Despre Traducerea Bibliei

Despre traducerea ͣFidela͟ am scris şi voi mai scrie.
Nu fiindcă sunt cusurgiul de serviciu, ci fiindcă

discrepanţa dintre prefaţa ediţiei tipărite şi realitatea dintre coperţile versiunii mi se pare
inacceptabilă. Textul miroase a dezinformare şi a impostură.
Nu e în sine o problemă că cineva şi-a propus să traducă KJV în româneşte! Problema e când traduci
KJV în româneşte şi pretinzi că faci o traducere după Textus Receptus!
Dacă traducătorii ar fi luat una dintre ediţiile lui Erasmus, Robert Estienne, Theodore Beza ori Elzevir
(toate în tradiţia ͣTextus Receptus͟) şi s-ar fi apucat să o traducă în româneşte, fără intermediar, n-aş
fi avut nicio problemă. Dar din păcate nu asta au făcut, de aceea trebuie să fie confruntaţi cu
adevărul şi să dea detalii despre metoda de lucru. Mai ales în cazul traducerii Bibliei scopul nu scuză
mijloacele.
În istoria traducerii Bibliei n-ar fi prima dată când prefaţa spune una, iar paginile de text tradus spun
cu totul altceva. Pe măsură ce continui să citesc din textul versiunii, sunt tot mai scandalizat de
filozofia de traducere care stă în spatele ei.
Ceea ce se poate spune cu relativă siguranţă este că prefaţa conţine o minciună straşnică: ͣAm dorit
să producem o traducere nouă care să aibă ca origine familia grecească a Textului Receptus pentru
Noul Testament͟.
Ce înseamnă ͣfamilia grecească a Textului Receptus͟? Toate ediţiile tipărite de la Erasmus 1516 până
la a doua ediţie Elzevir (1633) constituie textul de pornire pentru Fidela? Nonsens!
În prefaţă citesc mai întâi că Noul Testament are ͣca origine͟ Textul Receptus şi apoi că versiunea
King James a fost folosită ca ghid.
Textul rezultat contrazice flagrant această declaraţie, fiindcă există prea multe formulări în care
textul românesc al Fidelei urmează frazeologia din King James împotriva celei din Textul Receptus.
(Pentru comparaţie, am folosit ediţia Scrivener).
Altfel spus, dacă echipa de traducători ar fi pornit de la textul grecesc, ar fi trebuit să ajungă la
altceva decât formulările englezite la care a ajuns. În mod straniu, acolo unde KJV omite câteva
cuvinte dintr-un verset, deşi ele sunt scrise negru pe alb în Textul Receptus, versiunea Fidela le omite
şi ea, deşi pretinde toată vremea că ne dă ͣtoate cuvintele lui Dumnezeu͟.
Există, desigur, şi situaţii în care Fidela nu ͣbate͟ cu KJV, fiindcă traducătorii români şi-au dat seama
că e periculos să mergi complet pe mâna unei versiuni din 1611.
Am să iau o suită de exemple din 1 Cor. 6 care arată servilismul Fidelei faţă de KJV
6:4 ʏʉ ʎ ʇʉʐɽɸʆɻʅɹʆʉʐʎ / least esteemed / cel mai puţin stimaţi
Dacă traduci direct din greacă participiul tous exouthenemenous nu poţi ajunge la soluţia
interpretativă a KJV. Verbul exoutheneo înseamnă ͣa dispreţui͟, iar tous exouthenemenous
înseamnă, tradus literal, ͣcei dispreţuiţi, cei desconsideraţi͟. Ca să sune bine, traducătorii KJV au
recurs la perifraza ͣleast esteemed͟, urmată servil de Fidela.
6:9 ʉ ʏɸ ʅɲʄɲʃʉ ʉ ʏɸ ʌʍɸʆʉʃʉ ʏɲɿ / nor effeminate, nor abusers of themselves with mankind /
nici cei ce se abuzează cu bărbaţi, nici sodomiţii
Aici traducătorii au făcut abstracţie de termenul ͣeffeminate͟ care traduce grecescul malakoi şi au
folosit pentru acest termen grecesc a doua sintagmă din KJV (ͣnor abusers͙͟). Din păcate, au
încurcat complet borcanele, fiindcă n-au tradus fidel nici după mult clamatul Textus Receptus, nici
după KJV.
În orice caz, e greu de explicat cum au putut ajunge la sintagma ͣcei ce se abuzează cu bărbaţi͟. Ceea
ce constituie un eufemism în engleză (formulat prima dată de Tyndale: Abusars of themselves with
the mankynde) sună îngrozitor în limba română, fiindcă verbul ͞a abuza͟ este intranzitiv (͞a abuza de
ceva͟).
6:12 ʉ ʃ ɶ ʇʉʐʍɿɲʍɽɼʍʉʅɲɿ / I will not be brought under the power / nu voi fi adus sub puterea
Verbul exousiazo înseamnă ͣa stăpâni͟ sau ͣa fi stăpân peste͟. O traducere literală după Textus
Receptus ar fi trebuit să spună ͣnu voi fi stăpânit͟, nicidecum ͣnu voi fi adus sub puterea͟. Aici
influenţa KJV este fără tăgadă, iar rezultatul este o formulare pocită în limba română.
6:16 ʔɻʍʀʆ / saith he / spune el

Verbul phesin înseamnă ͣzice͟ şi este folosit aici pentru a introduce un citat din Scriptură (VT). Prin
urmare, în traducere ar trebui să punem între paranteze [Scriptura]. În greacă nu apare pronumele
ͣel͟, pe care îl întâlnim în KJV sau în Fidela. Dacă traducătorii ar fi fost realmente fideli textului grec,
ar fi trebuit să lase verbul fără pronume, fiindcă în română nu simţim nevoia să folosim întotdeauna
pronumele personal pentru a identifica vorbitorul. De regulă formele verbale sunt clare şi atunci când
sunt rostite fără pronume.
6:20 ɶʉʌɳʍɽɻʏɸ / For ye are bought / sunteţi cumpăraţi
Verbul agorazo este folosit aici la aorist şi ar trebui tradus printr-un perfect compus: ͣaţi fost
cumpăraţi͟. De ce ͣsunteţi cumpăraţi͟? Fiindcă ͣye are bought͟.
Astăzi am văzut la CNSAS dosarele lui Teodor Popescu. A fost urmărit de Siguranţă încă de la sfârşitul
lui 1923. Am cerut dosarele lui fiindcă vreau să reconstitui, pe cât posibil, biografia lui Cornilescu şi să
pot scrie un material serios despre contribuţia lui la traducerea Bibliei în limba română.
Într-un raport al ministerului de interne se precizează că D. Cornilescu a plecat din ţară fiindcă a fost
pus sub acuzare pentru o faptă penală. E a doua sursă (independentă) care confirmă că lui Cornilescu
i s-a intentat un proces. Din păcate, până acum n-am reuşit să aflu alte detalii. Mai mult ca sigur e
vorba de o acuzaţie trucată.
Una dintre stupizeniile solemne pe care le-am citit în dosarul lui T. Popescu este că D. Cornilescu ar fi
fost adept al lui͙ Steiner! Steiner antropozoful!
Pe măsură ce aprofundez subiectul, se face încet-încet, lumină.
8 octombrie 2010
Iarăşi despre Cornilescu şi anul licenţierii sale în teologie
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: absolvenţi de teologie ortodoxă,
Dumitru Cornilescu, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti |
Leave a Comment
Scriam în altă postare că, potrivit lui Măianu, Cornilescu şi-a susţinut licenţa în teologie în 1916.
Toate eforturile mele de a confirma această informaţie cu ajutorul unei surse oficiale au eşuat
deocamdată.
În urma cererii pe care am depus-o la secretariatul Facultăţii de Teologie Ortodoxă mi s-a răspuns că
în arhiva Facultăţii nu există documente privitoare la Cornilescu. Adevărul numai arhivarul şi
Dumnezeu îl cunosc.
Uitându-mă astăzi în anuarul Universităţii din Bucureşti (1914ʹ1915) am constat cu surprindere că

între licenţiaţii de la teologie nu figurează niciun Cornilescu. Pe 5 octombrie verificasem datele
statistice din perioada 1915ʹ1916. Iarăşi nimeni cu acest nume.
Chestiunea mă intrigă în grad maxim. Să se fi produs o eroare în transcrierea informaţiilor oficiale?

Să-şi fi amânat Cornilescu licenţa? Această omisiune mi se pare foarte stranie.
Repet ceea ce spuneam cu altă ocazie: o biografie a lui Cornilescu ar trebui să fie ancorată în
documente. Or, tocmai aceste documente ne lipsesc. Cel puţin deocamdată.
5 octombrie 2010
În ce an a absolvit Cornilescu Facultatea de Teologie?
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Alexandru Măianu, Dumitru
Cornilescu, Manea Popescu, Teodor Popescu |
[6] Comments
Potrivit lui Alexandru Măianu (Viaţa͙, p. 34), Cornilescu şi-a luat licenţa în 1916.
Astăzi, la Arhivele Naţionale, am cerut anuarul Universităţii Bucureşti (1915ʹ1916). Când colo,
surpriză! Cornilescu nu este printre licenţiaţii din perioada 1915ʹ16. Rămâne să cer săptămâna
viitoare anuarele precedente.
L-am descoperit în schimb pe Gheorghe Cornilescu (fratele lui Dumitru), licenţiat în iunie 1916.
Tot în iunie 1916 şi-a luat licenţa Manea Popescu, unul dintre cei care au pus în act ͣdemascarea͟ lui
Tudor Popescu în 1922, printr-o ͣScrisoare deschisă către P. C. Preot Teodor Popescu dela bis. Cuibu
cu Barză-Bucureşti͟, publicată în Noua Revistă Bisericească, anul III, nr. 19ʹ21, 1922.
Prin această scrisoare, Manea Popescu se prefăcea a nu şti ce să creadă cu privire la zvonurile care
circulau despre activitatea predicatoricească ͞protestantă͟ de la Biserica Sf. Ştefan.
T. Popescu şi D. Cornilescu au răspuns interpelărilor şi astfel afacerea a luat amploare, soldându-se în

final cu sentinţa de caterisire a lui T. Popescu. Scandalul, ajuns pe prima pagină a ziarelor, ar putea
face obiectul unei monografii pe care eu unul aş citi-o cu mare interes. De scris încă nu poate fi
vorba.
Una peste alta, iată mai jos fotografie cu Manea Popescu, la câţiva ani după stingerea afacerii
ͣCuibul-cu-Barză͟.
Scotocind astăzi prin prefaţa Bibliei 1968 după nişte informaţii, am dat peste următorul citat:
În al treilea an al arhipăstorii Noastre [1951], cu ajutorul teologului şi literatului academician Gala

Galaction, am tipărit Noul Testament într-o versiune revizuită şi îmbunătăţită faţă de cele anterioare.
Sună foarte frumos. Să-l ai pe Galaction ca ajutor în tipărirea Noului Testament din 1951. Numai că
nu e şi adevărat. Să citim ce scrie şi Galaction în jurnalul lui (fragmente dintr-o scrisoare pe care
Galaction intenţiona să o trimită patriarhului):
Noul Testament, proaspăt tipărit [1951] ʹ care ar fi putut să fie cu textul tradiţional, sau textul
adormitului întru fericire patriarhul Nicodim, sau vreo combinaţie a acestora ʹ este Noul meu
Testament, tipărit întâia oară la 1927, dar de data aceasta, alterat şi desfigurat, într-un chip
lamentabil! Îndeosebi Sfintele Evanghelii dau pe faţă ʹ peste brazdele mele ʹ o grăpătură de o
impunătoare trivialitate.1 [...]
Nu ştiu cine a putut să fie temerarul schingiuitor al unei traduceri, migălite ani de zile, pe platforma
unei literaturi consacrate şi socotite azi drept clasică. Sunt trist, Sanctitate, că trebuie să vă dau pe
faţă această nedreptate şi această grea jicnire adusă limbei şi literaturii noastre bisericeşti.2
1 Galaction, Jurnal, vol. 5, p. 228.
Din istoria traducerii Bibliei
Archived Posts from this Category
23 februarie 2011
Fidela tipărită: jumătăţi de adevăr, erori, nepricepere şi amatorism, sub haina bunelor intenţii
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Biblia Fidela, calcuri după KJV, King
James Version, KJV |
[50] Comments
Despre traducerea ͣFidela͟ am scris şi voi mai scrie. Nu fiindcă sunt cusurgiul de serviciu, ci fiindcă
discrepanţa dintre prefaţa ediţiei tipărite şi realitatea dintre coperţile versiunii mi se pare
inacceptabilă. Textul miroase a dezinformare şi a impostură.
Nu e în sine o problemă că cineva şi-a propus să traducă KJV în româneşte! Problema e când traduci
KJV în româneşte şi pretinzi că faci o traducere după Textus Receptus!
Dacă traducătorii ar fi luat una dintre ediţiile lui Erasmus, Robert Estienne, Theodore Beza ori Elzevir
(toate în tradiţia ͣTextus Receptus͟) şi s-ar fi apucat să o traducă în româneşte, fără intermediar, n-aş
fi avut nicio problemă. Dar din păcate nu asta au făcut, de aceea trebuie să fie confruntaţi cu
adevărul şi să dea detalii despre metoda de lucru. Mai ales în cazul traducerii Bibliei scopul nu scuză
mijloacele.
În istoria traducerii Bibliei n-ar fi prima dată când prefaţa spune una, iar paginile de text tradus spun
cu totul altceva. Pe măsură ce continui să citesc din textul versiunii, sunt tot mai scandalizat de
filozofia de traducere care stă în spatele ei.
Ceea ce se poate spune cu relativă siguranţă este că prefaţa conţine o minciună straşnică: ͣAm dorit
să producem o traducere nouă care să aibă ca origine familia grecească a Textului Receptus pentru
Noul Testament͟.
Ce înseamnă ͣfamilia grecească a Textului Receptus͟? Toate ediţiile tipărite de la Erasmus 1516 până
la a doua ediţie Elzevir (1633) constituie textul de pornire pentru Fidela? Nonsens!
În prefaţă citesc mai întâi că Noul Testament are ͣca origine͟ Textul Receptus şi apoi că versiunea
King James a fost folosită ca ghid.
Textul rezultat contrazice flagrant această declaraţie, fiindcă există prea multe formulări în care
textul românesc al Fidelei urmează frazeologia din King James împotriva celei din Textul Receptus.
(Pentru comparaţie, am folosit ediţia Scrivener).
Altfel spus, dacă echipa de traducători ar fi pornit de la textul grecesc, ar fi trebuit să ajungă la
altceva decât formulările englezite la care a ajuns. În mod straniu, acolo unde KJV omite câteva
cuvinte dintr-un verset, deşi ele sunt scrise negru pe alb în Textul Receptus, versiunea Fidela le omite
şi ea, deşi pretinde toată vremea că ne dă ͣtoate cuvintele lui Dumnezeu͟.
Există, desigur, şi situaţii în care Fidela nu ͣbate͟ cu KJV, fiindcă traducătorii români şi-au dat seama
că e periculos să mergi complet pe mâna unei versiuni din 1611.
Am să iau o suită de exemple din 1 Cor. 6 care arată servilismul Fidelei faţă de KJV
6:4 ʏʉ ʎ ʇʉʐɽɸʆɻʅɹʆʉʐʎ / least esteemed / cel mai puţin stimaţi
Dacă traduci direct din greacă participiul tous exouthenemenous nu poţi ajunge la soluţia
interpretativă a KJV. Verbul exoutheneo înseamnă ͣa dispreţui͟, iar tous exouthenemenous
înseamnă, tradus literal, ͣcei dispreţuiţi, cei desconsideraţi͟. Ca să sune bine, traducătorii KJV au
recurs la perifraza ͣleast esteemed͟, urmată servil de Fidela.
6:9 ʉ ʏɸ ʅɲʄɲʃʉ ʉ ʏɸ ʌʍɸʆʉʃʉ ʏɲɿ / nor effeminate, nor abusers of themselves with mankind /
nici cei ce se abuzează cu bărbaţi, nici sodomiţii
Aici traducătorii au făcut abstracţie de termenul ͣeffeminate͟ care traduce grecescul malakoi şi au
folosit pentru acest termen grecesc a doua sintagmă din KJV (ͣnor abusers͙͟). Din păcate, au
încurcat complet borcanele, fiindcă n-au tradus fidel nici după mult clamatul Textus Receptus, nici
după KJV.
În orice caz, e greu de explicat cum au putut ajunge la sintagma ͣcei ce se abuzează cu bărbaţi͟. Ceea
ce constituie un eufemism în engleză (formulat prima dată de Tyndale: Abusars of themselves with
the mankynde) sună îngrozitor în limba română, fiindcă verbul ͞a abuza͟ este intranzitiv (͞a abuza de
ceva͟).
6:12 ʉ ʃ ɶ ʇʉʐʍɿɲʍɽɼʍʉʅɲɿ / I will not be brought under the power / nu voi fi adus sub puterea
Verbul exousiazo înseamnă ͣa stăpâni͟ sau ͣa fi stăpân peste͟. O traducere literală după Textus
Receptus ar fi trebuit să spună ͣnu voi fi stăpânit͟, nicidecum ͣnu voi fi adus sub puterea͟. Aici
influenţa KJV este fără tăgadă, iar rezultatul este o formulare pocită în limba română.
6:16 ʔɻʍʀʆ / saith he / spune el
Verbul phesin înseamnă ͣzice͟ şi este folosit aici pentru a introduce un citat din Scriptură (VT). Prin
urmare, în traducere ar trebui să punem între paranteze [Scriptura]. În greacă nu apare pronumele
ͣel͟, pe care îl întâlnim în KJV sau în Fidela. Dacă traducătorii ar fi fost realmente fideli textului grec,
ar fi trebuit să lase verbul fără pronume, fiindcă în română nu simţim nevoia să folosim întotdeauna
pronumele personal pentru a identifica vorbitorul. De regulă formele verbale sunt clare şi atunci când
sunt rostite fără pronume.
6:20 ɶʉʌɳʍɽɻʏɸ / For ye are bought / sunteţi cumpăraţi
Verbul agorazo este folosit aici la aorist şi ar trebui tradus printr-un perfect compus: ͣaţi fost
cumpăraţi͟. De ce ͣsunteţi cumpăraţi͟? Fiindcă ͣye are bought͟.
8 noiembrie 2010
De ce a plecat Cornilescu din România?
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei, Pagini de istorie evanghelică
[10] Comments
Astăzi am văzut la CNSAS dosarele lui Teodor Popescu. A fost urmărit de Siguranţă încă de la sfârşitul
lui 1923. Am cerut dosarele lui fiindcă vreau să reconstitui, pe cât posibil, biografia lui Cornilescu şi să
pot scrie un material serios despre contribuţia lui la traducerea Bibliei în limba română.
Într-un raport al ministerului de interne se precizează că D. Cornilescu a plecat din ţară fiindcă a fost
pus sub acuzare pentru o faptă penală. E a doua sursă (independentă) care confirmă că lui Cornilescu
i s-a intentat un proces. Din păcate, până acum n-am reuşit să aflu alte detalii. Mai mult ca sigur e
vorba de o acuzaţie trucată.
Una dintre stupizeniile solemne pe care le-am citit în dosarul lui T. Popescu este că D. Cornilescu ar fi
fost adept al lui͙ Steiner! Steiner antropozoful!
Pe măsură ce aprofundez subiectul, se face încet-încet, lumină.
8 octombrie 2010
Iarăşi despre Cornilescu şi anul licenţierii sale în teologie
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: absolvenţi de teologie ortodoxă,
Dumitru Cornilescu, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti |
Leave a Comment
Scriam în altă postare că, potrivit lui Măianu, Cornilescu şi-a susţinut licenţa în teologie în 1916.
Toate eforturile mele de a confirma această informaţie cu ajutorul unei surse oficiale au eşuat
deocamdată.
În urma cererii pe care am depus-o la secretariatul Facultăţii de Teologie Ortodoxă mi s-a răspuns că
în arhiva Facultăţii nu există documente privitoare la Cornilescu. Adevărul numai arhivarul şi
Dumnezeu îl cunosc.
Uitându-mă astăzi în anuarul Universităţii din Bucureşti (1914ʹ1915) am constat cu surprindere că

