine, vase de sange, etc. Indeplinesc multiple roluri, precum:
deplasarea alimentelor ingerate de-a lungul tubului digestiv, contractia uterului, dilatarea si
contractarea vaselor sangvine, etc.

Figura 1. Structura muschiului neted

1
Muschiul cardiac
Acest tip de muschi se gaseste exclusiv la nivelul inimii. Muschii cardiaci sunt striati,
celulele prezinta ramificatii si sunt muschi involuntari. Se contracta rapid si sunt foarte
puternici. Spre deosebire de muschii striati scheletici, fibrele musculare cardiace prezinta
benzi intunecate situate intre celule, denumite discuri intercalare. La nivelul discurilor
intercalare exista jonctiuni gap avand rolul de a favoriza transmiterea potentialelor de actiune
de la o celula la alta.

Structura microscopica a fibrei musculare


Tesutul muscular este alcatuit din celule contractile specializate (fibre musculare),
grupate intr-un mod bine organizat (figura 2). Fiecare fibra musculara contine doua tipuri

Figura 2.

Structura macroscopica si microscopica a muschiului striat

de structuri denumite miofilamente: unele groase (filamentele de miozina) si unele subtiri


(filamentele de actina). Vazute la microscop, fibrele musculare contin numeroase
aranjamente de miofilamente, paralele intre ele si despartite de o banda intunecata, denumita
banda Z. Portiunea de miofibrile cuprinsa intre doua benzi Z reprezinta un sarcomer.

2
Sarcomerul este unitatea functionala a muschiului scheletic, fiind unitatea contractila a
acestuia. In timpul contractiei, cele doua tipuri de miofilamente aluneca unele catre celelalte,
sarcomerul se scurteaza si astfel are loc contractia musculara. In timpul relaxarii, sarcomerul
revine la lungimea initiala. Pentru ca acest proces sa se desfasoare normal este nevoie de
prezenta calciului. Calciul este eliberat din reticulul endoplasmatic in citoplasma atunci cand
muschiul trebuie sa se contracte. Pe langa ionii de calciu, muschiul mai are nevoie de energie
pentru a se contracta. Aceasta este obtinuta prin scindarea moleculelor ATP.

Placa motorie
Placa motorie (figura 3) reprezinta “sinapsa” dintre terminatiile axonale ale neuronilor
motori si membrana fibrei musculare. Mediatorul chimic caracteristic placii motorii este
acetilcolina. In sarcolema exista receptori de acetilcolina (canale de sodiu) care vor initia
depolarizarea membranei si declansarea potentialului de actiune. Potentialul de actiune
difuzeaza prin membrana, prin tubulii T si activeaza canalele de Ca2+ din RE. In prezenta
ionilor de CA2+ este initiata contractia musculara;

Figura 3. Placa motorie

3
Proprietatile fibrei musculare:
• contractilitatea; nici un alt tip de celule din corpul uman nu au aceasta proprietate.
Reprezinta capacitatea muschilor de a-si scurta lungimea (a se contracta).
• extensibilitatea; capacitatea fibrelor musculare de a se intinde (extinde),adica de a-si mari
lungimea.
• elasticitatea; capacitatea muschiului dea reveni la lungimea initiala in starea de relaxare.
• excitabilitatea; proprietatea muschiului de a raspunde la un stimul.

Patologia sistemului muscular

Atrofia musculara
Se manifesta cel mai des in muschii care nu sunt folositi in mod frecvent. Muschii isi
micsoreaza dimensiunile si isi pierd din forta. Poate sa apara in cazul unui atac cerebral,
atunci cand anumite grupe de muschi nu mai sunt stimulate corespunzator si se atrofiaza
gradat. Un alt exemplu il reprezinta imobilizarea unui membru sau imobilizarea la pat (in
cazul persoanelor care sufera de anumite boli), pe termen lung.
Atrofia musculara poate fi minimizata prin stimularea electrica directa a muschiului,
prin masaj, etc.

