P. 1
IONA A

IONA A

|Views: 651|Likes:
Published by Irinaky

More info:

Published by: Irinaky on Feb 26, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/19/2013

pdf

text

original

IONA

de Marin Sorescu
Teme, motive, simboluri si elemente de intertextualitate „Poezia lui Marin Sorescu este, in fond ,o meditaţie tristă ,insă meditaţia “îmbracă o haină de fantezie inşelator surâzătoare” (Eugen Simion); „gluma delicat tristă fără clovneria sau sarcasmul altora, e identitatea lui in a gândi ideea de viaţă şi moarte” (Vladimir Streinu). Marin Sorescu este scriitorul român cel mai reprezentativ al sfârşitului de secol XX. Posibil candidat la Premiul Nobel, el şi-a ilustrat forţa creatoare in toate domeniile literare, in egală măsură: poezie, proză, dramaturgie, eseistică si critică literară. In toate acestea, el face dovada unui spirit strălucitor, unei ironii fine si incorigibile, semn al unei inteligenţe ascuţite, fiind un poet al paradoxului , al locului comun şi in acelaşi timp profund simbolic, un eseisist plin de vervă, intr-o expresie cu totul particulară si neaşteptată, un romancier valoros, şi nu in ultimul rând, un dramaturg de talie europeană, abordând in piesele sale temele si experienţele majore ale teatrului secolului XX. Născut intr-o epocă incă plină de clişee ideologice, cu personaje schematice, având o existentă comună, nutrită numai din lupta pentru impunerea ideilor politice ale vremii, teatrul lui Marin Sorescu reprezintă un efort de sincronizare cu problematica dramaturgiei europene şi readuce in discuţie drama destinului uman, existenţa absurdă, mai puternic marcată la noi de conditiile oprimante ale regimului oresiv comunist. Clasificările de teatru poetic, teatru-parabolă, teatru-dezbatere, sunt frecvente in interpretările critice ale operei, poetul insuşi fiind inclinat să accepte, de pildă in “Extemporal despre mine insumi” ( 1981) , că teatrul reprezintă o modalitate mai potrivită, mai favorabilă de punere in text, in “scenă”, a ideilor poetice. In acest fel, piesele de teatru, “Iona”(1968), “Paracliserul”(1970), “A treia ţeapă” (1971), “Matca”( 1973), “Exista nervi”(1974), “Răceala”(1980) sunt pline de conotatii metaforice si filozofice, dar sunt si “un vuiet de întrebări puse si nerezolvate”, întrebările grave de la sfârşit de mileniu asupra existenţei individuale a omului si a destinului colectiv al omenirii. “Piesele lui Marin Sorescu, inspirate din istoria natională, “Răceala” si “ A treia ţeapă”, au si ele, ca “Iona” sau “Paracliserul”, caracterul teatrului său, adică o structură foarte modernă, bazată pe transparenţa parabolei si facultatea acesteia de actualiza energetic trecutul, dezvăluindu-i intr-un chip izbitor, sugestiv, emblematic, permanenţele” ,spune Ovid S. Crohmălniceanu in „ Al doilea suflu”( Editura Cartea Românească, Bucuresti, 1989, pag. 255-256), esenţializând problematica dramaturgiei soresciene. “Iona”, subintitulată “tragedie in patru acte” , a fost publicată in 1968 in revista “Luceafărul” si face parte, alaturi de “Paracliserul” si “Matca”, dintr-o trilogie dramatică, intitulată sugestiv “Setea muntelui de sare”. Titlul trilogiei este o metaforă care sugerează ideea că setea de adevăr, de cunoaştere si de comunicare sunt căile de care omul are nevoie pentru a iesi din absurdul vieţii, din automatismul istovitor al existentei, iar cele trei drame care o compun sunt meditatii-parabole, realizate prin ironie. Simbolice pentru titlul volumului din care fac parte, dramele “Iona”, “Paracliserul” si “Matca” sunt parabole pe tema destinului uman, parafrazând trei mituri fundamentale: mitul biblic (“Iona”), mitul mesterului Manole (“Paracliserul”) si mitul potopului (“Matca”). “Iona”, prima experienţă a lui Marin Sorescu, dar decisivă, in domeniul dramaturgiei, poartă amprenta puternică a poeziei si reprezintă capodopera sa dramatică, unul dîntre evenimentele marcante ale vieţii noastre teatrale. In această piesă, autorul a simbolizat drama ontologică a omului modern (si a omului ca fiintă inzestrată cu conştiinţă) aflat sub puterea destinului orb. Inspirată din mitul biblic al omului inghiţit de un peşte , opera nu prezintă o dramă individuală ,ci una general -umana, născută din frământarile si nelinistile fiinţei pământene in faţa propriului destin. De-a lungul celor patru tablouri , „Iona” dă naştere unor interogaţii existenţiale grave, privitoare la viaţă, moarte,