între licenţiaţii de la teologie nu figurează niciun Cornilescu. Pe 5 octombrie verificasem datele
statistice din perioada 1915ʹ1916. Iarăşi nimeni cu acest nume.
Chestiunea mă intrigă în grad maxim. Să se fi produs o eroare în transcrierea informaţiilor oficiale?
Să-şi fi amânat Cornilescu licenţa? Această omisiune mi se pare foarte stranie.
Repet ceea ce spuneam cu altă ocazie: o biografie a lui Cornilescu ar trebui să fie ancorată în
documente. Or, tocmai aceste documente ne lipsesc. Cel puţin deocamdată.
5 octombrie 2010
În ce an a absolvit Cornilescu Facultatea de Teologie?
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Alexandru Măianu, Dumitru
Cornilescu, Manea Popescu, Teodor Popescu |
[6] Comments
Potrivit lui Alexandru Măianu (Viaţa͙, p. 34), Cornilescu şi-a luat licenţa în 1916.
Astăzi, la Arhivele Naţionale, am cerut anuarul Universităţii Bucureşti (1915ʹ1916). Când colo,
surpriză! Cornilescu nu este printre licenţiaţii din perioada 1915ʹ16. Rămâne să cer săptămâna
viitoare anuarele precedente.
L-am descoperit în schimb pe Gheorghe Cornilescu (fratele lui Dumitru), licenţiat în iunie 1916.
Tot în iunie 1916 şi-a luat licenţa Manea Popescu, unul dintre cei care au pus în act ͣdemascarea͟ lui
Tudor Popescu în 1922, printr-o ͣScrisoare deschisă către P. C. Preot Teodor Popescu dela bis. Cuibu
cu Barză-Bucureşti͟, publicată în Noua Revistă Bisericească, anul III, nr. 19ʹ21, 1922.
Prin această scrisoare, Manea Popescu se prefăcea a nu şti ce să creadă cu privire la zvonurile care
circulau despre activitatea predicatoricească ͞protestantă͟ de la Biserica Sf. Ştefan.
T. Popescu şi D. Cornilescu au răspuns interpelărilor şi astfel afacerea a luat amploare, soldându-se în

final cu sentinţa de caterisire a lui T. Popescu. Scandalul, ajuns pe prima pagină a ziarelor, ar putea
face obiectul unei monografii pe care eu unul aş citi-o cu mare interes. De scris încă nu poate fi
vorba.
Una peste alta, iată mai jos fotografie cu Manea Popescu, la câţiva ani după stingerea afacerii
ͣCuibul-cu-Barză͟.
Sursa foto: http://sfvineri.ro/index-0.html
4 octombrie 2010
Prefaţa Bibliei din 1968. Aparenţă şi realitate
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Biblia 1968, Gala Galaction, Noul
Testament 1951, Patriarhul Justinian Marina |
[8] Comments
Scotocind astăzi prin prefaţa Bibliei 1968 după nişte informaţii, am dat peste următorul citat:
În al treilea an al arhipăstorii Noastre [1951], cu ajutorul teologului şi literatului academician Gala

Galaction, am tipărit Noul Testament într-o versiune revizuită şi îmbunătăţită faţă de cele anterioare.
Sună foarte frumos. Să-l ai pe Galaction ca ajutor în tipărirea Noului Testament din 1951. Numai că
nu e şi adevărat. Să citim ce scrie şi Galaction în jurnalul lui (fragmente dintr-o scrisoare pe care
Galaction intenţiona să o trimită patriarhului):
Noul Testament, proaspăt tipărit [1951] ʹ care ar fi putut să fie cu textul tradiţional, sau textul
adormitului întru fericire patriarhul Nicodim, sau vreo combinaţie a acestora ʹ este Noul meu
Testament, tipărit întâia oară la 1927, dar de data aceasta, alterat şi desfigurat, într-un chip
lamentabil! Îndeosebi Sfintele Evanghelii dau pe faţă ʹ peste brazdele mele ʹ o grăpătură de o
impunătoare trivialitate.1 [...]
Nu ştiu cine a putut să fie temerarul schingiuitor al unei traduceri, migălite ani de zile, pe platforma
unei literaturi consacrate şi socotite azi drept clasică. Sunt trist, Sanctitate, că trebuie să vă dau pe
faţă această nedreptate şi această grea jicnire adusă limbei şi literaturii noastre bisericeşti.2
1 Galaction, Jurnal, vol. 5, p. 228.
2 Ibid., p. 229.
În fotografie: Justinian Marina, supranumit ͞patriarhul roşu͟, pentru concesiile făcute regimului
comunist.
Celelalte personagii: Gheorghe Gheorghiu ʹDej, Al. Moghioroş, P. Groza, E. Bodnăraş, C.I. Parhon,
Chivu Stoica, I. Chişinevschi, Al. Drăghici, Gh. Apostol, Leonte Răutu, Gh. Stoica, Dumitru Petrescu,
Petre Borilă, M. Constantinescu, D. Colin, C. Pârvulescu în tribuna oficială de pe stadionul ͣ23
August͟ din Capitală cu prilejul deschiderii Festivalului Mondial al Tineretului.(2.08.1953).
Sursa: ͣFototeca online a comunismului românesc͟, cota 50 (52)/1953
26 martie 2010
Se poate scrie o biografie a lui Dumitru Cornilescu?
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei, Hear ye! Hear ye! | Etichete: biografia lui
Cornilescu, Dumitru Cornilescu, Facultatea de Teologie Ortodoxă din Bucureşti |
[5] Comments
C.B. mă întreba recent dacă s-a scris o biografie a lui Cornilescu. I-am spus că nu, nu avem o biografie
scrisă fără afectare, fără titluri pompoase (ͣUn Luther al românilor͟), fără deformări, fără erori, fără
mistificări.
Evanghelicii au un adevărat cult pentru traducerea Cornilescu. O preţuiesc, o citesc, nu prea vor să
audă de o alte versiuni. Şi cred că nu fără bun temei. Traducerea Cornilescu are calităţi care o fac
greu de egalat. Dar în anumite aspecte ar trebui diortosită, fiindcă au trecut aproape 90 de ani de la
prima ei publicare (1921) şi limba n-a rămas pe loc.
Fie şi numai o corectare a punctuaţiei (făcută de specialişti, nu de urechişti) ar însemna un efort
considerabil, fiindcă le-ar da de lucru nu doar filologilor, ci şi exegeţilor (bibliştilor). Ediţii diortosite în
fel şi chip au tot apărut, dar niciuna dintre ele n-a reuşit să se impună. Rezultatul este fragmentarea
versiunii Cornilescu într-o sumedenie de ediţii epigonice (Biblia ͣinductivă͟, Biblia ͣdeplină͟, Biblia
Thompson, Biblia S.B.R. etc.). Cornilescu, nu-i aşa, e un brand bun, care se vinde bine.
(Şi nu e rău că se vinde. Aşa şi trebuie. Când primeşti Biblia ͣde gratis͟, ajungi să o dai copiilor, ca să
mâzgălească în ea şi să tacă, în timpul slujbelor bisericeşti. Un caiet de dictando costă bani, dar Biblia
vine fără bani şi fără plată.)
Dar m-am abătut de la subiect. Spuneam despre noi, evanghelicii, că avem un cult pentru Biblia lui
Cornilescu. Adaug acum că suntem prea puţin interesaţi de viaţa lui. Dovada e faptul că până în clipa
de faţă nu avem o biografie decentă a lui. C.B. mă îndemna să mă apuc eu de scris. Ideea mă bântuia
oricum. Am adunat materiale despre Cornilescu, dar prea puţin pentru a putea scrie ceva cu temei.
Iar obstacolele sunt nesfârşite.
Am vrut, de pildă, să aflu perioada exactă în care Cornilescu a fost student la Teologie. Am depus o
cerere la secretariatul Facultăţii de Teologie din Bucureşti, încercând astfel să obţin un minim de
informaţii despre formarea lui academică (profesori, materii studiate, note, tema lucrării de licenţă
etc.). Săptămâna trecută am depus cererea şi astăzi am sunat la secretariatul FTB pentru a afla
rezultatul. Mi s-a spus că nu există niciun fel de date despre Cornilescu în arhiva facultăţii. Presupun
că nu mai există date despre niciunul dintre colegii lui Cornilescu, nu doar despre Cornilescu!
Presupun doar.
Oricum, informaţii despre Cornilescu există în presa interbelică. Există şi în arhiva Sfântului Sinod,
unde însă nu intră nici pasăre măiastră. Colectarea crâmpeielor informaţionale despre Cornilescu se
face greu şi foarte greu. Dacă nici informaţii banale despre studenţia lui Cornilescu nu sunt
disponibile, atunci ce să mai spunem despre cazul de la Cuibul-cu-Barză, care a traumatizat atât de
mult epoca?
În ciuda acestor obstacole imense, cred că se poate scrie o biografie decentă a lui Cornilescu. Dar
numai de către cineva care ar fi dispus să investească suficient de mult timp pentru a aduna
materiale. Adică zece ani pe puţin. Eu adun materiale de doar vreo 3 ani.
20 martie 2010
Limba română la 1582

Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Palia de la Orăştie, traducerea
Bibliei în limba română |
[2] Comments
Palia de la Orăştie este prima încercare (după ştiinţa mea) de a traduce VT în româneşte.
Iată cum suna limba română la final de secol XVI, în Ardeal. Redau un fragment din prefaţa Paliei,
care conţine rugăciunea editorilor, dublată de un apel la înţelegere, pentru eventualele greşeli. De
precizat că referirea la textele ebraice e doar o stratagemă care să dea mai multă credibilitate ediţiei.
Realizatorii Paliei au tradus din maghiară.
Milostivu şi de vecie putearnic Domnedzeu, rugăm tine ca drag părintele nostru, noi mişeei greşiţi şi
păcătoşi, nepotreabnici [=netrebnici] robi şi viermi, slugile tale, ascultă-ne micuiala. Ceastă puţinea
muncă din voditura [izvoditura?] duhului sfânt, fă-o cu rod şi cu folos supt sfânt numele tău.
Cu mila lui Domnedzeu şi cu ajutoriul Fiiului şi cu săvârşitul Duhului sfânt, eu Tordaş Mihaiu, ales
piscopul românilor în Ardeal şi cu Herce Ştefan, propoveduitoriul evangheliei lu Hristos în oraşul
Căvăran Sebeşului, Zacan Efrem, dascălul de dăscălie a Sebeşului şi cu Peştişel Moisi, propoveduitorul
evangheliei în oraşul Logojului, şi cu Achirie, potropopul varmigiei Henedoriei, ţinum într-una pentru
jelanie scriptureei sfinte, că vădzum cum toate limbile au şi înfluresc întru cuvintele slăvite a lui
Domnedzeu numai noi românii pre limbă nu avem. Pentru aceaia cu mare muncă scoasem den limbă
jidovească şi grecească şi sârbească pre limbă românească 5 cărţi ale lui Moisi prorocul şi patru cărţi
ce se chemă ţrstva [=1-4 Regi] şi alţi proroci câţiva şi le dăruim voo fraţilor rumâni şi cetiţi şi nu
judecareţi necitind mainte, că veţi cu adevăr a afla mare vistiiariu [=tezaur] sufletesc. Noi pentru
dragoste lui Domnedzeu am ustenit, n-au iară întors [=tradus] mână de înger ce mână grea
păcătoasă, să veţi afla ceva greşit pre a ceriului Domnu, cum că el fie adevărătură că nu e cu voie
noastră acea greşală, pentru aceaia cetind toţi vare în ce mână va sosi blagosloviţi cum şi Domnedzeu
să blagoslovească pre voi. Amin.
Mai remarcaţi şi că retorica este exact invers faţă de discursul triumfalist al prefeţelor din ediţiile
ortodoxe tipărite în sec. XX, în care românii apar ca cei mai binecuvântaţi, fiindcă au avut de timpuriu
Biblia tradusă în limba lor!
19 martie 2010
Neologismele provin din ediţia͙

Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei
[9] Comments
Pe 11 martie ceream păreri privind o listă de neologisme preluate dintr-o ediţie a Noului Testament.
Am primit următoarele trei răspunsuri:
Ciprian Luca ʹ 1890-1900
Vasile Bel ʹ 2000 Scripturile greceşti creştine ʹ Traducerea lumii noi
Gabi Macovei ʹ 1999-2009
Răspuns final
1863, Noul Testament tradus întocmai după textul original prin Societatea Ierografică Britanică şi
Streină spre răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu în Britania şi la alte naţiuni, Bucuresci, Typographia
Stephan Rassidescu.
11 martie 2010
Din ce ediţie a Noului Testament provin următoarele neologisme?
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: neologisme în Noul Testament,
Traducerea Noului Testament |
[11] Comments
În ultima vreme nu prea îmi dă mâna să scriu postări. La propriu. Articulaţia mâinii stângi e uşor
inflamată, iar biroul, care e mai înalt decât s-ar cuveni, îmi supune mâinile unui stres substanţial.
Când ajungi să petreci câteva ore bune scriind la un birou neergonomic, încep să-ţi scârţâie balamale.
După cum observa maliţios un prieten, postările mele s-au ͣsubţiat͟ sub raportul cantităţii. De-acord,
s-au subţiat, adică au devenit mai fine͙ tratează preponderent arta, în speţă, muzica (atunci când n-
o masacrează, în cuvintele altui amic de pe blog)
Propun în această postare un mic joc. Cine ghiceşte în ce interval a fost publicată traducerea Noului
Testament din care am luat următoarele neologisme? Aveţi voie să propuneţi un interval de zece ani,
de genul: 1890-1900, 1940-1950, 1990-2000 etc.
districtul
complinirea
persecuţiune
pupa corabiei
pedestri
i-au defăimat
a se disputa
cetăţean
infame
reprobată
preferinţă
graţie
datoria conjugală
edifică
edificare
nu ne va recomanda
contesta
probaţi
administraţii
sedus
P.S. Nu, nu e vorba de FIDELA!

obedienţă strictă faţă de ͣoriginalul͟ folosit, traducătorii Fidelei au tradus termenul grec archon cu
prinţ, deoarece KJV foloseşte ca echivalent termenul prince (e drept, în alternanţă cu ruler).
Lipsiţi de simţul limbii (sau al limbilor), traducătorii Fidelei nu şi-au pus nicidecum problema sensului
pe care îl are ͣprinţ͟ în limba română. Proprietatea termenilor a fost ignorată cu dispreţ princiar (ca
să ne păstrăm în registrul nobiliar), după cum vom vedea mai jos.
În Ioan 12:31 citim că ͣprinţul acestei lumi va fi aruncată afară͟. De ce este Satan făcut ͣprinţ͟?
Fiindcă ͣprince͟ îl face şi KJV! Să zicem că nu sună chiar atât de rău. Mergem la 1 Cor. 2:6, 8, unde
întâlnim o referire la ͣprinţii acestei lumi͟ care l-au răstignit pe Hristos. Hm͙! Cei care l-au răstignit
pe Hristos au fost membrii Sinedriului, regele Irod şi guvernatorul Pilat. Despre niciunul dintre
membrii acelei nesfinte alianţe nu s-ar putea spune că era ͣprinţ͟ în sensul românesc al termenului.
Să mergem acum ca Prinţul Şarmant, ca vântul şi ca gândul, tocmai la Apocalipsa 1:5, unde întâlnim
ciudăţenia ciudăţeniilor, atât în KJV, cât şi în Fidela:
SCR ʹ ʌʖʘʆ ʏ ʆ ɴɲʍɿʄ ʘʆ ʏ ʎ ɶ ʎ.
KJV ʹ the prince of the kings of the earth.
Fidela ʹ prinţul împăraţilor pământului.
În greacă textul spune că Isus este ͣconducătorul/stăpânul͟ împăraţilor pământului sau

ͣconducător/stăpân͟ peste împăraţii pământului. Înlocuirea termenului ͣconducător͟ cu ͣprinţ͟ are
efectul de a-l contraria pe cititorul care ştie că ͣprinţul͟ e mai mic în rang decât ͣîmpăratul͟.
Traducătorilor KJV nu avem a le reproşa nimic. La 1600, termenul ͣprince͟ avea şi sensul de
ͣmonarch, esp. a king. Formerly also, a person whose authority is paramount, a ruler, a chief; a
leader, a commander͟ (Vezi OED, s.v.). Prin urmare, textele din 1 Cor. 2, respectiv Apoc 1:5 nu-l
făceau pe cititorul englez să ridice nedumerit din umeri. Dar în limba română termenul ͣprinţ͟ nu s-a
bucurat niciodată de o asemenea elasticitate semantică. Domnii din spatele Fidelei l-au luat şi l-au
întins pe calapodul KJV, încercând să-i dea noi valenţe, cu rezultate cam stranii chiar şi pentru cititorii
cu simpatii monarhiste.
Concluzie: prinţ candidat la preşedinţie am mai văzut, în persoana dlui Duda. Dar de ͣprinţul
împăraţilor͟ n-am auzit până să citesc Fidela.
28 ianuarie 2010
͞Fidela͟ ʹ o versiune trasă la indigo după KJV
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: 1 Corinteni 1, Brian Nibbe, King
James Version, Versiunea Fidela |
[53] Comments
Am parcurs astăzi patru capitole (1 Cor. 1-4) din versiunea ͣFidela͟. Stupoare! Calcuri peste calcuri
din limba engleză, după KJV! Sunt convins că Versiunea Autorizată are farmecul ei literar, dacă o
citeşti în limba engleză, dar am ajuns la concluzia că sună îngrozitor când o transpui ͣfidel͟ (=literal)
în româneşte.
Calcuri după KJV, contra originalului grecesc
Impresia mea este că alcătuitorii Fidelei au tradus direct din engleză, fără a ţine cont de specificul
limbii române. Prezint mai jos câteva exemple din corpusul de capitole studiate (1-4). Pe prima
coloană este textul grec (ediţia Scrivener 1894), la mijloc este textul KJV, iar la final găsiţi textul
ͣFidelei͟.
1:10. Ʌɲʌɲʃɲʄ / I beseech / vă implor.
Traducerea corectă în limba română este ͞vă îndemn͟. Englezescul ͞beseech͟ are o intensitate mai
mare decât originalul, drept pentru care în ͣFidela͟ Pavel ajunge să-i ͞implore͟ pe corinteni. Nu prea
îl văd pe apostolul Pavel implorându-i pe creştinii din Corint. Mai ai un pic şi îţi vine să crezi că Pavel o
să se pună în genunchi în faţa lor; el, care, la o adică, poate să le şi poruncească, fiindcă este părintele
lor în Hristos.
1:15. ɸ ʎ ʏ ʅ ʆ ʆʉʅɲ [ ɴɲʋʏ ʍɲ] / in mine own name / în propriul meu nume.
Caracterul nefiresc al exprimării se datorează tot urmării fidele a textului din KJV. Dacă traducătorul
pornea de la textul grec, ar fi spus ͞am botezat în numele meu͟. Şi era de-ajuns.
1:17. ʃɸʆʘɽ / be made of none effect / să fie făcută fără efect
Aici este cât se poate de clar că s-a tradus din engleză. Termenul grecesc ʃɸʆ ʘ, kenoo înseamnă de
regulă ͞a goli͟, dar în context are sensul de ͞a zădărnici͟. Întreb: pentru ce să ne scărpinăm după
ureche cu o parafrază din engleză, dacă avem deja în limba română un termen echivalent foarte
potrivit?
1:19. ʏ ʆ ʍ ʆɸʍɿʆ ʏ ʆ ʍʐʆɸʏ ʆ / understanding of the prudent / înţelegerea celor prudenţi
Aici traducătorul a comis o ͞imprudenţă͟ serioasă, fiindcă n-a stat să se întrebe dacă ͞prudent͟ în
engleză e totuna cu ͞prudent͟ în română. Ei bine, nu e! La 1611, ͞prudent͟ însemna ͞wise,
discerning, sapient͟. În limba română din 2010, ͞prudent͟ înseamnă (luând ca reper banalul DEX)
͞care prevede eventualele consecinţe, orientându-se bine în mediul înconjurător; care acţionează
luând toate măsurile de precauţie; prevăzător; precaut; circumspect.͟ Răfuiala lui Pavel nu este cu
persoanele care traversează întotdeauna pe verde sau care conduc cu atenţie, ci cu ͣdeştepţii lumii͟
(=exponenţii unei Weltanschauung păgâne, oamenii care se bazează pe retorică, pe know-how-ul
secular, pe intelect, erudiţie etc.). Să mai adaug şi că în greceşte avem două cuvinte înrudite
(ʍ ʆɸʍɿʆ, ʍʐʆɸʏ ʆ), de aceea traducerea ar trebui să păstreze acest aspect. ͣPriceperea celor
pricepuţi͟ este o soluţie mai convenabilă, pe care traducătorii ͣFidelei͟ n-au ales-o fiindcă (din
nefericire) n-au tradus din greacă, ci din engleză.
1:20. ʉ ʖ ʅ ʌɲʆɸʆ Ⱥɸ ʎ ʏ ʆ ʍʉʔ ɲʆ ʏʉ ʃ ʍʅʉʐ ʏʉ ʏʉʐ; / hath not God made foolish the
wisdom of this world? / Nu a făcut Dumnezeu prostească înţelepciunea acestei lumi?
În context, sensul verbului ʅʘʌɲ ʆʘ, moraino (aor. ʅ ʌɲʆɸʆ, înrudit cu ʅʘʌ ʎ, moros prost,
nebun, nerod͛) este de ͣa face să pară nebun/nerod etc.͟, dar în tradiţia biblică românească redarea
lui s-a dovedit variată: a prosti Corn. 1924, a scoate de nebun(ă) Gal. 1838, a dovedi nebună Bibl.
1968. Soluţia ͣFidelei͟ este cât se poate de nepotrivită. Nu spune nimeni în română că X l-a ͣfăcut
prostesc͟ pe Y. Cine insistă să spună aşa ţine cu tot dinadinsul să se ͣfacă ridicol͟!
Exemplele se pot multiplica indefinit şi sper să am răgaz să continui lista, cu explicaţii. Din nefericire,
unele formulări sunt cât se poate de jenante şi dovedesc nu doar o cunoaştere superficială a limbii
române, ci şi neglijarea textului grec. Interesant este că acolo unde traducătorii KJV au marcat
diverse adaosuri în textul biblic cu italice, traducătorii români au inserat şi ei aceleaşi explicaţii, tot cu
italice. Avem aşadar o versiune trasă la indigo după KJV. De bună seamă, Dl. Brian Nibbe n-a vrut să
păstreze doar pentru sine frumuseţea Versiunii Autorizate şi s-a gândit să o împărtăşească şi
românilor. Numai că ce le-a oferit nu este KJV, ci o caricatură. Cam ce ar rezulta şi dacă românii s-ar
apuca să-i facă dlui Nibbe cadou versiunea Cornilescu în engleză!
(Va urma, probabil).
25 ianuarie 2010
FIDELA-Fideluţa sau ͣCum să trădezi, sub pretext că traduci͟ (2)
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Biblia în româneşte, Brian Nibbe,
Traducerea Fidela |
[12] Comments
Prima parte a acestui material despre aşa-numita versiune Fidela, AICI.
Învăţaţi limbile biblice cu KJV!
Acurateţea textului rezultat a fost măsurată luând ca etalon KJV (textul din 1769). Zice prefaţa: ͣVJK
este de o deosebită importanţă în înţelegerea textelor ebraice şi greceşti͟. Parol?! Dacă vrei să
înţelegi mai bine limba greacă a NT, citeşte KJV! Pentru a aprofunda ebraica VT, citeşte tot KJV! Nu
m-ar surprinde să aflu că autorul recomandă KJV şi pentru învăţarea limbilor aramaică, latină, coptă
etc., fiindcă aparent KJV este metoda garantată de a învăţa diverse limbi vechi.
Cum să ocoleşti inocolibilul
Traducătorii susţin că au încercat să ocolească ͣpractica echivalenţei dinamice͟. Nu ştim dacă au

reuşit asta, dar cert este că au ocolit sistematic coerenţa şi claritatea sau proprietatea termenilor:
ͣAm încercat să ocolim practica echivalenţei dinamice, care este de prea multe ori, ceea ce
traducătorul doreşte să spună.͟ Concluzia? Care este!
Şvaiţer hermeneutic
ͣPentru că această traducere este una literală, vei observa unele exprimări sau fraze mai
neobişnuite.͟ Prefaţa, de bună seamă, este doar aperitivul, menit să ne familiarizeze cu stilistica
ͣneobişnuită͟ (ce eufemism!) a textului biblic. Autorul insistă că pentru a avea ͣfiecare cuvânt͟ al lui
Dumnezeu trebuie să traducem literal din limbile biblice. El nu se întreabă dacă unui grec i se
încreţesc urechile când aude textul original, aşa cum ni se încreţesc nouă, când citim traducerea
FIDELA. Presupoziţia hermeneutică din spatele acestei declaraţii este găunoasă. Pretinzând că
valorifică litera, curajosul revizor ucide spiritul textului, fiindcă înţelesul unui text nu se regăseşte
strict la nivelul cuvântului, ci la mai multe niveluri: sintagmă, propoziţie, frază, pericopă, capitol,
secţiune de carte, corpus de cărţi, Testament, Scriptură. Dacă ne ridicăm şi mai mult deasupra
textului, îl putem vedea din satelit, adică în lumina istoriei interpretării. Dimpotrivă, Brian Nibbe &
co. refuză să privească Biblia altfel decât prin propriul microscop hermeneutic, care vede doar ͣone
word at a time͟.
Uite literalismul, nu e!
E clar pentru toată lumea că metoda literală în sens strict este sortită eşecului. Adică e suficient să
încerci să o aplici ca să-ţi dai seama că de fapt ajungi la non-sensuri. De acest aspect îşi dă seama şi
revizorul, fiindcă recunoaşte că uneori a ͣcombinat mai multe cuvine din greacă într-un singur cuvânt
în româneşte͟. Să-mi fie cu iertare, dar nu asta ne-a fost înţelegerea. Cum rămâne cu ͣfiecare cuvânt
al lui Dumnezeu͟? Uneori, citim în prefaţă, a fost necesară explicarea unui cuvânt grecesc prin mai
multe cuvinte în româneşte! Se dovedeşte astfel că de ͣpractica dinamică͟ nu scapă nici măcar cei
mai înfocaţi adepţi ai literalismului.
Noi şi cumplite revelaţii (lingvistice)
Numele unor cărţi din NT au fost schimbate. De pildă, Titus, ͣpentru a urma reproducerea fidelă a
numelui din limba greacă͟. Cu precizarea că numele în limba greacă este Titos, nu Titus. De aici se
poate vedea clar câtă greacă ştiu membrii echipei de traducători! Autorul prefeţei mai scrie că toate
celelalte traduceri în româneşte ale Scripturii folosesc termenul ͣApocalipsa͟ pentru ultima carte a
NT, el propunând în schimb ͣRevelaţia͟. Autorul sigur nu este prea bine informat, fiindcă ͣRevelaţia͟
apare şi în NT 2000, revizuit de Iosif Ţon. Cât despre motivul schimbării, el este penibil. S-a renunţat
la ͣApocalipsă͟ din cauza definiţiei pe care o dă DEX-ul acestui termen! Dar ţineţi-vă bine, urmează
schimbări şi mai spectaculoase: Ioan Botezătorul a devenit Ioan Baptist! E clar, de-acum Marius
Cruceru va trebui să renunţe la personajul Nelu Baptistu͛, ca să nu fie acuzat că ia în deşert numele
Înaintemergătorului!
Ce să mai spui când citeşti acest text justificativ? Le răspunzi membrilor echipei de revizuire cu un
verset din Romani 10:2, neapărat în versiunea FIDELA: ͣAu zel pentru Dumnezeu, dar nu conform
cunoaşterii͟.
Reacţii evanghelice la această versiune puteţi citi AICI şi AICI.
24 ianuarie 2010
Sola FIDELA͙ sau ͣCum să trădezi, sub pretext că traduci͟ (1)
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Brian Nibbe, Fidela, KJV, Textus
Receptus, traducerea Bibliei în româneşte |
[27] Comments
Despre Brian Nibbe am aflat acum vreo 2 ani (cred), pe când scotoceam pe internet după informaţii
despre versiunea Cornilescu. Dintr-o scrisoare ͞semnată͟ de el am aflat strania lui perspectivă asupra
textelor biblice şi a muncii de traducere. Brian Nibbe face parte dintr-un grup care susţine o
concepţie destul de radicală, anume că Biblia King James (1611) este etalonul suprem după care
trebuie judecate toate celelalte versiuni ale Scripturii.
Ieri am citit pe îndelete prefaţa Bibliei la care a Nibbe a lucrat 8 ani de zile, ajutat de o echipă
alcătuită din iluştri anonimi. Intenţia misionarului american este cât se poate de onorabilă, anume
aceea de a ne da ͣtoate cuvintele lui Dumnezeu͟ într-o traducere cât mai fidelă. De precizat că
pentru Nibbe şi ceilalţi adepţi ai concepţiilor sale, numai Textus Receptus conţine ͣtoate cuvintele lui
Dumnezeu.͟ Nu ştiu ce înţelege misionarul american prin ͣtoate͟, dar ştiu ce consecinţe decurg din
această abordare. În termeni practici, milioanele de creştini care au trăit înainte de apariţia KJV şi
milioanele de creştini de după KJV care nu folosesc această versiune sunt văduviţi de Cuvântul lui
Dumnezeu în ͣtotalitatea͟ lui. Singurii care au Cuvântul lui Dumnezeu integral sunt adepţii KJV şi
membrii/susţinătorii Burgon Society. Cum a ajuns Brian Nibbe la credinţa că doar KJV este înzestrată
cu toate calităţile nu pricep. Ceea ce pricep (nu prea mult) mă face să cred că părerea lui despre
Biblie seamănă periculos de mult cu înţelegerea musulmanului tipic faţă de Coran. Cu o diferenţă
notabilă: Nibbe (ori Burgon Society) nu are puterea de a dispune strângerea şi arderea tuturor
ediţiilor critice ale Scripturii, dimpreună cu alcătuitorii sau susţinătorii lor.
De la Sola Scriptura la Sola Fidela

