Sunteți pe pagina 1din 185

NICOLAE IORGA

(1871—1940)

Cel care 1-a descoperit — aşa cum am spus şi aşa cum


însuşi scriitorul va recunoaşte mai tîrziu într-un articol pole­
mic, dealtfel, — pe Sadoveanu a fost Nicolae. Iorga. în numerele
12 şi 14 din 12 martie şi, respectiv, 4 aprilie 1904, ale revistei
Sămănătorul, sub titlul Povestitorii de ieri si cei de astăzi: nuve-
liştii şi scriitorii de schiţe, Nicolae Iorga publică o amplă analiză
a prozei româneşti, de la Caragiale pînă la cei mai tineri
mînuitori ai condeiului. Oarecum asemănătoare, ca modalitate,
articolului lui Maiorescu, Direcţia nouă în poezia şi proza română,
din 1872, dar fără fineţea criticii maioresciene, cele două foile­
toane ale lui Iorga au mai mult un spirit apologetic, heliadesc.
în virtutea cunoscutului său mesianism cultural, Iorga nu anali­
zează, cît laudă şi încurajează. Aprecierile sînt generale, cu
gesturi largi, extrem de generoase. De efect în perioada respec­
tivă, articolul nu rezistă însă timpului. Sadoveanu devenise „co­
pilul alintat" al Sămănătorului şi, implicit, şi al lui Nicolae
Iorga. De pe atunci, Iorga îi întrevedea lui Sadoveanu „o strălu­
cită carieră înaintea sa". Dar cui nu-i vedea Iorga o „carieră
strălucită" atîta timp cît elevul nu ridicase un deget „insolent"
în faţa magistrului ?! S-a întîmplat ca tînărul Sadoveanu să
devină autorul capodoperelor de mai tîrziu...
în articolul Doi povestitori, apărut în Sămănătorul, nr. 34
din 22 august 1904, Iorga va reveni la Sadoveanu, încercînd cî-
teva disocieri mai aplicate. Este intuită înclinaţia spre paseism
a tînărului scriitor — căruia i se spune, pentru prima dată, „ro­
mantic" — şi, în genere, vocaţia durerilor înăbuşite de mai tîr­
ziu : „din trecut îl cheamă umbre şi el (Sadoveanu — n.n.) —
romantic dacă voiţi să-i ziceţi,- dar romantic In această parte
numai a creaţiunii sale —, el le urmează. Sînt umbre care plîng
vechi dureri, umbre deznădăjduite ce nu se pot odihni, sînt
umbre blînde care par că n-âu trăit niciodată ; dar acelea care

15
stăpinesc mai mult sufletul scriitorului sunt umbrele în zale lipsesc celorlalţi povestitori, tovarăşii săi. îi e dragă
ruginite, umbrele pătate de sînge, umbrele care au făcut fapte natura, de o dragoste care nu se cheltuieşte în descrieri
cînd erau între oameni, care au petrecut, au băut, au iubit, au izolate, ci leagă viaţa omenească, bucuriile şi fapta ei, în
luptat, au cucerit şi au răzbunat." Observaţiile critice sînt însă fiece clipă, de clipa înconjurătoare din marea viaţă a
destul de vagi şi needificatoare. Lipsa de măsură compromite lucrurilor, care, deşi neînsufleţite, cîntă, plîng, şoptesc,
bune intenţii : Sadoveanu este comparat cu Al. Dumas şi cu mîngîie, îndeamnă, îngrozesc şi al căror suflet vorbeşte
obscurul Vasile Pop, cel de-al doilea „povestitor" de care se adese ori prin graiul nostru şi se face prin noi faptă ome­
ocupă, paralel, N. Iorga în articolul citat. nească. Apoi el e stăpîn pe lumile fantasticului — nu al
Volumul lui Vasile Pop, De dragul celor mici (!), îi amin­ unui fantastic străin de viaţă, încleiat, văpsit şi lustruit
teşte istoricului de... Caragiâle : „d-1 Vasile Pop nu descrie, ci, în lumile de păpuşerie ale artificialului uşor, ci un fan­
ca maestrul său (s.n.) Caragiâle, lasă să se înţeleagă, atinge tastic din care porneşte şi spre care se întoarce viaţa : ca
numai". După modelul acestui Vasile Pop, şi proza lui Sadoveanu în acea capodoperă care e Zîna lacului, o zînă care e,
devine o literatură despre „cei mici" („ţeranii bătrîni", „sfinţii desigur, zînă şi, iarăşi, desigur, fata morarului cu ochii
ţerani"). Evident că o asemenea „exegeză" a operei lui Sado­ vicleni, care vrea să ştie ce visează oaspetele vînător
veanu nu-şi mai găseşte astăzi decît o justificare cronologică. supt lumina stelelor. Şi, în sfîrşit, Sadoveanu are sim­
Oricum, însă, gestul lui Iorga a intrat în istoria literaturii ţul trecutului, un simţ cu totul special, care te face a
române, iar articolul respectiv prezintă astăzi interes tocmai povesti lucrurile de atunci într-o surdină misterioasă, li
datorită fragmentului despre Sadoveanu. lipseşte numai cetirea trebuitoare pentru a înfăţişa acest
Nicolae Iorga 1-a descoperit şi 1-a lansat pe Sadoveanu iar trecut pentru el, ca un lucru viu, rupînd legătura de duio­
revista Sămănătorul i-a deschis generos paginile pînă la apariţia şie ce ne uneşte cu dînsul, părăsind punctul de razim în
Vieţii româneşti, impunîndu-1 atenţiei publice. Exemplul său a viaţa de astăzi.
fost preluat de alte reviste şi ziare sămănătoriste, sateliţi ai
revistei lui Iorga. Astfel, în Luceafărul, care apărea atunci la
12 mart şi 4 april 1904.
Budapesta, Ion Scurtu scria o frumoasă recenzie despre Şoimii
(1 ianuarie 1905, p. I I I — V ) . Fără asemenea recomandări şi fără
găzduirea Sămănătorului, poate că drumul lui Sadoveanu ar fi [Povestitorii de ieri şi cei de astăzi:
fost mai anevoios. Cu atît mai mult cu cit nici detractorii Nuveliştii şi scriitorii de schiţe, în
(o cauză sigură o constituie şi laudele exagerate ale sămănăto­ O luptă literară. Articole din Să­
riştilor) nu s-au lăsat prea mult aşteptaţi... mănătorul, Vălenii de Munte, 1914,

[MIHAIL SADOVEANU]
^ ^ ^ .1.., .pi^X.^'.. j . ..w-"- *

...Mai puternic decît toţi cei mai tineri prin belşugul BIBLIOTECA PUBLICĂ
producţiei sale fără pripă şi fără zăbavă, liniştită şi • •On-.lor G h i b u . £
sigură, prin mlădierea care îi îngăduie să înfăţişeze viaţa
supt toate aspectele ei, de multe ori în aceeaşi mică
schiţă sau scurtă nuvelă, e Mihail Sadoveanu, care, din
c e i ţ douăzeci de ani abia trecuţi ai săi, poate vedea o
strălucită*earier£ înaintea sa. El are, în afară de această
energie ereatoare, care clădeşte jucîndu-se, însuşiri care BIBLIOTECA POBLICA

16
Str. nAiiaii- 3
[M. S A D O V E A N U : POVESTIRI]

Autorul a strîns în acest volum 15 povestiri, ce, desi­


gur, vor fi cetite cu interes. Intre ele se află şi Cei trei
publicată mai întîi în organul grupărei, din care d. Sa­
doveanu face parte, în Sămănătorul. Această novelă este
G. BOGDAN-DU1CA fără îndoială mărgăritarul colecţiei; caracteristice şi
remarcabile sînt însă mai toate.
(1865—1936)
Filozofia volumului este foarte simplă : Din pîn-
tecele „necunoscutului" ies figuri şi fapte stranii, pe care
le observăm, ne mulţumim să le descriem şi nu le mai
Revista Convorbiri literare avea în 1904 venerabila vîrstă de analizăm cu de-amănuntul, deoarece în noi este destulă
37 de ani şi o tradiţie unică in domeniul literelor româneşti. In înţelegere intuitivă. Metodul acestei filozofii nu poate fi
paginile ei îşi găsiseră consacrarea Eminescu, Caragiale, Creangă, nici el complicat : descripţia nu trebuie să fie mai bogată
Maiorescu, Slavici, Coşbuc, Duiliu Zamfirescu, Iacob Negruzzi, decît e de nevoie pentru a sugera acea înţelegere ; dar
George Panu etc. Graţie tradiţiei, dar mai ales graţie poziţiei descripţia măeastră este condiţie capitală, şi aici condiţia
aristocratice a întemeietorilor şi colaboratorilor ei, chiar dacă, în este împlinită.
penuria de talente şi, mai ales, de opere valoroase a începutului Ce alege autorul din mulţimea de figuri şi fapte, ce
de secol, îşi pierduse din prestigiu, revista Convorbiri literare ies din „necunoscut" — singura vorbă filozofică pe care
rămînea totuşi în perioada debutului lui Sadoveanu cea mai o întrebuinţează mai des ? A ales un bătrîn ca Nour, om
serioasă şi mai sobră dintre publicaţiile epocii. Era de fapt o aspru, mîndru, neguros, ce iubeşte cu sălbăticie şi poartă
revistă academică, aproape revista Academiei Române. singura grijă să aibă un urmaş în palatul său mare,
Faptul că în această revistă apare, sub semnătura prestigioasă n e g r u ; un păgîn care „dă dracului" toţi sfinţii, dacă
a lui G. Bogdan-Duică, o recenzie la volumul Povestiri — prima trebuie să-i moară neamul, care face cruci, cînd se naşte
recenzie analitică, obiectivă, de adevărată şi pură critică lite­ nepotul postum (Răzbunarea lui Nour). Boierul Crăini-
rară — avea profunde semnificaţii şi urmări în planul social al ceanu are o fire cumplită de sălbatic, mustaţă roşie, şi
literaturii timpului, echivalînd cu obţinerea unei licenţe, locuieşte, ca şi Nour, într-o cetate de piatră, cu multă „
într-adevăr, această recenzie din Convorbiri literare îi aducea tăcere şi umbră ; două lacrimi de milă ale Anei îi înar­
lui Sadoveanu „licenţa" de scriitor, tot aşa cum discursul lui mează braţul şi el ucide pe aprinsul, nestăpînitul bard
Maiorescu i-a adus, în 1906, premiul Academiei. > "*v._ ţigan, ce cîntă cu dragoste în mijlocul codrului şi al zaia­
fetului boieresc : un omor în toiul banchetului ; în faţa
Fără a străluci, articolul lui G. Bogdan-Duică se impune^ prin
cocoanelor, în mijlocul codrului (Cîntecul de dragoste).
efortul autorului de a găsi, dincolo de fabulaţia propriu-zlsă a
Elegia trece prin lunca din Moarta; boierul plînge o
povestirilor, un eşafodaj ideatic, „filozofia" lui Sadoveanu.
amantă pe care chihaia lui, bărbatul ei, o jeleşte cu
Peste patru luni, G. Bogdan-Duică publică în aceeaşi- re­
aceeaşi d u r e r e ; nu ştia bărbatul de păcatul ei de oare-
vistă o recenzie favorabilă despre Şoimii, peste un an, despre
cînd. Pribegii sunt poloni ce jelesc patria, melodia lor
Dureri înăbuşite şi Crîşma lui Moş Precu, în 1911, o cronică
„parcă petrece un stol de păsări călătoare". Năluca spune
teatrală la piesa De ziua mamei, în 1923, răspunde Discursului
cele din urmă fericiri a doi bătrîni, amintirea unei iubiri
de recepţie la Academie al lui Sadoveanu, iar în 1924 va mai a mătuşii şi beţia moşneagului ei. Necunoscutul, boier Ma-
semna (în revista Societatea d&_njjfoie) un articol despre romanul nolache, exprimă fondul romantic al caracterului său,
Z ^ i » j jjeea^ |e j prpbea^ă o îndelungă şi statornică cînd mărturiseşte despre sine : „ Ş i nici nu-mi dădeam
seama de ce trăiesc ; acum deabia simţesc că am trecut

18 r <-» âmm*~tf -ţţg


19
[M. S A D O V E A N U : POVESTIRI]

Autorul a strîns în acest volum 15 povestiri, ce, desi­


gur, vor fi cetite cu interes. Intre ele se află şi Cei trei
publicată mai întîi în organul grupărei, din care d. Sa­
doveanu face parte, în Sămănătorul. Această novelă este
G. BOGDAN-DU1CA fără îndoială mărgăritarul colecţiei ; caracteristice şi
remarcabile sînt însă mai toate.
(1865—1936)
Filozofia volumului este foarte simplă : Din pîn-
tecele „necunoscutului" ies figuri şi fapte stranii, pe care
le observăm, ne mulţumim să le descriem şi nu le mai
Revista Convorbiri literare avea în 1904 venerabila vîrstă de analizăm cu de-amănuntul, deoarece în noi este destulă
37 de ani şi o tradiţie unică in domeniul literelor româneşti. In înţelegere intuitivă. Metodul acestei filozofii nu poate fi
paginile ei îşi găsiseră consacrarea Eminescu, Caragiale, Creangă, nici el complicat : descripţia nu trebuie să fie mai bogată
Maiorescu, Slavici, Coşbuc, Duiliu Zamfirescu, Iacob Negruzzi, decît e de nevoie pentru a sugera acea înţelegere ; dar
George Panu etc. Graţie tradiţiei, dar mai ales graţie poziţiei descripţia măeastră este condiţie capitală, şi aici condiţia
aristocratice a întemeietorilor şi colaboratorilor ei, chiar dacă, în este împlinită.
penuria de talente şi, mai ales, de opere valoroase a începutului Ce alege autorul din mulţimea de figuri şi fapte, ce
de secol, îşi pierduse din prestigiu, revista Convorbiri literare ies din „necunoscut" — singura vorbă filozofică pe care
rămînea totuşi în perioada debutului lui Sadoveanu cea mai o întrebuinţează mai des ? A ales un bătrîn ca Nour, om
serioasă şi mai sobră dintre publicaţiile epocii. Era de fapt o aspru, mîndru, neguros, ce iubeşte cu sălbăticie şi poartă
revistă academică, aproape revista Academiei Române. singura grijă să aibă un urmaş în palatul său mare,
Faptul că în această revistă apare, sub semnătura prestigioasă n e g r u ; un păgîn care „dă dracului" toţi sfinţii, dacă
a lui G. Bogdan-Duică, o recenzie la volumul Povestiri — prima trebuie să-i moară neamul, care face cruci, cînd se naşte
recenzie analitică, obiectivă, de adevărată şi pură critică lite­ nepotul postum (Răzbunarea lui Nour). Boierul Crăini-
rară — avea profunde semnificaţii şi urmări în planul social al ceanu are o fire cumplită de sălbatic, mustaţă roşie, şi
literaturii timpului, echivalînd cu obţinerea unei licenţe, locuieşte, ca şi Nour, într-o cetate de piatră, cu multă _
într-adevăr, această recenzie din Convorbiri literare îi aducea tăcere şi umbră ; două lacrimi de milă ale Anei îi înar­
lui Sadoveanu „licenţa" de scriitor, tot aşa cum discursul lui mează braţul şi el ucide pe aprinsul, nestăpînitul bard
Maiorescu i-a adus, în 1906, premiul Academiei. \ \ ţigan, ce cîntă cu dragoste în mijlocul codrului şi al zaia­
fetului boieresc : un omor în toiul banchetului» în faţa
Fără a străluci, articolul lui G. Bogdan-Duică se Impune^ prin
cocoanelor, în mijlocul codrului (Cîntecul de dragoste).
efortul autorului de a găsi, dincolo de fabulaţia propriu-zisă a
Elegia trece prin lunca din Moarta; boierul plînge o
povestirilor, un eşafodaj ideatic, „filozofia" lui Sadoveanu.
amantă pe care chihaia lui, bărbatul ei, o jeleşte cu
Peste patru luni, G. Bogdan-Duică publică în aceeaşi- re­
aceeaşi d u r e r e ; nu ştia bărbatul de păcatul ei de oare-
vistă o recenzie favorabilă despre Şoimii, peste un an, despre
cînd. Pribegii sunt poloni ce jelesc patria, melodia lor
Dureri înăbuşite şi Crîşma lui Moş Precu, în 1911, o cronică
„parcă petrece un stol de păsări călătoare". Năluca spune
teatrală la piesa De ziua mamei, în 1923, răspunde Discursului
cele din urmă fericiri a doi bătrîni, amintirea unei iubiri
de recepţie la Academie al lui Sadoveanu, iar în 1924 va mai a mătuşii şi beţia moşneagului ei. Necunoscutul, boier Ma-
sernna (în^ revista ^Societatea dgjn^me) un articol despre romanul nolache, exprimă fondul ronjantie al caracterului său,
o îndelungă şi statornică cînd mărturiseşte despre sine : „ Ş i nici nu-mi dădeam
seama de ce trăiesc ; acum deabia simţesc că am trecut

18
19
paralelismul, cînd contrastul simţit cu o delicateţe de
aşa prin viaţă, fără s-o înţeleg !" O amintire de dragoste
impresionist modern şi folosit după cum este, cînd acela,
îi trece prin mintea-i aproape să se stingă. în Ionică
cînd acesta, mai propriu să slujească efectul povestirei.
întîlnim un vînător ce întîrzie în ajunul Sf. Vasile în
în calcularea efectului estetic, tînărul autor arată o mare
coliba lui Moş-Costache şi a babii sale : o schiţă plină
dibăcie.
de simpatie. Hanul boului este povestirea unei nopţi
Cîţiva stropi de banalitate în paginile sale, care sînt
sinistre, care se termină c-un răsărit înveselitor, cu zîm-
o mare promisiune, nu merită să fie relevaţi. Dar ar fi
betul unei şerpoaice de crîşmăreasă sprîncenată în faţa
de dorit, în tot cazul, ca autorul să părăsească comica
vînătorului ce se deşteaptă. într-un sat, o dată (de ce
punctuaţie.
nu şi azi ?) este o critică socială, turnată în cea mai
pură formă narativă. Zîna lacului este fata ciudată, dar
[Convorbiri literare, anul XXXVIII,
bună a unui m o r a r ; ea ştie s-aprinză inimi de vînători,
nr. 6, Buc, 1 iunie 1904, p. 602—
fără să se arză şi ea. Ivanciu Leul este un pribeag;
604, reprodus în voi. Dări de seamă.
după boieri', vînători şi moşnegi, pribegii sînt a patra
M. Sadoveanu : „Povestiri", Ed. „ M i -
categorie de oameni pe care autorul îi descrie cu predi­
nervei", B u c , 1904.
lecţie ca duşi de puterea unui demon, care nu se li­
nişteşte decît în focul dragostei ; Elvira Ivanciului este
o fire masochistă, singura fire perversă ce apare în
aceste povestiri. Cei trei iubesc pe aceeaşi f e m e i e ;
Oarţă, răzeşul, a luat-o de nevastă ; marele vornic Tii-
doran 6 iubeşte pe ea şi-1 face boier pe Oarţă ; Mîn-
drilă, alt pribeag, s-a oprit lîngă ea, dar n-a zis nimic.
„Şi vedeţi voi", zice Mîndrilă, „viaţa asta n-o poate
pricepe nimeni". Oarţă omoară pe Tudoran, iar Mîn­
drilă, altfel suflet cinstit şi credincios de vasal, nu-1
răzbună. Cozma Răcoare, om întunecos, cu „două mus­
tăţi eît două vrăbii", fură pe cucoana Sultana, ca s-o
ducă grecului Nicola, dar pe drum ea-1 roagă : „ N u mă
d u c e altuia !" învinsese eroul pe eroina, care se apărase
şi de el, ca şi de Nicola, cu iataganul. Era pe vremea
lui Vodă-Calimah.
Galeria aceasta de figuri are meritul de-a spori d o ­
meniul novelei române cu note originale. Ele descopăr
o fantezie fericită, care rodeşte ca vestitul copaciu din
grădina lui Arghir. Predilecţia pentru firi primitive,
uneori la limita barbariei, are drept urmare b dezve­
lire de patimi puternice, care aduce-amînte câteodată
de oamenii energici din vremea Renaşterei. Ca şi aceş­
tia, eroii povestitorului român iubesc mult, păcătuiesc
mult, îşi iartă uşor greşelile sau le răzbună grozav, cînd
sînt ei păţiţii, se luptă straşnic, urăsc teribil, au zîmbete
suverane şi elegii adinei. Este o viaţa din plin.
Natura, descrierea ei, nu lipseşte niciodată. între fapta
omenească şi anotimp, ori timp, ori lumină, găseşti cînd

20
literatura lui Sadoveanu, cît de o aprehensiune, teoretizată şi
susţinută cu obstinaţie, faţă de tipul de literatură pe care criticul
o credea renăscută prin Sadoveanu : literatura clasică şi, mai
ales, cea romantic-paseistă.
S-a emis ipoteza unor resentimente personale ale lui Lovi­
nescu faţă de Sadoveanu. Foarte probabil, au fost. Dar nu aici
trebuie căutată, cred, cauza împotrivirilor sale. Sau, mai bine,
E. LOVINESCU nu numai aici. Alături de Sadoveanu, Lovinescu respingea deopo­
trivă apariţia unui nou Gogol (..nu mai poate exista nici Taras
(1881—1943)
Bulba" — zice E. L.), a unui nou Corneille („Pavel Nour nu
există, cum nu există bunăoară nici bătrînul Horace al lui Cor­
neille"), a unui nou Victor Hugo, tot aşa cum, în întreaga sa
Intr-un comentariu asupra „procesului literar Sadoveanu", activitate, n-a putut înţelege modernitatea lui Caragiale, Creangă
istoricul literar Al. Oprea scria : „trebuie să remarcăm că cele sau Eminescu. Concluzia era limpede : „Sadoveanu e un tempe­
mai -«primejdioase» rezerve faţă de opera din tinereţe a lui Sado­ rament de poet şi cîntăreţ al naturii de o mare vizualitate, aple­
veanu nu sînt cele ale lui H. Sanielevici, cu toată vehemenţa cat mai mult spre dramă şi înspre descripţie. Dar pe cît e de
lor spumegătoare, ci cele formulate cu parcimonie şi eleganţă de fermecător ca poet fantastic, pe atît e de slab ca creator de
stil, de către fostul său coleg de gimnaziu, Eugen Lovinescu, suflete, deoarece tocmai în această parte e cu totul inferioară
Problema nu e că punctele de vedere critice, afirmate în Epoca, şcoala romantică la care Sadoveanu aparţine prin temperamentul
ar fi fost, în principiu, eronate, ci că acestea reprezentau un său de poet şi prin oarecare lipsă de a putea crea suflete ome­
element de «poziţie, exprimînd o orientare literară diferită." neşti, aşa cum sunt ele, şi nu de a le crea apriori prin simple
{Al. Oprea, 5 prozatori iluştri — 5 procese literare, Ed. „Alba­ combinaţii de imaginaţie..."
tros", 1972.) " . La cea două luni de zile după ce Iorga publicase articolul
într-adevăr, criticul de care s-a temut Sadoveanu n-a fost Doi povestitori (22 august 1904), Lovinescu scrie şi el (în Epoca,
H. Sanielevici, ci E. Lovinescu, teoreticianul de mai tîrziu al nr. 282/14 octombrie 1904) o cronică literară despre un oare­
sincronismului şi al mutaţiei valorilor estetice, părintele moder­ care T. Cercel, intitulată Un tînăr nuvelist. Iată cum începe acest
nismului românesc, ale cărui observaţii, îşi dăduse seama Sado­ foileton : „Printre puţinii ce scriu schiţe sau nuvele la Sămă-
veanu (mărturie — corespondenţa cu Ibrăiîeanu), nu se puteau nătorul şi printre şi mai puţinii ce le scriu cu talent, s-a stre­
răsturna prea uşor. curat aproape nezărit sau rău zărit un tînăr căruia îi lipseşte
Lovinescu publică în numerele 164, 165 şi 166 (din 16, 17 şi condiţia esenţială pentru a face zgomot : o productivitate abon-
18 iunie 1904) ale ziarului Epoca trei foiletoane referitoare la dentă — adese semnul cel mai vădit al talentului superior, dar
1
volumul Povestiri. Analizele, anunţînd pe criticul impresionist, de multe ori şi un semn de altă natură mai puţin nobilă". E
sînt de o aleasă acuitate şi percepţie estetică, subliniind „pre­ d a r că Lovinescu polemizează cu Iorga şi face aluzie la S a d o ­
ferinţa lui Sadoveanu pentru drame întunecoase, ieşite din veanu, care publica aproape bimensual Iii Sămănăiorul (nume­
lovirea patimilor supraomeneşti", „fantezia combinativă şi poe­ rele 1, 3, 5, 10, 12, 15, 18, 24, 26, 27, 28, 30, 31, 34, 35, ... 51 a l e
tică a autorului", „preferinţa lui Sadoveanu pentru caracterele revistei inserau nuvele de Sadoveanu). Dealtfel, în finalul artico­
violente şi excesive", „redarea fantasticului şi misteriosului prin lului, Lovinescu opunea deschis pe Ţ. Cercel lui Sadoveanu şi
cuvinte umbrite şi neclare", intr-un cuvînt „idealul romantic", Vasile Pop : „Cercel a reuşit să întrupeze in cele cîteva schiţe ale
romantismul scriitorului. în ciuda unor aluzii sau ironii mai' sale crîmpeie de viaţă adevărată şi duioasă, care îi dau un loc
acide (iubirea dintre Ivanciu şi Elvira „seamănă bine cu iubirea nu «între Sadoveanu şi Vasile Pop», ci aparte, cu totul aparte :
dintre o îmblînzitoare de lei şi un leu domesticit în cuşcă" — căci de cel dîntîi se deosebeşte prin sobrietate, observaţie şi pu­
zice E.L.), nu este vorba atît de o aprehensiune anume faţă de terea dialogului, iar de cel de-al H-lea prin... talent".