a lui Iona. in descendenţă filozofică. cu care este investit in piesă Iona. in legături care il infasoară si mai strâns in propria neputinţă. căci păcatele omenirii ajunsesera până la cer. efect sau cauză deopotrivă. in principal. surpriza finala intervenind atunci cand. al omenirii de fapt. raportul dîntre individ si societate. pentru a sustine un solilocviu plin de vervă. un strigat din adancuri contra unui destin nedrept. Din porunca divina . Jean-Paul Sartre (” Fiinţa si Neantul”). incapabil să părăsească spaţiul claustrării din lipsa de resurse si. creeaza un spatiu determinant pentru situatia existenţială in care se află personajul. doar de adaosul masiv de artefacte ale civilizatiei moderne. cel cronologic fiind numai un mijloc artistic de amplificare a starilor interioare ale protagonistului. se trezeste tot in prima. “povestea chitului”. „pe omenire o doare in fund de soarta ta”. Dumnezeu il pedepseşte pentru nesupunere . iar cealaltă jumatate. transcrie adevarul singuratatii absolute a omului: el este închis intr-o serie de cutii succesive. dar şi de substraturi simbolice. jumătate. intr-o alternare de afară (I si IV) si de inăuntru (II si III). „Domnul a poruncit peştelui si peştele a vărsat pe Iona pe uscat. intr-un monolog dramatic continuu. dar se razgândeste si se ascunde pe o corabie cu care fuge la Tarsis. spre intunecimea căreia personajul stă intors cu spatele. deviata către sensurile contemporane ale dezbaterii existentiale. Drama are la origine cunoscutul mit biblic al lui Iona . omul este singur: ”nimeni nu va misca un deget”. relatiile spatiale se definesc prin imaginar. Supercivilizarea tehnica poate deveni o noua barbarie. existenţialistă ilustrează conflictul interior. Albert Camus (” Vara la Alger”) se fac discret simţite in rândurile acestei prime piese a lui Marin Sorescu. destin. Nietzsche (” Asa grait-a Zarathustra”). Relatiile temporale reliefeaza. precum si prin spaţiul închis. care face eforturi disperate de a-si regăsi identitatea. . trimiţând un vânt ceresc care provoaca o furtuna pe mare. cu mare greutate. perspectiva discontinua a timpului psihologic. Marin Sorescu transcrie. Subiectul acestei fabule biblice se intâlneste in piesa lui Marin Sorescu numai ca pretext. si un protest fata de conditia umana limitata. Reflecţiile unor filozofi moderni evidenţiază alienarea omului modern. in buna masura. mai frumoasa. fiindca pune pe primul plan gadgetul tehnic si neglijeaza omul. semn ca legăturile omului modern cu mitul sunt destul de slabe şi intentia lui Marin Sorescu este. umor şi autoironie. Influentele lui Heidegger. In aceasta căutare. eliberat din ultima cutie. destinul de salvator al omului. insingurat prîntre semenii săi. prin care se alcătuiesc principalele idei ale dramei.singurătate. printr-un straniu proces de metamorfoză amintind de absurdul kafkian Actul I îl infătişeaza pe Iona intr-un decor simbolic(prima modalitate de caracterizare indirectă). al protagonistului. In mod cu totul aparte. Chiar personajul pare să-si aduca aminte. care işi pune întrebări si işi răspunde. In toate cele patru acte ale piesei se aude o singură voce. prin aceasta. cum vom vedea. Iona acceptă misiunea . cerul si apa. cu câţiva peştişori. mai ales către destinul „omului absurd”. In cadru se mai afla un acvariu. ea se incadreaza in categoria teatrului de idei.”. Omul se resemnează. neputinta eroului de a inainta pe calea libertatii si a asumării propriului destin. se afla incă de la inceput „in gura peştelui” si nici nu are posibilitatea eliberării in fapt. scena reprezentând. după trei zile si trei nopti petrecute in burta peştelui in pocăinţă . modernă. dedublată insă. ca problematica filozofică existentială. mai ales. scriitorul nu retine insă decât ideea claustrarii in pântecele unui peşte si. in contemporaneitate. strigătul tragic al individului insingurat.căci. mitul lui Iona. intinse la infinit. in partea initiala a fiecarui tablou. Structura dramei. in termeni moderni. personajul deosebindu-se de biblicul Iona prin aceea ca acesta din urma este înghiţit de chit pentru ca voia sa fugă de o misiune . de ideal. dîntre sens si nonsens. Tema. Iona este înghiţit de un monstru marin si . pe cand eroul lui Sorescu nu săvârşise nici un pacat . să traiască in spatiul interior al propriei sale neputinţe. Piesa este alcatuita din patru tablouri. care nu-i pot fi de nici un ajutor in fata neantului. compensat. Iona este insărcinat sa propovăduiască cuvântul lui Dumnezeu in cetatea Ninive. Corabierii il arunca in valuri. dîntre libertate si necesitate. spune Iona. devenind un adevărat poem dramatic al nelinistii metafizice. Minuţia cu care sunt decise decorurile. să nu se mai avânte in largul mării. fiind incapabila sa-l transforme intr-o fiinţa mai buna. alta. care sa-si depaseasca propria conditie. fiul lui Amitai. Piesa lui Marin Sorescu este. plaja si burtile pestilor figurând metaforic ale existenţa umană. restrictive. Din întregul mit. psihologic. ca si Iona. o gură de peşte. Forţa omului se macină in inutile procese de cunoaştere. Tema universurilor închise. desigur.

supus digeriirii. Iona isi caracterizeaza in mod direct propria situatie existentiala. se descompune. efigia abisului si simbolul recipientului dublat.. • Balena – simbol venit pe cale cultă in literatura noastră. burta balenei echivaleaza cu un loc de reculegere si smerenie. • Pescarul. ci intr-un spatiu infernal. In mitul lui Iona cel înghiţit de monstrul acvatic. reluând labirintul existentei umane. aşa cum scoate pescarul prada marină cu năvodul lui. cautand o alta cale.semn al spatiului limitat. • Peştele este simbolul instinctualitatii. La inceputul piesei. copiii. balena reprezintă un univers închis. Iona. alege din nou o ocupatie utilitara. pescuitul echivalează cu intrarea in labirintul in care monstrul e prins. dar ecoul nu ii mai raspunde. intra in putrefactie. cu marinari ce-si aruncă năvoadele. de fapt. peştele cel mare simbolizând idealul suprem. a vânatului. probabil. fapt ce reprezinta căutarea spirituală . peştele este pus in legătura cu seducţia pe care o exercită undele apei asupra fiinţei. insă nu la nucleul intim. prin anamneza si prin analiza. apar in sumedenie de mituri. captivitatea in interiorul unui monstru . nu se mai intoarce. vor fi scoase la suprafaţă. apare ca initiere in taina mortii. se striga pe sine. fără peşti. ecoul însuşi nu se aude. fiind preluata de Sorescu in drama “Iona”. la intoarcere către starea primordiala. Captivitatea lui Iona presupune revenirea la starea de samanta a lumii. în multe mituri. isi pastreaza inca identitatea omului profane. la intâmplare. • Acvariul present la inceput este simbolul marului biblic. “parcă poţi să schimbi marea?”. respectiv cu o probă fundamentală care. ecourile lumii din care abia s-a retras. Asociat mitului lui Iona. este si un semn al devenirii. ca o invitaţie la uitare. el nu cauta o cale de eliberare prin abandon si contemplatie. In sens psihanalitic. burta balenei fiind o metaforă a existentei. simbol al unui ideal uman plin de trufie. Scene de pescuit./ Ce e orizontul acela?/ O altă burtă de peşte”. adica distrugerea ignorantei. omul adamic. înghiţit din nou de peşte. ilimitatul. fluviul. in literatura română. in candoarea lor originară. in constiinţă. viseazp numai marea. rituri si opere de arta. dar personajului sau ii lipseste dimensiunea mistica. este.“Structurile antropologice ale imaginarului”). vrea sa fie din nou pescar. animalele acvatice sunt patrunse de forta sacra a abisului si poarta in ele sensul vietii prin armonioasa unduire. Iona viseaza numai peşti. poate că libertatea.. in romanul “Noaptea de Sanziene”. în care omul este condamnat la singurătate si măcinare. In mitul biblic. gălăgia enorma a existentei (“Să se termine cu galagia pe mare!”). Timpul aici nu curge. In folclorul nostru. pescuitul reprezintă motivul central al operei şi se prezintă sub două aspecte: omorârea (captivarea) animalului. conditia pescarului sugerează confruntarea cu forţele ascunse si adeseori diabolice. lacul. • A pescui./ Si după burta aceea ce vine?/ Alt orizont. numai paradisul. Visează numai peşti. pus din nou sa aleaga ca la inceput. pentru indivizii alesi. la alt destin:”Ar trebui să pescuim in altă mare”. imperativele parcelarii spatiului vital („ Fiecare om sa priveasca in cercul sau[…] si să tacă”). marea unde stau ascunse bogătii . Povestea profetului înghiţit de balena reprezinta povestea fiinţei. reprezinta fiinţa care doreste sa-si incerce fortele pentru a dobandi o existenţă triumfatoare. inoculându-i dorul de înec. Mai pastrează. si primul artifact. Sau este omul profan. peştele cel mare. dar. De fapt. Cum apele sunt ascunzisurile diavolului. in care materia se transforma. Iona repetă insă greseala initială. Iona este captiv in propriul univers existential. imaginea simbolica a burtii de balena apare mai întâi la Eliade. nu prin explorare directionată şi ratională. burta balenei echivaleaza cu un loc de reculegere si smerenie. prin sugestia pe care o propune destinul personajului pedepsit de Dumnezeu. Inconstientul este ancorat si comparat cu intinderea de ape. care. „ a pescui” înseamnă si a practica un fel de anamneză. dar viseaza si la alt spatiu. peştele apare uneori ca intrupare a duhurilor necurate care ispitesc fiinţa in adancuri. Astfel. păcatul biblic. după cum reiese si din dialogul lui Iona cu sine însuşi. cu pesti prinsi si trasi in barci. este de fapt tentatia. ecoul a murit. primul produs artificial in acest spatiu originar. munca si toate calvarurile ei. omul primordial. ci lăsând libere fortele spontane si adunând apoi rezultatele obtinute. caci evoca imaginea înghiţitorului înghiţit. Semnificativ. care se intoarce la origini. mersul pe urmele lui. legate de conditia limitata a fiinţei. Sorescu reuneste in drama sa mai multe sensuri. a extrage un element din inconstient. In literatura noastră. ce ascunde marele mister. (Gilbert Durand . ca si vânătorul. din scrierea soresciana: “ Ce e orizontul acela?/ O burtă de peşte. pus in fata gravei alegeri de a alegeri a destinului sau.