Mialgia
Termenul de mialgie defineste durerea musculara si este caracteristica multor dereglari
musculare si scheletice. Poate sa apara izolat, la nivelul unui anumit muschi, sau in tot
corpul. Mialgia poate fi acuta sau cronica.
Printre cauzele sale se numara: leziuni musculare, utilizarea pana la epuizare a
anumitor grupe musculare, stress, boli autoimune (polimiozitoza, dermatomiozitoza, Lupus,
etc), infectii virale, infectii generalizate (influenza, malaria, polio, etc), unele medicamente.
Mialgia poate fi un simptom periculos al unor derglari grave, atunci cand este insotita
de simptome precum: ingrasare brusca, respiratii scurte, probleme de deglutitie, paralizie sau
slabire musculara, voma, febra.

Platfusul
Platfusul apare ca urmare a slabirii muschilor piciorului care constituie curbura talpii.
Platfusul este de doua tipuri: flexibil si rigid. Platfusul flexibil este de obicei asimptomatic si
nu este dureros. Pentru majoritatea copiilor cu aceasta disfunctie nu este necesar un
tratament. Studiile arata ca nu exista nici o legatura intre platfus si aparitia durerilor sau a
altor probleme legate de picior, la maturitate. Durerile apar numai in cazuri extreme iar
interventiile chirucgicale sunt rareori necesare.
Platfusul rigid apare ca urmare a unei dezvoltari anormale a piciorului, de exemplu
copilul se poate naste cu o conexiune anormala intre oasele piciorului. Platfusul rigid este
mai sever decat cel flexibil, este adesea dureros si necesita tratament.

4
Hernia
Este o ruptura ce apare intr-o regiune slaba a unui perete muscular si o patrundere a
unui organ prin structura sau muschiul care il contine. Exista multe tipuri de hernie. Cea mai
comuna este hernia abdominala, cand peretele muscular abdominal este rupt si intestinele
patrund prin acesta. Acesta se poate intampla in diferite regiuni ale abdomenului si in functie
de locatie hernia poarta nume diferite.
Majoritatea formelor de hernie se datoreaza slabirii progresive a peretelui muscular
sau, aceasta slabire, este innascuta (congenitala). Printre cauze: presiune crescuta in abdomen
(in cazul tusei, ridicarii de greutati, sarcinii, etc), obezitatea, inaintarea in varsta, etc.
De cele mai multe ori, hernia se instaleaza brusc. Persoana poate avea senzatia unei
arsuri usoare sau o senzatie de greutate in zona lezata. Daca hernia se agraveaza apar si alte
simpotome: greata, voma, dureri constante.

Hipertrofia musculara
Defineste marirea si cresterea maesi musculare. Este rezultatul exercitiilor fizice
exagerate de tipul bodybuilding. Diametrul fibrei musculare sau marimea sa cresc. Nu are loc
o crestere a numarului de celule musculare. Aceasta crestere in circumferinta modifica forta
contractiei musculare.

Tetanosul
Este o boala infectioasa, care poate fi fatala. Se caracterizeaza prin spasme ale
muschilor voluntari. Este provocata de Clostridium tetani, care patrunde in corp pe calea
unor rani deschise, arsuri, etc. Boala este de fapt cauzata de o toxina a acestei bacterii. C.
tetani traieste in sol dar poate fi gasita si in organismul uman, in intestin. Tetanosul apare
mai des in regiunile mai calde.
In ceea ce priveste transmiterea, tetanosul nu este contagios, ci se transmite doar prin
rani deschise prin care bacteria poate patrunde in organism. Printre simptome se numara:
intepenirea falcilor si a muschilor abdominali si ai spatelui, contractia muschilor faciali, puls
rapid, febra, transpiratie, spasme musculare dureoase in vecinatatea zonei lezate, probleme de
deglutitie.
In tarile dezvoltate tetanosul este foarte rar, datorita existentei vaccinurilor antitetanos,
administrate la copii.