22 23
capitală : „nu ajunge, deci, la creaţiunea obiectivă". E drept că.
In suita de articole publicate, pină la plecarea la Paris, în
pînă în acel moment, Sadoveanu nu dăduse nici o carte mare...
ziarul Epoca, dar mai ales în volumele ulterioare, Lovinescu va
In 1937, însă, cînd Sadsveanu era autorul Hanului-Ancuţei,
accentua pas cu pas ideea romantismului sadovenian, faţă de
Baltagului, Crengii de aur, Zodiei Cancerului, Locului..., Fraţilor
care, însă, aversiunea sa se estompează, progresiv, pină la a
Jderi, în capitolul Sămănătorismul şi poporanismul moldovean,
face — desigur, nu făţiş şi, poate, fără o intenţie anume, sau
din al său compendiu de Istoria literaturii române contemporane,
chiar împotriva dorinţei sale — din defecte, reale virtuţi artis­
1900—1937 (Ed. „Librăriei Socec", B u c ) , în're paginile 194 şi 198,
tice. Căci, iată — aşa cum remarca şi Al. Oprea —, într-un
E. Lovinescu insera fragmentul Mihail Sadoveanu, care nu diferă
articol de la sfîrşitul anului 1905 (Epoca, nr. 342/15 decem­
decît foarte puţin de cel vehiculat pînă atunci de la o ediţie
brie 1905), tonul criticii lui Lovinescu se încălzise simţitor :
Ia alta.
„Povestiril-e, desigur, erau opera unui talent ce se afirma. Ele
Referitor la Lovinescu, şi mai ales referitor la atitudinea sa
aduceau cu ele o poezie nouă şi un stil în care se recunoaşte o
faţă de Sadoveanu, s-a discutat mult ideea de „revizuire" a opi­
mînă de adevărat scriitor." (S.n.)
niilor, în realitate, poziţia lui Lovinescu faţă de opera lui Sado­
în 1906, apare prima carte a lui Lovinescu, Paşi pe nisip,
veanu este destul de ambiguă. O „enigmă nesplicată" ? Oarecum.
şi în cuprinsul ei este un întreg capitol cu 9 paragrafe despre
Eugen Simion a dat totuşi o explicaţie pătrunzătoare : Lovinescu
Sadoveanu, care reprezintă prima schiţă de privire sintetică asupra
nu putea trece peste „idiosincraziile sale ideologice".
scriitorului. Chiar dacă sînt reluate pasaje intregi din textele
Dar intuiţiile de critic genial ale lui Lovinescu au învins
publicate, impresia e alta, net mai favorabilă lui Sadoveanu. Se
pornirile raţional-voliţionale, aşa încît, indiferent de intenţii,
vorbeşte acum de „romantismul eroic", idee care va rămîne în
atît cît a scris, conducătorul Sburătorului a dat pagini de o rară
textul definitiv (Critice, 1929), de „faza a doua a naturalismului",
frumuseţe exegetică asupra literaturii sadoveniene. Oricum, Lovi­
care se va numi apoi „Evoluţia spre realism" (de reţinut că, la
nescu a „văzut" în Sadoveanu pe scriitorul cel mai talentat din
acea dată, Lovinescu nu disocia între realism şi naturalism), de
cîţi au fost în jurul Sămănătorului. Poate chiar i-a presimţit
„duioşia lui Sadoveanu", de „poezia naturii". Subcapitolul al
genialitatea.
VTII-Iea — Morala ţi opera d-lui Sadoveanu — dădea o replică
lui Sanielevici.
în volumele Critice, II, din 1910, şî Portrete literare (Cara-
giale, Duiliu Zamfirescu, Mihail Sadoveanu), din 1921, se reia, MIHAIL SADOVEANU
cu mici retuşuri stilistice, articolul din Paşi pe nisip, lipsind doar
subcapitolul Morala..., care nu va mai apărea în nici un volum 1. Romantismul eroic. 2. Evoluţia spre realism : urmele
ulterior, ceea ce poate însemna că fusese doar conjunctural, romantismului. 3. Poezia naturii. 4. Duioşia.
necesar în acel moment fierbinte. „Revizuirile" din 1909—1910 5. Materialul povestirilor. [...J
sînt însă substanţiale. Criticul dă acum la iveală un Apolog asu­
pra talentului lui Sadoveanu şi extrem de interesante Glose asu­
I
pra caracterului „veneţian" al artei lui Sadoveanu. Anul 1925
aduce noi Concluzii asupra literaturii lui Sadoveanu, care nu sînt
însă nici prea noi, nici prea măgulitoare : „După douăzeci de ani, 1. Lumea Povestirilor lui Sadoveanu e lumea boieri­
scriitorul e încă la punctul său de plecare" ; — sau : „Cum ta­ lor moldoveni, stîngaci în haine şi obiceiuri, dar cu sen­
lentul lui Sadoveanu nu se ridică la spiritualizare şi nu cunoaşte timente curate şi idealizate, a voinicilor „ c u flinta în
idealitatea, lirismul lui e încătuşat în forme pur materiale. Beţia, spate şi cu un cuţit de un cot ici, la chimir", ce pradă
bătaia, adulterul, dramele sufleteşti, rezolvate prin violente des­ la drumul mare, dar nu fac nici un rău nevoiaşilor ; prin­
cărcări fizice, fac fondul acestei literaturi materialiste şi pesi- tre aceşti eroi caracteristici se ivesc, ca pete de lumină,
mfifte*; prlri lipsa liberei determinări şi a intelectualităţii." Deşi jupînesele frumoase pe care, îndrăgindu-le, şi ţiganii din
„poate cel maî puternic poet al naturii pe care 1-a avut litera­ curte le cîntă pe strune. Este deci o lume romantică şi
tura noastră", "Sadoveanu are, după părerea lui Lovinescu, o lipsă întîrziată faţă de mersul societăţii de azi. [...]

24 25
2. Schimbîndu-şi direcţia inspiraţiei sale în Crîşma lături şi îi pune un genunchi pe p i e p t ; încăieraţi astfel,
lui moş Precu, în Dureri înăbuşite şi în Povestiri din se coboară pe costişă, în car, în timp ce clopotele satului
război, scriitorul s-a îndreptat spre o artă mai simplă trezesc mila şi cucernicia în sufletul lui Gheorghe, ce-şi
şi mai realistă, fără a se fi desfăcut totuşi ca atitudine face acum cruce. A t î t ; fără să fie precizat, sfîrşitul dra­
şi tehnică de romantismul primelor încercări. întrebuin­ mei e numai bănuit.
ţat şi în Povestiri (Un ţipet. Cei trei e t c ) , procedeul isto­ îngropîndu-şi feciorul şi nora, un bătrîn se bucură
risirii în linii şterse, cu sfîrşituri pierdute în umbră, cu că a scăpat de nepăsarea cu care ei îl chinuiseră atîţia
efecte scoase din impreciziunea desenului, se prelungeşte a n i ; o singură mărturie a trecutului mai rămăsese : un
ca o punte de trecere de la romantismul categoric al nepoţel ; bătrînul îl urăşte. Uitîndu-se însă într-o seară
începutului Ia realismul liric al celorlalte volume. la fereastră, gîndurile îl copleşesc ; un caval şi o doină
Găsit într-o noapte viforoasă de iarnă, Petrea Stră­ cîntată de soldaţi îi aduc-aminte de trecut, de puţinul
inul din Dureri înăbuşite nu vrea să spună nici cine ce i-a mai rămas de trăit şi ăs veşnica înnoire a vieţii ;
e, nici de unde e. Mort de foame, nu suspină decît în duioşia îl c u p r i n d e ; iată-1 acum jucîndu-se cu pletele
răstimpuri : bălaie ale copilului adormit (Două vieţi).
„Vin din lumea lui Dumnezeu ! N-am sat, n-am în astfel de povestiri scriitorul nu analizează su­
casă, n-am pe nimeni...". fletul însuşi, ci numai unele momente fugitive, umane
Sau : poate, dar izolate şi nu destul de caracteristice psiho­
„ D e trei zile umblu ca un cîne, nemîncat... Mult m-au logiei individuale.
bătut şi spulberat vînturile !"
Popa Miron îl primeşte la dînsul ; străinul fusese
3. Chiar din primul volum de Povestiri, Sadoveanu
însă odinioară flăcău în sat şi logodnicul Irinii, nevasta
se arătase poet al naturii. Vizual, el nu se interesează
de acum a popii. Luat la oaste, lunecase pe povîrnişul
de raporturile abstracte ale lucrurilor, nici de valoarea
viţiului şi al crimei. După douăzeci de ani de ocnă, necu­
lor morală, ci numai de aspectul lor exterior, determi­
noscut, întîmplarea 1-a adus acum în casa fostei sale nat de forme şi de colori.
logodnice.
Concretul nu poate fi însă redat prin elementul im­
Irina este eroina tipic romantică în care sentimen­
palpabil al cuvintelor şi abstractul nu poate fi fixat,
tul nu. piere ; după atîţi ani de căsnicie fericită, se mai
direct, în limitele materiei. Arta e, deci, silită la o trans­
gîndeşte la logodnicul de odinioară, şi se grăbeşte să
punere, de v a l o r i ; în poezie, natura devine, astfel, su­
i-o spUnă primului venit în care nu-şi bănuia trecutul :
biectivă şi se valorifică prin umanizare. Numai prin
„Ochii lui Petrea se umplură de foc. în sufletul lui,
această calitate esenţială, preţuim toate apusurile de soare,
gemînd, mărturisirea, vorba mare, născu, izvorî prin
zorile, farmecul nopţilor de vară, frumuseţile bucolice
ochii înfriguraţi ; buzele tremurară purtate de un frea­
ale cîmpiilor acoperite cu aurul semănăturilor, poezia
măt dureros — dar vorba rămase în adîncuri, se stinse."
apelor — ce trec fără răgaz prin povestirile lui Sado­
De aceeaşi natură romaitică sunt şi sfîrşiturile pri­
veanu, şi se fixează colorate pînă la stridenţă, cum e,
vite ca simple momente parţiale din desfăşurarea unei
de pildă, în : „Cînd ajung la jumătatea drumului, la fîn-
Cfeame, cum e, de pildă, în Duşmanii.
tîna cu cumpăna vînătă, se dezbracă toată lumea, de
\. Prinzîndu-1 cu nevasta sa, Gheorghe îl bătuse pe
bluza albastră. Podul alb de reţele de fier taie ca o pată
- Tşţiigţor, care de atunci apare şi dispare, demonic, în
luminoasă zarea verde. în curînd se arată şi podul de
prea jma r r,ţ valului $ău. în noaptea de Crăciun, pe cînd
lemn pe şălcele negre, şi năsipul alburiu şi apele verzii,
Gheorghe se întorcea de la tîrg, Tudor îl atacă. Gheorghe
curgînd liniştit in lumina scăzută." (Ion Ursu)
îl înşfacă însă, îl trage în car, îi răstigneşte braţele în

26 27
După N. Gane, cîntăreţul elementar şi sentimental
al aceloraşi locuri, cu Brădăţelul şi Toancele lor, după în grădinile noastre, în casele noastre, la fete şi la femei...
Odobescu, poetul îmbelşugat, dar şi artificial al Bără­ Dar să ştim iubi şi cealaltă frumuseţe, care nu stă în
ganului, scriitorii se îndreaptă tot mai mult spre ele­ tainele proporţiei, ci în acele ale unei adinei simpatii
mentul pitoresc. Cu Sandu-Aldea au intrat în literatură omeneşti..."
cîmpia Brăilei, Dunărea cu mlaştinile ei şi cu o viaţă O astfel de simpatie circulă în opera lui Sadoveanu
atît de curioasă; prin literatura lui Sadoveanu s-au faţă de lumea pe care o zugrăveşte. In Ion Ursu, de
desfăcut larg orizonturile Moldovei-de-Sus, cu munţii pildă, avem tragedia exodului rural; ajuns lucrător de
îndepărtaţi, cu valea Şiretului, cu dealurile Fălticenilor fabrică, ţăranul uită cu încetul de ai săi, de femeie şi
şi ale Paşcanilor, cu satele revărsate şi cu drumurile pră­ de copii ; cînd se întoarce şi îşi găseşte nevasta încurcată
fuite... cu preotul satului, liniştit, el ia din nou drumul fabricei
şi al cîrciumii. Cu toată ticăloşia lui, Ion e zugrăvit cu
sentimentul compătimirii, degradarea e prezentată ca o
Ca să-şi cioplească grinda, spunea Emerson, lemnarul
urmare fatală a mediului ; sufleteşte, el rămîne curat.
n-o aşază deasupra capului, ci şi-o fixează sub picioare,
pe pămînt. Cioplirea nu e numai rezultatul muncii lui Simpatia pentru oameni şi suferinţele lor merge
musculare, ci şi al gravitaţiei universale şi al pămîntului uneori pînă la intervenţia directă şi lirică a scriitorului :
întreg. Tot astfel şi artistul : valoarea operei sale trebuie „Ioane, Ioane ! îi strigă el lui Ion Ursu, tare mi te-ai
sporită prin convergenţa întregii naturi. La nici unul stricat ! Şi ochii tăi stau prăbuşiţi în cearcăne vinete,
dintre povestitorii noştri, legătura dintre natură şi om şi ca şi ochii lui Hleba, şi obrazul ţi-e umflat şi ars, şi
condiţionarea lor reciprocă nu ajunge însă la o fuziune pielea din jurul ochilor boţită, şi barba ta e sălbatică şi
atît de intimă ca la Sadoveanu. încîlcită, şi buzele moi, umede şi prostite, ca buzele
unui cal bătrîn ! Rău te-au mîncat şi te-au zdrobit stră­
inii, frate Ioane, căci ai uitat de pămîntul bătrînesc şi ai
' 4. De la povestiri eroice, scriitorul a deviat repede intrat pînă la gît în ticăloşie."
spre povestiri de observaţie directă, care, cu tot cadrul Aceeaşi atitudine subiectivă în descrierea morţii unui
lor realist, sunt condiţionate de o atitudine anumită. Natu­ biet călăraş (Călăraşul): alături, pe cîmp, zac alţi doi
ralismul scriitorului nu ţinteşte la impasibilitatea teo­ roşiori, băieţi de oameni bogaţi, despre a căror moarte
retică a naturalismului francez. se vor ocupa ziarele şi lumea întreagă cu vorbe de laudă ;
„ î m i iubesc nepoata, scria Flaubert, ca şi pe o fiică... numai de bietul călăraş, fiu obscur de ţăran, nu va
Aş prefera totuşi să fiu jupuit de viu decît să-mi ex­ pomeni nimeni.
ploatez sentimentul în stil. Nu vreau să privesc arta ca „ S e va vorbi mult despre aceşti adevăraţi eroi, •—
un rezervoriu al pasiunii... Nu, nu : poezia nu trebuie intervine direct scriitorul — numai pe tine, călăraşule
să fie spuma inimii... Pasiunea nu face versurile, şi cu necunoscut, nu te vor lăuda prin gazete ca pe un mare
ţîţ vei fi mai personal, cu atît vei fi mai slab...".
viteaz. Tu n-ai lăsat averi şi bine, tu ai fost sărac şi
, Netinzînd spre o astfel de impersonalitate, Sadoveanu umilit şi nu te-a chemat decît Vasile al lui Tudor..."
ia faţă de lucruri şi oameni o atitudine : peste cei obi­
Atitudine ce trădează forma iniţială a unui talent liric
diţi, picură o lacrimă de înduioşare; naturalist prin
subiecte, el se apropie prin milă şi duioşie de forma şi a unei literaturi lipsite de obiectivitate.
sjjecjficâ a naturalismului rusesc; între artist şi su­
biect se stabileşte o corespondenţă sufletească.
, 5. Adîaipindu,Tşe. în prostia omenească, naturalismul
'* „Cinste şi respect perfecţiei divine a formei, scria d u c e . la nihilism intelectual; adîncindu-se în mizeriile
undeva GeoTge Eliot. S-o căutăm pe cît e cu putinţă condiţiei umane, el duce la pesimism. Mărginindu-şi
pînă acum observaţia la viaţa satelor şi a mahalalei,
28
29
Sadoveanu a fost împins, în chip firesc, spre un astfel Sub o formă mai sintetică, Sadoveanu a zugrăvit
de pesimism. Ne rămîne să reconstituim atmosfera ope­ apoi tragicul tablou al armatei, cu umbre mari şi lumini
rei sale în elementele mai caracteristice, spre a o aprecia mici, în Amintirile căprarului Gheorghiţă.
în valoarea ei reprezentativă.
Ne-am aştepta să găsim o viaţă mai spiritualizată la
Pulsul vieţii satului bate în circiumă, după cum cel cei ce sînt expresia moralei creştine : la preoţi. Pe nimeni
al oraşelor mici bate în cafenea. In chip logic, circiuma n-a descris însă Sadoveanu în culori mai sumbre ca pe
se ridică, deci, la o importanţă simbolică în Crîşma lui preoţi ; într-înşii el a văzut adevăratul principiu diso­
Moş Precu. Pe planul întîi al interesului scriitorului ciativ al vieţii satelor, icoana concentrată a viţiului şi
păşeşte în întreaga sa operă beţia cu dramele ei intime. a adulterului.
Mizeria din sat îl duce, de pildă, pe Ion Ursu la fabrică ; Sunt, desigur, şi lumini în viaţa ţăranilor noştri ; în
nu-i, desigur, mai bun sau mai rău decît ceilalţi lucră­ pesimismul său Sadoveanu n-a ales, însă, decît umbrele.
tori ; cînd se întoarce acasă, el îşi zdrobeşte copiii şi Arta ce stăruie asupra manifestărilor elementare ale
nevasta în bătăi. vieţii fizice, fără ideologie, este însă o artă inferioară ;
„S-a repezit la femeie, a apucat-o de cap şi a început mărginindu-se la o astfel de lume, şi reducînd pe om la
a o tîrî prin casă şi a o izbi cu pumnii în cap. Domnica jocul instinctelor oarbe, oricare i-ar fi puterea lirică,
se zbătea, răcnind ca în gura morţii, se zvîrcolea, cerea talentul suferă o degradare în calitatea sa. [...]
iertare."
[1905]
După o viaţă de beţii şi de bătăi cu moş Irimia,
mătuşa Mărioara fuge în lume cu primul venit (Ruini).
In Crîşma lui Moş Precu găsim sub o formă inte­
grală dramele alcoolismului. Răduţu, păzitorul Halmu- II
lui, e o victimă a beţiei. Cînd vine acasă, îşi bate şi
dînsul nevasta. [...] Ce putea face altceva femeia decît 4. GLOSE ASUPRA CARACTERULUI „VENEŢIAN"
să-şi înşele bărbatul cu primul flăcău ? Adulterul e con­ AL ARTEI LUI SADOVEANU
cluzia logică a alcoolului.
Pe lîngă darul bisericesc, popa Tărăboi mai are şi
[...] 4. Pe o cîmpie întinsă, un lac cu apele verzi şi
darul beţiei; îşi înşeală mai întîi nevasta şi o lasă apoi
liniştite ; o boare îi atinge leneş undele adormite ; ier­
să moară de f o a m e ; sumbră pagină de descompunere
burile îmbelşugate îşi îndoiesc şi ele puţin vîrful semeţ,
fizică şi morală. Victime ale alcoolului mai sunt şi Ifri-
încotro s-ar întoarce, ochiul se odihneşte pe făşii de
mescu şi Hotrocol — ca şi aproape întreg satul.
coloare crudă. Priveliştea se lărgeşte, astfel, peste şesuri
La mijlocul vieţii ţăranului apare serviciul militar,
pînă în munţii Focidei ; apele, ierburile, colinele verzi,
în zugrăvirea căruia Sadoveanu a arătat acelaşi pesi­
precum şi cerul spânzurat deasupra piscurilor se topesc
mism : armata e şcoala beţiei şi a viţiului. înainte de
într-o obositoare bogăţie de nuanţe ce copleşesc liniile.
a se întoarce la vatră, ţăranul a făcut uneori şi un popas
pe la ocnă. De scobori însă valea lacului Copais, dincolo de brîul
de munţi ce-1 străjuiesc din depărtare, scapi la lumina
Petrea Străinul e un tînăr cu rostul şi logodnica lui
în sat; prin tragicul ei determinism, armata îl descom­ curată... Cerul se urcă şi se limpezeşte ; lipsit de vege­
pune. După trei ani ajunge vagabond şi asasin; ocna taţie, pămîntul cenuşiu e tăiat de crăpături adînci prin
pe douăzeci de ani este concluzia firească a serviciului care greierii se pogoară scîrţîind ca pe o macara. Pri­
militar. Eliberîndu-se, vagmistrul Alexa trage, beat, în veliştea fără sfîrşit se pierde abia la îmbinarea îndepăr­
casa unui biet meseriaş, cu a cărui nevastă se face tată a cerului cu cîmpia goală şi sură. De sus, lumina se
apoi nevăzut (Ruini). revarsă în văl uriaş, se încovoaie şi se încolăceşte în

30 31
jurul lucrurilor; stîncile pleşuve se desfac l i m p e d e ; zugrăvit în tonuri calde şi voluptoase. Natura e fixată
copacii rari îşi precizează anatomia firavă ; ruinele tem­ în apoteoza luminii tablourilor lui Giorgione sau ale
plelor de marmoră se înalţă din depărtare în trăsături lui Tiepolo ; în violenţa inspiraţiei, colorile sunt arun­
categorice : curată, veşnică şi nesfîrşită, lumina desprinde cate în pături groase. Intr-o astfel de artă izvorîtă din
fiecare linie într-un contur sigur... multiplicitatea senzaţiei, amănuntele izbesc privirea artis­
Acelaşi contrast şi în trecerea de la pictura vene- tului cu o putere uimitoare ; nemaiaşteptîndu-le filtrarea
ţienilor la pictura florentinilor. Ce desăvîrşiţi colorişti şi selectarea, el le redă dintr-o dată, pline încă de reali­
erau veneţienii ! ce poeţi ai luminii şi ai voluptăţii ! tatea imediată a vieţii. Arta lui Sadoveanu, de pildă, este
Ochiul lor a colectat nuanţele bogate şi schimbătoare, senzaţională şi lirică ; de aici abuzul adjectivului. Sub­
risipite de soare peste canalurile verzi. stantivul nu descrie, ci enunţă; traducînd reacţiunea
„Nourii cei mai apropiaţi, scria undeva Aretino, omului în faţa naturii, numai adjectivul imprimă descrip­
ardeau în flăcările soarelui, cei mai depărtaţi luceau cu ţiei un caracter personal. In comparaţie cu această artă,
o strălucire roşietică mai slabă... încîntarea începu să arta florentină reprezintă o spiritualizare ; punctul ei de
mă, tulbure... şi îmi desfătam încă sufletul, mult timp plecare nu-i coloarea, ci d e s e n u l ; fără a fi atît de comu­
după ce această minunată privelişte a apusului de soare nicativă, e mai concentrată şi mai adîncă. Artă pură ca
încetase." lumina Aticei şi ca arta vechilor meşteri ai Eladei, tineri
Intr-un aşa decor era fatal ca pictura veneţiană să încă şi a z i ; căci desenul e nepieritor, pe cînd coloarea
nu fie decît un imn al l u m i n i i ; arta lui Tiziano sau a piere ; desenul e o realitate, pe cînd coloarea traduce
lui Giorgione trebuie, astfel, să izvorească mai mult o impresie puternică, dar momentană.
dintr-o frenezie vizuală decît dintr-o emoţie adîncită;
pierzînd din patetic şi profunzime, viaţa a devenit un [1909]
prilej pentru coloare. Voluptatea şi tinereţea percep­
ţiei ne satisfac senzualitatea, dar nu cîştigă şi sufletul
recules într-o viaţă interioară. Pictura veneţiană e opera
unor artişti copleşiţi de senzaţii; violenţa inspiraţiei este ni
vădită; corpurile ri-au schelet; grupurile n-au compo­
ziţie ; figurile nu cunosc armonia corespondenţelor. I..J 2. CONCLUZII ASUPRA LITERATURII LUI SADOVEANU
In pictura florentină, dimpotrivă, coloarea rece şi
săracă satisface mai puţin o c h i u l ; arta se ascunde în In Sadoveanu avem, desigur, un puternic tempera­
simplicitatea intelectualizată a liniilor. Înainte de a-şi ment liric. Caracterul epic al operei sale rămîne pur
fi început fresca, pictorul şi-a fixat desenul pe carton, formal. Prin oricît de îndepărtate epoce ne-ar purta
şi înainte de a-1 fi reprodus pe zid, el a suferit nenumă­ şi prin oricâte mizerii ne-ar scoborî, talentul lui nu s-a
rate-schimbări dictate de grija formelor simple şi ade­ putut o b i e c t i v a ; în faţa realităţii, el ia o atitudine de
vărate. Punctul de greutate al picturii cade, deci, în exaltare sau de înduioşare. In această formulă intră şi
d e s e » ; ceea ce vedem noi nu e decît ultima realizare a
romanele lui „ e r o i c e " şi nuvelele „ r e a l i s t e " ; materialul
unor îndelungi dibuiri pentru a prinde liniile fundamen­
omenesc nu trăieşte o viaţă independentă, indiferentă
tale* la care .se reduc formele lucrurilor. Dintr-o artă în
şi cu multiple aspecte, ci o viaţă dependentă de sufletul
fnncţie de desen şi de viaţă interioară a ieşit, de pildă,
ţi GfiocoTtăa lui Leonardo. animatorului şi, prin urmare, iluzorie. Căldura emotivă
a poetului n-o poate însufleţi dtcît o c l i p ă ; lipsită de
dimensiunile realităţii, ea se prăbuşeşte a p o i ; rămîn doar
^Literatura sămănătoristă poate fi privită şi din acest
punct .de! v e d e r e ; ,prin reprezentanţii săi mai caracte­ ca un semn al unei eombustiUBî creatoare atitudinea şi
ristici, aa * se apropie de şcoala veneţiană a peisajului accentulscriitorului.^