incât spintecarea propiei burti este aproape un automatism. caruia ii apartine. vorbeste despre intoarcerea la origini. cea de-a douazeci si noua litera din alfabetul arab înseamnă „peşte”. ca element pasiv al transmutatiei spirituale. o situatie ambivalenta. fiecare inidividualitate in masura in care ea contine germenul nemuririi in centrul sau. “fac ce vreau. pare sa fi inteles ca singura eliberare posibila este moartea. In India. “si-am lasat vorba in amintirea mea” ca “universul întreg sa fie dat lumii de pomana”. aspiratia omului spre libertate sau chiar iluzia unei libertati primare. dar "rea". in vremea lui Nero. El isi cauta iesirea printr-o atitudine care se vrea simbolica. isi foloseste libertatea ca sa observe alta balena. avatarul vishnuit al peştelui calauzeste corabia pe apele potopului. el avand aici ipostaza de calator. Actul al II-lea se petrece in “interiorul Peştelui I”.” un personaj al sau spune: Nu se poate iesi dintr-un cerc vicios decât daca te inchizi in el. era un fel de semn de recunoastere a celor credinciosi). Iona doreste sa se simta liber. acea "tihna leganatoare ca o placenta dulce". al transformarilor si al renasterilor. balena reprezinta. si in special balena. El vrea libertatea absluta între limitele pamantesti. Sa vedem daca pot sa si tac. Viseaza poate si la redobandirea credintei. Intr-adevar. daca ar putea sti reteta solutiei de . ideea de nouă nastere. se sinucide. Iesirea lui Iona este sinonima cu reinvierea. Aceasta iesire echivaleaza cu cea a fiinţei care iese din peştera initiatica. in egala masura. • Marea. Uite. Unii o străbat. De aici decurge faptul ca marea este deopotriva o imagine a vietii si a mortii. marea simbolizeaza o stare intermediara între virtualitatile inca formale si realitatile formale. personajul sorescian traieste cu obsesie hamletiana un singur sentiment. care pluteste pe apa. orice incercare de evadare restrange libertatea si de aceea nici nu trebuie cautata usa. “Fluctuat nec mergitur”simbolizeaza o viata agitata dar insubmersibila. vorbesc. de fapt.cel al închisorii din care vrea sa scape. a nehotararii. de hau si de peşte. In mitul lui Iona. peştele fiind un simbol al crestinismului incipient (la primii crestini. care este cea a incertitudinii. Prin intruziune narativa si flash-back. Pentru mistici. in “Improvizatie la Alma…. Nu mi-e frica”. marea simbolizeaza lumea si inima omeneasca in calitate de salas al patimilor. Considerata astfel. nun. in intuneric. care poate. dar aceasta nu-l intereseaza decât in masura in care ar fi ancorata in real. Iona vorbeste mult. parabola lui Sorescu isi indreapta sensurile mai degraba spre ideea ca singurătatea fiinţei este de neinvins. Aceasta semicircumferinta represinta de asemenea o cupa. eroul isi aminteste povestea chitului. balena este corabia insăsi. Pentru Ionesco. situatie care se poate incheia bine sau rau. a carei concavitate este reprezentata si de circumferinta literei nun. lipsa de comunicare dezechilibreaza si ucide. Monologul dialogat continua cu puternice accente filozofice. patrunderea lui Iona in balena constituie intrarea in perioada de obscuritate. Iona acesta savarseste de nenumarate ori gestul sfartecarii. asa cum reintoarcerea lui Iona la viata coincide cu iesirea din pântecul balenei. reprezentat simbolic langa inima. intermediara între doua stari sau doua modalitati de existenţă ( Guenon) Iona in pantecele balenei înseamnă mortea initiatica. “de ce trebuie sa se culce toti oamenii la sfarsitul vietii”. explorator pe drumul cunoasterii. sub anumite aspecte sa semnifice matricea. este numit Dhun – Nun. Marea este un simbol al dinamicii vietii. ceea ce el determina pe Iona sa constate deprimat ca “incepe să fie târziu in mine. a indoielii. Seyidna Yunus. Solutia personajului sorescian vine oarecum in replica la viziunea lui Eugene Ionesco despre limitele existentei. exprimand cele mai variate idei existentiale. asa cum o arata intr-o maniera deosebit de explicita traditia islamica. Apa in miscare. Or. Forma insăsi a literei in araba simbolizeaza Arca lui Noe. ori cugetari cu nuanta sententioasa “ de ce oamenii isi pierd timpul cu lucruri ce nu le folosesc după moarte?”. in sens spiritual se leaga de aceasta litera nun. altii se ineaca in ea. un om ce ramane si isi pune amprenta asupra omenirii prin prezenta amintirilor si a anamnezei. O calatorie a carei experienţă finala este moartea sau mai bine spus initierea intr-o noua viata. Iata de ce profetul Iona. intr-un anumit sens. noua nastere. Sa-mi tin gura. Simbolismul balenei tine. nu se gandeste la libertatea spirituala. de aceea iesirea din burta balenei înseamnă renaştere si desfiinţarea normei temporale. De aceea. pare a simboliza libertatea. Dezvoltarea germenului spiritual implica faptul ca fiinţa iese din starea sa de individuatie si din mediul cosmic. dar. In Cabala. dar cand este liber. s-a facut intuneric in mana dreapta si-n salcamul din fata casei”. logosul fiind expresia supravietuirii.constituie o experienţă mistica.

