Componenta psihologică: motivul şi raţiunea

de a ucide (perspectiva psihologiei judiciare)

O bună înţelegere a comportamentului uman şi a naturii sexualităţii umane este o condiţie

prealabilă, importantă pentru anchetatorul criminalist

⇒ vânătăile şi semnele victimei, incluzând prezenţa leziunilor sadice, trebuiesc notate; ⇒

corpul victimei trebuie examinat pentru a găsi urme de muşcături. Se vor colecta şi nota:
a) saliva de pe urma de muşcătură în vederea determinării grupei sanguine. Se vor folosi
beţişoare sterile cu vată de bumbac 100% îmbibate cu apă distilată. Important: Se va lua o
probă de control (etalon) de pe o altă zonă a corpului (lipsită de urme de muşcături);
b) se va fotografia muşcătura. Se va folosi un aparat de fotografiat 1x1 (modelul folosit
pentru amprentare) şi se vor lua atât fotografii albnegru, cât şi color. Se va utiliza un
etalon de măsură în fotografie şi se va obţine un reper anatomic;
c) se va lua un mulaj (dacă este posibil) folosind materiale dentare. ⇒ locul crimei trebuie
examinat pentru a determina dacă a avut loc o luptă. Prezenţa hainelor sfâşiate, nasturi
lipsă, fâşii textile, semne pe pământ sau pe podea şi stropi de sânge, toate trebuie
fotografiate, documentate şi colectate ca probe;
⇒ anchetatorul va colabora cu medicul-legist şi se va asigura că eşantioanele de probe
sunt luate de pe corp (ex: păr din diferite zone ale corpului). În plus, spălătura vaginală,
precum şi cea anală, nazală şi orală vor trebui cerute de la medicul patolog pentru
evaluarea şi examinarea serologică;
⇒ fragmentele din unghiile degetelor de la mâini vor trebui obţinute în vederea analizei
pentru a determina probele de sânge, piele sau păr provenite de la agresor; ⇒ dacă vreun
suspect este reţinut, hainele lui trebuie luate în vederea examinării pentru probe fizice.
Fiecare probă va trebui ambalată într-un ambalaj separat. Corpul suspectului va trebui
examinat în vederea descoperirii de zgârieturi de unghii, muşcături sau alte indicaţii ale
unei lupte violente. În plus, probe de sânge şi păr vor trebui obţinute (asiguraţi-vă că
aceste probe sunt obţinute legal)”. Perspectiva psihoexploratorie ca procedeu de
investigaţie (redată aici prin exemplificarea omorurilor cu mobil sexual) este o strategie
modernă aplicabilă soluţionării versiunilor viabile şi în alte direcţii: sinucidere vero,

ce trebuie perfecţionată. Aceasta, împreună cu experienţa practică, asigură faptul că

analiza adecvată a crimelor de natură sexuală poate fi inteligent urmărită. Componentele
comportamentului sexual se pot împărţi în trei segmente elementare: biologic (instinctiv),
fiziologic (funcţional) şi emoţional (mental). Componenta emoţională sau mentală este
cea mai puternică dintre cele trei segmente.
Ar putea fi o presupunere logică aceea că mintea controlează actul, în sensul că mintea
dictează ce este şi ce nu este excitant pentru un individ.
Aceasta poate fi un considerent important când se analizează ce s-a întâmplat la locul
crimei de natură sexuală. Sexul este, de asemenea, un act senzitiv, implicând toate cele
cinci simţuri: pipăit, văz, auz, miros şi gust. Fiecare simţ este implicat într-un grad diferit
de la individ la individ, care asociază un mesaj sexual semnificativ la un anumit simţ. De
exemplu: vederea unei femei îmbrăcată sumar poate fi excitantă pentru cineva, sau
mirosul atunci când este legat de un anume parfum plăcut poate fi stimulul ce
influenţează excitarea unei alte persoane.
Acestea sunt răspunsurile perfect corespunzătoare, legate de sexualitatea umană atunci
când mintea este stimulată de informaţii senzoriale semnificative.
Oricum, când stimularea este dusă la extrem şi un individ devine obsedat, cu simţurile
exacerbate, începe să apară o deviaţie. Din această atracţie nesănătoasă poate rezulta o
acţiune corespunzătoare în afara fanteziei, incluzând omuciderea.
De asemenea, oamenii care sunt inhibaţi sexual pot avea expresii sexuale
neconvenţionale, care pot fi periculoase. Aceste răspunsuri sunt cunoscute ca parafilia
(,,paraphilias” – o atracţie până la deviaţie).
Exemple de activitate sexuală neconvenţională sunt: voayorismul, exhibiţionismul,
travestismul şi fetişismul, care, în general, sunt considerate dăunătoare.
Exemple de parafilia considerate periculoase sunt: sadismul, masochismul, sado-
masochismul, pedofilia şi necrofilia.
Dacă o activitate este considerată sau nu periculoasă, substituţia activităţii sexuale şi a
activităţilor de natură psihosexuală se pot evidenţia chiar ele însele la anumite scene ale
crimei de natură sexuală şi trebuie luate în considerare în determinarea motivaţiei.
ştergerea şi disimularea urmelor pentru a ascunde omoruri veritabile, omor deghizat în
sinucidere etc.