32 33
zaţia vizuală fiind la baza temperamentului său artistic,
Lirismul lui Sadoveanu şi-a găsit puncte de reazăm
era şi natural ca scriitorul să procedeze prin descripţie ;
şi în trecut, şi în p r e z e n t ; în trecutul mai îndepărtat ne-a
nu este, în adevăr, colţ al Moldovei-de-Sus care să nu
creat un fel de literatură eroică, destul de sumară şi de
fi înmărmurit într-o pagină a operei sale. Descripţia nu-i
primitivă, cu o viaţă redusă la animalitate şi, deci, la
însă pur picturală, ci-i şi umanizată ; ea este, deci, esen­
instincte, puternic influenţată de Sienkiewicz, o literatură
ţial lirică ; plasticul se însufleţeşte ; cîntă munţii şi pă­
senzuală şi colorată, orgiacă şi violentă. In prezent, li­
durile, cîntă izvoarele şi cîmpiile, cîntă imobilitatea
rismul lui s-a îndreptat ca spre o ţintă firească asupra
naturii moldoveneşti în emoţia succesivă a acestui ani­
elementelor în proces de dispariţie; eroismul vechilor
mator, care pe lîngă culoare are şi vibraţie, pe lîngă
pîrcălabi şi plăieşi îşi supravieţuieşte în h a i d u c i ; sub
senzaţie are şi fluiditatea armonică şi ritmică a expresiei.
acest raport, ca şi sub atîtea altele, literatura lui Sado­
veanu continuă deci, sub o formă estetică, un gen naţional
dispărut. Lirismul lui nu se exaltează însă numai asupra Cu această caracterizare, am tras de la sine şi mar­
banditului romantic, ci şi asupra unui alt element al ginile literaturii lui Sadoveanu. Prin elementele ei esen­
trecutului : asupra boierului/Şi prin această notă, litera­ ţiale e, incontestabil, o literatură primitivă; de o parte,
tura lui se integrează în cadrele mentalităţii şi literaturii senzaţia directă, pur vizuală, încărcată de culoare, iar,
moldoveneşti, pînă a-i deveni cea mai tipică expresie. pe de alta, exaltarea lirică ; trecerea e bruscă şi reac-
Dragoste de trecut şi de imobilitate, dragoste de pămînt, ţiunea violentă ; senzaţia nu-i oprită în cale de princi­
de boier şi de ţăran, contemplativitate, viu sentiment al piul disociativ al analizei, nu-i spiritualizată, nu-i clasată
naturii, duşmănie instinctivă faţă de evoluţia firească a în vederea dreptei ei întrebuinţări într-o construcţie mai
societăţii — iată elementele esenţiale ale acestui suflet vastă. Ieşită din unirea acestor elemente, formula litera­
liric şi reacţionar, cu incontestabile influenţe slave. turii lui Sadoveanu este cea a unui materialism liric ;
viaţa e cîntată în funcţiile sale elementare, în instincte,
în animalitate, fără preocupări ideale. Deşi încătuşată în
Atît în descrierea boierului, cît şi în a ţăranului, li­
materie, adică în plasa tuturor contingenţelor vieţii cu
rismul stă în atitudinea scriitorului; în regret faţă de
măruntele ei nevoi, literatura lui Sadoveanu, după cum
formele sociale ce dispar şi în duioşie faţă de factorii
am spus, nu porneşte de la principiul observaţiei; ea nu
sociali oprimaţi. In afară de această atitudine, mijloacele
ajunge, deci, la creaţiunea obiectivă. Romanele lui sunt
de expresie artistică sunt încă realiste. Nu ne aflăm, deci,
în faţa unei idealizări propriu-zise; boierul lui Sado­ evidente proiecţiuni lirice sau, cînd încearcă obiectivarea,
veanu se dezveleşte în toată goliciunea incapacităţii sale, sunt hotărît neizbutite.
iar ţăranul lui se reduce la tirania instinctului. Departe
de a fi idilică, viaţa de la ţară e zugrăvită în trăsături
tragice. Cum talentul lui Sadoveanu nu se ridică la spi­ Oricare i-ar fi arta, lirismul este însă o formă pri­
ritualizare şi nu cunoaşte idealitatea, lirismul lui e în­ mitivă a expresiei emoţiunii estetice. Că în literatura
cătuşat în forme pur materiale. Beţia, bătaia, adulterul, lui Sadoveanu găsim elemente specifice, etnice, este ne­
dramele sufleteşti, rezolvate prin violente descărcări fi­ îndoios ; dar şi această identificare absolută îi determină
zice, fac fondul acestei literaturi materialiste şi pesimiste, natura de expresie imediată şi elementară a sufletului
prin lipsa liberei determinări şi a intelectualităţii, moldovenesc.
ţ.
1925
-Dar dacă în descrierea omului lirismul lui Sadoveanu
e prizonierul materiei şi, lipsit de observaţie interioară,
introductiv de Eugen Simion, E.P.L.,
nu poate ajunge la creaţiune, în descrierea naturii el se
[Scrieri 1, Critice, ediţie şi studiu
revarsă slobod. Sadoveanu este poate cel mai puternic
1969, B u c , p. 3—32.]
poet al naturii pe care 1-a avut literatura noastră. Sen-

34
apăra atitudinea critică, precum şi nobleţea de suflet a scriito­
rului şi a întregului grup de la Viaţa românească, cu care
Sanielevici s-a aflat, după 1906, în cele mai bune relaţii (cf. co­
respondenţa dintre Sadoveanu şi Ibrăileanu). Atitudinea lui
H. Sanielevici faţă de Sadoveanu a stîrnit violente reacţii de
punere la punct.
H. SANIELEVIC1 După apariţia acelui tabel sinoptic, Sadoveanu, în vădită
(1875—1951) derută, publică în Voinţa naţională (nr. 6165 din 23 noiembrie
1905) o scrisoare deschisă. Răspunsul său e violent, dar nu „scris
cu pumnul", cum s-a interpretat, fiindcă scriitorul manifestă
o surprinzătoare maturizare a conştiinţei, o detaşare de capri­
La 15 noiembrie 1905 apărea la Galaţi revista Curentul nou.
ciile criticilor : „îţi declar — îi spune el lui H. Sanielevici — că
In chiar acest prim număr, sub titlul Morala domnului Sado-
n-am nimic de zis în ceea ce priveşte judecata dumitale asupra
veanu, H. Sanielevici, conducătorul revistei, cunoscut prin cola­
operei mele literare" (s. n.). Ameninţarea cu bătaia vine doar ca
borarea sa la Noua revistă romană (al cărei secretar de redac­
un răspuns la invectivele pe care H. Sanielevici le risipea,
ţie şi devenise în 1900), oferea un tablou sinoptic al povestirilor
într-adevăr, cu nonşalanţă : „La insultele asupra persoanei
lui Sadoveanu.
mele (s. n.), — zicea Sadoveanu — îţi făgăduiesc un răs­
In nr. 2/15 decembrie 1905, al revistei Curentul nou, imun
puns tare".
la reacţiile ostile pe care le-a declanşat, H. Sanielevici îşi
Mai tîrziu, în Anii de ucenicie, Sadoveanu va consemna :
urmează „programul", analizînd pe larg Crîşma lui Moş Precu,
bineînţeles, cu aceeaşi lipsă de receptivitate. (însuşi Sanielevici „N-aş putea susţine acum că n-am fost lovit din plin, deoarece

declara : „Partea lirică nu mă priveşte fiindcă n-o împărtăşesc ; aveam în mine dintotdeauna viermele otrăvit al îndoielilor. însă

q voi înlătura, deci, păstrind numai datele pozitive".) Analiza în acelaşi timp am văzut limpede sofismul (s. n.) tabloului si­
este, totuşi, mai la obiect aici. Criticul povesteşte, într-o formă noptic, în care puteau fi încadraţi toţi scriitorii tuturor lite­
•.concentrată", „realitatea tristă şi dureroasă" a nuvelei şi, deşi raturilor."
vorbeşte de „lirism* şi „humor sentimental", îl acuză pe Sado­ Şi mai departe — referitor la răspunsul său din Voinţa na­
veanu de naturalism, aşezîndu-1 în descendenţa lui Zola : „în ţională — un sincer regret şi un necruţător reproş : „Redacţiile
Crîşma lui Moş Precu, Zola este cel care a servit de model". s-au grăbit să publice răspunsul meu. Era răspunsul unui -om
Concluzia ? „Crîşma lui Moş Precu este o amestecătură informă mînios, pe care l-am regretat numaidecît... Eu îi port încă po­
de realism pesimist, de romantism caraghios şi de falsă idilă vara." (Cf. Anii de ucenicie, cap. Catastiful păcatelor.)
patriarhală." In nr. 6171 din 30 noiembrie 1905 al ziarului Voinţa naţio­
In numărul 3, din 20 ianuarie 1906, al aceleiaşi reviste, este nală, sub pseudonimul Evan, Izabela Sadoveanu, cumnata scriito­
;

desfiinţată, în acelaşi fel, nuvela Ion Ursu; în nr. 4, din 20 fe­ rului, publică articolul Artă şi morală,'i primul răspuns critic
bruarie 1906, romanul Şoimii (articolul se numeşte Romanul polemic la adresa tabelului sinoptic al lui Sanielevici, chiar dacă
istoric), iar în numărul din martie, H. Sanielevici publică un autoarea declară că nu concepe să răspundă direct lui Sanielevici
articol de „sinteză" şi „concluzii": Cum imită d-l Sadoveanu. şi încearcă să discute detaşat, în general, despre artă şi morală.
..Sjji criticul de la Galaţi îşi va continua mult timp campania — Articolul e pătimaş, ironizînd sarcastic pe Sanielevici şi teo-
antisadoveniană. în 1921 îşi va reuni articolele în volumul Po­ retizind apologetic pe seama nuvelelor lui Sadoveanu.
poranismul reacţionar, deşi între timp a lucrat chiar în redacţia V o r urma apoi, tot în Voinţa naţională, o întreagă suită de
Vteţii româneşti (a fost chemat aici!), alături de Sadoveanu şi foiletoane semnate de Evan : ArUL şi morală (nr. 6179/10 decem­
Ibrăileanu. Oricît de discutabile sînt articolele şi opiniile sale, brie 1905), Morala lui M. Sadoveanu (nr. 6184/16 decembrie 1905)
se remarcă tenacitatea lui H. Sanielevici, obstinaţia sa în a-şi e t c , astfel încît parcă s-a pregătit anul de bun augur care a
fost 1906...
36

37
Luna decembrie a trecut totuşi greu ! In numărul 6176, din
Mai întîi rog pe cititor să-şi arunce privirea asupra
6 decembrie 1905, al aceluiaşi ziar, Voinţa naţională, Ilarie următorului tablou sinoptic al operei d-lui Sadoveanu.
Chendi publica articolul Cazul Sanilievici [sic!] — Sadoveanu
Crîşma lui moş Precu beţie, adulter, omor
în care dezaproba atît răspunsul „soldăţesc" al scriitorului, cît,
mai ales, limbajul corosiv al lui Sanielevici. Şi Ibrăileanu pro­ Duşmanii
»
testa, „cu indignare", împotriva „apucăturilor pe care d-1 Sado­ Un ţipăt
veanu le introduce cel dintîi în publicistica română". Campania Cei trei .
»
lui H. Sanielevici, Cazul Sanielevici—Sadoveanu, precum se spu­ Şoimii n
nea, a devenit apoi subiect de meditaţie şi atitudine pentru
Ioan Ursu . bătaie,
întreaga mişcare literară a timpului. E. Lovinescu şi Mihail Dra-
gomirescu, altminteri nesimpatizanţi ai literaturii lui Sadoveanu, prostituţie
au polemizat violent cu H. Sanielevici. Moş Simion . bătaie
însuşi patriarhul Maiorescu va întocmi, în 1906, referatul Ruini »
pe baza căruia Academia Română va premia volumul Povestiri. Năluca .
Cel mai viguros răspuns, H. Sanielevici 1-a primit din partea Necunoscutul .
lui G. Ibrăileanu.
Hanul boului . » 5J
Opacitatea lui Sanielevici reprezintă unul dintre cele mai
Moşul m omor
de tristă aducere-aminte „cazuri literare". O singură calitate este­
tică (pe lingă cele extraestetice, privind puritatea morală a
Sluga »> n
criticului, efectul psihologic asupra scriitorului — „serviciul ce-mi Epilogul . »» prostituţie
făcuse", va spune Sadoveanu — şi asupra publicului, propaganda Petrea Străinul »» J» omor
indirectă în favoarea scriitorului etc.) au articolele lui Sanielevici, Două firi »
anume aceea de a surprinde „cîtă durere şi violenţă cuprinde O dragoste . » »
opera marelui moldovean" — precum scria Paul Georgescu în
Ivanciu Leul . f»
eseul Destinul interior din volumul Polivalenţa necesară.

omor
bestial, sex
Vîntul 5»

Clinele . n
M O R A L A DOMNULUI S A D O V E A N U
Cei doi străini »>

Doi feciori
...Să judecăm acuma opera d-lui Sadoveanu din punc­ Lupul bătaie
tul de vedere al concepţiei morale pe care o exprimă. Moarta
L-am asemănat pe d-sa cu un pictor care ar lucra Ionică
cu vederi fotografice impersonale şi cu reproduceri de
într-un sat, odată »
pe tablouri străine. Insă pe de o parte oarecari predi-
lecţiuni pe cari neapărat le trădează atît vederile cît Regretul . .
şi reproducerile, iar pe de altă parte natura modificărilor Răzbunarea lui Nour n seducere, omor
făcute subiectelor străine, ne v o r ajuta să putem înţelege Cosma Răcoare adulter
şi comenta rudimentara concepţie despre viaţă, pe care
e firesc s-o găsim la acest scriitor, ca la orice fiinţă Din acest tablou se vede că patru sînt elementele
omenească. cu cari dl. Sadoveanu caută să ne intereseze, temele pe

38 39
care le repetă iarăşi şi iarăşi în lucrările d-sale : beţia, o palmă ? Naturalism este cînd în Moarta te arăţi în-
adulterul, prostituţia şi violenţa pînă la criminalitate. cîntat de prietenia vechilului cu boierul care i-a sedus
Mi-ar putea obiecta cineva : „Da, dar autorul nu e nevasta ? Naturalism este cînd în Năluca o pui pe
decît naturalist! Descrie lumea cum este !" Şi-n adevăr, Zamfira să-şi înşele bărbatul, aşa ca o trecere de vre­
unele din povestirile sale îţi fac această impresie. Decît me, „fără să fie pentru asta femeie rea" ? Naturalism
să nu se uite un lucru : literatura Sămănătorului e des­ este cînd în Hanul boului îmi cînţi adulterul ocazional
tinată îndeosebi mulţimii, poporului din oraş şi de la al hangioaicei cu povestitorul, ca cea mai înaltă poe­
ţară. Aşa declară dl. Iorga, sus şi tare, acelora cari se zie a vieţii ? (Te-ai luat după Caragiale ; dar la dînsul
plîng că literatura asta nu-i interesează, fiindcă au în hangioaica e văduvă. Şi acolo mai este şi altceva decît
sufletul lor cu totul alte probleme morale de dezlegat... dragoste curat trupească...) Naturalism este cînd îl ri­
„Puţin ne pasă, strigă d-sa, de complicaţiile dv. sufleteşti dici pe Moşul în slava cerului, că a furat nevasta al­
de oameni de oraş înstrăinaţi de datinele strămoşeşti; tuia şi a ucis „ţigan peste ţigan" ca să nu fie prins ?
adevăratul popor românesc este poporul de la ţară !" Nu-i naturalism, e bestialitate curată, dl. Sadoveanu
Bine !... Să zicem... are un suflet de vagmistru. Cînd ţi-o spune un vag-
Decît — poporului naturalism îi trebuie ? Lasă că mistru că „a trăit", asta înseamnă c-a făcut multe beţii
şi-n scrierile naturaliştilor francezi se simte foarte bine şi a avut multe femei... Altceva decît beţie şi dragoste
părerea şi sentimentul autorului despre imoralităţile pe haiducească n-a văzut dl. Sadoveanu în viaţa noastră
care le descrie — ceea ce nu-i cazul la dl. S a d o v e a n u ; omenească, şi nu găsim nici noi în opera d-sale. Dar
însă chiar dacă nu s-ar simţi, orăşanul francez mai mult de „sănătoasă" e sănătoasă literatura asta — n-am ce
sau mai puţin cultivat, pentru care scrie un Maupas­ zice. Crapă de sănătate !...
sant, ştie foarte bine ce e moral şi ce nu. Dar ţăranul
român, ce vrei să creadă el cînd îi spui că „Simion o
desmierda pe Ilinca de cîte ori era cu chef şi o bătea Dar n-am isprăvit cu morala d-lui Sadoveanu. Ce-i
cînd era trăznit: ca omul cu nevasta lui..." ? !... Crede mai frumos, vine de acum înainte... Pentru a pune în
câ aşa-i făcută lumea : ca bărbatul să-şi descarce „trăz- adevărata ei lumină concepţia pe care şi-o face despre
neala" pe spinarea nevestii ! omul ideal, v o m analiza alte cîteva povestiri din cele
Şi ce impresie îţi închipui d-ta, domnule Sadoveanu, publicate de d-sa.
că au să-i facă ţăranului — sau chiar învăţătorului — Cosma Răcoare este un haiduc uriaş (toate figurile
cele patru volume ale d-tale pline de bestialităţi ? Nu ideale ale autorului au această însuşire. Am putut nu­
te temi că ai să-1 sugerezi spre rău ? Ori vrei să-i do­ măra în întreaga sa operă vreo 20 de uriaşi). Ţăranii
vedeşti cît sînt oamenii de păcătoşi ? Dar la ce ? Pen­ sînt aşa de uimiţi de faptele lui vitejeşti, încît i-au
tru ce-1 arăţi iarăşi şi iarăşi pe preotul de ţară, beţiv scos zvonul că are „iarba fiarelor". Un boier care s-a
şi stricător de case ?... Ca să întăreşti în sufletul ţăra­ îndrăgostit de o hangioaica refractară şi care e aşa
nului român credinţa în legea strămoşească (pe care de necăjit de dispreţul ei încît bate slugile ca să se
infamii de socialişti au umblat s-o zdruncine) ?!... mai descarce, trimite să-1 cheme pe dl. Răcoare şi se
Dar ce vorbesc eu de naturalism !... Naturalism este tocmeşte cu dînsul pe atîţia galbeni, ca să i-o aducă
ciad faci haz de poznele lui popa Tărăboi, şi cînd în cu sila. Boierul se cercase el singur înainte să facă
Cei doi străini, în Lupu, şi în toate celelalte povestiri, isprava asta, dar hangioaica cu ochii teribili s-a apă­
arăţi beţia ca petrecerea firească a o m u l u i ? Naturalism rat cu iataganul şi a omorît v r e o două slugi. Cînd vine
este cînd îl slăveşti pe M o ş Precu că a fost hoţ în ti­ şi dl. Răcoare la han, slugile hangioaicei nu îndrăznesc
nereţe şi ar fi şi acum dar nu mai poate ? Naturalism să se atingă de dînsuL şi stăpîna lor e silită să se pre­
este cînd în Sluga îl încarci de laude pe Năstase, că dea. El îi leagă mîinile, o pune pe cal şi porneşte în
nu 1-a asasinat — cu premeditare — pe boier, pentru goana mare ^zburînd ca o nălucă". (Fiecare uriaş are

40 41
un cal care zboară ca o nălucă.) Dar cînd să ajungă frecventate de hoţi... Prietenia cu sergenţii 1-a prăpă­
la curtea boierului, hangioaica — plină de admiraţie dit... Cînd s-a liberat din oaste, s-a apucat de hoţie
pentru acest haiduc care fură femei în schimbul unei (Sărmănelul de el !... D-lui Ibrăileanu i se topeşte inima
taxe fixe (ei da, dar în schimb n-a vrut să ia nici de m i l ă ! — Vezi apărarea d-sale...), făcîndu-se frate
un ban înainte, ceea ce încîntă pe autor), ori poate de cruce cu doi hoţi vestiţi; unul era poreclit Crapu,
pentru stăpînul unui cal care aleargă aşa de bine ? — pe celălalt îl chema Boeru: „era din neam mare, orfan
îşi încordează puterile, rupe legătura şi-1 ia de gît pe
sărac zvîrlit pe drumuri de rude din pricina ticăloşiilor
haiduc, şoptindu-i la ureche : „ n u mă duce altuia". Dl.
şi a destrăbălărilor" (întocmai ca şi Mitu Boeru din
Răcoare întoarce calul.
Păcat a lui Caragiale...). „Tustrei dormeau într-un bor­
Ivanciu Leul. Alt haiduc care sare cu calul peste dei întunecos şi plin de fum, la marginea oraşului.
porţi. (E Codreanu!... Dacă sare peste porţi, e C o -
A c o l o făceau beţii de rachiu cu femei pierdute, pustiite
dreanu — care ne-a încîntat copilăria de la opt pînă
de boli şi desfrîuri. Nimic omenesc nu era în strînsura
la unsprezece ani...) Ivanciu e român şi frate cu p o ­
aceasta de bestii; viţii dezgustătoare îşi vărsau otrava,
vestitorul, dar a plecat de mulţi ani în Rusia şi s-a
mergeau mai departe decît bate închipuirea şi simţul
făcut cazac. Cînd intră armata rusească în ţară, la 48,
omenesc." (Foarte interesant pentru popor...) Petrea
vine şi el, şi se duce s-o vadă pe mamă-sa, dar nu stă
(drăguţul !... sărmanul... nenorocitul !... ni se umplu ochii
decît cîteva clipe şi pleacă iar. Peste puţin timp se-n-
de lăcrămi !...) omoară pe un grec pentru a-1 jefui, şi e
tîlneşte cu frate-său — adică cu povestitorul — şi-i spune
osîndit la douăzeci de ani de muncă silnică. (Pe 16 pa­
cu acest prilej că nu vrea să ştie nici de familie şi
gini, viaţa şi convorbirile puşcăriaşilor.) Cînd s-a sfîr­
nici de patrie, ci se duce acolo unde sînt de făcut fapte
vitejeşti (adică unde poate să-şi descarce bestialitatea). şit pedeapsa, a rătăcit ca vagabond, pînă cînd un popă
Mai tîrziu frate-său îl găseşte ţinînd un han (iar han ?) — bărbatul Irinei — 1-a găsit flămînd şi prăpădit în­
la marginea, Bucureştiului : trăieşte c-o femeie frumoasă, tr-o stînă, şi de milă 1-a luat cu dînsul acasă. (Foarte
şi ea-1 stăpîneşte ca pe o fiară care se supune mîrîind verosimil...) Petrea recunoaşte pe Irina lui, la care
dresorului. Din cînd în cînd hangioaica fuge în lume, adesea se gîndise în timpurile din urmă în închisoare,
dar se întoarce singură î n a p o i ; atunci Ivanciu o bate şi o adîncă durere mistuie sufleţelul lui de hoţ şi
pînă la sînge şi pe urmă „se zvîrcolesc amîndoi în v o ­ ucigaş. „Irina 1-a aşteptat, 1-a aşteptat; după aceea, plină
luptăţi supraomeneşti". în sfîrşit, hangioaica moare, încă de durerea ticăloşiei lui, a cercat să uite ; s-a măritat
moare de atac şi atunci moare şi Ivanciu, răcnind ca apoi c-un preot cinstit. A trăit viaţă multă în pace. D e o ­
O fiară rănită. dată răsare ca o nălucă, el, nenorocitul, ocnaşul, m o r t u l ! "
De la idealizarea unor astfel de bestii, pînă la g l o ­ O dată Irina aduce ea singură vorba despre „unul P e ­
rificarea criminalului ordinar, nu este decît un pas. trea care a plecat în l u m e " şi el o aude s p u n î n d :
Acest pas 1-a făcut dl. Sadoveanu — c u m v o m vedea „Doamne, iartă-mă dacă mă mai gîndesc la tinereţea
îndată. m e a ! Dar cîte lacrimi am vărsat eu în urma pribea­
« Pétrea Străinul, sau Vornicul, s-a iubit cu Irina o gului aceluia ! — Şi-acuma toată lumea 1-a uitat, nu­
primăvară. Pe urmă 1-a luat la oaste. „Viaţa de ca­ mai eu îmi aduc aminte de e l ! " „Ce-i de f ă c u t ! " , se
zarmă ! Umilirile în tăcere, scrîşnirile de măsele într-as- gîndeşte sentimentalul Petrea. Să omoare pe popă şi
cuns, beţiile noaptea cu gradaţii cînd avea parale — să fugă cu Irina (nimic mai simplu). Gîndul acesta îl
aşa a petrecut întîiul an de oaste." (Auzi, domnule zbuciumă aşa de mult încît îi consumă ultimele puteri.
Iorga, c u m vorbeşte poporului despre armata ţării ?) După o noapte de chinuri sufleteşti, se scoală bolnav,
* î n alţi ani s-a cufundat pe de-a-ntregul în ticălo­ galben ca un mort. Preoteasa îl întreabă ce are. „ V o r ­
şie." Petrecea cu femei pierdute prin cîrciumi murdare, beai ieri de cel care a plecat în lume şi pe care nu
pe urmă a ajuns să joace jocuri de hazard în taverne l-ai uitat." „ D a , zice preoteasa liniştită; de dumneata