Dispreţul sau faţă de zei. Facand referire la mitul amintit mai sus putem vorbi despre expeditia organizata de Corb in tara pestilor la bordul barcii pescarului ( barca de lumina ) pentru a cuceri focul.89). o iluzie. pe care sa se odihneasca “pescarusii mai lasi” si vantul. după un mit al indienilor. ale carui calitati demiurgice sunt cunoascute. aratandu-i aceasta minune:<< Iata. Banca poate reprezenta un fel de axis mundi. are de-a face cu un imago mundi acvatic. Exprima un santaj sentimental(“daca ma sinucid?”) cu jovialitate si intelegere pentru imprudenta chitului. era la inceputuri stapanul luminii zilei pe care o pazea cu strasnicie. in acel moment Ioan era inconjurat de apa. care inghitise. surzi si muti ( Mitul lui Sisif: Sisif este eroul absurd. şi pasiunea sa pentru viaţă i-au adus acea ingrozitoare pedeapsă in care întreaga sa fiinţă este muncită fără nici un rezultat” (p. “Constructia grandioasa”. << Cei care inghit la nesfarsit. Pe malul raului. Repovestind mitul lui Sisif. in timpul . şi tocmai in aceasta constă tragedia sa. Iata.iesire din situatia limita. Cutitul este instrumentul fundamental al sacrificiilor in numeroase probe initiatice. la randul sau. cutitul sugerand o varianta. Doi pescari sunt asezati in partea din fata a unei barci. il predestineaza sa traiasca in cele din urma in pantecele altuia. Acest om. reprezentata de “vesnica mistuire” a pantecului de peşte. orice fiu de pescar cu undita a fost uluit gasind in pantecele stiucii niste pestisori. scrie:<< Un bot enorm inghite un peşte care. semn al libertatii de actiune si constata lipsa de vigilenta a chitului. după Georges Barbarin. pe care o cară fără oprire. Nu e adevărat că. lucru ce ne trimite cu gandul la imago mundi insă. peştele cel mare il inghite pe cel mic>>. inghite o mica scrumbie.Spinoza însuşi nu dispretuieste limpezimea acestui apolog. • Cutitul si simbolismul acestuia poate fi aplicat in întregime ca fiind principiul activ modificand materia pasiva. comparabila cu “un lacas de stat cu capul in maini in mijlocul sufletului”. Simbolul cutitului a fost asociat adeseori cu ideea de executie. desi este doar o materializare a subconstientului uman care intotdeauna nu doreste sa se supuna sortii. Iona gaseste un cutit. “ Aceasta imagine a lui Iona in pantecele balenei isi gaseste caracteristici in realitate?Orice copil nascut in chip fericit langa un rau. Iona devine visator si se simte ispitit sa construiasca “o banca de lemn in mijlocul marii”.„Apa si visele”) Apar doi figuranti care “nu scot nici un cuvânt”. ura sa faţă de moarte. • Pescarusul. Maurice Gossart. atat de fina in adancul apelor. neglijezi maine. la randu-i. de razbunare. al donquijotismului. care e tanar. “sunt primul pescar pescuit de el”. care poate sa se invarteasca sau sa nu se invarteasca. Cate obiecte au astfel un profil gastronomic!Contemplandu-le. de moarte. vazand cum stiuca isi inghite prada. Banca de lemn la care viseaza Iona poate fi o salvare. ne explicam numeroase tentatii morbide. “neglijezi azi. In finalul actului. Corbul. in cartea lui despre Bosch. cei care sunt înghiţiti la nesfarsit>>. Batranul ii spune copilului. speranta fiind cea care moare ultima. pentru folosinta sa personala. Pentru a ilustra maxima cosmica: înghiţiti-va unii pe ceilalti. Oamenii sunt coplesiti de viata si-si uita “fratii”. simbol al zadarniciei. ajungi sa nu-ti mai vezi fratele”. o cale de iesire din aceasta situatie anormala. la conditia omului in lume. Ideile asupra careia mediteaza Iona in acest tablou se refera la viata. închisa intr-o cutie. “fără experienţă”. fiul meu. Sisif este conştient de acest blestem. este intruchiparea eroului absurd. singurul lucru bun pe care l-ar fi facut in viata lui. Ni se spune ca Sisif este eroul absurd “atât prin pasiunile sale cat şi prin torturile sale”. ar fi “aceasta banca de lemn” avand “de jur imprejur marea”. ceva ce eu stiu de multa vreme. apoi recomanda ca “ar trebui sa se puna un gratar la intrarea in orice suflet”. pierd din vedere faptul ca sunt semeni si sunt supusi aceleiasi conditii de muritori. <<deviza pestisorului>>”( Gaston Bachelard . fiecare cu cate o bârna in spate . condamnat să urce neincetat o stâncă in vârful muntelui si apoi să îi aştepte coborârea. Un visator obsedat de inghitire precum Hieronymus Bosch se joaca la nesfarsit cu aceasta imagine. copilul viseaza fără indoiala la trista finalitate care o marcheaza in chipul cel mai limpede pe fiinţa înghiţita. de sacrificiu. de unde reiese ideea ca este necesara o selectie lucida a lucrurilor importante in viata. Actul al III-lea se desfasoara in “interiorul Peştelui II”. Pescarul I si Pescarul II. Fabula: E prins cel care crede ca prinde poate fi rezumata prin aceasta imagine foarte simpla. Forma porcusorului de apa. Camus creează o imagine extrem de puternica cu o forţă imaginativă care insumează intr-un mod emoţionant conţinutul discuţiei intelectuale care o preceda in carte. la ciclicitatea existentiala a vietii cu moartea:” daca intr-adevar sunt mort siacum se pune problema sa vin iar pe lume?”. Peştele I in care se afla o “mica moara de vant”. a reusit printr-un siretlic sa sparga cutia spre folosul omenirii. conform lui Camus.