În fine, să lăsăm deoparte discuţia despre KJV şi să ne oprim la câteva afirmaţii din Introducerea noii
traduceri, botezate ͣFidela͟ (Fidela, nu Fidelă! Fidela, pe model Stela, Ionela, Cruella etc.). Textul
conţine o pletoră de inexactităţi sau neadevăruri, non-sensuri şi anacoluturi. Din nefericire, autorul
prefeţei nu se are bine nici cu istoria traducerii Bibliei în limba română, nici cu limba română în care
vrea să traducă în premieră în mod ͣfidel͟ toate cuvintele lui Dumnezeu. Comentez selectiv câteva
pasaje.
Biblia 1688, un soi de KJV românească?
Autorul susţine că deşi Biblia 1688 este scrisă într-un limbaj arhaic, ͣconţinutul este înregistrat cu
acurateţe͟. Dacă cineva ştie la ce se referă secvenţa ͣconţinut înregistrat cu acurateţe͟ să mă
lămurească şi pe mine. Presupun că autorul vrea să spună că traducerea este una literală. Dar oare
ştie că VT din Biblia 1688 are la bază Septuaginta, adică tocmai textul respins de adepţii KJV? Şi-apoi,
pe ce se bazează afirmaţia despre acurateţea prezumată a Bibliei 1688? Pe impresii? Sau pe bază de
numerologie (1611 + 77 = 1688, i.e. perfecţiune + desăvârşire = acurateţe)?
Sar peste anacoluturile despre celelalte versiuni traduse de ͣdiferite religii͟ din România (adică peste
biblia ͣcatolică͟ de la Blaj şi peste Biblia 1874, făcută sub ͣblazonul͟ Societăţii Biblice Britanice).
Textus Receptus, dar ce ediţie?
Prefaţa nu menţionează de la care ediţie anume s-a pornit în (re)traducerea Noului Testament.
Autorul ne spune doar că a plecat de la Textus Receptus. Bun! Dar aş vrea să ştiu şi eu cine a publicat
această ediţie, unde şi în ce an. Fără această minimă precizare, echipa ͣFidela͟ se înscrie în buna
tradiţie românească a amestecului de surse, după inspiraţia de moment. Or, poate vrea să ne dea
impresia că Textus Receptus a fost coborât cu hârzobul din cer fix la începutul sec. 17, când s-a
realizat KJV. De altfel, pentru Vechiul Testament lucrurile sunt clare. Textul veterotestamentar este o
ͣcompilaţie şi revizuire a mai multor traduceri diferite͟.
(Va urma)
16 decembrie 2009
Sf Pavel despre creştinismul românesc (în Prefaţa Bibliei sinodale 1997)

Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Biblia 1997, Biblia în limba română,
creştinismul românesc, Romani 15:23 |
[20] Comments
Lectura prefeţelor din ediţiile ortodoxe ale Bibliei româneşti este pentru mine o perpetuă sursă de
perpexitate. Ca să fiu drept, şi unele prefeţe din ediţiile evanghelice mă consternează, cu precizarea
că ediţiile evanghelice ale Bibliei (sau NT) nu prea sunt însoţite de prefeţe, deci consternarea din
această sursă este proporţional mai mică.
Mi-am fotocopiat astăzi, pentru arhiva personală, textul dintr-o ediţie ortodoxă tipărită în 1997.
Prefaţa (Un neam sub lumina Sfintei Scripturi) este semnată de patriarhul de atunci, Teoctist. Textul a
fost compus în 1993, aşadar la scurtă vreme după ceea ce numim îndeobşte Revoluţie.
Viaţa este prea scurtă ca să ne-o petrecem toată comentând textele altora. Dar uneori nevoia o cere.
Dau mai jos un exemplu din prefaţa ediţiei menţionate:
Sunt numeroase textele Noului Testament care atestă vechimea apostolică a Creştinismului
românesc. În anul 58, când Sfântul Apostol Pavel trimitea cunoscuta sa Epistolă Bisericii din Roma, el
făcea o foarte preţioasă precizare, care argumentează vechimea Creştinismului românesc. El scria,
într-un bilanţ cuprinzător al roadelor trudei sale misionare, în părţile răsăritene ale Imperiului
Roman: ͣAcum, nemaiavând loc (spaţii de propovăduire) în aceste ţinuturi (partea răsăriteană a
Imperiului) şi având dorinţă de mai mulţi ani să vin la voi, când mă voi duce în Spania, voi veni la voi͟
(15, 23-24). Din cuvintele marelui Apostol al neamurilor, rezulta că acesta încheiase, în linii generale,
lucrarea de propovăduire a Evangheliei în aceste laturi orientale ale Imperiului Roman până în Iliria.
Fragmentul de mai sus reuşeşte o performanţă rară: concentrează în minimum de cuvinte maximum
de erori sau interpretări ͣcu tendinţă͟:
1.anacronismul potrivit căruia creştinismul prezumat al sciţilor, dacilor, geţilor sau romanilor din anul
58 era un creştinism ͣromânesc͟.
2.o supradimensionare a spaţiului de evanghelizare al apostolului Pavel (care este reprezentat ca şi

când ar fi propovăduit în tot Răsăritul Imperiului Roman)
3.o interpretare eronată a termenului ʏ ʋʉʎ (topos). Potrivit intepretării date de autorul prefeţei,
termenul ar însemna loc; de fapt, în contex, el are sensul de ocazie, oportunitate sau posibilitate. Un
sens oarecum apropiat al termenului întâlnim în Rom. 12:19: ɷ ʏɸ ʏ ʋʉʆ ʏ ʌɶ , (lit. ͞daţi prilej
Mâniei͟), care înseamnă ͞daţi-i lui Dumnezeu prilejul să-şi arate mânia [pedepsind răul]͟. În acelaşi
sens este folosit ʏ ʋʉʎ şi în Fapte 25:16, unde Sf. Pavel atrage atenţia că un acuzat trebuie să aibă
posibilitatea de a sta faţă în faţă cu acuzatorii lui şi de a-şi prezenta apărarea (ʏ ʋʉʆ ʏɸ ʋʉʄʉɶ ɲʎ
ʄ ɴʉɿ). Sensul de prilej, ocazie, oportunitate (al lui ʏ ʋʉʎ) îl mai întâlnim în Evr. 12:17 şi Efes. 4:27.
Nici vorbă deci că Sf. Pavel n-ar mai fi avut ͞spaţii de propovăduire͟ în Răsărit. Sf. Pavel nu are harta
oikoumenei în faţă, bifând rând pe rând zonele răsăritene ale Imperiului până ce descoperă că nu mai
există locuri neevanghelizate în Est, drept pentru care pleacă în Spania, ca să continue propovăduirea
de la celălalt capăt al lumii (cunoscute). Misiunea lui se desfăşoară sub călăuzirea Duhului, nu într-un
mod mecanicist, care să ne asigure nouă românilor satisfacţia că suntem primul popor creştin din
Europa.
Acestea ar fi doar câteva aspecte asupra cărora am topos să mă opresc acum. Desigur, argumentaţia
prefeţei este mai complexă. Se sugerează că Apostolul Andrei ar fi evanghelizat deja Sciţia (care este
echivalată cu Sciţia Mică, adică Dobrogea), şi de aceea nu mai încăpea Sf. Pavel să evanghelizeze în
Răsărit. Despre Sf. Andrei şi Sciţia am mai scris pe blog şi voi mai scrie probabil. Mă opresc doar
asupra mostrei de discurs platonician din prefaţa mai sus citată. Autorul scrie despre forma ideală a
poporului român, existentă probabil doar în inefabila lumea a formelor lui Platon. Vă puteţi convinge
de aceasta lecturând următorul fragment:
Una dintre cele mai strălucite dovezi ale rodirii de timpuriu a Sfintei Evanghelii în sufletele creştinilor
de pe meleagurile noastre este acea inegalabilă putere de creaţie, de o tulburătoare orginalitate şi de
o ortodoxie ireproşabilă, căreia poporul nostru, în credinţa lui curată, i-a dat expresie în folclorul
creştin: colindele, cântecele de stea etc.
Putem face abstracţie de ideea că ͣputerea de creaţie͟ poate fi originală sau ortodoxă (deşi sintaxa
asta sugerează), dar nu putem ocoli cu aceeaşi uşurinţă ideea că unele creaţii din folclorul creştin
românesc sunt ͣde o ortodoxie ireproşabilă͟. Păi ori sunt folclor (contaminat de reminiscenţe
păgâne) ori sunt ortodoxie? Dacă sunt folclor, cum pot fi ortodoxe, ba încă ortodoxe în cel mai înalt
grad? Sunt oamenii neinstruiţi capabili să creeze de o aşa manieră încât rezultatul să fie ireproşabil,
atunci când este evaluat în mod onest de dogmaticienii Bisericii? Şi-apoi, există grade de ortodoxie?
Există ͣortodoxie͟ şi ͣortodoxie ireproşabilă͟? Iată tot atâtea întrebări aducătoare de perplexitate.
1 decembrie 2009
Credinţa ca ͣmână a sufletului͟. În NT de la Bălgrad (1648).
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Alba Iulia, calvinism, Mircea
Păcurariu, Noul Testament de la Bălgrad, predosloviile NT de la Bălgrad, Transilvania |
[14] Comments
E vremea să lămuresc acum motivul pentru care am solicitat ajutor în chestiunea citatului din Calvin.
Am fost intrigat de un anume fragment din predoslovia (prefaţa) la epistola lui Iacov din Noul
Testament de la Bălgrad, care a fost tradus din iniţiativa lui Gh. Rakoczi, principe calvin al
Transilvaniei, şi a superintendentului calvin Istvan Geleji (cercetătorii ortodocşi nu prea sunt de-acord
cu această idee). Nu e cazul să intru aici în istoria acestui NT. Fac doar câteva observaţii asupra celor
24 de predoslovii care însoţesc cărţile NT. Mircea Păcurariu şi alţi cercetători opinează că avem de-a
face cu texte originale, alcătuite de cărturari ortodocşi. Citez din M. Păcurariu:
De notat că în acele ͣpredoslovii͟ se făcea amintire şi de unii Sfinţi Părinţi şi scriitori bisericeşti
(Sfîntul Ioan Gură de Aur, Sfîntul Atanasie cel Mare, Fericitul Ieronim, Teofilact al Ohridei etc.), fapt
ce ne arată că alcătuitorii lor nu erau calvini (nici filocalvini), ci români ortodocşi care au lucrat şi la
traducerea propriu-zisă.
Observ aici maniera tipică a lui M. Păcurariu de a selecta cu grijă informaţii convenabile şi de a le da
drept singurele care contează în evaluarea unui fapt istoric. Mai sunt şi alte aspecte privitoare la
predoslovii, de care trebuie să ţinem seamă:
1.Prefaţa la epistola lui Iacov este un răspuns la afirmaţiile lui Luther despre această epistolă. Dacă
veţi citi prefaţa scrisă de Luther la Iacov şi prefaţa românească la această epistolă veţi avea mari
surprize. Eu unul bănuiesc că ideile din prefaţa românească sunt expresia poziţiei tipice a calvinilor
transilvăneni faţă de epistola lui Iacov. Poate mă înşel. Pista necesită o explorare suplimentară.
2.Tot prefaţa la Iacov conţine următorul citat: ͣIară Pavel apostol grăiaşte de credinţa dereaptă carea
are în toată vreamea fapte bune şi cu carea ne îndereptăm înaintea lui Dumnezău. Că această
credinţă iaste mîna sufletului omului creştin cu carea prinde pre Hristos, cu toate bunătăţile, de-l face
al său͟. Partea cu bold din acest citat m-a dus cu gândul la Calvin. ͣCredinţa care îl ͚prinde͛ pe
Hristos͟ este o idee protestantă. Expresia ͣbunurile lui Hristos͟ aduce tot a Calvin. Din cercetările
făcute până acum (cu ajutorul cititorilor) am descoperit că ideea de ͣcredinţă ca mână a sufletului͟
apare într-o colecţie de aforisme atribuite lui Calvin, la W. Perkins (1558-1602), puritan englez care a
influenţat calvinismul maghiar, şi la alţi predicatori protestanţi de mai târziu (Whitefield, Spurgeon).
3.Predosloviile fac referire la ͣpapişti͟ şi ͣiejuviţi͟ [iezuiţi?]. Aceste apelative sunt de regulă folosite
de calvini.
4.Între părinţii citaţi se numără şi Ambrozie. De ce nişte cercetători ortodocşi ar face referire la acest
părinte apusean care de regulă este invizibil pentru ortodocşi?
5.În predoslovia la 1 Ioan citim: ͣPavel şi Varnava făcia preoţi prin oraşe, rădicîndu-şi oamenii mînile
în sus, iară ei alegia şi-i blagosloviia.͟ Aţi recunoscut referirea la Fapte 14:23? În mod surprinzător,
verbul cheirotoneo este tradus cu ͣa ridica mâinile (la vot)͟, nu cu ͣa pune mâinile peste͟! Ce cleric
ortodox a putut scrie asta din proprie iniţiativă!?
6.În aceeaşi predoslovie: ͣAlalţi preoţi toţi şi învăţători trebuiaşte să o înveaţe din Scripturi şi să o
aducă iară la Scripturi, să o ispitească [testeze] ca la o piatră de încercare͟. Cum de M. Păcurariu n-a
spus nimic despre acest citat? Este ideea de primat al Scripturii reprezentativă pentru ortodoxie?
Acestea sunt doar câteva aspecte care mie îmi dau de gândit. N-am reuşit să sistematizez observaţiile
şi nici să citesc alte studii despre cele 24 de prefeţe ale NT. Dacă mă ţine Dumnezeu cu sănătate, voi
aprofunda problema în perioada următoare. Pentru moment mă limitez să afirm că istoria din spatele
predosloviilor este mai complexă decât o prezintă M. Păcurariu (în vol. 2 al istoriei sale, p. 75).
P.S. Istoriile ͣoficiale͟, laice sau religioase, ortodoxe sau neoprotestante, trebuie luate cum grano
salis. (Uneori granum-ul poate să fie chiar mai mare).
1 noiembrie 2009
Şoarecele şi pisica din Biblia de la Bucureşti (1688)
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Biblia de la Bucureşti, nevăstuică,
Nicolae Milescu, pisică, şoarece |
[5] Comments
În lista animalelor necurate din Lev. 11:29 întâlnim următoarele animale ha-holed (nevăstuica) şi ha-
akbar (şoarecele). Mă rog, identitatea precisă a acestor creaturi e disputată.
În Septuaginta, animăluţele respective au fost echivalate cu he galē (nevăstuică) şi ho mys (şoarece).