42
43
osîndit; rămas singur, Mîndru a vagabondat, apoi a
n-am de ce mă teme ; pari a fi om bun... Nimănui pînă lucrat la hotarul rusesc unde a ucis şi dînsul, şi de
acum n-am vorbit de Petrea." (De ce tocmai lui — şi acolo a intrat în ocnă. După cîtva timp, Mîndru, care se
cum de nu-i dă ei nimic în gînd ? ! . . . ) El o întreabă că tot lăuda că el e om tare şi „nu poate răbda în cuşcă",
ce ar zice dacă s-ar întoarce Petrea, şi ea-i răspunde cearcă să evadeze şi e omorît de soldaţi. „ P e omul
cu greutate : „ N u , nu mai vine. L-am aşteptat multă acesta n-am putut să-1 uit, sfîrşi povestitorul meu. Eu
vreme, nu l-am uitat; dar inima îmi spune că Petrea am răbdat, am suferit şi am scăpat. El n-a putut să
a murit acolo pe unde s-a zbuciumat în străini." „După sufere. Cîteodată mă-ntreb : cine a fost mai tare ? Eu
vorbele acestea, rostite cu jale, două lacrimi izvorîră socot că tot el a fost mai tare, cu toate că unii n-ar
în colţul genelor ei castanii." „In sufletul lui Petrea, crede tot aşa."
gemînd, mărturisirea, vorba mare născu... — dar vorba Autorul vorbeşte cu multă stimă şi simpatie de tă­
rămase în adîncuri, se stinse." ria lui Mîndru şi de prietenia lui c-un alt ocnaş, Toma.
înduioşarea asta pentru un om, care, pe simplu m o ­ Problema pe care o pune în această povestire se re­
tiv (auzi domnule, motiv !...) c-a fost luat la oaste, se găseşte în Suprema forţă a d-lui Lecca : din cei doi ne­
cufundă în viţii neînchipuite şi ajunge să ucidă pentru norociţi care a fost cel mai tare, cel care a murit
a jefui, mi se pare cel puţin curioasă !... Lasă că nu sau cel care a răbdat? Eu unul mai curînd i-aş da dra­
cred o vorbă din toată povestea. Un ucigaş ordinar nu cului pe amîndoi, şi pe cel care a ucis fiindcă... ta­
se-ncălzeşte după douăzeci de ani pentru o iubită a tă-său a ucis pe mă-sa, şi pe celălalt care şi-a omorît
lui din tinereţe pe care tot el a părăsit-o fără nici o logodnica necredincioasă ca pe un pui de găină, în loc
părere de r ă u ; şi o ţărancă, pe care ibovnicul a uitat-o s-o lase pur şi simplu în plata Domnului.
aşa de repede, nu oftează ani de zile după dînsul. Unde Dementul şi bestialul Nietzsche, apologistul bestiei
se petrecură acestea, domnule Sadoveanu : Într-un castel blonde din timpul năvălirii barbarilor, se-ntuziasmează
departe...? şi dînsul de omul criminal, şi biciuieşte societatea con­
Dl. Sadoveanu a văzut Moartea civilă, poate chiar temporană, care nu-i în stare să înţeleagă eroica fru­
jucată de Novelli. După obiceiul d-lui, ce şi-a zis ? museţe a crimei. Ca şi Frederic Nietzsche, nebun inte­
Hai să rup o bucată din sufletul acestei piese, şi s-o ligent, dl. Mihai Sadoveanu, teafăr dar sărac cu duhul,
travestesc cu haine de ale mele. Deschizînd apoi ghioz­ şi-a luat ca ideal pe uriaşul impulsiv, care, pentru mul­
danul d-sale cu imagini, a ales cîteva fotografii: de ţumirea poftelor sale, se pune dincolo de bine şi de rău...
popă, de preoteasă, de stînă, de cazarmă, de puşcăriaş Ce mai hrană sufletească pentru poporul de la ţară !...
şi altele. Toate b u n e ; dar cînd să le potrivească lao­ Sănătoasă, nu-i aşa, domnule Iorga ? !... In acest moment
laltă T- s-au prins ca nuca în perete !... roşesc pentru d-ta şi mă gîndesc *, Doamne, cum se poate
Puşcăriaşul acela, pe care 1-a văzut d-lui la teatru, face de rîs. un o m . inteligent, cinstit şi muncitor, cînd
era italian şi artist şi în această îndoită calitate, un s-apucă de lucruri pe cari nu le pricepe ! !...
imaginativ, care a omorît din gelozie, într-un moment
de demenţă pasională; e de ajuns oare să-i torni o {Curentul nou, Galaţi, A n . 1, nr. 1/
căciulă în cap ca să-1 prefaci în Petrea Străinul? 15 noiembrie 1905. A p u d : AL Oprea,
Două firi. Povestitorul „a fost în provincie, unde 5 prozatori iluştri — 5 procese lite­
s-a logodit cu o fată bună şi frumoasă. In ajunul nunţii rare, Ed. „Albatros", 1971, p. 23—30.]
a prins-o cu o canalie (obişnuita idilă familiară a d-lui
SadoYeanu,!...); pe dînsul 1-a scuipat şi 1-a dat afară,
iar-p$ dînsa a ucis-o ca pe un pui de găină. La ocnă
face cunoştinţă cu unul Mîndru, un uriaş care-i p o ­
vesteşte toată viaţa l u i : Tată-său şi mamă-sa îl băteau
în copilărie, pe urmă tată-său a ucis pe mă-sa şi a fost

44
văd că scrisoarea nu trebuia să apară, deşi felul de a vorbi al
d-lui Sanielevici mi se pare şi acuma lipsit de cinste." (Scrisori
către Ibrăileanu, Studii şi documente, E.P.L., 1966, p. 201.)
Ibrăileanu îi răspunde imediat, sfătuindu-1 să se detaşeze, şi,
la 4 ianuarie 1906, Sadoveanu îi scrie din nou : „Iubite domnule
Ibrăileanu, Ai dreptate. Cînd se va spulbera cu totul fumul vi­
surilor din aceşti ani tineri, cînd voi fi şi eu un blazat faţă de
publicistica noastră, voi rămânea rece şi filozof." (Ibidem, p. 202.)
G. IBRAILEANU
întrucît Iorga îl atacase pe Ibrăileanu, Sadoveanu încearcă
(1871—1936)
acum să-1 liniştească, el, pe critic, făcînd totodată şi unele con­
fesiuni neaşteptate: „Dar eu ştiu ce să spun ? Trebuie să-1
primim (pe Iorga — n.n.) aşa cum este, cu scăderile lui, să ne
Pentru Mihail Sadoveanu, G. Ibrăileanu a fost „prietin unic". mulţămim. Cine altul l-ar fi putut înlocui la Sămânătorul ? Şi,
S-au cunoscut în 1906, la Iaşi, şi de atunci nu s-au mai des­ orice s-ar zice, a adus oarecare foloase această revistă, cu toate,
părţit pînă la moartea criticului. cu toate ale ei !
„La^ 1906 — scria M. Sadoveanu în 1936, la moartea lui Parcă pe mine m-au mulţămit vreodată acele aprecieri gene­
Ibrăileanu — m-am hotărît să mă întorc în Moldova şi să mă rale ? Şi mai ales nu mi-au folosit pentru că nu lămureau nimic.
aşez la Folticeni. [...] Intorcîndu-mă în Moldova, am cunoscut Au fost mai mult nişte îmbrăţişări afectuoase, după care a urmat,
personal pe Ibrăileanu şi am legat cu dînsul o prietenie ale că­ fireşte, denumirea mea de copil alintat al lui Iorga şi al Să-
rei avantaje le-am avut eu mai cu seamă [...]. Astfel mi-a fost mănătorului." (Ibidem, p. 203.)
învăţător, pînă ce legătura mea cu viaţa şi lucrurile, la vîrsta Ibrăileanu îi răspunde şi-1 anunţă că va scoate o revistă şi,
de care vorbeşte Dante, s-a desăvîrşit." (Cf. Amintiri literare, la 25 ianuarie, cînd îi scrie din nou, Sadoveanu se arată îneîn-
Ed. „Minerva", 1970, p. 282—283.) tat de veste şi de propunerea criticului de a se întîlni, în vară,
Cum s-au cunoscut ? la Mănăstirea Neamţ. La 13 martie 1906, Sadoveanu îi comunica
La apariţia revistei Curentul nou, în noiembrie 1905, H. Sa- lui Ibrăileanu că Viaţa românească i-a făcut o „foarte bună im­
nielevici publicase articolul său Morala d-lui Sadoveanu. Ibrăi­ presie" : „Chipul cum e făcută — mărturiseşte Sadoveanu — şi
leanu, prieten cu Sanielevici şi colaborator al revistei, publică cuprinsul o fac să fie cea dintâi revistă europeană la noi."
în numărul următor, din decembrie, articolul său Doi critici şi (Ibid., p. 207.) Corespondenţa continuă, cu unele intermitenţe,
mai mulţi scriitori, cunoscut, fără frazele consacrate lui Iorga pînă în 1918.
(al doilea critic !), şi sub titlul Morala d-lui Sadoveanu, cea mai Primele recenzii ale criticului au la bază o mai dezvoltată
viguroasă replică pe care a primit-o H. Sanielevici. analiză sociologică. Astfel, Amintirilor căprarului Gheorghiţă
Sadoveanu citeşte articolul lui Ibrăileanu şi îi scrie la Ibrăileanu le reproşează incompleta imagine a tabloului s o c i a l :
23 decembrie o scrisoare menită să dea „o lămurire" : „ V ă dato­ „căprarul ne spune foarte puţin despre relaţiile soldaţilor cu
rase o lămurire, cred, dar numai dv., întăi ca unui om rar, între ofiţerii". în Însemnările lui Neculaţ Manea, criticul observă „afir­
puţini, care, trecînd peste multe şi despicînd cu suflet larg şi marea obiectivismului d-lui Sadoveanu". Răspunsul dat lui Sa­
cu înţelegere lucrurile, mi-a dovedit că nu trebuia să mă în- nielevici avea o bază etică şi, ca metodologie, critica sociologică.
spăimînt de anarhia publicistică ce ameninţa. Al doilea, pentru Prudent şi receptiv la fenomenul estetic, Ibrăileanu n-a căzut
că am tresărit văzînd că, în sfîrşit, a venit cineva cu înţelegere în greşeala unor absolutizări sociologizante, ci se pătrunde de
luminată pentru un autor care, vai, a înţeles de mult că laudele creaţia lui Sadoveanu şi încearcă s-o judece din interiorul ei.
exagerate ce s-au adus nu înseamnă nimic." De ce a scris tînărul Criticul vede în Floare ofilită „istoria ofilirii unei vieţi can­
Sadoveanu acel „răspuns soldăţesc" ? „Gîndiţi-vă ce-am simţit eu dide şi surîzătoare", în Mormîntul unui copil, remarcă „evocarea
atunci. Mi s-a revoltat sufletul, fiecare părticică a sufletului. Mi epică" şi „sentimentul naturii" ; Vremuri de bejenie e „un poem
s-a părut pur şi simplu că sînt victima unui asasinat. [...] A c u m a epic" ; în fine, Ţara de dincolo de negură şi-a găsit în G. Ibrăi-

46 47
leanu unul din cei mai pătrunzători exegeţi, bucurîndu-se de com­ un război provocat de un adulter, e o ţesătură de asa­
paraţii revelatoare cu creaţia lui Eminescu şi Hogaş. sinate - şi sacrilegii. Şi am putea adăuga că opera cea
O excelentă pagină de critică psihologică şi stilistică (nu mai de seamă a celui mai mare, mai moralizant şi mai
stilul lingvistic, epidermic, ci mult mai adînc, în „tradiţia"', moralizator romancier, Anna Karenina a lui Tolstoi, este
avânt la lettre, a unui L e o Spitzer) oferă analiza nuvelei Fîntina istoria unui adulter. Iar în literatura românească, ca să
dintre plopi, publicată insă împreună cu cea dedicată — exa­
nu mai citez altceva, O noapte furtunoasă şi O scri­
gerat — povestirii Dumbrava minunată, ceea ce a atras ironia
soare pierdută sînt ţesute amîndouă pe adulter. Am
muşcătoare a lui Lovinescu, îrl a sa Istorie a literaturii române
citat numai cîţiva scriitori foarte mari, dar am putea
contemporane.
să punem la contribuţie mai toată literatura.
Este greu de înţeles, totuşi, de ce Ibrăileanu n-a mai scris
Mai departe, d. Sanielevici, presupunînd că i s-ar
despre Sadoveanu după 1926. (Trebuie avut în vedere faptul că,
obiecta că d. Sadoveanu „ n u e decît naturalist", pre-
în general, el n-a mai publicat, după acest an, decît cîteva re­
întîmpină obiecţiunea prin consideraţia că d. Iorga
cenzii, despre Otilia Cazimir şi G. Călinescu.)
destină literatura Sămănătorului, deci şi pe a d-lui Sa­
In înţelegerea operei lui Mihail Sadoveanu, în evoluţia ei,
doveanu, poporului de la ţară, şi, adaogă d. Saniele­
contribuţia lui G. Ibrăileanu este fundamentală.
vici, „poporului — naturalism îi trebuie ?" Dar, între­
Poate că tocmai de aceea scriitorul a rămas ataşat revistei
băm pe d. Sanielevici, ce are a face ceea ce crede
Viaţa romanească, o veritabilă „tribună a ideologiei antifasciste"
d. Iorga despre literatura d-lui Sadoveanu şi cui o
în perioada interbelică, aşa cum, într-un articol (in Viaţa româ­
destină d. Iorga ? D. Sadoveanu scrie pentru poporul
nească, nr. 6/1976), sublinia convingător Z. Ornea.
de la ţară ? D. Sadoveanu nu scrie pentru nimene.
[...] Concepţia scriitorului nu e voită, nu şi-o porun­
ceşte căci atunci ea ar fi... împrumutată, scriitorul s-ar
MIHAIL S A D O V E A N U preface. Un scriitor, ca orişice om, are o atitudine în
faţa vieţii, un mod de a concepe, un mod de a aprecia
„Morala d-lui Sadoveanu" valorile morale. Dacă e ceea ce se cheamă moral, va
fi şj în opera sa, atîta tot.
— Fragment dintr-un articol polemic1 —
Aşadar, dacă d. Sadoveanu va avea o atitudine
morală faţă de subiectele sale (faţă de „tabloul sinop­
D. Sanielevici, într-un articol intitulat Morala d-lui tic" !), tabloul sinoptic n-are nici o însemnătate.
Sadoveanu, vrea să arate că opera acestui scriitor e De altmintrelea, d. Sanielevici e nedrept în alcătui­
imorală. rea tabloului, căci în cîteva nuvele nici nu e vorba
D-sa roagă pe cetitor să-şi arunce ochii asupra unui de beţie, în cele mai multe, chiar dacă se aminteşte
tablou sinoptic în care se arată că „elementele" acestei de băutură, nu e beţie, iar beţia ca temă nu e nicăieri,
opere, „temele", prin care acest autor vrea să intere­ deşi în Crîşma lui Moş Precu şi în Ion Ursu elementul
seze pe cetitorii săi, s î n t : „beţia, adulterul, prostitu­ beţie e foarte important. (Cum se va vedea mai jos,
ţia şi violenţa pană la criminalitate". cei care au socotit pe Ion Ursu ca o ilustraţie a rele­
lor alcoolismului au greşit.) Acelaşi lucru şi despre
La aceasta, v o m obiecta deocamdată cu cîteva ba­
celelalte teme : adulterul în Cei trei, în altele ca ele­
nalităţi, şi anume că se poate face un tablou sinoptic
ment incidental; prostituţia în Epilogul, incidental în
identic al operei lui Shakespeare, lui Byron, lui Balzac,
Ion Ursu.
lui. Dostoievski e t c , şi că Iliada, care are ca subiect
Comparat chiar din punct de vedere al subiectelor
A t şi făcînd abstracţie de singura. consideraţie care im­
«m^«| lSSââLf^f? 'ÎS*? 4
Sadoveanu' nu publicase decît
Şoimii, Povestiţi, Dureri înăbuşite şi Crîşma lui Moş Prdcu (n.a.). portă : atitudinea faţă cu subieetul, d. Sadoveanu e

48 49
mai curat decît Maupassant şi decît mulţi scriitori fran­ reprezentative ale clasei ţărăneşti. Am spus „ î n ge­
cezi şi poate, cu mici excepţii, pătrunde şi în... pen- nere", căci în opera sa găsim şi ţărani.
s i o a n e ; şi, dacă d. Iorga ţine numaidecît, poate fi ser­ Satele noastre sufăr de-a dreptul de „civilizaţie"
vit şi „poporului". Ne e teamă numai că „ p o p o r u l " nu-1 prin reprezentanţii şi organele acestei civilizaţii la ţară,
va înţelege, căci să nu se creadă că dacă subiectul e prin lipitorile satului.
din viaţa ţărănească, ţăranul, prin chiar aceasta, pri­ In Crîşma lui Moş Precu, în care d. Sadoveanu a
cepe opera. făcut păcatul să fărîm'e materialul unui adevărat roman
Dar să revenim. Dacă nu ne înşelăm, ni se pare că din viaţa lipitorilor satului — care ar fi fost foarte
d. Sanielevici, deşi apreciator al lui Caragiale, are pre­ interesant, plin de tipuri bine prinse, specific naţionale,
ferinţă pentru moralizarea directă, prin exemplu, prin un roman în care s-ar ii zugrăvit ceva care nu se gă­
zugrăvirea faptelor morale, c u m fac scriitorii ardeleni seşte în literatura internaţională — surtucărimea aceas­
lăudaţi de d. Sanielevici, şi lăudaţi pentru aceasta — ta e zugrăvită în toată putregiunea ei. Păcat că o zu­
părere care ni se pare că rezultă şi dintr-o recenzie grăveşte numai în sine şi prea puţin în raport cu clasa
a nuvelelor d-lui Agârbiceanu, pe care o publică d. Sa­ ţărănească.
nielevici în revista sa şi în care se opune preoţilor Popa Dumitru-Tărăboi, popa Manoil şi Luca dască­
d-lui Sadoveanu bunul preot Lupaşcu din Ardeal. Noi lul, care, ca feţe bisericeşti ce sînt, ar trebui să fie
credem, însă, că dacă preotul Lupaşcu al d-lui Agârbi­ pilda moralităţii şi a bunătăţii de inimă, în realitate
ceanu ne arată cum ar trebui să fie preoţii de la ţară, sînt tipurile cele mai abjecte. Popa Tărăboi, un tip de
1
preoţii d-lui S a d o v e a n u ne arată cum n-ar trebui să o imoralitate şi o bestialitate înspăimîntătoare — îm­
fie, după cum şi O scrisoare pierdută ne arată cum preună cu popa Manoil, un bandit beţiv, împreună cu
n-ar trebui să fie politica românească, la urma. urmei : alţi indivizi —, se ţine de beţie şi de femeile oame­
cum ar trebui să fie ! Şi dacă marea majoritate a pre­ nilor, nu mai dă pe acasă cu zilele, în care vreme pre­
oţilor de la noi sînt aşa cum ni i-a zugrăvit d. Sado­ oteasa Mărioara, victimă resemnată a bărbatului ei,
veanu, atunci d. Sadoveanu, pe lîngă că ne-a dat o moare de boală, de mizerie, de suferinţă morală, săr­
operă moralizatoare (dacă atitudinea sa, faţă cu subiec­ man suflet chinuit, care, c u m ne spune autorul, nu ştie
tul, e a unui om moral), dar are încă şi meritul de a cînd a fost bătută pentru ultima oară de tată-său (alt
nu falsifica realitatea, de a ne da culoarea locală. Şi popă) şi pentru prima oară de bărbatu-său.
credem că, din nefericire, d. Sadoveanu are dreptate, Paginile din Crîşma lui Moş Precu, în care se zu­
căci din cauze care nu pot fi discutate aici, pe cînd grăveşte fioroasa bestialitate a popei şi grozava, dar
preotul ardelean e, mai mult sau mai puţin, un apostol, umila suferinţă a preotesei, insuflă moralul sentiment de
«d din Moldova, afară de excepţii onorabile, face parte compătimire cu suferinţa omenească, ne justificată de nici
din lipitorile satului, e pantalonarul, e surtucarul sa­ o vină, şi moralul sentiment de dezgust şi de ură pentru
tului, ca şi notarul, perceptorul, crîşmarul, deşi poartă călău.
ăntereu şi potcap. Cînd am cetit nuvelele d-lui Sado­ Dar Ifrimescu, notarul, Costică Pipirig, ajutorul de
veanu, zugrăvirea preoţilor săi ne-a făcut impresia unui n o t a r ! Şi cucoana Olga, şi cucoana Liza, şi celelalte !
crud, dar just realism. [...] Ce plebe vulgară, ce scursoare de m a h a l a ! E mahalaua
strămutată la ţară şi devenită „aristocraţia" satului.
0 lipsă a d-lui Sadoveanu e că nu zugrăveşte, în Cancanurile ridicole, clevetireaj, intriga, prostia, i m o ­
genere, decît lipitorile satului, popă, notar, crîşmar, ralitatea, pretenţia caraghioasăv uscăciunea de suflet, în­
morar, pîndar, în orice caz indivizi care nu sînt tipuri gustimea, deznădăjduiteaise, de orizont intelectual şi sti­
lul, care vrea să fie subţire — toate aceste sînt redate
1
Afară de d o i : cel din Petrea Străinul, care, cum v o m ve­ de d. Sadoveanu astfel, încît nu pot inspira decît dezgust
dea, eîHecesitat de situaţie, ..şi cel din Răzbunarea lui Nour, care
e un preot., de epopee, trăitor în veacul al X V I - l e a (n.a.).
şi tristeţă. Niciodată nu s-a zugrăvit mai adevărat şi