Considerata imagine a sufletului. fără lumina interioara conferita de cautarea absolutului. si lupta pe care acesta trebuie sa o dea ca sa le depaseasca. “de ce mai mananca (chitul). Viaţa şi chinul lui Sisif sunt transformate intr-o victorie. Apar in acest tablou motive literare noi. care se implinesc intr-o tensiune creatoare. Aceasta trebuie să fie o victorie deoarece insuşi Camus spune: Îl părăsesc pe Sisif la baza muntelui. • Dedublarea sau dublul. o arma cu care incepe sa spintece burtile pestilor. Lupta insăşi inspre inălţimi este suficientă pentru a umple inima unui om. gemenii capata o semnificatie sacrificiala: necesitatea unui refuz. Şi el de asemenea trage concluzia că totul este bine. la sacrificii. O dedublare mai apare si in cunoasterea sau constiinta de sine. efect al manifestarii. nu cel al perceptiilor fugitive. Pe de alta parte gemenii simbolizeaza starea de ambivalenta a universului mitic. cu o simbolistica bogata: gemenii. tema si simbol totodata. şi asupra conştiinţei absurdului acestei situaţii. benefica si atunci se întreaba Iona de ce trebuie sa duca oamenii un astfel de trai. concentrânduse asupra libertăţii sale. Sinele din adancuri. in vederea triumfului celeilalte. Iona ramane singur cu propria constiinta. Odata depasit. nici in lume dar este in alaturarea acestora. insă cel mai adesea reprezinta adversarul care inivita liber la lupta. Umbra care nu se produce si nu se orienteaza nu are existenţă si nici lege proprie. a distrugerii. dovedesc existenţa unei dorinte de confruntare cu sine. “ati facut vreo intelegere cat trebuie sa ramaneti mancati?”. Ei simbolizeaza armonia interioara obtinuta prin reducere. umbra reprezinta duhul omului. Umbrele sunt socotite de multi drept o a doua natura a fiinţei si este de obicei legata de moarte. prezenta ochilor care privesc si cu care dialogheaza interiorizat. relative sau absolute. daca n-are conditii?” Iona devine increzator. Insă Sisif ne invaţă ce înseamnă adevărata fidelitate care neaga zeii si inaltă stâncile. asupra refuzului de a spera. iar daca cercurie sunt deschise – eliberarea. Fiecare atom al acelei stânci. • Umbrele sunt de fapt oamenii. a supunerii. Intotdeauna cineva îşi poate găsi din nou povara. impus. In imparatia mortilor. in spatiul restrictiv.91). In traditiile stravechi intalnirea cu dublul este un eveniment nefast. între eul cunoscator si constient. a abandonului unei parti din sine. Atunci cand gemenii sunt absolut asemanatori acestia exrima unitatea unei dualitati echilibrate. este plina de “umezeala”. Atunci când simbolizeaza opozitiile interne din om. • Gemenii sunt un simbol general al dualitatii in asemanare si chiar identitate. reflexiv. cu care Iona nu poate comunica. poate sa apara ca un arhetip etern – uneori se materializeaza in prezenta unui Inger Pazitor sau un ghid care il calauzeste pe tot parcursul procesului de initiere. nu este una sanatoasa spiritual. Absurdul nu este nici in om. el nutrea speranţa că va reuşi totuşi. asa cum nu poti vorbi cu pietrele din jur. “ o scot eu la cap intr-un fel si cu asta. dar si teama de repetare. dar care nici nu se framanta pentru gasirea unei motivatii. “ca de la piciorul lui Dumnezeu”.coborârii. un fel de fiinţa astrala care isi continua existenţă si după moartea materiala. nici o grija”. fiecare colţ mineral al acelui munte intunecat constituie o lume in sine insuşi. că munca sa îl va elibera de chinuri. Viata aici. uneori o prevestire a mortii. nici inutil. Iona vorbeste cu ei. Reprezentarea unor panglici sau a unor valuri concentrice in jurul unui personaj simbolizeaza intemnitarea in spatiul obstacolelor si al nefericilor. Reprezinta imaginea tuturor opozitiilor interioare si exterioare. simbolizând oamenii ce-si duc povara data de destin. înăuntru. intors catre sine. sau un echilibru recastigat. si sinele cunoscut si inconstient. contrare sau complementare . decazuti. Dublul poate sa fie complementarul personajului. despartind “interiorul peştelui doi de interiorul peştelui trei”. la jertfa. gândind (“ stateam ganduri întregi”) si actionand solitar in lumea inconjuratoare. totul devenind rutina. apoi scapa cutitul si se inchipuie o mare si puternica unghie. duci o viata de umbra. relative sau absolute. nu te hranesti decât cu umbra lucrurilor. Insă Sisif este in mod evident conştient de dimensiunile propriei sale nefericiri. Trebuie să ni-l imaginăm pe Sisif fericit (p. contrare sau complementare. . dualismul/ dualitatea nu mai este decât un simplu joc de oglinzi.). Gemenii reprezinta imaginea tuturor opozitiilor interioare si exterioare. Universul de acum inainte fără stăpân nu îi mai pare nici steril. care se implinesc intr-o tensiune creatoare. Tocmai această conştientizare lucidă a destinului său transformă chinul său intr-o victorie. este simbolul oricarei actiuni care nu-si gaseste izvorul legitim in spontaneitate. dorind sa le inteleaga aceasta conditie umila asumata ca o obligatie.

ochiul frontal – al treilea ochi al lui Shiva – si ochiul inimii. una imensa…”. marioneta in bataia vantului istoriei. toti or sa-ti dea dreptate. din care nimeni nu poate evada in libertate: “problema e daca mai reusesti sa iesi . apoi “un sir nesfarsit de burti. Pierderea de vreme. Cea mai crunta condamnare este aceea de a nu avea viitor sau de a avea unul degradat. Este singur in pustietatea imensa si-si striga semenii: “Hei. Iona nu are nici o speranta de inaltare. remarca faptul ca “scriu nenorocitii. Iona adreseaza o scrisoare mamei sale. dup care fiecare se va duce acasa ca “sa murim bine. care isi joaca rolul cat timp are putere.• Ochiul. este o parafraza la constatarea faulkneriana despre rostul fiinţei umane. neglijand viata reala. iar din el se vede la inceput numai “barba lui lunga si ascutita[…] ce falfaie afără”. închisa in ea insăsi. insemnând ca pe nimeni nu intereseaza necazurile tale. te compatimesc. intotdeauna esentialul. scriu”. Ca niste geamuri puse unul langa altul”. deoarece „ne scapa mereu ceva in viata”. primind multe scrisori. dar nu este fericit. zgomotoasa. In mod traditional. că lumea există. pentru ca “in viata lumii”exista “o clipa in care toti oamenii se gandesc la mama lor. Desi i “s-a intamplat o mare nenorocire”. se multiplica la nesfarsit. in functia lui de receptare a luminii. şi că sunt muritor Actul al IV-lea il prezinta pe Iona in gura “ultimului peşte spintecat”. vizeaza depasirea limitelor unei specii mediocre in preocupari. incercand sa-si creeze o multime de alter-ego-ur menite sa-l sustina in lupta iluzorie de recucerire a paradisului. Drama umana este aceea a vietii apasatoare. Aceasta înseamnă că tot ceea ce ştiu este că eu exist. irosirea in gol a existentei este dominanta acestei lumi. Ma mananca!”. Apar cei doi pescari care au in spinare barnele. […] Vin spre mine cu gurile…scoase din teaca. nu si pe cea proprie. Omul absurd trebuie să ceara să trăiască doar cu ceea ce cunoaşte şi să nu includă in ecuaţie nimic din ceea este nesigur. vazand numai moartea celorlalti. Respira acum alt aer. cu tristetea de avea toate caile închise. “noi. pentru ca “fericirea nu vine niciodata atunci cand trebuie”. celalalt sta intors spre vesnicie. iar Iona se întreaba de ce intalneste mereu “aceeasi oameni”. ca intr-o închisoare. insă “invierea se amana”. Orizontul lui Iona se reduce la o burta de peşte. oameni buni!”. celalalt reprezinta functia intelectuala. fără o perspectiva salvatoare. care accepta extinctia din superstitie. resemnat. ci nisipul ca pe “nasturii valurilor”. Trebuie sa luam in considerare succesiv ochiul fizic. Pentru a disimula efectele acestui esec originar. este in mod firesc si aproape universal simbolul perceptiei intelectuale. aliniindu-se intr-un lung sir de morti anonime. pe care-i purta in pantec[…] si acum cresc de spaima. Viziunea dualista este si o perceptie mentala: sufletul are doi ochi. dorind doar un sfat de supravietuire.nici unul”. se uita cu mila. fiica la mama. fără viitor. unul înseamnă dragoste. oamenii. au abandonat idealurile inalte pentru o existenţă mediocra. cum face si Iona de-a lungul întregii piese. Oamenii trebuie să realizeze ca sentimentul absurdului există si că îl pot trăi in orice moment. invins de nostalgii. omeneste”. dar nimeni nu face nici cel mai mic gest de a te ajuta. pentru ca. cu tonuri grave sau ironice. Replicile se succed cu vioiciune si amaraciune in acelasi timp. după care zareste “alt orizont” care este “ o burta de peşte urias”. Se pliaza si se dedubleaza. mama la mama. acestia din urma receptand amandoi lumina spirituala. Astfel. Eliberarea din monotonia existentiala pe care o incearca Iona in actele II si III. după esecul constructiei turnului din Babilon. in care fericirea nu vine niciodata cand trebuie. cu speranta naufragiatului de a fi salvat de cineva: “ cât e pamantul de mare. Ochiul este de asemenea un echivalent simbolic al soarelui. Chiar si mortii. de a trai mereu in trecut. unul priveste timpul. numai atat vrem: un exemplu de inviere”. iar ochiul stand ( luna) corespunde pasivitatii si trecutului. Aceasta dualitate face posibila trecerea de la perceptia distinctiva la perceptia unificatoare. ideea repetabilitatii existentiale a omului fiind sugerata prin rugamintea adresata mamei: “ Tu nu te speria numai din atat si naste-ma mereu”. nu mai vede marea. bunica la mama…până se ajunge la o singura mama. sugerand limita omenirii captiva in lumea ingustata “până intr-atata?”. sufocante. Iona este singur prîntre semenii lui. acela de faptura agitata. să treacă scrisoarea din mana in mana. Finalul tabloului ilustreaza o infinitate de ochi care-l privesc. simbolizand nenascutii pe care chitul ii purta in pantece: “ Cei nenascuti. dar sa între in mare după tine . ochiul drept (soarele) corespunde activitatii si viitorului. oamenii s-au instrainat. organ al perceptiei vizuale. deci la viziunea sintetica. omul se dedubleaza. Meditand asupra relatiei dîntre om si divinitate.” Cum pierd timpuri cu fleacuri!”. Replica lui disperata. Iona iubeste viata cu jovialitate si tristete. exceland in uitare. “aer de-al nostru dens”.