Nimic surprinzător până aici.
Când însă ne uităm în ms. 45 (versiune manuscrisă a VT din Biblia 1688), găsim termenul mâţă pentru
he galē. Milescu, cel care a tradus prima dată VT în limba română, era moldovean, iar vocabularul său
se resimte de toate particularităţile graiului nordic. Nu e de mirare deci că mâţa a fost înlocuită în
Biblia de la Bucureşti cu pisică. Astfel, pe lista ͣromânească͟ a animalelor oprite de la consum sunt:
ͣpisica şi şoarecile şi corcodelul cel de pământ͟.
Înclin să cred că Biblia de la Bucureşti este singura versiune românească în care s-a furişat o ͣpisică͟,
atrasă probabil de şoarecele apetisant din acelaşi verset.
30 septembrie 2009
Din adâncimile gândirii. Prefaţa Bibliei 1982

Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Biblia 1982 |
[3] Comments
Mulţumită promptitudinii unui apropiat, am făcut rost de Prefaţa Bibliei 1982. Nu am răgazul necesar
să comentez în detaliu acest text (oarecum tipic pentru ediţiile sinodale româneşti). Nu mă pot
abţine să nu reproduc totuşi un citat vrednic de toată admiraţia, prin logica de fier care îl subîntinde:
Desigur, apariţia primelor texte biblice în limba română răspundea nevoii adînci a credincioşilor
români de a cunoaşte cuvîntul lui Dumnezeu în singura limbă pe care o ştiau bine, deoarece o
foloseau neîncetat, limba română. (s.n.)
P.S. N-am crezut vreodată că despre limba maternă se poate spune că e vorbită ͞bine͟. Cum v-aţi
simţi dacă un englez v-ar spune cândva: ͞Vai dar ce bine ştiţi limba română! Probabil fiindcă o folosiţi
neîncetat.͟?
10 septembrie 2009
Biblia Bartolomeu Anania ʹ Precuvântare. Sferturi de adevăr.
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Biblia în limba română, Biblia
Bartolomeu Anania, Biblia de la Bucureşti, fraţii Greceanu, Nicolae Milescu, Şerban Cantacuzino |
[7] Comments
Am recitit azi, după mai mulţi ani, Precuvântarea Bibliei Bartolomeu Anania (2001). După cum
spuneam într-o altă postare, materialele introductive din bibliile româneşti trebuie luate cu multe
rezerve, fiindcă adesea mai mult dezinformează decât informează. Adesea, informaţiile sunt pur şi
simplu ͣideologizate͟; primesc o turnură care este aproape complet falsă. Iau un exemplu la
îndemână:
În Biserica noastră Ortodoxă Română, grija pentru împărtăşirea credincioşilor dreptmăritori de

frumuseţea nepământească şi de tot folosul duhovnicesc ale Cuvântului dumnezeiesc în propria lor
limbă, s-a manifestat de timpuriu în comparaţie cu alte neamuri creştine. În fruntea harnicilor şi
talentaţilor traducători ai scrierilor biblice s-au situat întotdeauna ierarhi erudiţi, care şi-au închinat
timpul şi priceperea acestei sacre strădanii, adăugând nevoinţei nevoinţă, lăsându-ne ca pe o
moştenire nepreţuită, încă din veacul al XVIII-lea, întreaga Biblie în grai românesc, ediţie cunoscută
sub denumirea de Biblia de la 1688, Biblia lui Şerban sau Biblia de la Bucureşti.
Din citatul de mai sus înţeleg că autorul vrea să ne convingă de două lucruri:
1) B.O.R. a fost preocupată de timpuriu să traducă Scriptura în limba română;
2) Biblia de la Bucureşti este rezultatul strădaniilor depuse de ierarhii erudiţi ai Bisericii;
Din păcate, ambele informaţii sunt exagerări, dacă nu chiar falsuri.
1) În limba română Biblia s-a tradus integral foarte târziu (abia la 1688), la multe sute de ani după ce
alte neamuri creştine europene (englezii, germanii, francezii, ruşii) aveau deja Biblia tradusă în limba
lor.
2) Biblia de la Bucureşti nu este realizarea ierarhilor Bisericii. Ea este în primul rând o acţiune de
ordin ͣpolitic͟ a lui Şerban Cantacuzino, care aspira la tronul Bizanţului şi care voia să-şi sporească
prestigiul socio-cultural. Prefaţa Bibliei şi elementele grafice au fost toate gândite cu grijă pentru a
transmite un mesaj cu conotaţii clare pentru cel care ştie să citească printre rânduri.
Traducerea VT a fost făcută, în primă fază, la Constantinopol, de moldoveanul Nicolae Milescu (laic),
după o Septuaginta publicată la Frankfurt (1597). După această etapă, lucrurile sunt cam ceţoase.
Ştim doar că textul lui a fost revizuit odată de mitropolitul Dosoftei în Moldova (proces în urma căruia
a rezultat Ms. 45 de la BAR Cluj). Textul a mai fost diortosit de Mitrofan (viitor episcop de Buzău) şi
de fraţii Greceanu (laici) în Ţara Românească.
Trăgând linie şi adunând, avem o Biblie realizată din iniţiativa unui domnitor care a cules ͣpost-
mortem͟ roadele muncii unui laic, Nicolae Milescu, a cărui motivaţie de a traduce Biblia rămâne până
astăzi necunoscută. ͣPost-mortem͟ fiindcă Şerban Cantacuzino a murit înainte să apuce să-şi vadă
bibliile difuzate. Următorul domn al Ţării Româneşti, Brâncoveanu, s-a ͣagăţat͟ şi el de realizarea
predecesorului său. Deşi Biblia fusese integral tipărită (iar unele exemplare fuseseră legate),
Brâncoveanu a schimbat foile de titlu, pentru a menţiona în ele şi contribuţia lui financiară la acest
proiect. (Cât de adevărată e menţiunea numai bunul Dumnezeu ştie).
Acestea sunt datele esenţiale privitoare la Biblia lui Şerban. O Biblie realizată mai mult din iniţiativă
laică decât bisericească.
N-ar fi acestea singurele informaţii ͣajustate͟ din precuvântarea Bibliei Anania. Poate voi găsi răgaz
să revin cu o nouă tranşă.
P.S. Orice s-ar spune, încă n-am renunţat la speranţa că ierarhiile şi sistemele bisericeşti sunt
compatibile cu adevărul.
Foto: Stema lui Şerban Cantacuzino, în Biblia care îi poartă numele. Vă spune ceva pajura bicefală?
4 septembrie 2009
Galaction, Vulgata şi Biblia lui Miron Cristea (1936)
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Biblia 1938, Biblia sinodală 1936,
Gala Galaction, Miron Cristea, Vasile Radu |
Leave a Comment
În încercarea de a reconstitui măcar informaţiile generale despre Biblia sinodală din 1936, decopăr cu
stupoare că cel puţin o carte din ea (Istoria Iuditei) a fost tradusă după Vulgata, şi nu după textul
Septuagintei. Asta mărturiseşte însuşi Gala Galaction în jurnalul său (oct. 1937).
La orice mă aşteptam, numai la aşa ceva nu. Prefaţa Bibliei 1936 declară negru pe alb că ͣlucrarea s-a
făcut luându-se ca bază textul original grecesc al Septuagintei͟. Textul ebraic şi traducerile moderne
ar fi slujit doar pentru a lămuri anumite versete obscure din Septuaginta. De Vulgata nici pomeneală
(şi cu drept temei, fiindcă şi cea mai mică bănuială cu privire la folosirea unor texte ͣpapistaşe͟ ar fi
creat un scandal imens în BOR).
În acest caz, Biblia sinodală din 1936 este un adevărat hibrid, fiindcă unele cărţi au fost traduse din
rusă de Nicodim Munteanu (dar trebuie să verific temeinic informaţia), unele au fost traduse din
greacă, iar cel puţin una a fost tradusă din latină.
Această descoperire (şi altele) mă fac tot mai mefient faţă de Prefeţele Bibliilor româneşti. Cam toate
trebuie luate cum grano salis. De fapt, în anumite cazuri, o prefaţă este ultimul în care se poate
descoperi ceva ͣsincer͟ despre metoda de lucru a traducătorului. Adevărul de cele mai multe ori este
bine pitit în textul tradus.
Unde mai pui că nici autorul real al prefeţei Bibliei sinodale 1936 nu este Miron Cristea, ci prof. Ioan
Lupaş. Bănuisem cumva asta înainte să citesc informaţia în Jurnalul lui Galaction, deci n-am fost prea
surprins de această descoperire. Patriarhul Miron Cristea nu pare genul care să stea lipit de scaun şi
să scrie o prefaţă de asemenea lungime.
Faptul în sine (una zice Prefaţa, altul e adevărul) e halucinant, când te gândeşti că unul dintre
imperativele care străbat Scriptura ca un fir roşul este cel al adevărului şi sincerităţii. Adevăr şi
sinceritate, da, dar nu chiar din Prefaţă!
Una peste alta, rămân tot mai încredinţat că la români munca de traducere a Bibliei a fost mereu în
întârziere. Revizuiri şi cârpeli făcute sub presiunea timpului, puţini oameni dedicaţi acestei munci,
ambâţuri personale imense, incapacitatea de a lucra în echipă. Dacă lăsăm deoparte sec. XXI, singurii
traducători care au lucrat vreodată în echipă au fost Munteanu, Radu şi Galaction (dar mai mult prin
forţa împrejurărilor, nu de bună voie). Ultimii doi au colaborat (cu multe năbădăi) şi pentru Biblia
Carol II (1938).
6 august 2009
Cum s-au înecat egiptenii în͙ Marea Neagră
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Biblia, Societatea Biblică Britanică |
Leave a Comment
În scrisorile din arhiva Societăţii Biblice Britanice referitoare la Cornilescu am întâlnit la un moment
dat o referire la un revizor al Scripturii care a introdus o greşeală jenantă în textul unei ediţii a Bibliei
publicate de Societate. În loc de ͣMarea Roşie͟ a scris ͣMarea Neagră͟. N-am putut decât să zâmbesc
la momentul respectiv, găsind circumstanţe atenuante revizorului patriot. Am încercat totuşi să
confirm informaţia scotocind prin ediţiile ͣbritanice͟ la care aveam acces, dar fără folos. Informaţia a
continuat să mă irite vag, ca o aşchie mentală de care nu poţi scăpa fiindcă înlăturarea ei s-ar putea
face numai prin infirmare sau confirmare.
Recent, prin bunăvoinţa unei cunoştinţe care deţine anumite ediţii vechi ale Bibliei, mi-a ajuns în
mâini o ediţie 1906 a SBB. M-am dus glonţ la Exodul 14. N-am avut nevoie de prea mult timp ca să
descopăr următorul intertitlu, deasupra v. 19: Peirea Egiptenilor în marea négră.
Greşeala ar putea figura cu succes într-o o antologie a erorilor de tipar celebre. Cea mai gravă eroare
de care ştiu este omiterea lui ͣnot͟ din porunca ͣThou shall not commit adultery͟, în aşa-numita
ͣWicked Bible.
Evaluarea activităţii de traducător a lui D. Cornilescu trebuie să aibă în vedere instrumentele de care
s-a folosit acesta în traducerea Bibliei (publicată iniţial în 1921 şi republicată, cu revizuiri în 1924, de
către Societatea Biblică Britanică).
Segond, dar cât?
Imediat după publicarea Noului Testament (1920), Galaction scria într-un articol din Luptătorul că
traducerea lui Cornilescu este făcută după versiunea Segond. Exemplele pe care le dădea Galaction
erau prea puţine, deci autorul articolului putea fi lesne bănuit de generalizare pripită. Totuşi,
cercetările mele din ultima vreme au confirmat o strânsă legătură între Segond şi traducerea
Cornilescu. Aceasta nu înseamnă că traducerea Cornilescu este o traducere după Segond (cum
declara Galaction), fiindcă există numeroase versete în care baza textuală a lui Cornilescu diferă de
cea a lui Segond.
Mă întorc însă la argumentele conform cărora Segond a exercitat o puternică influenţă asupra
versiunii Cornilescu 1921. O comparaţie a celor două versiuni din perspectiva notelor explicative şi a
intertitlurilor dă la iveală asemănări frapante.
Segond 1898
Louis Segond a terminat de tradus VT în 1874 (publicat în două volume; cel puţin în această formă îl
ştiu eu). La scurtă vreme a terminat de tradus şi NT (terminat în 1879). Întreaga Biblie Segond a văzut
prima dată lumina tiparului în 1880. Acest prim text a cunoscut numeroase retipăriri. După moartea
lui Segond, textul a fost supus unei revizuiri (de către o echipă de biblişti) şi republicat în 1910. Nu am
văzut niciodată o ediţie 1910, deci în continuare referirile la Segond au în vedere ediţia 1898.
După cum declară în textul care prefaţează NT, Segond a folosit ca text de bază Editio Critica Maior a
lui Tischendorf (1872). Uneori a păstrat între croşete [] anumite lecţiuni din textus receptus.
Traducerea Noului Testament este însoţită de circa 700 de note explicative (în majoritate istorice şi
geografice). Multe dintre acestea (e greu de spus deocamdată câte) se regăsesc în Cornilescu 1921,
după cum se poate vedea mai jos.
În imagine, câteva note explicative din Segond 1898, traduse după cum urmează:
1 Isus derivat dintr-un cuvânt ebraic care înseamnă salvator, izbăvitor
2 Irod, supranumit ͣcel Mare͟, guverna Palestina, pe atunci supusă romanilor, primise din partea
Senatului titlul de ͣrege al iudeilor͟.
3 Nişte magi, preoţi la mezi, perşi şi caldei; se ocupau cu observarea astrelor şi practicau arta
divinaţiei.
4 Cărturarii, sau doctorii însărcinaţi în special să transmită învăţătura şi să explice poporului Legea;
aveau şi alte funcţii.
După cum se vede mai jos, în fragmentul din Cornilescu 1921, notele din Segond au fost preluate
integral.
***
Note coloana stângă
1 Cetatea Sfântă, Ierusalim, deja numită astfel Isaia 48:2, 52:1, Dan 9:24, Neem. 11:1
2 Prin ordinul lui Irod Antipa; vezi motivele întemniţării, 14:1 ş. urm.
3 Capernaum, sau Capharnaum, la nord-vest de lacul Tiberiadei, oraş foarte înfloritor în vremea lui I.
H., nemenţionat în VT, astăzi ruinele Tell Hum.
4 Marea Galileei, numită şi lacul Ghenezaret sau Marea Tiberiadei.
5 Galileea Neamurilor sau a păgânilor, ţinut din nord, la graniţa cu Fenicia, numită astfel fiindcă era
locuită în mare parte de străini.
Note coloana dreaptă
1 Sinagogile, edificii religioase unde evreii se adunau de sabat şi în zilele de sărbătoare pentru a
asculta citirea şi explicarea cărţilor Vechiului Testament şi pentru a-i adresa în comun rugăciunile lor
lui Dumnezeu.
2 Decapole, ţinut din zece cetăţi, la sud şi la est de Marea Galileei, cu o populaţie în mare parte
păgână.
3 Muntele, una dintre înălţimile sau colinele la oarecare distanţă de malul lacului
Foto (sus şi jos): pagini din Cornilescu 1921 cu note preluate din traducerea Segond.
Biblia sinodală 1988, capitolul Genesa 21 este numerotat cu 19, iar v. 1 este de fapt o preluare
(eronată) a versetului Iosua 19:1. Îmi poate confirma cineva dacă această greşeală se regăseşte şi în
ediţia 1982 sau în ediţiile sinodale ulterioare celei din 1988?
Mulţumesc.
13 iunie 2009
Biblice. (Munteanu şi Creţia)
Posted by Vaisamar under Recomandări, Carte, Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Eugen
Munteanu, traducerea Bibliei, Petru Creţia, Iov, Eclesiastul, Rut, Septuaginta, Iona |
[6] Comments
Anunţam luna trecută apariţia primei părţi dintr-o serie intitulată ͣRepere ale tradiţiei biblice
româneşti͟, de prof. Eugen Munteanu, în revista Idei în Dialog. Între timp, a fost publicată online şi
partea a doua. Aici.
Ultima parte (III) poate fi citită (deocamdată) numai în numărul tipărit al revistei (iunie 2009). Către
finalul articolului sunt prezentate şi bibliile ͣbritanice͟, dar pe scurt, fiindcă istoria lor este puţin
cunoscută. Intenţionez, dacă mă ţine Domnul cu viaţă şi cu sănătate, să scriu eu un articol pe acest
subiect, prezentând istoria şi relaţiile textuale dintre bibliile ͣbritanice͟.
Una peste alta, semnalez aici o apariţie recentă: Cinci cărţi din Biblie, traduse şi comentate de Petru
Creaţia. Deşi Creţia (1927-1997) n-a fost biblist, ci clasicist, s-a ocupat, între altele şi de traducerea
unor cărţi biblice, din greacă, nu din ebraică, pe care, după cum mărturiseşte cu regret (p. 5), n-o
cunoştea.
Am rămas tot la Apocalipsa 20. Lectura acestui capitol în principalele traduceri ale NT în limba
română scoate la iveală tot soiul de aspecte interesante privind competenţa, mai mică sau mai mare,
a celor care au făcut revizuiri. Pe alocuri întâlneşti şi ciudăţenii. Prezint mai jos câteva.
ͶͶͶͶͶͶͶͶͶͶͶʹ
1688. Biblia de la Bucureşti
v. 4 Şi văzuiu [͙] sufletele celor dărâmaţi pentru mărturia lui Iisus.
Ce utilizare interesantă a verbului ͣa dărâma͟. Termenul grecesc înseamnă ͣdecapitaţi͟ (cu securea).
Astăzi, ͣa dărâma͟ e folosit în cu totul alt sens. După cum se poate vedea, limba evoluează destul de
rapid.
v. 10. [͙] iazerul de foc şi de iarbă pucioasă.
Aş fi foarte curios să înţeleg cum au ajuns editorii BB să traducă to theion, ͣsulf, pucioasă͟, cu iarbă
pucioasă. În orice caz, e interesant că avem şi în actualitate un fel de ͣiarbă͟ care poate face viaţa un
iad.
1795. Biblia de la Blaj, tradusă de Samuil Micu.