50 51
mai exasperant de puternic lipitorile satului. Alecsandri,
care a redus totul la greci şi la evrei, cu lipsa lui de toare ? Semnificaţia acestei nuvele, de altmintrelea una
profunditate, ne-a dat, în piesele sale, nişte copilării pe dintre cele slabe ale autorului, e mizeria clasei ţără­
lîngă unele din nuvelele d-lui Sadoveanu. E drept că pe neşti, lipsită de pămînt, sărăcia şi chinul ţăranului,
atunci literatura românească era în faşă şi se vede că nevoit, pentru a-şi hrăni copiii şi nevasta, să-şi vîndă
genurile literare obiective, care presupun un spirit de munca la o fabrică, departe de ai săi, într-un mediu
observaţie mai apropiat de spiritul ştiinţific, sînt mai distrugător, pe cînd popa, care ar trebui să fie spri­
tîrzii în viaţa unui popor, ca şi ştiinţa. Poate de aceea, jinul nenorociţilor, îl ajută să plece, ca să-i necinstească
pe lîngă alte pricini, nu avem încă roman. casa. Şi credem că, mai presus de toate, e ilustrarea
în persistenţa d-lui Sadoveanu de a ne arăta imo­ ideii autorului că ţăranul, scos din mediul său şi
ralitatea preoţilor, vedem o notă justă, pentru că aceas­ transplantat în acela al oraşului, devine o ruină fi­
tă persistenţă e în raport cu frecvenţa fenomenului zică şi morală. Deşi nuvela nu e dintre cele mai bune
obiectiv, pe care îl redă. In nuvela într-un sat, odată, ale sale, autorul reuşeşte totuşi să ne inspire groază
în dreptul căreia v e d e m cu părere de rău cuvîntul de beţie şi de celelalte viţii, şi părere de rău după
„beţie", este un preot, care a făcut pe d. Sanielevici să o viaţă pierdută. Cînd Ion Ursu, minat de alcoolism,
afirme că' tema nuvelei ar fi beţia. Dar ce este această se întoarce acasă, se simte înstrăinat în lumea în care
nuvelă ? Care e concepţia ei ? Ce a voit să ne spună trăise, e un declasat, e străin sătenilor şi copiilor, e
autorul ? în această istorie tristă e vorba de un străin un mare nefericit. Mizeria ţăranului, transformarea
necunoscut, al cărui nume, a cărui viaţă au rămas ne­ lui în lucrător industrial, tristeţea soartei unei ase­
cunoscute pentru totdeauna, şi care, departe de ceea menea revoluţii, toate acestea nu sînt cîntarea beţiei şi
ce-i va fi fost şi lui drag pe pămînt, moare într-o a omorului. [...]
lume de străini cu sufletul meschin, îngust şi stricat de In Crîşma lui Moş Precu e în adevăr un adulter, care,
lipitori ale satelor, care caută să cîştige de pe urma fără să fie tema nuvelei, e un element al ei. Un flăcău
acestui mort, şi în sufletul cărora nu se petrece, ni­ nenorocit, Zaharia, prinzînd milă de Anica, femeia tor­
m i c cu ocazia marii taine care e moartea. Şi popa, care turată de bestialul Răduţu, se împrieteneşte cu ea şi
ar trebui să fie credinţa şi mila, el e cel mai ticălos ; pe urmă devine ibovnicul ei. Şi dragostea aceasta nele­
el venise să bea la crîşma unde poposise străinul şi giuită nu duce la fericire, se sfîrşeşte — în m o d natu­
toată întîmplarea aceasta trece pe lîngă dînsul fără să-1 ral — tragic, cu moartea. Unde este atunci imoralitatea ?
atingă şi el bea, pentru că venise să bea, şi se îmbată. Episodul e saturat de „morală" : Dragostea pleacă de la
Poezia plină de tristeţă a acestei nuvele stă în contras­ m i l ă ; un nenorocit şi o nenorocită se îndrăgostesc în
tul dintre melancolicul înţeles al lucrurilor omeneşti, împrejurări în care faptul e fatal şi dragostea lor e o
dintre tristeţa soartei omului „trecător, pe pămînt ră­ adevărată dragoste. Anica are toate explicările posibil
tăcitor", dintre tristeţa singurătăţii fiinţei omeneşti — omeneşti pentru greşeala ei, căci e „stîlcită" fără vină,
şi vulgaritatea aceleiaşi fiinţe, cînd este întrupată în de cînd s-a măritat, de un dement alcoolic — şi totuşi
exemplare ca „aristocraţia" satelor. O singură rază de dragostea nelegitimă se sfîrşeşte tragic, în contra aştep­
lumină pătrunde în întunecimea acestei tristeţi: neche­ tărilor cetitorilor cu morala mai elastică. Şi tragedia e
zatul calului, care parcă îşi dă samă de moartea stă- o urmare a dragostei, e actul final natural ăl dragostei
pînului său. Şi o singură răzbunare a autorului: vor­ vinovate. Dacă acest episod e imoral, atunci de ce nu
bele de milă ale unui umil ţăran. Este tema acestei nu­ e inţorală şi Anna Karenin ?
vele „beţia", cum pretinde d. Sanielevici ?
Acelaşi lucru trebuie să-1 avem în vedere cînd e
Şi este beţia, adulterul, bătaia şi prostituţia tema vorba de Cei trei. Şi „ c e i trei", şi femeia, toţi sfîr-
nuvelei Tom Ursu ? Şi beţia, adulterul, bătaia şi prosti­ şesc tragic, doi prin distrugerea lor fizică, prin moarte,
tuţia dm:" nuvela aceasta sînt atrăgătoare ori respingă- doi prin distrugerea lor morală. Şi neuitata evocare a
melancoliei toamnei tîfzii, şi admirabila armonie dintre
52
53
dreptul un sarcasm la adresa coconaşilor, care se miră
tristeţa de moarte a naturii în toamna tîrzie şi trage­
că „brutele" tot au oleacă de inimă : Sufăr, mănîncă
dia ce are să se întîmple, şi patosul lui Mîndrilă de la
palme şi iartă — ceea ce, de altmintrelea, este o in­
sfîrşitul nuvelei ar fi trebuit să oprească pe dl. Sanie-
levici să pună, în tabloul său, în faţa acestei mici capo­ tervenţie inoportună a autorului în opera sa.
dopere, nedreptele sale cuvinte „beţie, adulter, o m o r " . în Vîntul — cea mai slabă nuvelă a d-lui Sadoveanu,
In Cei trei e o concentrare şi o ştiinţă de alcătuire fără pentru că autorul se joacă cu personificări nenaturale
samăn : e vorba de un adulter, de trei bărbaţi care se — „beţia" poate însemna că „vîntul", pe lîngă alte
luptă pentru o femeie, şi nimic nu e spus de autor, to­ lucruri şi fiinţe, ce întîlneşte în goana sa, dă şi peste
tul se simte ca o fatalitate puternică, e ceva în na­ d. Cinste Politică beat, o creaţiune iarăşi nenaturală ?
tură, în vorbe, în atitudini, din care trebuie să izbuc­ în Cinele — eroul este acest animal, un cîne în­
nească o mare nenorocire. [...] durerat, o „durere înăbuşită" — în care se simboli­
Şi cînd, în Doi jeciori, ne arată contrastul dureros zează laşitatea omenească, în care vedem cum o mahala
şi revoltător între soarta unui fiu legitim, care chel­ întreagă, oameni serioşi şi gravi, năzărindu-li-se că un
tuieşte banii tatălui său la Iaşi, şi între soarta fiului biet cîine e turbat, îşi uită „respectabilitatea" şi, cu­
nelegitim, care e rindaş în o g r a d ă ; şi starea morală a prinşi de spaimă laşă şi, în acelaşi timp, de ură neîm­
tatălui, care nu e nici destul de "ticălos, nici destul de păcată împotriva cîinelui, care le strică şi liniştea şi
bun — d. Sadoveanu aduce, cred, un argument tare, mai ales gravitatea, îl fugăresc să-1 ucidă : „Ordon !"
cel mai tare, deşi e vechi şi banal, pentru a arăta unde strigă poliţaiul în... exerciţiul funcţiunii. în Cinele nu
poate duce adulterul, un argument mai tare decît dacă vedem „beţia", decît doară în faptul că autorul, des­
ne-ar zugrăvi o viaţă conjugală plină de credinţă. criind pe locuitorii-eroi ai mahalalei, ne vorbeşte şi de
Dar în nuvelele analizate, cel puţin există „beţia" unul care, cînd lua leafa, venea acasă cu capul în piept...
şi celelalte, dacă nu ca temă, c u m am văzut, măcar ca „ C i n e l e " acela e un biet vagabond dezmoştenit, paria
elemente — neidealizate. Dar sînt cîteva nuvele, puse sperietoare a oamenilor aşezaţi. Ce este imoral aici ?
în tabloul sinoptic, care n-au beţia, adulterul, omorul, Şi aproape acelaşi înţeles îl are nuvela Lupul, unde
nici ca elemente şi în care nici nu e vorba de aceste v e d e m cum nişte mahalagii pregătesc şi, în sfîrşit, fac
păcate. o teribilă cruciadă împotriva unui lup. Aici beţia re­
In Necunoscutul, nu e nici beţie, nici adulter, dar zultă din faptul că cruciaţii se concentrează la crîşmă,
e o interesantă problemă ; Un jouisseur, care a făgă­ la clubul lor. Nici nu mai vorbesc de „beţia" din Ionică,
duit odată unei fete că are să o ia de nevastă şi a în care un băiat rătăcit în noaptea de Anul Nou ajunge
uitat-o, simţindu-se pe moarte, caută un suflet căruia la un podar, unde se dezgheaţă, mănîncă şi bea cu gaz­
dele, c u m face toată lumea la Anul Nou. [...]
să i se destăinuiască şi se adresează preotului de pe
Nici n-avem să încercăm să vorbim de concepţia din
moşia sa. Dar preotul, un biet om simplu, pentru care
Cozma Răcoare, Răzbunarea lui Nour, Cîntec de dra­
n-a existat, de cînd trăieşte, vreo problemă, nu-1 pri­
goste, Şoimii şi Ivanciu Leul. Această din urmă nuvelă,
cepe de loc. Sînt două stări sufleteşti, două lumi aşa
nu-i vorbă, nu face parte chiar din genul celorlalte
de străine... Şi acela se stinge singur, în ceasurile căinţii,
patru, e şi ea zugrăvirea unui caz „ c u r i o s " , g e n în
cînd reînviase.
care autorul, s-o spunem drept, nu reuşeşte, dar are
In Sluga, e zugrăvită laşitatea unui coconaş obraznic totuşi caractere comune cu celelalte patru, care fac
care pălmuise demnitatea servitorului său şi, cînd în parte din genul epic popular, în care se cîntă energia
pădure i se năzare că acesta şi-ar putea răzbuna, inter­ fizică, triumful, extraordinarul, şi al căror caracter ne-
pretează toate mişcările slugii ca suspecte, devine laş realist le fereşte şi de primejdia de a demoraliza şi de
şi umilit. Unde e beţia şi omorul ? Şi unde e lauda slu­ analizarea din punct de vedere ăl concepţiei morale a
gii, că nu asasinează ? Dar sfîrşitul nuvelei este de-a

54 55
autorului. In acest gen trebuie să căutăm ceea ce el rului Năstase pentru jupîneasa sa, în Cintec de dra­
pretinde să dea : descripţii frumoase, personaje extra­ goste. Iar ceea ce numeşte d. Sanielevici „beţie", de
ordinare, descrieri de scene războinice. Ivanciu Leul îi cele mai multe ori se explică prin faptul că subiectele nu­
aminteşte d-lui Sanielevici pe Codreanu. Să zicem că velelor d-lui Sadoveanu, fiind în bună parte luate
are dreptate... Dar ai dreptul să judeci pe Codreanu din viaţa de la ţară, lasă că ţăranii beau, iar lipitorile
altfel decît ca o bucată de epică populară ? Ai dreptul satului beau de sting pămîntul, dar crîşma e clubul,
să judeci pe Taras Bulba ca pe Sufletele moarte ? R o ­ cofetăria, cafeneaua satului, unde se întîlnesc aceşti
manele epice ale lui Sienkiewicz ca pe al său Fără oameni.
dogmă ?
Un singur lucru găsim în bucăţile acestea ale d-lui [Doi critici şi mai mulţi scriitori,
S a d o v e a n u : poezie, descripţii admirabile de natură : în Curentul nou, Galaţi, nr. 2/15
Valea Moldovei, pe care o iubeşte atît de mult acest decembrie 1905.]
cîntăreţ al ţării Moldovei, în Şoimii; sufletul misterios
al nopţii, la începutul Cîntecului de dragoste etc. Nu-i
vorbă, dacă am v o i să cădem în cursă şi să tratăm şi
aceste bucăţi ca pe celelalte, am putea arăta că şi în MIHAIL SADOVEANU :
Răzbunarea lui Nour, şi în Cintec de dragoste se simte ÎNSEMNĂRILE LUI NECULAI MANEA
mila pentru suferinţa omenească, întrupată în femei, (Spre roman)
care ni-s arătate ca victime ale brutalităţii bărbaţilor şi
ale vremii de atunci.
Dintre aceste din urmă patru bucăţi, Ivanciu Leul e [...] Aşadar, însemnările lui Neculai Manea, pe lîngă
cea mai slabă, e chiar falşă, pentru că autorul a proce­ afirmarea obiectivismului d-lui Sadoveanu, marchează
dat faţă cu un subiect mai modern, faţă cu ceva care şi un alt progres — lărgirea cîmpului său de observa­
se apropie de o problemă, ca şi faţă de subiectele sale ţie : zugrăvirea unei pături nouă, a păturii aşa-numiţi-
de epică populară. Ivanciu Leul este o „curiozitate", lor intelectuali, reprezentaţi, în romanul său, prin e x e m ­
tratat însă ca în epica populară. De aceea nuvela nu
plare foarte umile, „provinciale", de un rang inferior.
ne spune nimic, oricît ar voi să aibă ceva din Samson
şi Dalila. Această transplantare a procedeului epicei (Bineînţeles că, avînd să zugrăvească mediul în care
populare în nuvela realistă şi ceea ce rezultă din această trăiesc eroii săi, d. Sadoveanu a zugrăvit încă o dată
confuziune, mai ales cînd autorul are o atitudine amorală mahalaua moldovenească, şi mai bine decît oriunde
faţă cu materia tratată, se vede la d. Sandu-Aldea, în pri­ aiurea.)
vinţa căruia d. Sanielevici are perfectă dreptate. Dar pe lîngă aceste progrese — d. Sadoveanu a mai
Tratarea popular-epică a vieţii de azi s-o lase altora făcut un altul, foarte important.
d. Sadoveanu, căci pe această cale nu poate ajunge la ...Intre stările sufleteşti ale unui o m , unele sînt mai
adevărate creaţiuni de artă. primitive, mai generale şi mai naturale. Mai naturale,
In rezumat, nuvelele d-lui Sadoveanu pun mai în­ în înţelesul că sînt condiţionate mai mult de natură d e ­
totdeauna o problemă morală sau socială. Adulterul şi cît stările sufleteşti superioare, care sînt condiţionate
celelalte păcate sînt elemente secundare, pe cînd la mai mult de împrejurările sociale. S-ar putea zice că
alţi scriitori, fără a înceta să fie morali, ele formează primele capitole a l e psihologiei ţin mai mult de d o ­
adesea tema. Iar în privinţa vieţii sexuale, d. Sado­
meniul ştiinţelor naturale, pe cînd ultimele capitole mai
veanu e, poate, prea... cast. In nuvelele sale nu există
mult de acela al ştiinţelor sociale.
o singură pagină de dragoste senzuală; numai într-un
D. Sadoveanu a zugrăvit, pană acum, mai ales stări
l o c — o a l u z i e : Subitul acces de senzualitate a boie-
sufleteşti de prima categorie. Şi cum acestea au rădă-
56 57
cini adînci în natură, d. Sadoveanu, care şi-a dat samă
de acest lucru sau care a avut intuiţia acestui lucru, fundîndu-se în turmă, să trăiască numai pentru dînşii,
a încadrat întotdeauna pe om în natură în aşa fel, încît utilizînd în favoarea lor inconştienţa t u r m e i ; nici des­
natura să explice şi să completeze pe om. De aici, sau tul de buni, pentru ca să pună, ei, pentru concetăţenii
şi de aici, marea însemnătate a naturii în opera acestui lor, scopuri vieţii. Dacă d. Sadoveanu ne-ar fi dat tipul
scriitor şi felul deosebit, unic, cum o zugrăveşte. unui asemenea om, atunci am fi avut seria întreagă :
Zugrăvind pană acum viaţa sufletească superioară jos Leonard Iliescu, la mijloc Manea şi Radianu (în
şi complicată numai incidental, şi nu în bucăţile sale această ordine, căci Radianu e superior lui Manea), sus
cele mai bune — împrejurările sociale, acele care ex­ omul bun, luptătorul idealist. Am fi înţeles atunci şi
plică această viaţă ocupau un l o c neînsemnat în opera mai bine că... speciile mijlocii, într-o societate ca aceea
d-lui Sadoveanu. zugrăvită de d. Sadoveanu, sînt menite distrugerii...
Zugrăvirea acestor împrejurări este un alt progres Aiurea, unde există o adevărată viaţă socială, so­
al d-lui Sadoveanu şi mai cu samă priceperea influenţii cietatea însăşi dă tipurilor mijlocii scopuri în viaţă, ba
lor asupra personajelor. poate feri de degradare chiar tipuri inferioare ca L e o ­
Dacă în Floare ofilită d. Sadoveanu ne arată o parte nard Iliescu. Aiurea, societatea nu e o juxtapunere de
din împrejurările sociale care lucrează asupra eroilor indivizi, ca la noi. Aiurea diferitele forme de solidari­
săi, el nu-şi dă destul de bine samă de rezultatul aces­ tate — de la societăţile de muzică pană la partidele
tei influenţe asupra acelor eroi. D. Sadoveanu ne arată politice întemeiate pe interese sociale — sînt tot atî-
perfect, în acel roman, ce victimă a lui Negrea este tea îngrădiri, care nu lasă pe om izolat, iar izolarea e
nevasta acestuia, dar nu ne arată ce victimă vrednică cel mai mare duşman al omului : Un sociolog, făcînd
de milă este acest Negrea însuşi, omul acesta viţios, statistica sinuciderilor, a constatat că ceea ce fereşte
călăul nevestei sale. Dacă Tinca este victima lui N e ­ de sinucidere este îngrădirea în asociaţii — de orice
grea — lucru uşor de văzut — apoi Negrea este şi el natură ar fi ele.
victima unui călău anonim — anonim, căci nu e un Această concepţie, sau această intuiţie, a dependen­
o m , ci un întreg complex de împrejurări, din care unele, ţii omului de societate, a adus un mare serviciu d-lui
c u m spuneam, le zugrăveşte şi d. Sadoveanu. Sadoveanu, căci un scriitor, care-şi dă samă de toate
A c u m însă, în însemnările lui Neculai Manea, d. înrîuririle suferite de om de la societatea în care tră­
Sadoveanu nu numai că zugrăveşte împrejurările so­ ieşte, poate vedea mai adînc în viaţă.
ciale, în care trăiesc eroii săi, ci arată şi chipul cum Din această cauză, cu o intrigă tot atît de banală
aceste împrejurări lucrează asupra acestor eroi. Şi să ca şi aceea din Floare ofilită, însemnările lui Neculai
se observe ce puţin l o c ocupă natura aici, unde, ca şi
Manea sînt atît de interesante ! Interesul care nu vine
în nuvelele d-lui Brătescu-Voineşti, ea nu prea are ce
de la intrigă (într-o operă de artă el vine numai într-o
explica.
mică măsură de la intrigă) vine aici de la semnificaţia
In Însemnările lui Neculai Manea, d. Sadoveanu ne pe care scriitorul o dă vieţii zugrăvite, căci nu e vorba
arată dezorganizarea sufletească a doi oameni, Necu­ de lucrurile care se întîmplă unuia sau altuia, ci de un
lai Manea şi Ion Radianu, dezorganizare care-i duce, fapt mult mai interesant, pentru că autorul pune o în­
pe unul la amorţirea simţului moral, pe altul la viţiu semnată problemă, pentru că el ne arată cum o întreagă
şi la moarte. Scriitorul ne arată cum aceşti doi oameni, stare de împrejurări lucrează asupra unor biete fiinţe
neavînd nici un scop în viaţă, n-au ce face cu puterile omeneşti. Personajele, aici, sînt nişte „subiecte" asupra
lor sufleteşti, care, neutilizate, se întorc împotriva lor cărora experimentează un întreg complex de împreju­
şi-i distrug. Şi aceasta, din pricină că ei nu sînt nici rări, în care trăim cu toţii. Cunoscuta definiţie a artei
destul de răi, ca tînărul Leonard Iliescu, pentru ca, c o n - ca o „critică a vieţii" se poate aplica perfect acestui r o ­
man al d-lui Sadoveanu.
58
59
d-sa ştie ca nimeni altul să aducă în scenă oameni vii.
D. Sadoveanu are puternică viziunea gesturilor, prin
Pentru frumuseţea operei, aş fi dorit ca Radianu, care personagiile îşi vădesc mişcările sufletului lor. S-ar
în care striga toată durerea ce rezultă din această stare
zice că această viziune îl tiranizează, că d-sa nu poate
de lucruri, să aibă o vervă strălucită, o ironie nimici­
să nu vadă cum se comportă personagiile, care intră în
toare, la înălţimea exasperării sale răutăcioase... Dar
scenă.
poate că această coardă lipseşte lirei d-lui Sadoveanu.
Cînd Ancuţa a auzit ce bărbat aprig şi ce cuceritor
Dacă d. Brătescu-Voineşti, în schiţa de roman care
de femei a fost Neculai Isac de la Bălăbăneşti în tine-
se numeşte În lumea dreptăţii, ne arată cum se distrug,
învinşi în luptă, cei superiori, dar fără destulă energie, reţele Iui — ea „ş-a înălţat sprîncenele zîmbind, ş-a
tocmai din cauză că sînt superiori; d. Sadoveanu, în potrivit mărgelele de la gît şi cîrligele de păr la ure-
însemnările lui Neculai Manea, ne arată cum exemplare chiuşi, şi cînd văzu pe mazîl că se întoarce spre noi,
din aceeaşi categorie (de pe o treaptă inferioară), cînd îi trecu pe dinainte uşurel, mlădiindu-se cum ştia ea
n-au un scop în viaţă, se dezorganizează sufleteşte tot că-i şade bine".
din cauza relativei lor superiorităţi. E acea stare sufletească pe care a indicat-o Flaubert
în cunoscutul pasagiu unde ne arată pe M-me Bovary
[Viofa românească, laşi, nr. 3/ impresionată de un ilustru decrepit, căruia îi mersese
februarie 1908.] vestea că a fost amantul reginei Măria Antoaneta cu
vreo jumătate de veac în urmă. E acea trezire a coche­
tăriei oricării femei adevărate, cînd simte masculul de
rasă — fie şi beneficiind numai de faima gloriei tre­
MIHAIL S A D O V E A N U : DUMBRAVA MINUNATĂ şi cute — pe care d. Sadoveanu a redat-o, nu discursiv,
FÎNT1NA DINTRE PLOPI ci numai prin gesturile femeii, atît de scurt, atît de su­
gestiv şi atît de conform cu categoria socială din care
face parte Ancuţa.
D. Sadoveanu este un prozator, în opera căruia gă­ Să se observe că, în desfăşurarea logică a povesti­
sim cele mai multe documente din viaţa noastră tre­ rii, acest pasagiu nu este indispensabil —• dar adaogă
cută şi prezentă, şi în acelaşi timp un poet, în înţe­ atît de mult la impresia realităţii. Asemenea detalii
lesul în care întrebuinţăm acest cuvînt cînd vorbim, de însă nu vin unui scriitor care compune „din c a p " : tre­
pildă, de Eminescu. Poeţii noştri merituoşi — cei mai buie să le vezi atunci cînd scrii — şi nu le vede decît
mulţi — sînt „prozatori" în comparaţie cu acest nuve­ acela care are halucinaţia creatorului.
list.
Iată o altă „figură în text", tot din această bucată :
Acest caracter al operei te ispiteşte să întrebuin­ După ce Marga, eroina tragediei, s-a înţeles cu Necu­
ţezi, în caracterizarea multor bucăţi ale sale, termeni lai Isac să-1 aştepte noaptea la fîntîna dintre plopi —
contradictorii, să vorbeşti de lirismul lui obiectiv şi de pe punctul de a se despărţi de el, mişcată, ezitantă,
obiectivismul lui liric. aţîţată, cochetă, neştiind, cum s-ar zice, „să-şi dea o
Dumbrava minunată este, după părerea noastră, una continenţă" —, „se răsucea uşor în loc, la dreapta şi la
din cele mai încîntătoare combinaţii de realitate şi stînga, mlădiindu-şi mijlocul şi privindu-şi cu stăruinţă
poezie. [...] ciuboţelele". Cine cunoaşte viaţa şi mediul zugrăvit de
Fîntîna dintre plopi este una din creaţiile d-lui Sa­ d. Sadoveanu, îşi dă samă de valoarea observaţiei şi de
doveanu în care apar mai armonios şi nuvelistul şi poe­ exactitatea picturală cu care a redat gestul.
tul din d-sa. Iar cînd, în sfîrşit, Neculai Isac a isprăvit povesti­
Ca nuvelist, d. Mihail Sadoveanu n-a dat drumul în rea eroicului său fapt de dragoste, comisul Ioniţă, c o n ­
lume unor tipuri populare, ca de pildă Caragiale — de temporanul şi prietenul său de tinereţă, mîndru de is-
altmintrelea, unicul nostru creator în genul acesta. Dar
61
pravile mazilului, care se răsfrîngeau şi asupra sa, „ m o r ­
în astfel de pasagii poezia e în lucrul zugrăvit. Nici
măi ceva şi se uită cu fudulie în juru-i". D. Sadoveanu
o atitudine din partea poetului. Iar cînd ia atitudine,
n-a putut să nu observe şi aceist gest. Şi scena s-a c o m ­
plectat şi a devenit mai vie. ea este exprimată tot prin fapte, dar printr-o anume
combinare de fapte, şi prin fine procedee de stil. [...]
Dar ceea ce formează mai ales farmecul Fîntînei
Dar procedeul cel mai des, şi care este felul obişnuit
dintre plopi, ca de altmintrelea al întregii opere de
mîna întâia a d-lui Sadoveanu, este poezia acestei bu­ al d-lui Sadoveanu de a trata natura, este descoperirea
căţi. şi evocarea corespondenţei dintre ea şi om : zugrăvirea
ei ca o cauză ori ca o expresie a sufletului omenesc, p o ­
Această poezie nu este, fireşte, direct subiectivă.
tenţarea impresiei ce ne-o dă ea prin adaosul impresiei
Ea se datoreşte şi realităţii zugrăvite, şi felului cum
luminează d-sa această realitate. produsă de viaţa omenească, şi invers.
Viziunea (care este o făgăduinţă de bucurie pentru
D. Sadoveanu zugrăveşte cu predilecţie lucruri în-
Neculai Isac) alcătuită din imaginea de o clipă a Mar-
cîntătoare prin ele însele. Natura din Dumbrava mi­
găi şi din o altă imagine, tot atît de încîntătoare şi tre­
nunată, sufletul copilului din acea bucată, incidentele
de acolo... Hanul din Fîntîna dintre plopi, Valea M o l ­ cătoare, a naturii : „Atunci mai privii cea din urmă
dovei, mazilul şi povestea lui de dragoste, Ancuţa cea oară îndărăt. în vîrful plopilor, la fîntîna singuratică,
mlădioasă, enigmatica Marga, tip înrudit cu Chiva din lucea asfinţitul. Iar în umbră dedesubt stătea Marga, cu
Păcat boieresc... mîna streşină la ochi. Mi s-a părut ? A fost o arătare ?
Am zărit-o numai o clipă, cît a ţinut şi lucirea soare­
Bineînţeles, această frumuseţă a realităţii nu în­
lui de deasupra."
seamnă că d. Sadoveanu îşi alege subiecte gingaşe. în
aprigul Neculai Isac nu e nimic tandru, şi cu atît mai în noaptea cînd Neculai Isac întîlneşte pentru a doua
puţin în troglodiţii din faimoşii Bordeieni, în ochii că­ şi cea din urmă oară pe Marga — în noaptea în care ea
rora, însă, d-sa descopere un punct de soare. Afară de va muri, iar el va rămînea pentru totdeauna estropiat —,
copii, subiect prin natura lui gingaş, d. Sadoveanu îşi luna pe sfîrşite „ieşi în răsărit ca un ochi de spaimă",
ia, din contra, subiectele din întîmplările tragice, în asupra lanurilor pustii. Cînd apoi Neculai Isac e în pri­
orice caz grave, ale vieţii. mejdie de moarte, „ p e mirişti luna ştirbă vărsa o lucire
Sentimentele pe care ni le evocă, de obicei profunde slabă".
şi grave, sînt şi ele „ p o e t i c e " . Aceste sentimente sînt Aceasta nu e un truc al scriitorului. Procedeul e
în primul rînd sentimentul trecutului şi al naturii — şi sţrîns legat cu întreaga sa atitudine faţă de realitate.
acela al vremelniciei lucrurilor omeneşti, care dă un D. Sadoveanu nu este un realist, care face „anchete" şi
caracter atît de patetic celor mai frumoase bucăţi ale consemnează rezultatul observaţiilor în carnetul de bu­
acestui scriitor. zunar, pentru a da, apoi, „felii de viaţă". La d-sa o i m ­
D. Sadoveanu este un pictor strălucit al naturii. Cu- presie fundamentală şi dominantă cheamă şi combină, ca
vîntul acesta nu e van aici. D-sa ştie să dea prin cu­ un regulator al procesului de creaţie, elementele împru­
vinte — cît pot da cuvintele — aspectul pictural al lu­ mutate de la natură, pe care apoi, în bucăţile cele mai
crurilor. Fîntîna cu apa în faţă, în care se oglindeşte bune, le redă de obicei mai mult prin impresii. în
frunzişul unor plopi : „Cotii după colnic ; şi dintr-o dată nuvela care a dat titlul volumului Neagra Şarului, ie­
ni se înfăţişă, într-o văiugă verde, o fîntîna cu colac runca cea măruntă şi ageră, Bistriţa agitată şi apoi
de piatră între patru plopi. E un l o c tainic şi singuratic. năvalnică, femeia pătimaşă, cei doi bărbaţi aprigi, ae­
A p a neclintită aproape de ghizdele parcă avea în ea rul vrăjitoresc al bătrînei, care încă vibrează de amin­
ceva viu : mişcarea măruntă şi necontenită a frunzişu­ tiri vinovate, aţîţarea şi încordarea eroului — toate
rilor". dau una şi aceeaşi impresie de nelinişte, de mister şi
de tragic.
62
63
Dar cel puţin aici scriitorul este explicit, dacă se
dovei). Ca un fior adînc din depărtări de ani şi din nemă­
poate spune astfel. El are însă bucăţi unde realităţile
surate depărtări ale zărilor, tremura vestea cumplitei
abia ne sînt arătate, ori, mai exact, indicate, ca de pildă
primejdii." Dar uneori o simplă impresie de natură îi vor­
Codrul. înţelegem că femeia pădurarului iubeşte pe
boier, cu conştiinţa vinei şi cu siguranţa catastrofei; beşte d-lui Sadoveanu de trecut : „Şoaptele frunzelor
înţelegem că bărbatul ştie ori presupune şi că se teme păreau în adevăr tremurarea unui suflet, creşteau din
de omorul pe care va trebui să-1 f a c ă ; înţelegem la arbor în arbor, din ramură în ramură, scădeau, se depăr­
urmă că boierul a fost omorît — dar înţelegem numai tau, spuneau ceva neînţeles, ceva foarte vechi, parcă, şi
— şi toate acestea pe fondul unor impresii de la o foarte trist".
natură tot atît de misterioasă. Locul unde se desfăşoară întîmplările povestite de
Un alt sentiment puternic din opera d-lui Sadoveanu d. Sadoveanu, atît cele din trecut, cît şi cele de astăzi,
e acel al trecutului, care, la acest scriitor, e îmbinat este această vale a Moldovei, cînd necesitatea subiec­
de cele mai multe ori cu acel al naturii. In această tului nu cere numaidecît altul. Iar vremea în care se
privinţă e caracteristic cel mai bun roman al său, unul petrec mai toate aceste întîmplări este toamna. Trecu­
din cele mai impresionante romane istorice din cîte am tul, Valea Moldovei şi Toamna sînt cele trei izvoare
cetit, mai frumos prin poezia sa decît triologia lui Sien- mai însemnate şi expresia cea mai obişnuită a melan­
kiewicz, care are alte merite superioare — Neamul Şoi- coliei care dă un farmec atît de pătrunzător operei d-lui
măreştilor. Aici Moldova veche, cu zimbri prin poieni în Sadoveanu.
asfinţituri, cu castori care bat ca cu nişte maiuri în
inima pădurilor nesfîrşite şi tainice, ne dă impresia na­
turii abia zbicită de apele potopului. Realităţile pe care le încadrează d. Sadoveanu în
acest decor şi le aureolează cu aceste sentimente sînt,
Dar uneori sentimentul trecutului şi sentimentul na­
turii se confundă şi se traduc unul prin altul, reducîn- de obicei, şi anume în partea cea mai bună şi mai trai­
du-se oarecum la unitate prin tonalitatea lor comună, nică a operei sale, fiinţele şi lucrurile primitive, „ n a ­
care este melancolia. turale", cît mai puţin atinse şi schimbate de civilizaţie,
Iată nimbul, în care apare pe scenă Neculai Isac : cît mai la adăpostul fluctuaţiilor de la suprafaţa vieţii,
„înspre munţi erau pîcle neclintite: Moldova curgea oamenii legaţi de p ă m î n t : ţărani, răzeşi, călugări, ma­
lin în soarele auriu, într-o singurătate ş-într-o linişte ca halaua patriarhală moldovenească, oameni din trecut din
din v e a c u r i ; şi cîmpurile erau goale şi drumurile pustii toate clasele sociale, copii, prin vîrsta lor fiinţe mai
în patru z ă r i ; iar călăreţul pe cal pag parcă venea spre primitive şi mai naturale şi, în sfîrşit, fiinţele necu-
noi de demult de pe depărtate tărîmuri." vîntătoare.
întinderea goală şi liniştea naturii îi dau d-lui Sado­ Această lume d. Sadoveanu o zugrăveşte în toată
veanu impresia melancolică a trecutului, iar trecutul îi cunoştinţa de cauză, ca ceva foarte obişnuit şi foarte
dă impresia, tot melancolică, a întinderilor îndepărtate. familiar, ca un clasic sau, din cauza culorii şi a deta­
Spaţiul devine timp, măsurat în veacuri. Şi toată bucata liului, ca un realist. Pentru d-sa această lume e lumea
este cîntată pe aceeaşi cheie. Viziunea spaţiului ca trecut sa proprie, nu un refugiu ca pentru romantici. D-sa
e tot atît de impresionantă (şi oarecum justificată prin se simte în ea acasă, mai acasă decît în lumea în care
fapte) în Toamna, unde iobagul — ţăranul etern — înain­ trăieşte. Comparaţi pe d. Sadoveanu cu romanticii noş­
tează, semănînd, pe fondul tragic al unui apus însîngerat tri, cînd îşi iau subiectele din lumea de la ţară. A c e ş ­
„venind din trecut". Iar în Vremuri de bejenie, găsim tia se vede bine că o cunosc de departe. Cînd o sim­
exprimată analitic această impresie complexă : „ D o m o l şi
patizează, o zugrăvesc cu o mirare entuziastă şi cu o
greu, trecînd prin amărăciune şi lacrimi, venea sunetul
bunăvoinţă recunoscătoare pentru calităţile excepţionale
(buciumului care vestea năvălirea tătarilor pe valea M o l -
ale poporului. Cînd o dispreţuiesc sau o urăsc, o zugră-