iar acesta . si chiar dacă suntem conştienţi. o parasire voita a lumii inconjuratoare si o retragere in sine. răspunde Camus. la o constrangere exterioara. pentru a razbi "cumva la lumina". Acest ultim gest al lui Iona poate fi un gest reflex sau o sinucidere. incetosate sugerand parintii. Traim si noi cum putem înăuntru”. sa auda cativa pasi trecand pe langa el. Sinuciderea este “acceptarea la limita sa extremă”.din ceva. o data ce te-ai nascut.. Impotriva vointei sale. desi ar fi trebuit sa se opreasca la un moment dat “ ca toata lumea”.spune eroul. pe care am trait-o eu?”. Solutia de iesire pe care o gaseste Iona este aceea a spintecarii propriei burti care ar semnifica evadarea din propria carcera. Prima schimbare pe care trebuie să o facem pentru a trăi in această situaţie absurdă este de a realiza că gândirea. cunoasterea propriilor capacitate de actiune. sunt si un mijloc de a-si tempera frica. caci vorbirea este o forma de libertate : "Fac ce vreau. a face din fiecare idee şi din fiecare imagine. de neplaceri care uneori se tin lant. sau raţiunea. Iona incearca sa-si prezica “trecutul”. “Nu”. să fim atenţi. falcile nesesizate ale peştelui se inchid si Iona devine prizonierul acestuia. Constata ca viata de până acum a gresit drumul. in maniera proustiană. sa te ratacesti inainte”. Doamne. simbolizand ideea ca in viata omul are un sir nesfarsit de necazuri. casa copilariei. simbol al statorniciei in jocul neobosit al apelor. amintirile sunt departe. absurde chiar. Aflat in burta peştelui. sa întrebe pe primul om intalnit ce mai face. din propriul destin. Iona voise sa-si depaseasca umila conditie. Drama se termina cu o replica ce sugerează increderea pe care i-o da regasirea sinelui. Aceasta este singura viaţă pe care o avem. pantecele peştelui pare sa simbolizeze temnitele comuniste. • Metafora peştelui devine astfel simbolul unui spatiu închis. cati pesti unul intr-altul!”. Dar replicile sale prozaice. Iona este constrans la un exil fortat in acest spatiu al singuratatii absolute. Gestul lui este simbolic : constient de forta sa interioara. scoala. el măreşte libertatea de acţiune. aceasta fiind unica salvare pe care o gaseste. putem găsi lucruri de valoare in această viaţă. este hotarat sa nu se lase infrant si sa continue cu orice risc. Iona isi ascunde disperarea. Ar vrea sa aseze o scandura in mijlocul marii. In naivitatea lui. 20) Personajul devine cu adevarat liber numai prin propria sa moarte.Se evidentiaza aici si credinta autorului ca moartea nu este decât un prag simbolic. să ne focalizăm conştiinţa. iar nu sa “tot mergi inainte. . de acest lucru in măsura in care îi conştientizăm absurdul. nu este legată de nici o minte eterna care poate unifica şi “face aparenţele familiare sub masca unui principiu măreţ”. aspirase spre o existenţă superioara. in spatele unei vorbarii fără sir. de fapt. care tine totul sub control. in pasiunea şi in revolta noastră. Deşi absurdul anulează toate şansele unei libertăţi eterne. Astfel.a invăţa tot timpul să vedem. La sfarsitul primului tablou. teama de a nu-si pierde mintile. un moment privilegiat. concluzionand ca “ e greu ca fii singur” si simbolizand un nou inceput: “Razbim noi cumva la lumina”.de un al treilea. Isi aminteste numele: “Eu sunt Iona”. dar nu renunta: “plec din nou”. care a desfiinţat libertatea individului si in care fiintele au o dubla identitate : de vanator si vanat. formata de ani. Toti oamenii sunt supusi aceluiasi destin de muritor. Personajul afiseaza optimismul si se minte pe sine facand planuri de viitor : sa stea la soare. insă ea constă in: . Peştele care l-a înghiţit pe Iona este înghiţit de un altul. capatul unui nou drum si nicidecum un sfarsit. de destin si jucarie a destinului. povestile si nu-si poate identifica propria viata.. Valoarea rezidă in libertatea noastră. întrebandu-se ce o fi fost “dracia” aceea “frumoasa si minunata si nenorocita si caraghioasa.Isi doreste sa vada macar pe cineva mergand pe drum. (p. din propria captivitate. Exista in aceasta piesa numeroase aluzii la contemporaneitate. pe tot parcursul acestui monolog dialogat Iona aflandu-se si in ipostaza de auditoriu. al singuratatii absolute. sfidand istoria bolnava a timpului sau. Vorbesc" . in care omul isi pierde identitatea. pe care sa se odihneasca pescarusii sau vantul. toate “lucrurile sunt pesti. este o modalitate de a mărturisi ca viaţa este prea mult pentru om. Nu se reduce oare aceasta la un haos inutil care este viaţa? Nu ar fi oare sinuciderea o cale de ieşire legitimă dintr-o viata fără sens? “Nu”. “totul e invers”.