v. 8 Şi va ieşi să înşeale neamurile [͙] a cărora număr e ca arena (a) mării.
Sub influenţa Vulgatei, Samuil Micu foloseşte un termen latinesc, (h)arena, care înseamnă nisip. Prin
extensie, termenul a ajuns să denumească şi locul acoperit cu nisip unde se purtau luptele între
gladiatori sau unde se ţineau întrecerile (arena sportivă). În sens medical, arena poate denumi şi
pietrele la rinichi.
v. 9 Şi s-a pogorât foc de la Dumnezeu din ceriu şi i-au mâncat pre ei.
Verbul katesthio însemnă într-adevăr a mânca, dar în urechea unor oameni moderni folosirea lui în
acest sens sună straniu. Interesant este că folosirea sinonimului ͣa mistui͟ (folosit atât la propriu, a
mistui mâncarea, cât şi în extensia lui metaforică, mistuit de foc) nu pune probleme.
10. Şi diiavolul, cel ce înşăla pre ei, s-au trimis în cuptoriul cel de foc şi de piiatră pucioasă.
Nu ştiu de unde a scos Micu echivalentul ͣcuptoriul cel de foc͟, aici şi în v. 14 şi 15. Termenul limne
tou pyros nu poate fi tradus decât prin ͣlac/iaz/iezer)de foc͟. Vulgata are stagnum, ͣapă stătătoare,
lac, iaz͟. Uneori, stagnum e folosit şi cu sensul de ͣpiscină, bazin͟. Dar cuptor?! Poate că ͣde vină͟
sunt pasajele din evanghelii care vorbesc despre ͣcuptorul de foc͟.
1897. Noul Testament al lui N. Nitzulescu
v. 12 Şi fură judecaţi morţii din cele scrise în cărţi potrivit cu lucrurile lor.
Nitzulescu traduce de regulă bine. Cum de totuşi aici a folosit ͣlucruri͟ în loc de ͣfapte͟ (ta erga)?
Beats me!
1944. Biblia sinodală Nicodim Munteanu
v. 4 [͙] care nu se închină fiarei, nici chipului ei, şi nu primiseră scrisoarea pe fruntea lor şi pe braţul
lor.
Nicodim Munteanu are tot soiul de ciudăţenii în traducerea lui. Aici, semnul fiarei (to charagma) a
devenit o ͣscrisoare͟ în toată regula.
1968. Biblia sinodală
v. 14 Apoi moartea şi iadul au fost aruncate în râul de foc.
Revizorii ediţiei sinodale au înlocuit ͣlacul͟ cu un ͣrâu͟. Sper că nu s-au gândit la Styx când au făcut
asta.
6 mai 2009
Neadevăruri nerevizuite în ͞Cornilescu͟ (2003) revizuit
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei, Eroarea cea de toate zilele | Etichete:
Cornilescu revizuit, Dumitru Cornilescu, erori despre Dumitru Cornilescu, Noul Testament 2003,
traducerea Bibliei |
[7] Comments
În bibliografia Evangheliei după Matei (traducerea lui C. Bădiliţă) am dat peste o ediţie a NT despre
care nu ştiam că există. Un ͞Cornilescu͟ revizuit în 2003 şi publicat în colaborare de Societatea
Misionară Română şi Editura Lumina Lumii. Naturalmente, am fost curios să văd despre ce NT e
vorba, fiindcă în titlu se preciza că e o ediţie revizuită de D. Cornilescu între 1923-1925.
Aşa cum bănuiam, prefaţa propagă aceleaşi neadevăruri pe care le-am întâlnit şi în altă parte. Iată
primele 2 paragrafe, cu ajustările de rigoare (în albastru).
͞Prezentăm aici cititorilor de limbă română o versiune modernizată a traducerii Bibliei Noului
Testament făcute de Dumitru Cornilescu şi publicate de Societatea Evanghelică Română cu sprijinul
Societateaăţii Biblicăe Britanicăe (British and Foreign Bible Society) la Bucureşti în 1921 1920 (cu
revizuiri de către Dumitru Cornilescu între 1923-19251924).
[Ediţia Bibliei în forma folosită actualmente de evanghelici a fost terminată în 1924. Mă îndoiesc că
revizuirea Bibliei a continuat şi în 1925.]
Dumitru Cornilescu a fost preot şi călugăr ortodox (ierodiacon) şi a lucrat la traducerea Bibliei sub
autoritatea Bisericii Ortodoxe Române din iniţiativa şi cu sprijinul prinţesei Ralu Callimachi, între
1916-1921. Iniţial tTraducerea lui Dumitru Cornilescu s-a publicat cu nu s-a bucurat niciodată de
aprobarea autorităţilor eclesiale ortodoxe.͟
P.S. Prefaţa nu este semnată. Ea este însă foarte asemănătoare prefeţei semnate de Iosif Ţon şi
Alfred Novak, din prima ediţie revizuită (2000) a acestui Nou Testament.
4 mai 2009
Acum şi în limba română. Traducerea lumii noi
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Biblia, Martorii lui Iehova,
Traducerea lumii noi |
[64] Comments
R.G. mi-a făcut rost recent (contra cost, desigur) de Sfintele Scripturi. Traducerea lumii noi (2006). E
vorba de traducerea în limba română a Bibliei, făcută de Martorii lui Iehova. Cred că orice biblist cu
interese în traducerea Scripturii ar trebui să o aibă în bibliotecă, măcar ca să vadă limita extremă a
năzdrăvaniilor.
Ediţia în limba română este tradusă după versiunea engleză din 1984. Probabil fiindcă este periculos
să ştii greacă şi ebraică şi să interacţionezi cu textul Scripturii în original. Cunoaşterea limbilor
originale s-ar putea să mai dinamiteze din erezii, aşa că totul trebuie controlat strict de la ͣCentru͟.
Sunt totuşi curios ce specialişti au lucrat la traducerea versiunii engleze (1984). Din nefericire, lista
traducătorilor n-a fost făcută publică. Un gest de smerenie pe măsura competenţei.
13 aprilie 2009
Noul Testament (comentat). Traducere de C. Bădiliţă
Posted by Vaisamar under Carte, Din istoria traducerii Bibliei, Hear ye! Hear ye!, Recomandări |
Etichete: Cristian Bădiliţă, Editura Curtea Veche, Evanghelia după Matei, lansare de carte, Noul
Testament, Theodor Paleologu, Traducerea Noului Testament |
[7] Comments
Editura Curtea Veche anunţă lansarea Evangheliei după Matei, primului volum (dintr-o serie de 7) al
Noului Testament tradus de biblistul şi patrologul Cristian Bădiliţă.
Când?
Marţi, 14 aprilie, începând cu ora 18:00
Unde?
La clubul Ţăranului de la Muzeul Ţăranului Român, Bucureşti
Vorbitori?
Zice-se că la eveniment vor fi prezenţi (pe lângă traducător) ministrul culturii, Theodor Paleologu şi
arhiepiscopul Tomisului, ÎPS Teodosie.
Volumul are peste 450 de pagini, fiindcă este însoţit de comentarii extinse. Sunt foarte curios să văd
ce a ͞ieşit͟, mai ales că volumul a beneficiat de lectura d-nelor Francisca Băltăceanu şi Monica
Broşteanu, editori la proiectul Septuaginta (Polirom).
Relansare ieşeană
O altă lansare va avea loc la Iaşi, miercuri, 15 aprilie, ora 17, la Casa ͞Mihai Ursachi͟ din parcul
Copou. Alte detalii pe blogul lui Marius Cruceru, care va vorbi şi el la eveniment.
18 februarie 2009
Războiul Bibliilor. Atacul dronelor
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Biblia în româneşte, Dumitru
Cornilescu, J.W. Wiles, Miron Cristea, Părintele Dron, Societatea Biblică Britanică |
[6] Comments
Am scris într-o postare anterioară despre faptul că succesul considerabil al versiunii Cornilescu 1924
le-a făcut pe autorităţile religioase să încerce să blocheze accesul distribuitorilor Societăţii Biblice
Britanice la sate prin intermediul unui decret ministerial. În urma întrevederii dintre J.W. Wiles
(reprezentantul de la Belgrad al SBB) şi ministrul Titulescu, decretul a fost anulat. Wiles avea să-i scrie
lui Smith, unul dintre conducătorii Societăţii, o scrisoare detaliată despre această problemă. Pe data
de 20 mai 1933 îi trimite o completare, cu privire la un alt incident care avusese loc în aceeaşi
perioadă.
Pe scurt, lucrurile stau în felul următor: Sinodul avea nevoie urgentă de bani pentru a-şi tipări Biblia
(la care lucraseră Nicodim, Galaction şi Radu), fiindcă o asemenea iniţiativă publicistică ar fi înghiţit
fonduri considerabile. Să nu uităm, suntem în perioada de după Marea Depresie (începută în 1929).
Soluţia găsită a fost următoarea: îi şantajăm pe britanici, ca să cotizeze ei suma necesară! Iată ce scrie
Wiles:
ͣPe data de 24 aprilie [1933], am primit de la Părintele Dron care (͙) vorbea în numele Patriarhului
Miron Cristea, propunerea uluitoare ca noi să oferim o sumă de 2.000.000 de lei sau, să zicem, patru
mii de lire, pentru [a finanţa] o ediţie sinodală a Bibliei şi Noului Testament. Dacă vom face aşa, vom
avea permisiunea de a ne vine propriul stoc de Biblii. Dar atunci când vom termina de vândut
propriul stoc ni se va permite să vindem doar versiunea sinodală. (͙)
Aş mai putea adăuga că amabila persoană care a cerut 4.000 de lire sterline de la noi mi-a spus că vor
dezrădăcina Biblia Cornilescu din România. Aceştia sunt oamenii ʹ aş putea să dau mai multe nume,
dar mă abţin ʹ care au făcut presiuni asupra ministrului Cultelor pentru a-l face pe ministrul de
Interne să oprească lucrarea noastră͟.
Cam aşa se aranjau lucrurile în Românika interbelică. Probabil că ierarhii ar fi făcut eforturi
considerabile de a ͣsmulge͟ din rădăcini Biblia Cornilescu din România, dar n-a fost să fie. Marea
prăpădenie comunistă care a urmat la scurt timp îmi apare, din acest punct de vedere, (şi) ca o
judecată a lui Dumnezeu asupra unei ţări ostile Cuvântului Său, asupra unei ţări în care cei chemaţi
să-l propovăduiască sunt primii dispuşi să-l reprime cu ajutorul statului.
11 februarie 2009
Războiul Bibliilor. Sinodul contraatacă.
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Biblia Cornilescu, Biserica Ortodoxă
Română, cenzură, J.W. Wiles, M. Mironescu, Titulescu |
[8] Comments
Regret că un dosar din cele 4 care se referă la activitatea BFBS în România, în perioada 1900-1950 nu
e de găsit prin arhive. Astăzi am rugat-o pe dna Rosemary Mathew să facă o nouă verificare. E taman
primul dosar, cu scrisori până aproape de finele anului 1923.
Între timp, am parcurs 10 ani de corespondenţă (1923-1933). Informaţiile descoperite sunt foarte
interesante. La un moment dat, tipărirea Bibliei Cornilescu a luat un mare avânt. Dacă în anul 1920
Societatea Biblică vindea 5000 de Biblii pe an, după câţiva ani a ajuns să vândă câte 85.000 sau
100.000 de exemplare. De precizat că Societatatea nu distribuia doar versiunea Cornilescu, ci şi alte
versiuni româneşti, dar probabil peste 90% din exemplarele vândute erau ͣCornilescu͟.
Succesul Societăţii a început să-i neliniştească pe sfinţii ierarhi. Trăgând din răsputeri diverse sfori,
aceştia au făcut presiuni asupra Guvernului, în vederea emiterii unui ordin care să le interzică
distribuitorilor S.B.B. să vândă Biblia la sate. Pe 22 martie 1933 ordinul a fost emis. La ministerul de
interne era G. Mironescu.
Reprezentatul S.B.B. în Balcani, J.W. Wiles, a cerut o audienţă la însuşi ministrul Titulescu. Pe data de
11 mai 1933 a fost primit de acesta şi de ministrul de Interne. Cu această ocazie, a aflat că motivul
nemulţumirilor ierarhilor era prezenţa termenului ͣpresbiteri͟ în Iacov 5:14, în loc de ͣpreoţi͟! Wiles
a făcut referire la versiunea sinodală rusească, între altele, arătând că Societatea nu acceptă
traducerile tendenţioase. Ca urmare a întrevederii, ordinul a fost anulat.
Acest război al bibliilor are câteva laturi extrem de urâte şi de-a dreptul dezonorante pentru ierarhia
B.O.R. din acea vreme. Despre o propunere de-a dreptul neruşinată pe care părintele Dron, delegat al
patriarhului Miron Cristea, i-a făcut-o lui Wiles, reprezentantul SBB, într-o postare viitoare!
10 februarie 2009
Biblia-fantomă din 1923
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Cornilescu 1924, Societatea Biblică
Britanică, traducerea Bibliei |
[3] Comments
Aşa cum am bănuit de ceva vreme, nu există nicio ediţie Cornilescu 1923. Există ediţia Cornilescu
1924, a cărei tipărire a început către finalul lui 1923 şi s-a încheiat în septembrie 1924.
În arhivele BFBS de la Biblioteca Universităţii din Cambridge există numeroase scrisori din 1924.
Redau mai jos două dintre ele, relevante pentru chestiunea ͞Biblia 1923 .
ͶͶͶͶͶͶͶͶ-
Berlin, 24 iulie 1924
Rev. R. Kilgour, D.D.
146 Queen Victoria Street,
London
Dragă Dr. Kilgour,
Mulţumesc pentru scrisorile din 15 şi 19 [iunie]. Legăm acum Biblia română cu trimiteri şi îi vom
trimite dlui Cornilescu o copie cât de curând posibil. I-am trimis colile tipografice cu de la p. 1089
până la final. Am primit cu bine următoarea parte din manuscris pentru Biblia de buzunar pp. 289-
480.
Al dvs.,
A.H. Haig
ͶͶͶͶͶͶͶͶͶͶ-
Notă: R. Kilgour era ͞editor supraveghetor͟ al SBB pentru traducerea Bibliei. Cornilescu a purtat o
corespondenţă strânsă cu el în prima jumătate a anului 1924.
A.H. Haig era reprezentantul SBB la Berlin. Biblia cu trimiteri din 1924 s-a tipărit în Germania. La
Berlin era biroul Societăţii, iar la Leipzig era tipografia. În fişa de înregistrare a Bibliei 1924 apare
Berlin ca loc al editării.
ͶͶͶͶͶͶͶͶͶͶʹ
23 sept. 1924
The Rev. D. Cornilescu,
Villa Emanuel,
Monnetier-Mornex,
HAUTE-SAVOIE,
France
Dragă Dle Cornilescu,
În cazul în care n-aţi primit încă un exemplar, vă trimit eu unul, ediţia tipărită pe hârtie de India. Sper
că va ajunge în siguranţă.
Cu urări de bine,
K.
Supraveghetor editorial.
9 februarie 2009
Cornilescu cel neiubit (la început)
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: adventişti, baptişti, Biblia
Cornilescu, Biblia de la Iaşi, Cornilescu, Kilgour, Noul Testament, traducerea Bibliei |
[10] Comments
Sunt la Cambridge. Câteva dosarele groase cu scrisori din arhiva Societăţii Biblice Britanice mă
aşteptau deja la sala de manuscrise, la etajul 3. Biblioteca în sine e imensă, iar coridoarele şi
camerele ei sunt capitonate pe toţi pereţii cu zeci şi zeci de rafturi cu cărţi. Uşile sunt toate securizate
contra incendiilor.
Nu mi se permite să iau aparatul foto în clădire. Fotografierea este permisă numai la Serviciul care
face digitalizarea.
Între scrisorile lui Cornilescu îmi atrage atenţia una care arată cât de multă ironie ascunde uneori
istoria. La sfârşitul lui 1923 şi începutul lui 1924, la Societatea Biblică vin cereri pentru tipărirea unui
alt Noul Testament (nu cel al lui Cornilescu). Oricât de ciudat ar părea, cererile vin în principal de la
baptişti şi adventişti, care sunt familiarizaţi cu Biblia de la Iaşi (1874) şi cu Biblia Nitzulescu (revizuită
de Gârboviceanu 1909/1911) şi nu vor altceva. În speţă, nu vor traducerea Cornilescu! Iată ce-i scria
Cornilescu pe 22 februarie 1924 lui Kilgour, secretarul Societăţii Biblice Britanice:
2 Rutland Park Garden, N.W. 2
Dragă Dr. Kilgour,
(͙)
Din câte îmi dau seama de la Bucureşti, chestiunea noii ediţii a Noului Testament este făcută pentru
că baptiştilor şi adventiştilor le-ar plăcea să o aibă cu orice preţ, deoarece congregaţiile lor au fost şi
sunt bazate pe această versiune (cea veche de la Iaşi şi Nitzulescu). Aşadar, sunt obişnuiţi cu ea şi nu
pot înţelege nevoia unei versiuni noi. Ar vrea să aibă uniformitate în congregaţiile lor, aşa că încearcă
să cumpere foarte mult vechea versiune, pentru a arăta că se vinde mai bine ca oricare alta.
(͙)
Toate acestea arată câte de important este să existe o singură versiune bună care să fie prelucrată
tot mai mult. Cred că acum este momentul să se decidă care versiune trebuie să fie prelucrată.
Cu respect, al dvs.
Notă: Biblia 1924, cea folosită de evanghelici în prezent, era în tipar la Leipzig, încă din 1923. Se mai
punea doar problema foii de titlu (dacă să fie menţionat sau nu traducătorul). În orice caz, Societatea
Biblică Britanică încă era nehotărâtă asupra Bibliei pe care să o propună ca standard. Faptul că
tipărea la Leipzig Biblia lui Cornilescu revizuită nu însemna nicidecum că acela era textul definitiv al
Societăţii.
Ironia cea mai mare este că baptiştii (mai ales cei din Arad) şi adventiştii, fiind obişnuiţi cu alte
versiuni (Iaşi şi Nitzulescu) se opun cu îndârjire noii versiuni a lui Cornilescu şi chiar vor să-l saboteze.
Petre Paulini, conducătorul cultului adventist, s-a deplasat până la Londra în ian 1924 pentru a cere o
audienţă cu Kilgour, cu dorinţa de a expune neajunsurile versiunii Cornilescu. Kilgour nu era
disponibil, aşa că discuţia n-a mai avut loc.
7 februarie 2009
Plec la Cambridge
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei, Diverse şi foarte diverse | Etichete: Arhiva
BFBS, Biblioteca Universităţii din Cambridge, Cornilescu, Societatea Biblică Britanică |
[4]
29 ianuarie 2009
Mia de ani sau miile de ani? (Apoc. 20)
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: amilenism, Apocalipsa, Împărăţia
de o mie de ani, Bartolomeu Anania, Biblia sinodală 1982, milenism, Mileniul, Noul Testament, Noul
Testament 1979, traducerea Bibliei |
[6] Comments
Încep să cred că Biblia sinodală 1982 (retipărită în 1988 ) este una dintre cele mai ideologizate
versiuni pe care le-am întâlnit vreodată. N-am cercetat-o sistematic, dar ce am descoperit, mai mult
întâmplător, m-a făcut să mă crucesc.
Par exemple: expresia [ta] chilia ete (o mie de ani) care apare de 6 ori în Apoc. 20, este tradusă prin
ͣmii de ani͟. De ce? Fiindcă ͣo mie de ani͟ dă naşterea doctrinei mileniste, iar ortodoxia este
amilenistă, deci în consecinţă şi textul biblic trebuie ͞ameliorat͟ şi ͞amilenizat͟.
[Precizare: ca interpret al Scripturii, tind mai degrabă să fiu amilenist, dar consider că traducerea
textului grec trebuie făcută totuşi prin ͣo mie͟. Indiferent dacă suntem a-, pre- post- sau vehement
antimilenişti, trebuie să respectăm originalul!]
Justificarea traducerii ͣmii de ani͟ e dată de pr. Ioan Mircea (revizor al NT 1979, preluat în Biblia
1982) în al său năstruşnic Dicţionar al Noului Testament (art. ͣÎmpărăţia de mii de ani͟). Să-i dăm
microfonul autorului, fiindcă ͣtoată pasărea pe limba ei piere͟:
ͣCa să se traducă ͣo mie de ani͟ ar fi trebuit să fie sau subiectul la singular (to chilia etos) sau (en
chilia etos)͟ [Notă: hen este scris en (cu spirit lin şi accent ascuţit!]
Am vagul sentiment că secvenţele propuse (to chilia etos sau hen chilia etos) sunt imposibile în
greacă (am să verific!). În plus, există la Josephus, Antichităţi, 12.208, secvenţa ta chilia talanta (o mie
de talanţi) care nu poate în niciun caz să fie tradusă cu ͣmii de talanţi͟, fiindcă în context se
precizează mai înainte (12.203) că e vorba de 1000.
Modul în care au procedat cei câţiva teologi care au revizuit NT 1979 (vezi pagina de jurnal a lui
Bartolomeu Anania) îmi dă temei să cred că Biblia din 1982 este unică între toate traducerile
europene făcute în sec. XX, prin gradul ei de ideologizare. Sigur, afirmaţia ar trebui să fie şi
demonstrată. Deocamdată e o impresie. Cândva am să verific mai în amănunt lucrurile.
P.S. Bartolomeu Anania, în traducerea lui, dă o explicaţie amatoristă în nota de subsol de la