64
65
vesc ca pe o turmă de bestii rele. Ei nu vor zugrăvi un ţăran cultivat şi atîta tot. D. Sadoveanu nu e ţăran
niciodată pe Ancuţa şi pe muşteriii ei realist, liniştit, (nici n-a trăit la ţară), nu scrie ca un ţăran.
normal, ca d. Sadoveanu. Iar limba lor, pe care, pentru Apropierea de Neculce ni se pare mai justificată.
ocazie, ei voiesc s-o facă cit mai românească şi mai popu­ Neculce, hatman, războinic, colector de balade în proză
lară, devine prea populară şi prea românească. Ei între­ (O samă de cuvinte, din care poeţii noştri glorificatori
buinţează un vocabular căutat, trop nature, care nu e ai trecutului s-au alimentat mai mult decît o dată), scrii­
cel firesc al scriitorului şi care, astfel, are ceva din tor colorat, evocator al trecutului, fire cu o adîncă
„haina naţională" a tîrgoveţilor. rezonanţă poetică — poate fi în adevăr un înaintaş al
în realismul observaţiei, d. Sadoveanu e ca Creangă, d-lui Sadoveanu.
ca Slavici, ca Brătescu-Voineşti şi ca Duiliu Zamfirescu, înaintaşii săi adevăraţi, însă, cred că sînt alţii, în
care — sau cînd — zugrăvesc viaţa claselor lor res­ afară de literatura noastră cultă — căci d. Sadoveanu
pective. are dreptate, cînd îşi caută predecesorii aiurea decît
Dar dacă este realist în observaţie, d. Sadoveanu e în literatura noastră de la Conachi pînă la Eminescu,
un romantic prin sentimentul ce se degajează din opera căreia nu-i datoreşte mai apreciabil decît doar achiziţiile
sa, prin melancolia nostalgică, pe care i-o trezesc vre­ limbii literare.
murile, locurile şi oamenii zugrăviţi. Am sugerat mai sus apropierea dintre Fîntîna dintre
Cum se explică fizionomia aceasta a d-lui Sado­ plopi şi cîntecele bătrîneşti.
veanu, unică în literatura noastră ? Am putea găsi în opera sa bucăţi şi mai asemănă­
într-unui din rarele momente, cînd acest scriitor vor­ toare cu poezia epică populară şi credem că cetitorul,
beşte despre el însuşi, l-am auzit spunînd că înaintaşii care urmăreşte cu înţelegere scrisul d-lui Sadoveanu,
săi literari sînt Ion Neculce şi Creangă. îşi va aminti destule p o e m e ale lui de felul acesta.
In privinţa lui Creangă, cred că nu are dreptate d e - Să ne oprim un moment asupra Dumbrăvii minu­
cît într-o mică măsură. Cred că d. Sadoveanu confundă nate, în comuniunea cu natura din această bucată se
admiraţia cu înrudirea.
simte cu putere sentimentul din Mioriţa. Tema e alta;
Creangă e un realist; d. Sadoveanu e mai mult un
nu e vorba de moarte. Dar materialul, concepţia, sînt
poet. Literatura populară, la care putem raporta ceea
aceleaşi. Acelaşi sentiment de contopire cu natura, aceeaşi
ce e popular în Creangă, e snoava, proverbul, strigă-
duioşie a omului pentru natură, aceeaşi încredere în
tura — şi nu şi basmul, cu toate că a scris basme. Opera
bunăvoinţa fiinţelor necuvîntătoare — aceeaşi frămîntare
lui strict personală — Amintirile, Moş Nichifor Coţcariul,
cu tot ce poate da un sprijin omului în marea singurătate
Isaiia Duhu, Moş Ioan Roată etc. — n-au nici un element
de basm. Iar în basme, Creangă sacrifică cît poate mira­ a naturii.
culosul — realului. Apoi snoavele, proverbele, strigăturile „Munţii mari", „păsărelele mii", „stelele făclii", care
sînt, fără îndoială, creaţii ale clasei ţărăneşti ca atare, sînt martorii sufletului omenesc, cătră care se îndreaptă
datorite în cea mai mare parte oamenilor aşezaţi şi acest suflet neliniştit şi care iau parte la viaţa omului,
anume plugarilor. Literatura d-lui Sadoveanu însă, întru- au corespondenţa lor — şi în acelaşi sens — în fiin­
cît o putem raporta la literatura populară, nu are nimic ţele pe care le întîlneşte Lizuca. Nu lipseşte nici prie­
din snoave, din proverbe şi din strigături, ci în primul tenul năzdrăvan Patrocle, care în baladă e oiţa bîrsană
rînd din cîntecele bătrîneşti şi în al doilea din doine. Iar şi care aiurea, în înfăţişarea lui de apărător viteaz, e
cintecul bătrînesc nu e produsul ţăranului ca ţăran, nu Doica.
a izvorît din viaţa socială a plugarului. E, în genere, Dar nu simţiţi că literatura d-lui Sadoveanu se d e o ­
preamărirea eroismului, indiferent de clasa socială. sebeşte de a oricăruia altul şi că are amploarea unei
Şi-n adevăr Creangă este un ţăran foarte talentat, întregi literaturi, a literaturii întregi a unui popor —
care scrie o literatură foarte personală, dar ca ţăran, ca ca şi cea populară ?

66 67
Familiaritatea lui cu lucrurile naturii şi ale trecutu­ care-1 întîlnesc aproape în fiecare zi — un om ca toţi
lui — de unde realismul s ă u ; nostalgia lui profundă oamenii, cu preocupări şi ocupaţii banale, ca fiecare
pentru aceste lucruri familiare — de unde romantismul dintre noi. Dar nu despre acest om e vorba aici, ci des­
său ; comuniunea lui cu natura — această tainică legă­ pre altul, despre acela în care vorbeşte mai mult decît
tură a lui cu ceva atît de mare şi de profund ; în sfîr- un om trecător, în care vorbeşte un popor — aşa cum
şit, limba lui naturală, bogată, întreagă, totul ne dă în iubire vorbeşte specia.
impresia că în d. Sadoveanu vorbeşte mai mult decît Acest popor a vorbit adesea patetic, aşa de patetic
o scurtă şi trecătoare experienţă individuală. cum nu poate vorbi decît bucuria şi durerea milenară
După mamă, d. Sadoveanu e de pe apa Moldovei şi a unei rase. A vorbit prin unii reprezentanţi ai lui de
din acea clasă care stă legată de pămînt veacuri după elită, prin păstorul care a creat Mioriţa, prin viteazul
veacuri — iar fiii se aruncă de obicei în partea mamei, care a cîntat pe Toma Alimoş. A c u m vorbeşte prin
şi cazul care ne interesează acum confirmă această ve­ d. Mihail Sadoveanu, urmaşul lor.
che constatare. Ceea ce la înaintaşi e melodie simplă, la urmaş^ e
Valea Moldovei, cu oamenii, cu dumbrăvile şi cu apele rafinat ca-n Dumbrava minunată, e complicat ca-n Fîn­
ei, el o cunoaşte de mult. In alte încarnaţii, el priveşte tîna dintre plopi, e armonizat, orchestrat — şi încor­
de veacuri aceiaşi munţi albaştri în zare şi aude aceleaşi porat în concepţia sa personală.
clopote „stînse". Impresiile, pe care le redă acum, le-a Tot ce este adînc impresionant în opera d-lui Sado­
simţit prin toţi înaintaşii săi. El exprimă astăzi în litera­ veanu şi răscoleşte tainiţele sufletului nostru se dato­
tură ceea ce au simţit atîtea rînduri de oameni. El dăru­ reste acestui „noian îndepărtat".
ieşte generos ceea ce-au adunat atîtea generaţii. Cînd vor­
beşte de oamenii de; odinioară şi de cei de azi ai pămîn- [Viaţa românească, Iaşi, nr. 1 din
tului, îl cred, căci „toate au fost scrise în inima sa". ianuarie 1923.]
Desigur, fiecare om are tot atîţia strămoşi ca oricare
altul. A ş a e, dar cei mai mulţi dintre noi am trecut, în
diferitele noastre incarnaţiuni ancestrale, prin atîtea MIHAIL S A D O V E A N U : ŢARA DE DINCOLO DE
medii deosebite, încît impresiile variate s-au suprapus,
NEGURA
s-au amestecat, şi dacă aceasta ne-a subţiat poate
mintea, ne-a răpit posibilitatea adîncirii aceleiaşi im­
presii. 1
Ţara de dincolo de negură e una din cărţile cele mai
Apoi, stăruirea în acelaşi mediu nu este, fireşte, de
plăcute ale d-lui Sadoveanu. Dacă mi s-ar cere să aleg
ajuns ca să-ţi cînte în suflet Fîntîna dintre plopi. Mai
cinci volume din cele patruzeci ale sale, negreşit că
este nevoie de o excepţională sensibilitate. Pietrele Ce­
Ţara de dincolo de negură, ar face parte din ele. [...]
tăţii Neamţului stau de şapte sute de ani nesimţitoare
In acest v o l u m d. Sadoveanu a pus tot ceea ce are
lă cea mai splendidă privelişte...
mai bun în bagajul său de fapte : natură, oameni ai na­
Iar pe lîngă sensibilitatea acumulată mai e nevoie
turii şi trecut. Şi toată perfecţia artei sale, ajunsă la
şi de talentul de a spune. In d. Sadoveanu, sensibilita­ maturitate.
tea acumulată a rasei a găsit glasul cel mai armonios. Nu numai puşcaşii şi pescarii sînt oameni ai naturii,
îmi dau perfect samă de ceea ce este insolit şi chiar ci toate personagiile sale, în ipostasul lor de vînători,
nedelicat în acest chip de a vorbi despre un o m , pe chiar cînd sînt recrutate dintre intelectuali. Şi tot aşa
nu numai oamenii vechi evocaţi în cîteva bucăţi, şi nu
1
Aici nu e vorba de „caracterul specific naţional". Acesta numai oamenii primitivi de sub munte şi din bălţile
Se datoreste mediului, în care se dezvoltă un scriitor în cursul
vieţii sale proprii (n.a.). Dunării, sînt din trecut, ci toţi vînătorii săi. Mai întăi

68 69
doveanu este naţional. Şi toată natura noastră, cîmpia,
prin patriarhalismul îndeletnicirii lor şi în al doilea muntele, rîul, balta ; iarna şi vara ; ziua şi noaptea. E
rînd prin ceea ce e ancestral în instinctul care-i duce un cîntec de la început şi pană la sfîrşit, un cîntec
prin munţi şi văi, şi prin bălţile misterioase. Şi, în sfîr- cînd triumfal, cînd melancolic. [...]
şit, trecutul este evocat chiar şi de felul relaţiilor din­ D. Sadoveanu este un pictor şi un poet al naturii.
tre vînători, cu camaraderia lor simplă, cu poveştile şi Şi amîndouă în acelaşi timp. Dar ceea ce e mai impre­
„minciunile" vînătoreşti — în adunările lor prin case sionant — dacă se poate face disociaţia — e poetul.
mobilate ca pe vremea dacilor — cu „cuconu' Nicu", D. Sadoveanu ne dă imagini picturale de natură, dar
cu pădurari ieşiţi de prin tainiţele codrilor şi cu acea mai cu samă îşi exprimă sensibilitatea, senzaţiile ce i
egalitate între „ c u c o n u ' Nicu" şi pădurar, datorită meş­ le dă natura. Şi cu aceasta, ne trezeşte, ne lămureşte,
teşugului vînătoresc, care, suprimînd ierarhia socială, ne exprimă la maximum şi sensibilitatea noastră în faţa
întoarce pe om la natură şi primitivitate. naturii.
Domeniul favorit al d-lui Sadoveanu e trecutul. Chiar Din acest punct de vedere s-ar putea zice că e un
şi din prezent, d-sa preferă trecutul, ceea ce poartă psiholog, un „analist" al senzaţiilor noastre — spre
semnele şi caracterele trecutului. In alţi termeni, d. Sa­ uzul nostru. Un descoperitor, şi pentru noi, al sensibili­
doveanu este un epic prin excelenţă. Aceasta se vede tăţii noastre. Expresia sa strălucitoare ne dă senzaţia,
şi în „compoziţia" sa, căci d-sa pune foarte rar acţiu­ chiar şi atunci cînd imaginea e picturală.
nea la timpul prezent. D. Sadoveanu cultivă mai mult Eminescu ne-a dat imaginea naturii; ne-a dat na­
povestirea decît dramatizarea (la aceasta contribuie şi tura transfigurată „eminescian" ; ne-a dat natura ca o
lirismul său). expresie a sufletului său ; ne-a dat, mai rar, efuziu­
Dar trecutul este atît de mult muza d-lui Sadoveanu, nea sentimentelor lui pentru natură.
încît d-sa nu se mulţumeşte cu impresia normală, de Hogaş ne-a dat imaginea naturii şi explozia senti­
trecut al vînătoriei şi al împrejurărilor ei. Trecînd peste mentelor pentru natură.
raportarea faptelor vînătoreşti actuale, d. Sadoveanu
D. Sadoveanu ne dă şi admirabile imagini de natură,
imaginează vremuri imemoriale şi misterioase. [...] Cele
şi natură sadovenizată, dar mai ales senzaţiile sale.
mai frumoase descripţii de natură — nu descripţii : cu-
Ceea ce e mai frumos în Hogaş face concurenţă pic­
vînful descripţie e sărac pentru poezia d-lui Sadoveanu
turii. Ceea ce e mai frumos în d. Sadoveanu e mai in­
— cele mai frumoase evocări de natură ale sale sînt
tern decît să facă concurenţă numai picturii; e poezie
misterioase.
pură.
Sentimentul acesta al misterului îl face pe d. Sado­
Imaginea lui Hogaş e dubletul personal şi fastuos
veanu un atît de pasionat peregrin prin bălţile Dună­
al lumii din afară. Senzaţia d-lui Sadoveanu e contin­
rii şi ale cîmpiei. Viaţa intensă şi tainică din bălţi, unde
genţa lumii externe cu lumea internă. E punctul unde se
asişti parcă la originea vieţii, şi viaţa tot atît de imensă
întîlnesc şi se contopesc cele două lumi. E o stare
şi neeunoscută a miriadelor de paseri migratoare, care
obiectivă şi foarte subiectivă totodată — în comparaţie
acopăr primăvara cerul întregului emisfer de nord în
cu obiectivitatea imaginii şi cu subiectivitatea senti­
drumul lor spre mările singuratice, această viaţă pe
mentului — pe cît se pot aplica aceşti termeni absoluţi
lîngă care cea cunoscută nu este nimic, este evocată
la lucruri atît de relative.
de d. Sadoveanu cu un sentiment adînc şi înfiorat.
In această particularitate ni se pare că stă originali­
Şi în bucăţile acestui v o l u m — ca şi în toată opera tatea d-lui Sadoveanu ca poet al naturii — şi lirismul său
s a ^ — d. Sadoveanu a evocat aceeaşi viaţă a noastră, obiectiv, noţiune contradictorie, dar pe care nu o poţi
viaţa care nu se schimbă, ori se schimbă mai puţin, ocoli cînd vorbeşti de creaţia sa, noţiune pe care am ilus­
viaţa oamenilor legaţi de pămînt şi de obiceiuri, şi în­ trat-o şi altă dată cînd nu era vorba de natură, ci de
frăţiţi între ei prin pămînt şi prin obiceiuri. Şi ne-a viaţa în genere.
evocat mai ales natura noastră, căci peisagiul d-lui Şa-

71
70
Această contingenţă — în senzaţie — a naturii şi a
sufletului este şi cauza acelui sentiment de comuniune
cu natura din opera sa, care e calitatea cea mai emi­
nentă a poeziei d-lui Sadoveanu.
Această sensibilitate este, în definitiv, starea psiho­
logică cea mai vie, fiindcă e cea mai fizică. Ea parti­
cipă încă cu mult din acea „iritabilitate", oare este fap­
tul primar în ierarhia psihologică. Ea este antipodul
T1TU M A I O R E S C U
cugetării reci, reflexive. Este „viaţa" prin excelenţă.
[...] (1840—1917)
Am impresia că pe omul acesta de complexiune atît
de puternică natura 1-a făcut anume în proporţii e x c e p ­
ţionale ca să aibă în el un puternic şi fin instrument de Pe Maiorescu, tînărul Sadoveanu îl cunoscuse, aşa cum a
receptare, care să prindă cu delicatele lui antene su­
scris în Anii de ucenicie : „Bătrînul Titu Maiorescu a dat iar
fleteşti tot ce cîntă în natură frumuseţile creaţiei.
semn lui Nicolae Iorga că doreşte să mă vadă. Eram bucuros
Cum am mai spus şi altădată : îmi permit să vorbesc
şi emoţionat în acelaşi timp. Marele critic nu mă chema ca
despre Sadoveanu astfel, pentru că simt bine că nu e
vorba de d. Sadoveanu cel de pe stradă, ci de altcineva. să-mi facă mustrări pentru răutăţile mele.
[...] Cred că acelaşi sentiment l-aş fi avut şi faţă de Emi- [...] A cetit şi volumele mele publicate şi n-are a-mi spune
nescu, dacă aş fi trăit pe vremea lui. Poeţii au, în ade­ decît vorbe bune: nebăgările de samă ici, repetiţiile dincolo,
văr, un dar. Nu e nimic mistic în concepţia mea. E descrieri prea copioase în altă parte pot fi cu uşurinţă înlătu­
simpla constatare că în ei, mai ales în ei, şi mai ales rate la o ediţie nouă. Domnia-sa îmi poate pune la dispoziţie,
în marii poeţi romantici, omul de toate zilele e cu totul dacă vreau, textele cu însemnările sale."
altul decît celălalt din ceasurile rare, dacă voiţi — în­
Datorită lui Maiorescu, veneratului conducător al Convorbi­
trebuinţând terminul foarte figurat! — din ceasurile
rilor de altădată, „ m - a m apropiat de redacţia de atunci a revis­
cînd e „posedat"... Ceea ce nu era, nu putea fi cazul lui
Caragiale, care n-a fost poet în înţelesul acesta. Caragiale, tei", zice Sadoveanu. Aici, în Convorbiri literare, va vedea lumina
la cafenea... era un om extrem de inteligent, un observa­ tiparului nuvela Păcat boieresc.
tor de o luciditate crudă, un infailibil metteur en scene în 1906, Mihail Sadoveanu candidează şi primeşte, pentru
cînd trebuia, şi avea elocuţia, proprie ca şi imitativă, două din cărţile debutului său, premiul Academiei. Candidase,
exactă, definitivă. De aceea nenea Iancu şi I. L. Caragiale printre alţii, şi Ioan A l . Brătescu-Voineşti, cu volumul său, In
erau una şi aceeaşi fiinţă. lumea dreptăţii. Pentru Sadoveanu, rapoartele au fost făcute de
Ion Bianu la Şoimii şi de Titu Maiorescu la Povestiri. Raportul
(Viaţa românească, Iaşi, nr. 10/ lui Titu Maiorescu din martie 1906, publicat apoi sub titlul
octombrie 1926. Textele reproduse
Mihail Sadoveanu (în 1907) în Convorbiri literare, este însă o
după volumul: Scriitori români si
veritabilă şi esenţială pagină de critică literară.
străini, II, 1968, Editura pentru lite­
ratură, p. 73—145.] N. Manolescu afirma în Contradicţia... sa câ unul din para­
doxurile maioresciene este acela al ivirii unor analize magistrale
în articole cu scop precis, imediat. Iată că, şi aici, vocaţia critică
maioresciană a făcut dintr-un raport academic, de natură oca­
zională, un articol memorabil prin robusteţea şi pertinenţa obser­
vaţiilor critice.