sugerand ca eliberarea dintr-un cerc al existentei este posibila numai prin inchiderea in altul. iesirea din limitele vechi înseamnă intrarea in limite noi („ toate lucrurile sunt pesti”). De aceea până si ecoul vocilor a disparut. Trebuia s-o iau in partea cealalta. naufragiatii pe mare nu trebuie sa strige toti o data . mai prielnica dezvoltarii fiinţei. • Axioma morala a puritatii absolute este distrusa pwentru totdeauna de o gândire nesanatoasa. aspiratie si aluzie. Animat de aceste imperative ale fiinţei superioare. Apa moare odata cu mortul in substanta sa. in care pestii se inghit unii pe altii. devenind materia deznadejdii. • Valurile marii sugerează urcusul si coborasul vietii. Apa este elementul mortii tinere si frumoase. al marii. In dialogul cu sine însuşi al personajului se contureaza imaginea sotiei. sa-l refaca.De aceea imensele falci deschise ale cetaceului simbolizeaza amenintarea unui urias imperiu ( cel comunist. Este sugerata aici ideea ca lumea este consecinta unei perpetue renasteri. destinul omului. cea mai des intalnita vorbind de sinuciderea personajului. a celor doi copiii.”. idealuri simbolizate de marea care-l fascineaza. Lumea este simbolizata de acest univers piscicol. Eu sunt Iona”) identifica si corecteaza eroarea originara a omului : ”Am pornit-o bine. ca sa nu se creada ca este vorba de o "jelanie absoluta". Iona cauta solutia iesirii din labirint. traieste sentimentul solidaritatii umane. in sfarsit. pescar pasionat. intruchipand asaltul umanitatii asupra tiraniei tacerii. Dar drumul. Iona însuşi fiind un abdomen de peşte. care este si unica ratiune de a lupta pentru existenţă. care ii scapa mereu de sub control. "Visul de aur" este "nada" pe care partidul comunist o prezenta maselor la fiecare nou congres. intruchipeaza pe omul obisnuit ce nazuieste in viata spre libertate. sunt desarte. a presupus felurite interpretari. Ionaaa! E invers. Finalul piesei a ridicat multe întrebari. Ironia scriitorului la adresa propagandei partidului comunist este voalata. caracteristice samanilor. Se observa aici o aluzie la teama permanenta a dictaturii comuniste de a se confrunta cu nemultumirea generala a populatiei si la tendinta de a o prezenta mereu doar ca pe o insătisfactie accidentala. ca si ale pestilor din acvariul pe care-l poarta cu el. Apa este atunci un neant substantial. de certitudinea ca . El sapa. de lume in general. Materia este schema unor vise nesfarsite. isi cauta propria identitate. nu poate trai deoarece el are nevoie de comunicare. unde oamenii isi trimit reciproc mesaje pentru cei de afără. sugerand izolarea omului de ceilalti semeni. el spinteca peretii pantecelor mistuitori ai sirului nesfarsit de pesti.in acest spatiu închis . intrand astfel intr-un spatiu ce pare definitiv închis. descoperirea. Probabil ultimele replici ale piesei presupun sensuri mult mai adanci. in speranta ca vor ajunge la familiile lor. pentru a trai intr-o alta perioada istorica. Incercand sa se elibereze. fiinţa superioara.sperantele oamenilor. fereste in peretii pantecelui balenei si iese la lumina. care sta mereu la panda. poate). a mortii in floare si in dramele vietii si ale literaturii ce nu cunoaste orgoliul sau razbunarea. al sinuciderii masochiste. prinderea miticului peşte. este perfect simbolizata de o apa care si-a pierdut ceva din limpezime si din prospetime. In acest univers închis al fiintelor primare (pestii) si al tacerii omul. Aluziile la deportarile masive de populatie se impletesc cu secvente specifice vietii din închisoare. adevaratei cunoasteri. Aceasta schimbare de perspectiva sugerează ideea ca in momentele de maxima dificultate omul ar dori sa se mai nasca o data. Visul are o radacina pivotanta care coboara in marele inconstient simplu al vietii infantile primitive recurgand astfel la practici mistice. el este înghiţit de un chit urias. Totul e invers. Fiindca nu-si poate implini idealul. Modalitati moderne de caracterizare . pentru a nu atrage atentia cenzurii. intr-o succesiune concentrica. numai astfel omul putand sa se salveze din marele impas in care se afla: ”(Striga): Iona. de incercarea gasirii eliberarii in sine. Astfel. dar pe masura ce anii trec imaginea sotiei se estompeaza si prinde contur imaginea mamei. in universul interior. El incearca sa-si controleze destinul. redobandirea propriului eu („ Mi-am adus aminte: Iona. Iluminarea finala. unde mereu peştele cel mare il inghite pe cel mic. prin aceasta revelatie ultima. punct de plecare al unei noi gnoze. a caii adevarate pentru salvarea conditiei umane.” Iona. Eroul este apasat de constiinta limitelor. el a gresit-o.