Apocalipsa 20, favorizând ͣmiile de ani͟, dar foloseşte şi ͣo mie de ani͟ (de 2x din 6x). Nu prea înţeleg
de ce să-i ameţim pe cititori în felul ăsta. Măcar Biblia 1982 e consecventă în ideologia ei.
24 ianuarie 2009
Corigenţi la istorie
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Biserica Ortodoxă Română,
Cornilescu, Istoria traducerii Cornilescu, Rallu Callimachi, scriere chirilică, slavonă, slujbe în slavonă,
Xenopol |
[17] Comments
Apucându-mă eu cu mare sârg să fac un pic de ordine în stufărişul informaţional privitor la

Cornilescu, ajung să mă iau cu amândouă mâinile de cap, când văd ce enormităţi se scriu despre
contextul istoric în care a trăit/lucrat Cornilescu
sparie gândul de seninătatea cu care sunt declamate ori puse în scris diverse informaţii neadevărate.
Promotorii lor (evanghelici, în majoritate), par să nu-şi dea seama că se fac de râs cu brio, când le ia
cineva la puricat informaţiile. Să vedem câteva ͣmonstre͟, din categoria ͞Minte-mă, dar minte-mă
vârtos͟:
Slujbe în slavonă. ͣPână la unirea Principatelor, Biserica Ortodoxă Română a fost parte a Bisericii
Ortodoxe Ruse, slujbele religioase făcându-se în limba slavonă͟ (Alexandru Măianu, Viaţa şi
activitatea͙, p. 25, s.n.).
Fals 1! Biserica Ortodoxă Română n-a fost niciodată parte din Biserica Ortodoxă Rusă, ci a depins de
Constantinopol, căpătându-şi autocefalia în 1885 (prin tomosul sinodal din 25 aprilie 1885).
Fals 2! Slujbele religioase nu se mai făceau în slavonă de pe la 1700! Dosoftei (1624-1693) tradusese
cărţile de slujbă în româneşte de la sfârşitul sec. 17. În Ţara Românească rolul decisiv l-a avut Antim
Ivreanul (1650-1716). O minimă cultură generală l-ar fi scutit pe autor de asemenea penibilităţi.
Caractere slavone. ͣTraducerea Bibliei în limba română modernă, care i-a luat patru ani, a fost
începută de Cornilescu datorită (!) dificultăţii limbajului utilizat de traducerile existente în acea
vreme, care foloseau limba română arhaică [care o fi aia?] şi caracterele slavone͟ (Coperta unui DVD
cu un simpozion despre Cornilescu).
Fals! Din 1859 s-a renunţat la alfabetul chirilic de tranziţie. Chiar şi cărţile tipărite înainte de 1859
aveau unele litere latine, deci scrierea era pe jumătate latinizată. Ediţiile Societăţii Biblice Britanice
de după 1859 foloseau toate caractere latine. Ediţiile NT/Bibliei publicate de Sf. Sinod în perioada
1859-1914 foloseau şi ele caractere latine. Nici vorbă să mai fi tipărit cineva cu caractere chirile în
vremea lui Cornilescu!
ͣVinovat͟ sau ba? Se declară în mod repetat pe DVD-ul respectiv că limba ebraică nu are niciun
termen pentru ͣvinovat͟! Altfel spus, oricât ţi-ai frământa creierii să vrei să spui în limba ebraică
despre cineva că e vinovat, nu se poate! Când colo, o căutare sumară într-un lexicon ebraic-englez a
dat la iveală vreo 5 termeni care au sensul de ͣvinovat͟! Pasez ebraiştilor mingea, în speranţa că unul
dintre ei ne va da terminologia completă!
Prinţesa Rallu Callimachi de neam fanariot! Fals grosolan! Dacă ar fi avut curiozitatea să citească
lucrarea lui Xenopol despre istoria casei Callimachi, toţi cei care delirează neîncetat despre originile
greceşti ale Callimachilor ar fi descoperit că familia are sânge românesc. Citez un mic fragment din
Xenopol: ͣFamilia Callimachi (Calmăşul), este interesantă şi prin faptul că sub un nume grecesc,
ascunde o fire adevărat românească. Genealogia aceasta, deşi nu să urcă prea departe ʹ începutul
viacului al XVIII-lea, să întemeiază pe documente autentice şi arătări vrednice de crezare. (͙) Familia
Callimachi a dat patru domni Moldovei, un mitropolit şi mai multe personalităţi marcante, încât a
jucat un rol de căpetenie în viaţa publică a acestei ţări, cu atât mai mult că toţi aceşti domni au fost
însămnaţi, fie prin apucăturile lor reformatoare, fie prin însuşirile lor personale, fie în sfârşit, prin
tragica lor soartă.͟
Cornilescu n-a fost călugăr. Asta o spune ritos un domn care a ieşit dintr-o confesiune evanghelică şi
a aderat în final la ortodoxie, de unde scrie înverşunat în contra tuturor denominaţiunilor ͣadverse͟.
Văzând el că evanghelicii îl fac adesea preot pe Cornilescu (în mod eronat), s-a gândit probabil să
contracareze falsul printr-un alt fals, scriind anume pe blogul dumisale că D. Cornilescu n-ar fi fost
niciodată monah, ci numai diacon. Citez: ͣDe asemenea, o alta informatie eronata vehiculata de
protestanti este aceea ca Cornilescu ar fi fost ͞calugar ortodox͟. În realitate, el a fost doar diacon,
fiind hirotonit în catedrala din Husi în anul 1916, anul în care si-a luat licenta în Teologie ortodoxa.͟
Când îi scriu un email şi întreb pe ce se bazează afirmaţia, primesc enigmaticul şi atotlămuritorul
răspuns: ͣPe informatii publice.͟
În realitate, Cornilescu a fost ierodiacon (călugăr diacon). Asta e clar pentru toţi cei care scriu despre
el în presa religioasă interbelică. Numai pentru domnul cu pricina nu e. Dar să nu uităm că el nu se
bizuieşte pe presă ori alte surse scrise, ci pe ͣ(dez)informaţii publice͟.
Ar mai fi câte şi mai câte, dar n-avem vreme să le scriem toate, că viaţa e prea scurtă să ne-o
petrecem toată vânând greşalele altora. Numai că uneori se întâmplă ca în bancul cu Ceauşescu la
vânătoare în Africa: ͣUite un purvu!͟ Şi atunci, pac la răsboiu! Şapte dintr-o lovitură.
17 ianuarie 2009
Lexiconul grecesc al lui Cornilescu
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei, Diverse şi foarte diverse | Etichete: Dumitru
Cornilescu,
M-am întrebat adesea ce instrumente de lucru o fi folosit Cornilescu în traducerea Bibliei. Din păcate,
nu ştim ce s-a ales de cărţile folosite de traducător la conacul prinţesei Ralu Callimaki (Stânceşti,
Botoşani). Şi totuşi, indicii vin pe altă filieră.
Într-un articol publicat în presa vremii, Cornilescu îşi apăra traducerea grecescului sabbatismos din
Evrei 4:9 cu ͣodihnă de sabat͟ (deoarece fusese acuzat că dă apă la moară interpretărilor adventiste).
Pentru a se justifica, traducătorul citează o definiţie dintr-un lexicon englezesc. Am avut astăzi
inspiraţia să văd dacă nu cumva este vorba de Lexiconul lui Thayer (1828-1901), publicat în 1886 (ca
traducere a lexiconului Wilke-Grimm, 21879) şi revizuit în 1889. ͞Surprise, surprise!͟ Definiţia citată
era chiar din ͣThayer͟!
Cu asta am mai pus o piesă în uriaşul puzzle care este în continuare ͣatelierul de lucru͟ al lui
Cornilescu.
Foto: Joseph Henry Thayer (1828-1901). A predat la Harvard Divinity School din 1883, când a fost
angajat ca asistent la catedra de Noul Testament.
Lucrez acum la un material despre traducerea Cornilescu şi am observat că există anumite informaţii
eronate (sau cel puţin îndoielnice) care circulă despre traducerile lui.
Conform unor surse (dr. Alexa Popovici, Alexandru Măianu, Enciclopedia Bibliei, Logos), Cornilescu ar
fi publicat NT în 1921 şi Biblia în 1923. Eu însă am ajuns la alte concluzii:
1) Cornilescu a publicat Psaltirea şi NT în 1920; apoi toată Biblia în 1921 (Astea sunt informaţii
confirmate din 2-3 reviste interbelice). Sunt dincolo de orice dubiu. Am obţinut şi o fotocopie a
paginii de titlu a NT 1920!
2) A făcut o revizuire dar nu ştim când anume. Se crede ca în 1923-1924 dar mă cam îndoiesc, fiindcă
în 1922-1923 a fost scandalul la Cuibu-cu-Barza (prelungit până în primăvara 1924) şi în vara lui ͚23
Cornilescu a ͚demisionat͛, plecând în Anglia. În perioada aia zbuciumata nu prea cred să fi avut el
timp de revizuiri. În plus, în depozitul American Bible Society există o versiune din 1925 despre care
cred ca e ceea ce trece drept ͞Cornilescu 1923 .
3) A mai făcut o traducere literală publicată în 1931 (o am in bibliotecă).
Fac apel ͞pe această cale͟ la cititorii care au ei înşişi (sau cunosc pe cineva care are) un exemplar din
himerica ediţie 1923, despre care toată lumea scrie, dar pe care nimeni n-a văzut-o ͞în carne şi oase͟.
Poate cineva să confirme existenţa versiunii ͞Cornilescu 1923 altfel decât citând din Alexa Popovici,
Alexandru Măianu sau Iosif Ţon?
6 ianuarie 2009
Reeditarea Bibliei de la 1688 (MLD) continuă
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei, Diverse şi foarte diverse, Hear ye! Hear ye! |
Etichete: Adrian Muraru, Biblia de la Bucureşti, Dragoş Mîrşanu, Eugen Munteanu, Ioan Florin
Florescu, Ioana Costa, Marius Cruceru, Mihail Neamţu, Monumenta Linguae Dacoromanorum, Ştefan
Colceriu |
[3] Comments
Celebra Biblie a lui Şerban Cantacuzino (1688, Bucureşti) a început să fie publicată pe fascicule, ca
parte a unei ediţii critice, în 1988, sub titlul ͞Monumenta Linguae Dacoromanorum͟. De atunci au
apărut 7 volume, dar o vreme proiectul s-a împotmolit.
La sfârşitul anului trecut, proiectul MLD a fost relansat sub conducerea prof. univ. dr. Eugen
Munteanu, de la Universitatea ͞A.I. Cuza͟ din Iaşi. Munca rămasă până la terminarea proiectului este
încă uriaşă, dar noua echipă, alcătuită din cercetători tineri, îl va duce probabil la bun sfârşit în
următorii 6 ani (dacă totul merge conform planului).
͞Monumenta Linguae Dacoromanorum͟ va avea 26 de volume, fiecare de circa 1.500 de pagini. Cel
de-al optulea volum va fi lansat în luna martie a anului 2009 de către Editura Universităţii ͞Al. I.
Cuza͟, iar lingviştii lucrează în acest moment la cel de-al nouălea volum. ͞Este o munca sisifică, nu
cred că exista un proiect de o asemenea amploare, cel puţin nu în România͟, declară prof. univ. dr.
Vasile Isan, rectorul Universităţii ͞Al. I. Cuza͟.
Transcrierea textului chirilic
O parte dintre cercetători (filologii-paleografi) trebuie să facă migăloasa muncă de transcriere a