73
POVESTIRILE, D-LUI M. S A D O V E A N U declamatorie a frazei, ci, din contră, prin simplicitatea
\ Raport cetit în Academia Română cuvintelor, cari sunt uneori familiare, din cînd în cînd
s pentru acordarea unui premiu dialectale, dar totdeauna întrebuinţate cu o justă gradare
(1906) a nuanţelor — mijlocul cel mai propriu pentru deştep­
tarea emoţiunii artistice.
însă meritul cel mare al nuvelelor şi schiţelor d-lui
Schiţele d-lui Mihail Sadoveanu, atît cele relative Ia Sadoveanu ne pare a fi alegerea momentului psihologic
războiul de la 1877, cît şi cele publicate sub titlul Poves­ în care culminează mai toate. Este pururea un eveni­
tiri, Dureri înăbuşite şi Crîşma lui moş Precu, sunt crea- ment sufletesc hotărîtor, care formează obiectul povestirii
ţiuni de o puternică originalitate, inspirate de intuiţia şi în jurul căruia se grupează şi se cumpănesc celelalte
exactă a unor tipuri felurite, luate de pe toate treptele amănunte, fie că evenimentul este o criză violentă, fie
societăţii noastre, mai ales dintre ţărani şi mici tîrgoveţi, că este amintirea mai temperată a unei turburări, fie
şi exprimate într-o formă perfect adaptată mijlocului că este stabilirea unei linişti finale. Deznodămîntul nu
social descris. [...] este niciodată silit, ci apare ca un rezultat neapărat, oare­
Răsunetul ce l-au deşteptat astfel scrierile d-lui Sa­ cum ea o lege a naturei, şi tocmai prin această înălţare
doveanu la toţi cei ce ştiu să preţuiască o lucrare de impersonală povestirile d-lui Sadoveanu îşi îndeplinesc
artă literară se explică fără greutate. Am menţionat de misiunea morală, care — în afară de orice intenţie a au­
la început originalitatea autorului, originalitate puter­ torului — reiese ca un accesoriu din toate operele de artă
nică atît în concepţiunea, cît şi în fecunditatea ei, intu­ adevărată.
iţia lui exactă şi adaptarea formelor de exprimare la fe­ încheind aici puţinele noastre observări asupra v o ­
luritele împrejurări. Stilul d-lui Sadoveanu este de mare lumului d-lui Sadoveanu, se înţelege de la sine că noi
sobrietate, euvîntul nimerit deşteaptă în cetitor totdeauna conchidem la premierea lui şi exprimăm totodată auto­
imaginea plastică văzută de autor. De aceea şi impresia de rului recunoştinţă pentru mulţumirea ce ne-a cauzat-o
frumuseţe deosebită ce ne rămîne mai ales de la descrie­ cetirea scrierilor sale. Căci aceste scrieri devin cu atît
rile naturei. Ascultaţi, d.e., pe aceasta (pagina 68) : „ î n ­ mai însemnate cu cît sunt manifestarea unui talent
tr-un tîrziu porniră spre lunca mestecenilor. Soarele era curat românesc. Precît ştim, autorul şi-a făcut studiile
pe la toacă. Cum mergeau pe cărarea umedă, lumina le de liceu în Iaşi şi a intrat îndată în cariera administra­
fugea printre ramuri strălucitoare, aurie. în umbrele tivă, în care lucrează şi acum la Bucureşti, fără să fi
tainice, petele de lumină se ştergeau. Păiuşul nalt şi trecut graniţa şi fără să fi fost înrîurit de contactul
galben suna înfiorat de paşi, iarba înflorită t r e m u r a : imediat al unei culturi occidentale superioare.
cosaşii sfîrîiau uscat în verdeaţă, suflări uşoare treceau,
Şi fiindcă astfel d. Sadoveanu s-a arătat stăpîn pe
şi desişurile de frunze se mişcau fîşîind."
un talent original, i z v o r î t d i n fondul propriu al ţării în
Inconştienta onomatopee a rîndurilor din urmă î n ­ care s-a născut, îi dorim de acum înainte întinderea
deplineşte prin sonurile auzite efectul imaginilor vă­ cunoştinţelor prin studii superioare şi înmulţirea sen-
zute. Stilul nu este pretutindeni aşa de îngrijit: pe ici, zaţiunilor, prin contactul cu o civilizaţie mai înaintată,
pe colo se observă oarecare inadvertenţă în repetarea pentru ca să-şi lărgească sfera concepţiunilor şi să fie
aceluiaşi cuvînt. Mica eroare va fi uşor de îndreptat scutit de monotonia în care pot cădea cele mai viguroase
îndată ce d. Sadoveanu îşi va îngădui mai mult răgaz talente dacă rămîn reduse la un orizont prea mărginit.
pentru revizuirea celor scrise.
La un asemenea autor se înţelege de la sine că oa­ martie, 1906
menii vorbesc în limbajul lor firesc, fiecare după carac­
terul său d e o s e b i t : şi dacă produc pe alocurea impresia [Critice, II, E.P.L., Buc, 1967, p,
unei mari adîncimi sufleteşti, nu este prin exagerarea. 469—474.]

74
Deşi bun cunoscător al filozofiei marxiste, spirit dialectic,
plicaţii ale operei de artă prin biografie vor găsi acest
M. Ralea plăteşte, în articolul despre Sadoveanu, tribut deter­
amănunt lipsit de semnificaţie. Pentru noi, însă, el con­
minismului biologic, darwinismului social.
ţine cheia multor explicaţii.
Urmărind situaţia socială a poporului român, criticul afirmă
X i D i n t r e toate componentele sufletului românesc, spi­
categoric: „Ţăranul, haiducul, micul burghez, boierul — iată
ritul oltean manifestă un puternic gust pentru epopee.
etapele formaţiei lente a caracterului românesc." Astfel, Sado­
A c o l o s-a desfăşurat viaţa minunată a haiducilor ro­
veanu ar fi apărut, demiurgic, la „intersecţia amurgului feuda­
mantici. Povestea legendarului Iancu Jianu de acolo ne
lismului cu formarea mediului orăşenesc burghez". Numai că
vine. în ţinutul Gorjului a apărut Tudor Vladimirescu şi
mediul orăşenesc era totuşi firav în operele lui Sadoveanu şi,
cu pandurii săi. Balada romantică a răbunătorului nedrep­
de aici, M. Ralea trage concluzia, de sorginte poporanistă, că
tăţilor, tînăr, voinic, frumos, cu cal năzdrăvan şi ibovnica
„mentalitatea nouă", burgheză, nu s-a creat încă în România.
ispititoare, cu plosca de vin într-o mînă şi cu pistolul
Prin subsumarea realităţii sociale realităţii imagistice a unei turcesc în alta, acolo s-a dezvoltat ca în mediul ei cel
opere artistice (opera lui Sadoveanu), considerată reprezentativă, mai apropiat.
M. Ralea manifesta, în ciuda simpatiei sale teoretice faţă de
Strămoşii au trecut această pasiune strănepotului. A c ­
progres şi clasa muncitoare, o oarecare miopie socială.
ţiunea bunicului haiduc a trecut în urmaş, ca o nos­
M. Ralea nu înţelege, de pildă, motivaţia social-istorică a talgie vagă, ca o chemare misterioasă către această
haiduciei, şi, pornind de la efecte, o explică, psihic, prin „gustul viaţă plină de culoare, de bărbăţie şi de iubire. Sub
epopeilor, al bătăliilor, al bărbăţiei fizice". această formă o găsim, ca o răzbunare tîrzie a unui
în fine, ideea că : „Personalitatea bine definită nu e încă inexplicabil inconştient, în opera lui M. Sadoveanu.
un fenomen românesc", întîlnită în eseul De ce nu avem roman ? Ceea ce aş numi spiritul pandur al marelui scriitor îi
(Viaţa românească, nr. 4/1927) sau în broşura Formaţia ideii de vine fără îndoială de la bunicul său gorjan.
personalitate (Iaşi, Ed. „Viaţa Românească", 1924), a fost dezmin­
Acest element activ, dinamic, aproape marţial, c o ­
ţită atît istoric, cît şi prin opera unor scriitori ca Rebreanu,
există în sufletul său alături de un altul, făcut din
Camil Petfescu, Hortensia Papadat-Bengescu, G. Călinescu etc.
contemplaţie blîndă, pasivă, poetică, din sentimentul
Evident că, genetic, ontologic, Mihail Ralea avea dreptate său pentru natură. [...]
cînd analiza în acea broşură complexitatea noţiunii de „perso­
Cu excepţia lui Grigorescu, cei mai mulţi din pic­
nalitate", exagerarea sa venea însă — în ceea ce-1 privea pe
torii noştri importanţi sînt moldoveni : Luchian, Pallady,
Sadoveanu — din suprapunerea mecanică a acestui fenomen
Pătraşcu, Tonitza, Ştefan Dimitrescu etc. Alecsandri a
bio-psihic peste o structură socială determinată istoric, altfel
creat un gen : pastelurile.
spus, din profesarea unui darwinism social. Eseul lui Mihail
Eminescu a amestecat peste tot natura în poeziile
Ralea despre Sadoveanu este o expresie a ideologiei, în bună
sale. Aceasta nu fiindcă peisajul moldovenesc e mai
parte poporanistă, a revistei Viaţa românească. Cu a sa „grandeur
pitoresc şi mai variat, dar pentru că sentimentul na­
et dScadence".
turii, făcut din contemplaţie, e mai aprbape de sufletul
visător al moldoveanului. La Sadoveanu natura nu apare
într-un aspect pur plastic, p i c t u r a l : culori, linii, c o n ­
tururi. Natura are un suflet care vibrează ascuns. Ea
M. S A D O V E A N U
trăieşte, suferă, consolează sau persecută. Dar inten­
ţiile ei sînt nepătrunse ca şi ale providenţei. In zbu­
ciumul nostru, calmul ei intră că o alinare, în dimi­
într-un interviu publicat mai demult de un ziar, neţile ei radioase triumfăm cu glorie, în crepusculul
M. Sadoveanu începe cu aceste cuvinte : „Sînt născut ei sîntem învăluiţi în zilele de îngropăciune.
dintr-un tată de origine oltean din părţile Gorjului şi
Aceste două elemente native din natura lui M. Sado­
dintr-o mamă moldoveancă". Chiar şi amatorii de ex-
veanu nu sînt numai juxtapuse. Ele intră în relaţiuni,

78
79
se confruntă, se ajută, dau naştere unui compromis sin­ asurzitoare şi confortabilă a marilor industrii nu se for­
tetic. Maurice Barres a scris o dată : „II n'y a rien de mase complet. /Lumea care murea îşi trimitea ultimele
plus beau qu'un paysage travaille par l'histoire". Vorba chemări. Ea nu fusese încă înlocuită. Mediul patriarhal,
aceasta parcă a fost spusă înadins pentru Sadoveanu. semiarhaic, mediul de moşie, de conac, de răzăşie, de
Acţiunile şi reacţiunile între eroul de epopee şi natura mic orăşel evreiesc din Moldova, acelaşi ca pe vremea
dimprejurul său e canavaua pe care sînt brodate este­ bezmanului boieresc continuă să trăiască. Revoluţia in­
tic aproape toate bucăţile sale mai importante. Nicio­ dustrială şi capitalistă nu măturase încă de pe faţa pă-
dată el nu prezintă natura şi omul fără să arate rela­ mîntului idila veche. Această lume în declin, de mari
ţiile dintre ei, niciodată natura nu rămîne neumanizată şi mici moşieri, de ţigani lăutari, de haiduci, de evrei
sau omul neînsufleţit de firea înconjurătoare. Iată două sărmani, de domnişoare languroase şi romanţioase ca
aspecte care revin mereu. O cîmpie strălucitoare de lu­ un vals de Chopin ori ca o noapte cu lună pe lacul
mină. Azurul nu e tăiat măcar de un fîlfîit de aripi. unui castel, de ţărani visători, de mici funcţionari şi
Frunzele copacilor stau încremenite. Am zice liniştea mici burghezi, lume pe care generaţiile viitoare nu v o r
de la începutul lumii. Dar deodată, în acest peisaj neîn­ mai vedea-o, a fixat-o nemuritor Sadoveanu. Cîteo-
sufleţit, în zarea dealului, în capătul şleahului apare dată, tentaculele sale de analist s-au coborît şi mai
un călăreţ. Natura a căpătat imediat un accent omenesc. adînc. Ele au prins în suflete primitive însuşi momentul
Omul a înviat natura. Sau invers. După o aventură de biblic al genezei, momentul de la începutul firii, cînd
dragoste sau după o luptă, un voinic trece călare printre omul se desprinde, se diferenţiază de natură, dar nu o
tufe de copaci. Tot gîndul său e la femeia iubită ori la poate părăsi, fiindcă mai păstrează legături cu dînsa.
duşmanul răpus. Dar deodată el se opreşte într-o poiană. Delta Dunării, cu viaţa sa de apă abia deosebită de
Un glas de mierlă a răsărit de undeva. Un vînt uşor pămînt, cu vietăţile sale neturburate de om, aminteşte
înfioară frunzele. Călăreţul a uitat brusc gîndurile sale adesea de acest moment al începuturilor.
şi se lasă furat de farmecele din jurul său, cu mintea Melancolia acestei lumi muribunde s-a furişat şi în
goală, fără un gînd, fără v r e o preocupare, numai legă­ sufletul pictorului. Strigătul de moarte al lucrurilor
nat de vînt, de albastrul cerului, ori de glasul pasării. care pier aduce melancolia multora din bucăţile ma­
Natura lui Sadoveanu e o natură istorizantă, natura care relui scriitor moldovean. Poezia sa e amară şi înfiorată
a văzut, a auzit, a înghiţit multe suflete. de pesimism.
Ea e un depozit, un cimitir de veleităţi şi frămîn-
tări stinse. Ea păstrează toate urmele vieţii care au
palpitat în sînul ei. Strigoii neodihniţii închişi în ea, îi Talentul e un maximum de eficienţă. Secretul său
dau o mişcare şi un suflu. Şoaptele lor se aud cîteo- e de a obţine din anumite date cel mai mare randa­
dată toamna, ca şi speranţele lor de înviere primăvara. ment şi, cîteodată, singurul posibil. Elementele primare
Un fluid, ca o osmoză, curge mereu de la om către din Sadoveanu s î n t : poezia naturii şi spiritul pandur.
pămînt şi din pămînt renaşte către o m . C u m se puteau ajusta ele cu cea mai mare efica­
citate ?
Fireşte, în primul rînd, M. Sadoveanu, inspirat de
M. Sadoveanu a apărut în momentul istoric al ţării trecut, cufundat în ambianţa istorică, ar fi putut cădea
noastre cînd apunea o alcătuire socială şi începea o în manierism arhaic. Ca atîţi alţii, el ar fi putut
alta. El e aşezat la intersecţia amurgului feudalismului — dacă ar fi avut mai puţin gust şi simţ artistic — să
cu formarea mediului orăşenesc burghez. Dar mentali­ recurgă la afectaţia neaoşistă. Panta de facilitate- era
tatea nouă nu era creată încă. Lumea trepidantă a ora­ destinată în această direcţie. Dar el a ştiut să se fe­
şelor tentaculare, nervozitatea urbană cu problemele şi rească. Utilizînd numai spiritul limbii cronicăreşti, el
preocupările ei, burghezia inteligentă şi avidă, tehnica a reuşit să estetizeze limba cronicarilor, să-i dea o

80 81
accepţie modernă. Perfecţia stilului său, care aminteşte bră a culorii, o densitate particulară a aerului, o viva­
prin arhitectonică de A. France şi prin muzicalitate de citate a vegetaţiei; atîtea imponderabile, care deosebesc
M. Barres, constituie o mare revoluţie lingvistică : pămîntul de aici de cel de dincolo. La popoarele pri­
fuziunea vechii limbi cu cea contemporană într-o sin­ mitive, natura e totul. Omul abia desprins de ea e mai
teză estetică. puţin însemnat. De aici importanţa deosebită acordată
Pe de altă parte, cele două elemente din opera lui naturii în literatura ţărilor tinere.
Sadoveanu, de care vorbeam mai sus, fuzionate în fond, Cu timpul, a devenit diferenţierea : omul s-a des­
n-au mai rămas separate nici în expresie. Sentimentul prins din natură. La început nu se deosebea bine de
naturii ar fi putut rămîne oarecum autonom, dacă M. Sa­ ea. Păstrase elementele aspre ale sursei creatoare, su­
doveanu ar fi redat peisajul cu mijloace exclusiv plas­ fletul său era o prelungire a instinctelor elementare.
tice, picturale. Tabloul său ar fi conţinut, senzual vor­ Desfăcut proaspăt din firea înconjurătoare, seamănă a-
bind, multe elemente decorative, dar ar fi rămas rece, desea cu dînsa. In această perioadă a geologicului şi
prea obiectiv. O astfel de înfăţişare n-ar fi corespuns preistoricului românesc, Sadoveanu ne-a arătat omul
sentimentului naturii, aşa cum îl simte el, adică uma­ simplu, ţăranul milenar, sumbru, trist, chinuit de mi­
nizat. La culori şi linii a adăugat elementul poetic, care zerie fizică, de teroarea superstiţiei, flacără slabă, bătută
e elementul uman. La culori şi linii a adăugat accente de toate vînturile, în îndărătnică năzuinţă către uma­
de nostalgie, de dor, de regret. A scoborît peste şesuri nitate.
moarte un suflu de vis. A reuşit să realizeze natura în epoca „genezei" româneşti, în care se des­
poetică, ferindu-se de natura picturală, care nu i se prind apele de uscat, domnesc întunericul şi misterul,
potrivea. Prin aceasta a dat cea mai adecvată expresie în obscuritatea începuturilor, omul e fioros, neînţeles,
dualismului său sufletesc iniţial. necunoscut. Nimeni, poate, în literatura universală
— fiindcă lipsesc condiţiile de aici — n-a redat mai
Definiţia unei naţiuni se face prin scriitorii ei. Aceş­ poetic această taină a începuturilor, în care neînţeleasa
tia plămădesc cu încetul conştiinţa socială. Mai mult natură stăpîneşte încă sufletul, în care omul se zbate ca
ca oricare Scriitor, M. Sadoveanu ne-a arătat ceea ce să se recunoască, să se definească, să se rupă de izvorul
e românesc. Dacă o conştiinţă scrupuloasă, nemulţumită care l-a creat. Sînt în opera lui Sadoveanu, în această
cu indicaţiile instinctului de solidaritate oarbă, s-ar fi privinţă, pagini de metafizică grandioasă şi înfiorătoare,
întrebat, înainte de scriitorul Sadoveanu, după ce carac­ asemenea paginilor Bibliei, unice în literatura lumii.
tere clare se poate recunoaşte specificul nostru, ar fi Mai pe urmă, procesul de umanizare a continuat.
rămas încurcată. O simţeam cu toţii confuz : n-o putea Natura începe să fie învinsă. Ţăranul, care aminteşte
spune nimeni./ de omul mai puţin fioros decît acesta, fiindcă e mai
M. Sadoveanu ne-a demonstrat realitatea fenomenu­ neputincios, dar din aceeaşi cauză mai trist, mai chi­
lui românesc. L-a urmat evolutiv cu răbdare în toate nuit, evoluează pînă la o speţă umană mai ridicată. E
momentele afirmaţiei sale. Opera d-sale reprezintă, etapă brutal însă, plin de gustul epopeilor, al bătăliilor, al
cu etapă, formaţia progresivă a sufletului nostru, pro­ bărbăţiei fizice. E haiduc, ori erou de baladă, Toma
cesul genetic al psihicului românesc. Alimoş, ori Cozma Răcoare, ori aprodul Purice. E însă
mai complicat. Civilizaţia a adăugat la sufletul rudimen­
A procedat metodic, de la simplu la complex, căci
tar, care era o simplă prelungire a naturii, încă o coardă.
arta mare e totdeauna pedagogică.
Ne-a arătat mai întîi ceea ce e indiscutabil autohton, Un moment mai tîrziu, înfăptuirea omului românesc
ceea ce e definitiv l o c a l : natura românească. Pot fi ni se prezintă sub forma umilită, statornică, a vieţii
în altă parte peisaje asemănătoare, identice nu se gă­ modeste de mahala. Războinicul trufaş, răpus de eveni­
sesc nicăieri. Există o tonalitate mai crudă ori mai sum- mente, a suportat secole dominaţia străină. A pierdut

82 83
agresivitatea, demnitatea, idealul, s-a ofilit ca funcţio­ deplasată prin invazia culturii europene din viaţa ei tra­
nar, ca domnişoară la mahala, ca semiintelectual dez- diţională, incapabilă să se fixeze printr-un alt echilibru
adaptat, învins de împrejurări, ros de neputinţă şi re­ la noile condiţii de viaţă.
semnare. La noi, între 1840 şi 1880, s-a măcinat, ca dizolvată
Eroismul de altădată s-a păstrat însă undeva. Alte­ de o substanţă nocivă, aproape toată boierimea naţio­
rat de trîndăvie, de viaţa plăcerilor, el există totuşi în nală. Elementul dizolvant a fost structura capitalistă,
ultimele .resturi de nobleţe orientală şi arhaică, rătă­ care începea să se înfiripe şi care a bruscat la un m o ­
cită şi şovăitoare. Această aristocraţie a suportat deo­ ment dat vechile moravuri. Cînd au început în curţile
dată, brusc, la începutul secolului trecut, o revoluţie de la Iaşi moravurile de la Versailles, boierii şi-au părăsit
moşiile, şi le-au neglijat. în acelaşi timp, consumaţia lor
sufletească : a cunoscut Occidentul în mentalitatea lui.
disproporţionată a întrecut cu mult veniturile. Arendaşii
Demnitatea omenească, respectul personalităţii, inven­
parveniţi stăteau la pîndă. Substituirea unei economii
ţii ale unei complicate psihologii apusene, au venit
feudale prin una capitalistă nu putea fi prielnică decît
în ecouri piezişe şi pe la noi. Nobleţea noastră a fost
claselor mijlocii. Acestea s-au înfiripat cu încetul de la
găsită nepregătită. Doctoria a fost aşa de tare, încît
această dată. Lumea lor e tratată cu o deosebită forţă
a omorît aproape bolnavul. Clasa de la care sufletul
în roman. Asupra ei cade, cu drept cuvînt, accentul lup­
românesc a putut să moştenească mai multe note su­
tei sociale. Sadoveanu a evocat-o, cînd aprigă, cînd şi-
fleteşti, fiindcă era cea mai evoluată, nu-i lăsa aproape
reată. Şi ne-a dat astfel minunate creaţiuni. Boierul
nimic. Unii s-au înstrăinat, alţii au pierit.
Filotti e moale, visător, distrat parcă în această lume.
Ţăranul, haiducul, micul burghez, boierul — iată E o fantomă chinuită, fără odihnă. Ceilalţi sînt viguroşi,
etapele formaţiei lente a caracterului românesc. Cei lacomi, lucizi. Şi, cum e firesc, înving. Femeile nu sînt
dintîi sînt mai vechi. Sînt statornici şi fixaţi. Au sufle­ numai pretexte reprezentative pentru acest proces. în
tul simplu, dar bine caracterizat. Cei mai recenţi sînt afară de trebuinţele psihologiei, Sadoveanu a coborît
instabili, fugitivi, nefixaţi încă. Structura lor psihică asupra lor acel suflu de poezie al cărui secret singur îl
nu e încă bine determinată. Ultimele achiziţii sînt plă- cunoaşte.
pînde. Ele nu pot forma, aici la noi, subiecte de analiză
Venea o moară pe Şiret e epopeea declinului unei
profundă. în realitatea noastră socială, individul nu s-a
clase, după cum Neamul Şoimăreştilor e epopeea as­
desprins complet de ambianţă. Etnografii au arătat doar
censiunii. Aceste două romane reprezintă grandeur et
că societăţile primitive nu cunosc indivizi, ci numai
décadence a nobleţei noastre, începutul şi sfîrşitul ei.
mase. Eul cu viaţa lui interioară se desprinde mai tîr-
Cu romanul decadenţei boiereşti, Sadoveanu şi-a în­
ziu din mediul social. Personalitatea bine definită nu
chis bilanţul anchetei sale. îi mai rămîne un ultim m o ­
e încă un fenomen românesc.
ment, acela al năzuinţelor, luptelor, speranţelor inte­
Opera lui Sadoveanu se confundă cu aceste momente lectualului român modern. Ni-1 va descrie, probabil, şi
de afirmaţie crescîndă a umanităţii româneşti. Ea se pe acela într-o zi.
întinde, ca o frescă rezumativă, contopită cu geneza
noastră psihică, de la geologie la psihologie. Ea prezintă
[Scrieri din trecut. în literatură,
în spaţiu un „raccourci" a ceea ce s-a întîmplat în timp
E.S.P.L.A., 1957. Ultima parte re­
mai multe veacuri. Dacă insistă, poate, mai mult asupra produce recenzia la Venea o moară
începuturilor, e fiindcă ultimele rezultate nu sînt clar pe Şiret, Viaţa românească, nr.
stratificate. 5—6/1925.]
Dificultăţile de adaptare în care se zbate boierimea
moldovenească formează tema romanului Venea o moară
pe Şiret. E vorba de decadenţa unei familii boiereşti,

84
Referitor la romanul Vvar, Pompiliu Constantinescu con­
chidea : „Romanul Vvar se-nseriază între acele opere de matu­
ritate ale d-lui M. Sadoveanu, în care senzaţia directă e înlocuită
cu sentimentul masiv al epicului ; lirismul său porneşte de la un
material livresc şi se implică intr-o naraţiune de baladism mi­
raculos".