scena e pustie.”. redandu-le viata oamenilor pierduti in tenebre ca intrun infern.. Trebuie s-o iau in partea cealalta. la capatul puterilor”.. o movila de pietroaie. de scoici. Astfel Iona pentru a. pentru a tine mai mult. La treaba!”. Sub aspect stilistic si compozitional. după ce isi redescopera numele uitat. De atatea ori a sarit prin cer. o eliberare catre exterior. spartura ultimului peşte spintecat de Iona. ecourile initierii primejdioase. cu sensuri existentiale profunde. chiar „invierea se amana”. fiind transferata radiografierii trairilor launtrice. indreapta semnificatiile piesei catre absurd. Constata insă curand inutilitatea gestului. toate fiind reflectate in profunzimile apei limpezi.. nici in ipostaza divina omul nu mai are vreo sansa de reusita.( Gest de adio) . isi pune întrebari si-si raspunde. sa strabata orizonturile succesive. este a fiecarui individ.. Ceva ca o plaja. in larg. cu o ironie amara. Dumnezeu însuşi aflandu-se „ aici. isi face vant in dumnezeire ca leul. Razbim noi cumva la lumina. simbol si parabola. situatiile inedite redate prin replici sclipitoare. Dac rolul va parea greu. „nu mai poate invia”: „ Se da cu capul de toti peretii. este drumul invers. calea catre sine. chiar instapanire asupra elementelor cosmice: vrea. pentru ca lumea se scufunda incetul cu incetul in neant. izolat in propria singurătate. prin introspectie si analiza psihologica. Barba falfaie afără.. este primul salt al inotatorului novice. cheama toate siretlicurile mintii si ale minunii. Este strabatut cand de reflexul propriei sale imagini.” Miturile le palc oamenilor pentru ca se termina cu bine si se termina cu bine pentru ca se termina asa cum se termina si noaptea: prin victoria zilei. in aureola de foc. La gura grotei rasare barba lui Iona. între munti si nori. murdar de alge. prin victoria eroului bun.Tragedia lui Iona rezulta din singurătatea existentiala. Saltul in necunoscut este un salt in apa.. cand de o raza de soare si de unduiri venite nu se . nici nu s-a gândit co sa se poticneasca tocmai la inviere!” calea aceasta este închisa. „ Dar el e adeseori uluit si nu poate sa desparta totdeauna umbra de substanta. „ ca niste geamuri puse unul langa altul”. case. fie ele si cu caracter tragic. mereu deschise unor interpretari multiple. ale unei initieri ostile.Va lua apa si. dedublat pentru a sustine un solilocviu prelungit sau un dialog cu sine însuşi.. ba chiar sa aiba „Putin ozon pe liniile norocului”. miscarea scenica este limitata. firesc. Liniste. ca lucruri care salasluiesc acolo si isi au adevaratul lor lacas.] ( Scoate cutitul). Bizazeria spatiala a dramei ( Iona este închis intr-o burta de chit. Iona? ( isi spinteca burta). Dar cade in mijlocul flacarilor. el a gresit-o. Aici. Caracterul acestui<<pliant>> al individului trebuie jucat cu suplete. Aceste actiuni se dovedesc a fi iluzorii. ca modalitate de transcendere a universului biologic efemer. ( Vesel).[. semnificata si prin spatiul existential. la orizont se profileaza „ un sir nesfarsit de burti”).si putea priecta vointa trebuia sa fie singur. a eroului curajos care sfasie si taie valurile.. La inceput. infragezireaa narilor. lipsit de viata si de frumusete. sa prinda cu navodul soarele si sa-l puna la sarat. Se dedubleaza si se <<stinge>> după cerintele vietii sale interioare si trebuintele scenice. Personajul incearca mai întâi. odata ajuns in mormant. se remarca structura moderna a piesei.In curand hoitul acesta se va scufunda. catre un nou paradis: „ Am pornit-o bine. Iona inca nu se vede. ia apa si se transforma intr-o amintire: „ Nu trebuie sa pierdem vremea cu fleacuri. sa desluseasca între stanci si cer. in mormant. . prin însuşirea de obiecte si de noi teritorii. mai mult decât orice alt eveniment fizic. Gata. Disolutia granitelor între genurile literare in teatrul modern este vadita: exista un singur personaj. ci o parte a unui univers degradat. In fata ceva nisipos. neostentativ. ultimele doua tablouri pot fi interpretate de actor. se comporta tot timpul ca si cand in scena ar fi doua personaje. de pilda. In dreapta. la circ. care izgoneste spaima. Incearca apoi sa destrame limitele spatiului. Marin Sorescu adopta formula teatrului parabola. desprinse dintr-un text cu valente poetice remarcabile. Dar drumul. vezi barba schivnicilor de pe fresce.. figurate metaforic printr-un „sir nesfarsit de burti”. Saltul in mare reinvie. Lunga si ascutita. izolat între toate acestea ca un Dumnezeu captiv.(Indemnadu-se). care depaseste simpla narare a unor fapte. semn al altui inceput. Iona vorbeste tare cu sine însuşi. lucru demonstrat in mod indirect prin didascalii: „ Ca orice om foarte singur. spatiul in care traieste fiind de nelocuit: nici aerul nu este aer. Narile se simt viciate de prezenta acestui aer interior: „ Acum incep sa infragezeasca si ele..” In tabloul IV didascaliile prezinta un decor simbolic: „ O gura de grota. care exclude nemurirea ca triumf al vietii si al spiritului asupra spatiului si timpului. situat intr-un cadru limitat al cunoasterii. care.” Tragedia lui Iona. Iona incearca sa respire un pic cu podul palmei. Revelatia ultima.. lemne.

desi inghite in sine soarele. Rezultatul gândirii sale.. Editura Univers. ca moartea si strasoareai ree sa fie pantecul matern.. editura Univers Enciclopedic. Editura Artemis. Alain – Dictionar de simboluri. Jean si Gheerbrant. Gheorghe Soare . fericire sau bucurie. 56-59  Carl Gustav Jung – Amintiri. şi drama care insumează o inţelepciune dificilă şi o pasiune efemeră. 1417. Aerul si visele. Bucuresti. pag. Bucuresti.stie de unde. 288  Gilbert Durand – Structurile antropologice ale imaginarului. Bucuresti. Apa este astfel o invitatie la moarte. După cum afirma si Carl Gustav Jung :” Dorinta omului este ca intunecatele ape ale mortii sa devina apele vietii. (p. Editura Eminescu. Ceea ce îl legă era iluzia unei alte lumi. Nu fabula divina care îi amuză pe cei orbi. pag. 2004. 2003 pag.. Apa nu mai este o substanta pe care o bem si o substanta care bea. cu siguranţa. 1997. 206-239 . incetând să fie fără speranţă.” Wordsworth. Bucuresti . totul. obstacole care-i sporesc dulceata stradaniei. pag. 515. Editura Univers. Ea inghite umbra ca pe un sirop negru. ai dreptul ambiguu sa vezi si sa nu vezi. 87) Bibliografie  Hadrian Soare . 1997 pag. Ea se bucura – in mituri. Bucuresti  Albert Camus – Mitul lui Sisif . interesele pe care le visezi. In afără acestei singure fatalităţi a morţii. Gabriela Scorus – Literatura română: repere critice fundamentale . Brasov. O simbioza a imaginilor daruieste apei adanci pasarea boltii si peştele adancurilor. Niciodata Viata nu a putut crede in Moarte!” Adevaratele interese sunt cele himerice. poti sa vezi după voie fundul nemiscat sau apa care curge. pag. Bucuresti. 2002 pag. Pitesti. malul sau infinitul. nu pe cele care le calculezi. Editura Humanitas. Editura Carminis Educational. pag. infloreşte in imagini.Limba si literatura română: subiecte rezolvate pentru examenul de bacalaureat. asa cum marea. ai dreptul sa traiesti viata barcagiului sau viata pescarului. Rămâne o lume in care omul este singurul stăpân. 264-265  Chevalier. 2004.. 364-369  Doina Rusti – Dictionar de teme si simboluri din literatura română. este libertate. Editura Aula.. in faţa şi gestul terestru. Tot ceea ce rămâne este soarta al cărei rezultat este fatal. il zamisleste din nou in adancurile ei. la o moarte speciala care ne perminte sa ajungem la unul din refugiile materiale elementare. vise si reflectii. Astfel in fata unei ape adanci iti alegi viziunea.47-48. insă miturile cu nici o alta dimensiune decât suferinţa umană şi de aceea ea este inepuizabilă. 20-91  Gaston Bachelard – Apa si visele .520  Noemi Kozma.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->