Distrofia musculara
Defineste un grup de boli genetice caracterizate prin atrofia tesutului muscular
scheletic. Cauza ramane necunoscuta. Unele forme de distrofie sunt fatale. Cea mai comuna
si mai cunoscuta forma de distrofie este distrofia musculara Duchenne, unde muschiul
atrofiat este inlocuit de grasime si tesut fibros. Moartea, in acest caz, se datoreaza slabirii
muschilor respiratori si a muschiului cardiac.

5
Myastenia Gravis
Reprezinta o slabire progresiva a musculaturii care duce la paralizie, in special la
nivelul fetei si gatului. Cauza este necunoscuta dar se considera ca este o boala autoimuna.
Boala se poate declansa rapid, cu slabire musculara severa si generalizata, dar de cele
mai multe ori simptomele sunt subtile si variabile in etapele initiale. Primul simptom este
adesea slabirea muschilor oculari. Boala se poate localiza aici sau poate afecta si alti muschi
implicati in vorbire, deglutitie, masticatie, miscarea membrelor, etc.
Se presupune ca myastenia gravis este o boala autoimuna, deoarece organismul
produce anticorpi impotriva receptorilor pentru acetilcolina (neurortansmitatorul de la placa
motorie). Astfel, cu toate ca fibra nervoasa care inerveaza muschiul si celula musculara sunt
normale, mediatorul chimic nu mai ajunge la nivelul celulei musculare si muschiul se
contracta foarte slab sau deloc.

Electromiografia (EMG)
Defineste o tehnica prin care se masoara activitatea electrica a muschilor. Inregistrarea
obtinuta prin aceasta metoda se numeste electromiograma (EMG). In timp ce neuronul motor
stimuleaza fibrele musculare la nivelul placii motorii, impulsuri electrice sunt conduse de-a
lungul fiecarei fibre pe masura ce aceasta se depolarizeaza. Acest semnal poate fi detectat de
electozi plasati pe piele si apmlificat. Electrozii se ataseaza de-a lungul unui muschi, la
capetele acestuia sau in muschi (in cazul electrozilor ac).
Electromiografia este o metoda de investigatie clinica care completeaza examinarea medicala
fizica si ofera informatii suplimentare (de exemplu poate ajuta la stabilirea cauzelor unei
boli: neurogenice sau miopatice). Deasemenea, este un instrument util in cercetare, in studiul
fiziologiei si fiziopatologiei musculare.
Tipuri de unde EMG
Fibrilatiile
Reprezinta descarcari anormale spontane care apar datorita hipersensibilitatii fibrelor
musculare. Apar in cazul deinerverii fibrelor musculare (eg. leziuni ale nervilor). Datorita
faptului ca fibra musculara nu mai este inervata, aceasta devine extrem de sensibila si in lipsa
unor stimuli corespunzatori incepe sa se contracte spontan, undele de depolarizare astfel
generate fiind inregistrate pe EMG sub forma de fibrilatii (figura 4)

figura 4.

6
Neuromiotonia
Apare datorita hiperexcitabilitatii axonilor motori periferici. Se inregistreaza unde provocate
de descarcari cu frecventa mare, simple, duble, tripe sau multiple (figura 5).

figura 5.

Fasciculatiile
Aceste unde apar in urma descarcarii electrice a unei unitatii motorii. Se aseamana cu
fibrilatiile dar spre deosebire de acestea sunt mai mari si mai complexe (figura 6).
Fasciculatiile apar la intervale neregulate.

figura 6.

Descarcari miotonice
Sunt caracteristice afectiunilor ce implica canalele ionice din membrana fibrei musculare:
distrofia miotonica, miotonii congenitale, etc. Pot sa apar si datorita miscarii electrozilor,
lovirea muschiului in timpul inregistrarii electromiogramei (figura 7).

figura 7.