vechilor texte româneşti chirilice. Am gustat şi eu un pic din munca de transcriere în Germania (dar
de pe text grecesc) şi pot spune că nu e joacă! Cu o denumire mai exotică, este ceea ce s-ar putea
numi ͣmuncă de chinez bătrân͟ (dar poate nu chiar atât de migăloasă ca pictura pe bob de orez).
Foto: Pagina de titlu a Bibliei lui Şerban (1688)
Traduceri şi comentarii
Ceilalţi cercetători din echipă sunt clasicişti, biblişti sau teologi şi vor face (1) traduceri ale cărţilor
biblice din greceşte în română şi (2) comentarii ale cărţilor traduse. Între colaboratorii care au fost
invitaţi să lucreze la proiect şi care au confirmat participarea se numără următorii: Ştefan Colceriu
(lingvist, bursier NEC), Ioana Costa (conf. univ. dr. la Univ. Bucureşti), Marius Cruceru (conf. univ. dr.
la Univ. ͣEmanuel͟ din Oradea), Ioan Florin Florescu (coordonator al proiectului ͣSeptuaginta
Polirom͟), Dragoş Mîrşanu (drd. la Univ. Leuven), Adrian Muraru (traducător al lui Origen) Mihail
Neamţu (Ph.D., King͛s College).
Enumerarea de mai sus nu este exhaustivă; cu voia dvs., ultimul pe listă (ca Iliescu; doar amândoi
suntem săraci şi cinstiţi!), am confirmat şi eu că particip.
13 decembrie 2008
Să se revizuiască, primesc͙
Posted by Vaisamar under Diverse şi foarte diverse, Carte, Din istoria traducerii Bibliei | Etichete:
Noul Testament, traducerea Bibliei, Valeriu Anania, revizuirea Noului Testament, Noul Testament
1979 |
Încă de la primele studii comparate asupra traducerilor NT în limba română, am nutrit bănuiala că
revizuirea NT din 1979 a fost făcută extrem de neglijent, fără grija cuvenită unei sarcini de asemenea
anvergură. Am găsit astăzi în Memoriile lui Valeriu Anania confirmarea intuiţiilor avute acum mai
bine de doi ani. Citez din capitolul ͣO nouă versiune românească a Bibliei͟, p. 649.
Patriarhul Iustin Moisescu, fost profesor de specialitate, se mărginise să ceară revizuirea Noului
Testament de către trei profesori teologi, dintre care doi universitari, sub coordonarea directorului
Institutului Biblic, care eram eu. Aşa se face că în biroul meu de editor a trebuit să moderez câteva
reuniuni ale celor trei, care îşi prezentau porţiunile lucrate acasă, spre a ajunge la un acord. Atunci
am constatat cu stupoare că nimeni nu propunea o confruntare cu originalul grecesc, indispensabil
într-o asemenea muncă. Mai mult, unul din ei îşi adusese TOB-ul (Traduction Œcumenique de la
Bible) şi se căznea să traducă, silabisind din franceză.
Nu ştiu de ce Bartolomeu Anania scrie doar de trei revizori. Din ceea ce ştiu eu, la revizuirea din 1979
au participat pr. prof. C. Corniţescu, pr. Ioan Mircea, pr. prof. Nicolae Petrescu şi pr. prof. Dumitru
Radu. Dintre cei menţionaţi, numai Ioan Mircea n-a fost profesor universitar.
Una peste alta, am devenit foarte curios să ştiu cine era atât de tambour de livre încât ne pouvait de
TOB, după cum altădată Calypso ne pouvait d͛Ulysse!
22 februarie 2008
Arhiepiscopul Andrei Şaguna (1808-1873) faţă cu mica inchiziţie
Posted by Vaisamar under Din istoria traducerii Bibliei | Etichete: Andrei Şaguna, Biblia de la Blaj,
Biblia de la Buzău, Filotei, Heliade Rădulescu |
Leave a Comment
Când episcopul Filotei de Buzău a republicat textul Bibliei de la Blaj într-o nouă ediţie, în cinci volume
(aşa-numita Biblie de la Buzău, 1854-1856), episcopul A. Şanguna nu a fost prea încântat. Îi detesta
pe uniaţi şi Biblia lor. Îl detesta însă în egală măsură, dacă nu chiar mai mult, pe I. H. Rădulescu şi
proiectul lui de a traduce Biblia în mod independent la Paris. Inamici pe toate fronturile. Se cerea deci
trecerea grabnică la acţiune. Într-o scrisoare către episcopul de Buzău, datată 17 oct. 1858, Şaguna
ataca cele două probleme. Iată ce-i răspunde Filotei, într-o epistolă datată noiembrie 1858:
Prea Sf. Voastră îmi faceţi cunoscută dorinţa, ce aveţi, că Kiriarchiile noastre moldo-române să ţie un
sinod arhieresc, unde să se anatemisească scrierile D-lui Eliade şi care sinod, după o înţelegere cu
Gubernul, să adune toate scrierile pomenitului autor şi să le arză. Aceasta rămâne la hotărîrea şi
punerea la cale a consiliului tuturor Kiriarchilor noştri.
Fiindcă Şaguna ceruse şi explicaţii asupra deciziei lui Filotei de a republica Biblia de la Blaj (un faux
pas, în opinia lui), Filotei îi scrie în aceeaşi scrisoare:
Cât pentru observaţia, ce frăţia Voastră faceţi asupra Bibliei, tipărite de noi în anul 1854 şi asupra
precuvântării întipărită la începutul tomului V. [Noul Testament, n.n.], Eu vă încunoştiinţez baza, pe
care m͛am rezimat, luând de original anume Biblia de Blaj.
Baza era că însuşi fostul mitropolit al Moldovei, Veniamin Costachi (1768-1846) recomandase Biblia
de la Blaj, atunci când Societatea Biblică Rusă îi ceruse un exemplar de limbă română al cărui text să
fie multiplicat şi distribuit în Moldova. Cu referire la prefaţa tipărită de el în volumul V al Bibliei de la
Buzău, Filotei se apără:
Aceasta este motivul, ce m͛a făcut să întipăresc în Biblie cunoscuta precuvântare, pe care însă
niciodată n͛am privit͛o, nici o voiu privi de canonică, ci numai ca o povăţuire înlesnicioasă spre
priceperea înaltei demnităţi a Bibliei.
În anul următor, în ianuarie, Şaguna îi răspunde următoarele:
Să-mi fi spus mie aceasta altcineva, că adecă răposatul mitropolit al Moldovei Veniamin a caracterizat
biblia blăjeană pentru model de a se primi de către societatea rusească biblică, nu o aş fi crezut, dar
înţelegându-o dela Frăţia Ta, nu mă îndoesc despre adevărul acesta.
După ce îi mulţumeşte lui Dumnezeu că i-a ajutat să tipărească şi el Biblia, înzestrându-o cu o prefaţă
[dar fără să adauge că textul Bibliei era de fapt tot cel blăjean, cu mici modificări], Şaguna mai are o
ultimă cerere:
Este însă una, ce cutezu a ruga pe frăţia Ta, ca din Exemplarile Bibliei frăţiei Tale care încă nu s͛au
vândut, să binevoeşti a scoate afara foile acele din al V. Tomu, unde precuvântarea blăjană se află, şi
a retipări precuvântarea bibliei din tipografia noastră. În chipul acesta s͛ar tăia câtva prilejul pentru
un eretic Eliad şi partizanii lui, de a mai defăima obrăzniceşte pre Arhiereii noştri cei morţi şi cei vii.
Soluţiile propuse sunt deci două: (1) anatemizarea scrierilor lui Heliade şi arderea lor, în colaborare
cu ͞Gubernul͟, (2) înlocuirea prefeţei blăjene din Biblia de la Buzău cu prefaţa lui Şaguna, pentru a se
ascunde meritele cărturarilor uniaţi

Despre Traducerea Bibliei

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Despre Traducerea Bibliei

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Despre traducerea ͣFidela͟ am scris şi voi mai scrie.

Nu fiindcă sunt cusurgiul de serviciu, ci fiindcă

6:4 ʏʉ ʎ ʇʉʐɽɸʆɻʅɹʆʉʐʎ / least esteemed / cel mai puţin stimaţi

6:16 ʔɻʍʀʆ / saith he / spune el

6:20 ɶʉʌɳʍɽɻʏɸ / For ye are bought / sunteţi cumpăraţi

Pe măsură ce aprofundez subiectul, se face încet-încet, lumină.

Iarăşi despre Cornilescu şi anul licenţierii sale în teologie

Uitându-mă astăzi în anuarul Universităţii din Bucureşti (1914ʹ1915) am constat cu surprindere că

Chestiunea mă intrigă în grad maxim. Să se fi produs o eroare în transcrierea informaţiilor oficiale?

În ce an a absolvit Cornilescu Facultatea de Teologie?

T. Popescu şi D. Cornilescu au răspuns interpelărilor şi astfel afacerea a luat amploare, soldându-se în

În al treilea an al arhipăstorii Noastre [1951], cu ajutorul teologului şi literatului academician Gala

Din istoria traducerii Bibliei

Archived Posts from this Category

6:4 ʏʉ ʎ ʇʉʐɽɸʆɻʅɹʆʉʐʎ / least esteemed / cel mai puţin stimaţi

6:16 ʔɻʍʀʆ / saith he / spune el

6:20 ɶʉʌɳʍɽɻʏɸ / For ye are bought / sunteţi cumpăraţi

De ce a plecat Cornilescu din România?

Pe măsură ce aprofundez subiectul, se face încet-încet, lumină.

Iarăşi despre Cornilescu şi anul licenţierii sale în teologie

Uitându-mă astăzi în anuarul Universităţii din Bucureşti (1914ʹ1915) am constat cu surprindere că

În ce an a absolvit Cornilescu Facultatea de Teologie?

T. Popescu şi D. Cornilescu au răspuns interpelărilor şi astfel afacerea a luat amploare, soldându-se în

Sursa foto: http://sfvineri.ro/index-0.html

Prefaţa Bibliei din 1968. Aparenţă şi realitate

În al treilea an al arhipăstorii Noastre [1951], cu ajutorul teologului şi literatului academician Gala

Sursa: ͣFototeca online a comunismului românesc͟, cota 50 (52)/1953

Se poate scrie o biografie a lui Dumitru Cornilescu?

Limba română la 1582

Neologismele provin din ediţia͙

Am primit următoarele trei răspunsuri:

Ciprian Luca ʹ 1890-1900

Vasile Bel ʹ 2000 Scripturile greceşti creştine ʹ Traducerea lumii noi

Gabi Macovei ʹ 1999-2009

Din ce ediţie a Noului Testament provin următoarele neologisme?

P.S. Nu, nu e vorba de FIDELA!

SCR ʹ ʌʖʘʆ ʏ ʆ ɴɲʍɿʄ ʘʆ ʏ ʎ ɶ ʎ.

KJV ʹ the prince of the kings of the earth.

Fidela ʹ prinţul împăraţilor pământului.

În greacă textul spune că Isus este ͣconducătorul/stăpânul͟ împăraţilor pământului sau

͞Fidela͟ ʹ o versiune trasă la indigo după KJV

Calcuri după KJV, contra originalului grecesc

1:10. Ʌɲʌɲʃɲʄ / I beseech / vă implor.

1:19. ʏ ʆ ʍ ʆɸʍɿʆ ʏ ʆ ʍʐʆɸʏ ʆ / understanding of the prudent / înţelegerea celor prudenţi

(Va urma, probabil).

FIDELA-Fideluţa sau ͣCum să trădezi, sub pretext că traduci͟ (2)

Prima parte a acestui material despre aşa-numita versiune Fidela, AICI.

Învăţaţi limbile biblice cu KJV!

Cum să ocoleşti inocolibilul

Traducătorii susţin că au încercat să ocolească ͣpractica echivalenţei dinamice͟. Nu ştim dacă au

Noi şi cumplite revelaţii (lingvistice)

Reacţii evanghelice la această versiune puteţi citi AICI şi AICI.

Sola FIDELA͙ sau ͣCum să trădezi, sub pretext că traduci͟ (1)

De la Sola Scriptura la Sola Fidela

Biblia 1688, un soi de KJV românească?

Textus Receptus, dar ce ediţie?

Sf Pavel despre creştinismul românesc (în Prefaţa Bibliei sinodale 1997)

2.o supradimensionare a spaţiului de evanghelizare al apostolului Pavel (care este reprezentat ca şi

Credinţa ca ͣmână a sufletului͟. În NT de la Bălgrad (1648).

Şoarecele şi pisica din Biblia de la Bucureşti (1688)

În Septuaginta, animăluţele respective au fost echivalate cu he galē (nevăstuică) şi ho mys (şoarece).

Din adâncimile gândirii. Prefaţa Bibliei 1982