POMPILIU CONSTANTINESCU Un frumos monolog critic este Elogiul poeziei sadoveniene,


publicat, la apariţia Hanului-Ancuţei, în Viaţa literară (nr. 78
(1901—1946)
din 1928) cu titlul Mihail Sadoveanu : „Hanu-Ancuţei" şl foarte
asemănător lovinescianului Apolog asupra talentului lui Sado-.
veanu.
Intr-o succintă privire de ansamblu asupra prozei româneşti,
Totuşi, de la criticul raţionalist şi „obiectiv" Pompiliu Con^
Epico 1930—1940 (publicată în R.F.r., anul VII, 1 iunie 1940),
stantinescu se aştepta o altfel de cronică la o capodoperă precum
Pompiliu Constantinescu scria : „In fruntea prozatorilor din ul­
timul deceniu, se cade să fie pus masivul Mihail Sadoveanu [...]. Hanu-Ancuţei, despre care, de pildă, un Octav Botez dădea a

In ultimii zece ani, cam de la Zodia Cancerului pînă la cele mai pagină antologică. „Motivele cele mai profunde ale creaţiei sale
recente producţii, geniul sadovenist a intrat într-o nouă fericită (ale lui Sadoveanu — n.n.), sentimentul trecutului, poezia gran^
orientare şi într-un ritm de abundenţă şi maturitate excepţionale. dioasă a naturii, înclinarea spre tragic, misterios şi fantastic se
Inspiraţia acestui mare poet îmbrăţişează într-o lumină de baladă împletesc aici (în Hanu-Ancuţei — n.n.) mai măiestrit decît
stratul arhaic al vieţii ţărăneşti, în fundamentele etnice şi etice, oriunde" — scria Octav Botez în Viaţa românească (nr. 1 0 — U
în romane ca Baltagul, reînviază epoci întregi şi figuri ca şi le­ din 1928).
gendare în romanele istorice, între care, după Zodia Cancerului,
După 1933, Pompiliu Constantinescu are serioase obiecţii^
trebuie să punem Nunta Domniţei Ruxanda, Fraţii Jderi şi Iz­
contestînd, de pildă, romanul Locul unde nu s-a întîmplat nimicK
vorul Alb. [...]. Există o frăgezime a scrisului, a simţirii sadove-
şi doar Cazul Eugeniţei Costea, care şi-a atras şi simpatia lui.
neşti, în cei zece ani ai săi din urmă, pe care n-o mai întîlnim
Şerban Cioculescu, se mai bucură de atenţia şi aprecierea cri­
nici chiar în primele ceasuri ale afirmării sale. Iar acele neuitate
meditaţii poetice, scoase din contemplarea bălţilor şi din viaţa ticului. Cîteva articole omagiale, publicate după această dată, au,

peştilor, acele dialoguri tainice, adînci, cu natura primordială şi mai mult un caracter general şi sînt lipsite de relief.
eternă (d. Sadoveanu e nu peizagist variat, ci un poet care-şi Intrucît ambiţiona să dea o adevărată panoramă a literaturi^
înscrie sentimentele în peizaje diverse), ne pun în contact cu contemporane lui, scriind, ca şi Perpessicius sau Şerban Ciocu-.
un lirism de semnificaţie cosmică, adevărata esenţă a geniului lescu, despre majoritatea scriitorilor şi a cărţilor, poate că tre-.
sadovenist." Oricît de fugare, aprecierile de aici sînt totuşi noi, buie să fie reţinut faptul că Pompiliu Constantinescu a trecut
surprinzătoare, fiindcă ecoul operei sadoveniene în critica lui sub tăcere cărţi precum Baltagul, Creanga de aur, Svarele în,,
Pompiliu Constantinescu înregistrează, după 1930, o accentuată
baltă, Nopţile de Sînziene, Fraţii Jderi, Istorisiri de vinăţoareK
şi inexplicabilă amortizare.
Ochi de urs, Divanul persian etc, nepronunţîndu-se asupra va-,
Pompiliu Constantinescu a scris în prima fază a activităţii lorii lor artistice.
sale critice cîteva cronici substanţiale la Venea o moară pe Şiret, Pompiliu Constantinescu a scris totuşi zece recenzii, şi trei
Tara de dincolo de negură, Zodia Cancerului, Nunta Domniţei articole despre Sadoveanu, unele de o mare supleţe şi subtilitate,
Ruxanda şi Vvar, pe care le-a publicat între 1925—1928 în re­
profesională, avîndu-şi rolul său aparte, neconfundabil, în ana-,
vistele Ritmul vremii, Viaţa literară şi Vremea. (In Sburătorul
liza şi cunoaşterea operei sadoveniene, mai ales. a. celei, din pe-,
apare doar o însemnare despre Dumbrava minunată.)
rioada 1925—1930.

a?
MIHAIL S A D O V E A N U : VENEA O MOARA PE ŞIRET scriitorului; pitoreşti şi veridice, personagiile acestea sunt
din lumea sa familiară.
Ne izbim, însă, de vechea sa înclinare : tendinţa; bur­
Înainte de război, d. Sadoveanu izbutise mai ales în ghezia rurală e coruptă, aristocraţia, de asemeni. Aniţa,
romanul istoric; natura talentului său îi oferea un cîmp element intrus în viaţa urbană, tot a ş a ; evreii, specu­
larg de a-şi manifesta însuşirea esenţială : evocarea epică. lanţi şi profitori de pe urma tuturora ; numai ţăranii sunt
Totuşi şi aici culoarea descriptivă a cadrului istoric buni şi victime ale celorlalţi. Pozna lui Vasile Brebu, pe
depăşea puterea de creaţie obiectivă. care-1 tulburase ochii de şerpoaică ai Aniţei, adusă pe
După o activitate literară neobişnuit de bogată, pentru apele spumoase ale Şiretului, de moara smulsă de intem­
producţia medie a scriitorului român, d. Sadoveanu a perii, accentuează deplin caracterul tendenţios, melodra­
încercat şi o ieşire din sine însuşi; 1-a ispitit romanul matic al romanului.
de analiză. Prima încercare ne-a prezentat-o în Oameni Interesant prin descrierea cadrului social, în care se
din lună. De data aceasta ne oferă Venea o moară pe mişcă figurile cele mai reuşite, romanul d-lui Sadoveanu
Şiret, în care tendinţa de roman psihologic crescînd e, ne aminteşte, însă, de Duiliu Zamfirescu; între unele
totuşi, contopită cu vechile sale procedee, de natură des­ personagii ale celor doi scriitori se pot stabili corespon­
criptivă. Voind să fie un roman social şi psihologic tot­ denţe izbitoare ; în delicata duduie Matilda citim un
odată, rămîne, în realitate, numai o intersecţie de ten­ duplicat al Saşei, în Laurenţia, al Tincuţei, iar în parveni­
dinţe diferite, fără a fi şi o biruinţă a marelui său talent. tul avar Ciornei, reflexul lui Tănase Scatiu. Filiaţia lor
în Oameni din lună, d. Sadoveanu ne-a zugrăvit o e prea strînsă, prin analogia momentului social, ca d. Sa­
lume care nu-i era familiară; astfel, romanul a fost mai doveanu să fi putut uita pe Duiliu Zamfirescu. Se poate
mult o sugestie livrescă decît o încercare organică : spi­ să nu fie o influenţă direct livrescă, dar asemănările de
ritul lui Anatole France prezidase la înnoirea aparentă a situaţie le umbresc silueta, desenată pe un plan vechi.
talentului său. Ca roman de analiză, Venea o moară pe Şiret e o
Venea o moară pe Şiret conţine material artistic dovadă mai mult a talentului d-lui S a d o v e a n u ; creaţia
din două medii diferite : al ţăranilor, al burgheziei ru­ obiectivă nu intră ca o calitate. în lupta între Filotti
rale şi al tîrgoveţilor evrei, samsari şi oameni de afaceri, şi Costi, jocul sentimentelor e aproape m u t : psihologia
ce-şi întind firele intereselor ca o plasă, între sat şi oraş ; se reduce la acte reflexe. Eroii sînt personagii de panop-
apoi al aristocraţiei moldovene, într-un moment de deza­ ticum ; adevărata viaţă rămîne în dosul actelor pe care
gregare ; deci o preocupare socială, mai întîi, apoi un le săvârşesc; noi numai bănuim sau acceptăm efecte al
interes psihologic, prin conflictul între boierul Filotti- căror parcurs nu l-am străbătut. Marile conflicte infe­
Buciumanul şi fiul său, Costi, îndrăgostiţi amîndoi de rioare sunt ocolite prin descriere, evoluţia unui persona­
ţărăncuţa Aniţa, transplantată în mediul orăşenesc de giu ne oferă numai concluzii neexplicabile. Pe Aniţa n-o
capriciul senil al ocrotitorului ei. vedem decît o dată, la moşia lui Filotti, aducînd o dul­
Dezagregarea unei clase şi ridicarea alteia e o temă ceaţă bătrînului îndrăgostit: umbră fugară, ce n-are nici
generală a romanului nostru ; de la Filimon, prin Dui- o înrudire cu Aniţa morarului Chirilă şi, cu atit mai puţin,
liu Zamfirescu şi d. Sandu-Aldea, pînă la d. N. Davi- cu M-lle Anette, pensionara d-nei Arnold, din Iaşi. M e ­
descu, d. Sadoveanu ne readuce în făgaşul acestei preo­ tamorfoza ei psihică e o e n i g m ă ; sunt două fiinţe juxta­
cupări comune. puse, nu evoluţia organică a uneia singură. Descrierea
Descrierea vieţii aristocratice moldoveneşti e aci abia anostă a mediului domestic al d-nei Arnold nu lămu­
estompată; interesul cade asupra vieţii rurale şi a evrei­ reşte tranziţia de la Aniţa la M-lle Anette, nici dialogu­
lor ; cei doi fraţi Brebu, Aniţa (în ipostaza primă de rile lor lungi şi neexpresive.
rurală), tipurile de cămătari evrei, mediul sătesc, cu preo­ T o t aşa, sufletul lui Costi e vid : pe Aniţa o vede
cupările şi intrigile lui, amintesc mai stăruitor calităţile o singură d a t ă ; imaginea ei î se zbate în minte, ca un

88 89
fluture închis într-o cutie, în care a murit sufocat, apoi, nărilor cinegetice, în care vînătoarea e doar un pretext
abia după doi ani, se reîntîlnesc; tipuri creionate, ca pentru exaltarea eternelor frumuseţi ale firii, pe care
printr-un binoclu ce le reproduce miniatural. d. Sadoveanu a cîntat-o ca nimeni altul.
Iar cînd d. Sadoveanu vrea să facă analiză psiholo­
gică, iată cum scrie : 1925
„ D o m n u l Mihailovici îşi pregătise pe drum cu des­
tulă luare-aminte fraza aceasta. După cît se vedea, Costi
îl înţelesese fără de nici o greutate. Cu toate acestea, nu
se întîmplase nimic. Nu căzuse pe un scaun, nici nu-şi MIHAIL S A D O V E A N U : ZODIA CANCERULUI SAU
pusese miinile în cap. în fracţiunea unei secunde tînărul VREMEA DUCAI-VODA
primise impresia şi găsise şi toate dezlegările. In sfîrşit,
era l ă m u r i t ! Anetta voia să-i cruţe o explicaţie drama­
tică cu tatăl său. Cu toate acestea, principalul era că-l In literatura contemporană, romanul istoric a deve­
iubeşte pe el. Principal şi neîndoios. în definitiv, fuga nit o specie rară, aproape în dispariţie. Explicarea fe­
ei n-avea nici un rost, de vreme ce-1 iubeşte. Şi la urmă nomenului se găseşte în atitudinea spiritului modern,
orice consideraţii ale lui sunt de prisos, deoarece a luat îndreptat spre complexul problemelor de conştiinţă. Psi­
o hotărîre. în starea lui morbidă, scrupulul, ca şi oricare hologismul epocii noastre a mutat universul epic în forul
element al judecăţii, era repede covîrşit de febră." interior al omului. însuşi romanul realist, cu toată onoa­
Ne oprim, grăbindu-ne a spune că d. Sadoveanu nu rea în care pune elementele de ambianţă socială şi deci
scrie totdeauna astfel! de pitoresc, se interesează mai mult de omenescul teme­
lor decît de acţiunea exterioară, aşa c u m înţelege roma­
Redus, ca psihologie, la suprafaţa de intrigă, roma­ nul istoric. Acesta trăieşte pe două mari a n e x e : pe
nul d-lui Sadoveanu, în totalitate inconsistent, ne oferă aventura războinică şi amoroasă şi pe prestigiul poetic
şi pagini de puternică evocare, unde vechile sale pro­ al timpurilor revolute. Romanul istoric nu poate fi decît
cedee reapar fericit : descrierea inundaţiei Şiretului, c o n ­ romantic; grija de reconstituire a „culorii locale" e un
valescenţa lui Costi, lacom de o viaţă nouă, după răni­
scrupul de simplă orientare, şi nicidecum o operaţie ştiin­
rea gravă ce-1 istovise, farmecul lucrurilor irosite, cîntate
ţifică. Din cîteva rînduri de consemnare cronicărească,
în ultimul capitol, în care duduia Matilda reapare, ca un
Costache Negruzzi a creat o atmosferă istorică de mare
strop de viaţă într-o paragină, şi cele cîteva tipuri de
sugestie şi a pus în mişcare, cu organice resorturi, figura
ţărani şi de ovrei ce furnică printre pagini menţin darul
său de evocare a sufletelor rudimentare. sîngerosului Lăpuşneanu.
Procedeul liric, ce simbolizează ruina unei clase, prin Dintre scriitorii noştri de astăzi, nimeni mai firesc
conlucrarea forţelor naturii dezlănţuite, ne convinge că decît d. Mihail Sadoveanu nu ne-ar fi putut da un roman
d. Sadoveanu e mai mult povestitor dublat de un poet istoric, după toate normele genului. Mai întîi, fiindcă
decît un romancier, în sensul strict al cuvîntului; d-sa d. Sadoveanu posedă sensibilitatea proaspătă şi închi­
povesteşte, evocă, dar nu construieşte ! puirea bogată, ce-1 introduc într-o lume de primitivism
Din negura trecutului, Chiva, din Păcat boieresc, şi ca într-un domeniu p r o p r i u ; apoi, însă, categoria sen­
pasionala Haia Sanis se uită mustrător la d. Sadoveanu, sibilităţii sale e formată din îmbinarea eroicului şi a pei-
care le-a uitat pentru M-lle Anette, pe care ele, fiinţe sagiului suculent; sufletul său e sufletul baladistului
crescute din sînul naturii, n-o recunosc ca făcînd parte anonim. Necontenit talentul d-lui Sadoveanu s-a desfă­
din lumea lor. şurat şi a crescut în formula unui romantism iniţial, spre
Efortul de înnoire îl cheamă, însă, tot spre ţara p o ­ care-1 îndreptau şi temele sale preferate, şi marile sale
veştilor minunate, a codrului fremătător şi a peregri- resurse de colorist prin verb. Pînă la apariţia Zodiei Can-

90
91
cerului, tot d-sa ne-a dat cele mai bune romane istorice : veanu e vremea plină de uri ascunse, de comploturi şi
Şoimii, Neamul Şoimăreştilor şi Vremuri de bejenie for­ de neîncetate competiţii pentru domnie, a lui Duca-vodă.
mează trei mari decoruri, în care stă zugrăvit trecutul Eroicul şi meschinul, umbra şi lumina trăiesc din abun­
nostru, cu exodurile lui dureroase, cu luptele lui omerice, denţă în paginile celor două volume. Fiindcă d. Sado­
cu instinctele lui războinice şi amoroase, alcătuind icoana veanu şi-a reprimat aci elanurile lirice, compensează
unei lumi primitive, cu specifice caractere elementare, lipsa lor cu o atentă înfăţişare a stărilor sociale, a atmos­
între aceste trei romane, scrise înainte de război, şi Zo­ ferei locale şi a unei artistice încadrări topice a faptelor,
dia Cancerului există o deosebire esenţială ; ea e, desigur, dînd astfel romanului o mai puternică iluzie a realităţii;
consecinţa maturizării talentului d-lui Sadoveanu. e ceea ce tocmai lipsea vechilor sale romane istorice.
în romanele sale mai tinereşti, scriitorul făcea un Pentru accentuarea caracterului epocii se foloseşte de un
exces de subiectivism în culoarea descriptivă de care procedeu a b i l : introducerea abatelui de Marenne (dealt­
ele erau inundate. Peisagiul incendiat de flacăra lirică fel o reminiscenţă după abatele Coignard al lui A. France),
abundă în naraţiunile sale istorice anterioare, poetizarea solul lui Ludovic al XlV-lea, în trecere spre Stambul,
voită se răsfaţă cu tonuri crude, într-o neistovită evocare curios de a cunoaşte starea Moldovei şi util pentru intriga
amoroasă dintre prietenul său beizadea Alecu Ruset, fiul
a codrilor şi apelor moldave. în tinereţe, d. Sadoveanu era
mazilitului Antonie Ruset, şi domniţa Catrina, fata lui
mai ales cîntăreţul pămîntului, pictorul lui cel mai asi­
Duca-vodă.
duu, într-o avalanşe de culori. De aceea şi stilul acestor
romane e de un impresionism încărcat, după c u m întreaga Mizeria poporului, spoliat de lăcomia de dăjdii a lui
lor atmosferă vibrează de o nevăzută muzică elegiacă. Duca, pustiirea satelor de Ieşi şi tătari, exodul popu­
laţiei spre munţi, nesiguranţa drumurilor şi a sufletelor,
Poetul încalcă pe povestitor cu o stăruinţă din care reies
într-o epocă de comploturi, de uri hrănite din nemulţu­
mari efecte descriptive. Din lecturile noastre de adoles­
miri străvechi, între domni şi boieri, trăiesc cu o suges­
cenţă, ne urmăreşte şi acum amintirea siluetelor eroice
tivă putere evocatoare pe fundalul fumuriu al vremii.
ale d-lui Costea Morocîne şi Andreiaş Hamură, din Printre complicaţiile iubirii scurte şi nefericite dintre
Vremuri de bejenie, legănîndu-se în trapul cailor şi sfă- Alecu Ruset şi domniţa Catrina, atmosfera locală e prinsă
tuindu-se de-a lungul unui interminabil decor, de intensă în caracterele ei generale cu ageră intuiţie istorică; r o ­
poezie, cum în puţine pagini a mai înălţat evocarea aces­ manul depăşeşte astfel limitele poemului descriptiv, deve­
tui viguros peisagist. nind sinteza unei epoci, în care se răsfrânge şi jocul speci­
In Zodia Cancerului ne întîmpină de la-nceput o fic al forţelor ei morale. Intre operele sale similare, Zodia
sobrietate de stil şi o economie de peisagiu poetic, care Cancerului este cel mai bun roman istoric al d-lui Mihail
se menţin în tot cursul celor două volume. Scriitorul Sadoveanu.
nu şi-a schimbat perspectivele evocării, dar şi-a modificat
1930
mijloacele de e x p r e s i e ; nu putem trece peste acest pro­
gres în evoluţia talentului său ; el aduce fluenţă în poves­
tire, într-un stil mai potrivit romanului, prin lipsa lui de
prea evidente podoabe. MIHAIL S A D O V E A N U : NUNTA DOMNIŢEI
In primele sale romane istorice găsim pe poet, în ulti­ RUXANDA
mul pe povestitorul încordat în urmărirea faptelor şi (roman)
precipitarea intrigii. Ingeniozitatea de combinare a epi­
soadelor, dozarea abilă de senzaţional în mersul întâm­ Vechea formulă a talentului d-lui M. Sadoveanu, de
plărilor* pînda neprevăzutului se-ntîlnesc armonios îm­ poet al naturii moldave, se completează de cîţiva ani cu
pletite în Zodia Cancerului. Epoca zugrăvită de d. Sado- aceea de rapsod al trecutului istoric. După ce a revăr-

92 93
sat melancolii peste ape şi codri, după ce a cîntat pasiuni toare. Iar preciziunea vizuală, de portretură izvodită
violente, cu morţi năprasnice, marele prozator s-a cufun­ din condeiul lui Neculce parcă, în care povestitorul
dat în vremea letopiseţelor şi s-a aşezat, peste veacuri, surprinde aspectul de dihanie domesticită al lui Timus,
alături de naivul şi pitorescul Neculce. trebuie în întregime relevată :
în ultimele sale romane istorice pluteşte un aer de „Cînd s-a înfăţişat Timus, oastea de pe culme a dat
autenticitate arhaică, provenită nu atît din modelarea glas. L-am cunoscut numaidecît. Era în frunte, avînd în
limbajului după tipare vechi, cît dintr-o identificare stînga pe Vihodovski atman. S-a arătat ca un flăcău
temporală, de martor ocular al evenimentelor povestite. cu mijloc subţire şi pieptul lat, călărind falnic. Ii bătea
Asistăm parcă la un proces de regresiune sufletească, pe ca o aripă pe umeri o mantie de catifea. Pe straiul de
linia unei simplităţi ereditare. D. Sadoveanu s-a trans­ mătasă roşu-cîrmîz străluceau aurării şi arme. Fru­
format într-un diac de curte domnească, atent la mişcă­ moase straie. Mi s-au părut prea largi. Am înţeles în­
rile din jur, sfătos în scris şi cu judecată de cronicar. dată că au fost croite în altă ţară, pentru un alt călă­
Romanul istoric Zodia Cancerului, prin romanescul reţ, care căzuse undeva, străpuns de războinicii lui Hmil.
întîmplărilor şi evocarea naturii, participa larg la legile Era un strai de şleahtic subţire ; iar feciorul hatmanu­
poemului retrospectiv; în Nunta domniţei Ruxanda lui avea un obraz stricat de vărsat, iar privirile-i şterse,
d. Sadoveanu reface memoriile unui spectator înţelept, grămădite sub frunte, îi luceau ca nişte solzi. A m ' cu­
trăit la Curtea lui Vasile Lupu, asistent la ceremonialul noscut ochii lupului de care ţi-am vorbit. Nu i s-au
şi drama căsătoriei fiicei lui cu barbarul cazac Timus, clintit trăsăturile feţei; n-a slobozit glas." (Pag. 183.)
animal de stepă, crud şi respingător, de origine mediocră Simplu şi cu veracitate de observaţie la faţa locului,
şi dornic şă-şi dea strălucire domnească prin înrudirea figura lui Timus pare găsită undeva, între file de c r o ­
cu un sînge ales. nică a vremii.
Romantismul eroic, obişnuit în concepţia scriitoru­ Următorul amănunt semnificativ cade de asemeni
lui, e ros de adevărul istoric. Vasile Lupu şi-a menţi­ dintr-o pană de memorialist, obsedat de o imagină de­
nut tronul între adversităţi g r e l e ; din Sud îl ameninţa finitivă, din confuzia de impresii risipite în amintire :
spada lui Matei Basarab, dinspre Răsărit curgeau hoar­ „Dar Timotei nu s-a clintit, nici şi-a mişcat buzele.
dele cazace şi tătăreşti, pustiind Moldova şi omorînd Sucindu-se în jilţ, s-a întors cu umărul cătră boieri, a
cu bestialitate precipitată. Alianţa cu leşii nu era o tras din cingătoare un junghi subţire cu plasele de fil­
certitudine, fiindcă nu se manifesta totdeauna cu opor­ deş şi a găsit de cuviinţă să-şi taie şi să lepede arcu­
tunitate. Iscusinţa şi bogăţia „arvanitului", c u m era rile negre de la unghii." (Pp. 186—187.)
numit Vasile-vodă, cu greu puteau să-i menţie liniş­ D. Sadoveanu n-a păstrat însă în toată povestirea
tea, între atîtea primejdii, la care se adăuga şi rîvna tonul de cronicar şi simplitatea de prezentare a unui
boierilor de a readuce o domnie pămînteană. Incursiu­ scriitor arhaic. Convenţiile genului sunt copios satis­
nea lui Hmil-hatman e o capitulare politică ; domniţa făcute prin celelalte figuri. Bătrînul pîrcălab Ştefan
Ruxanda e sacrificată, cu durere, măritîndu-se cu Ti­ Soroceanu, diplomat abil, spirit ţepos, dar suflet cinstit,
mus, de la care Vasile Lupu spera în schimb pacea şi nepotul lui, Bogdănuţ, îndrăgostit de Ruxanda, răzbu­
un ajutor în caz de grea cumpănă. nătorul farmecelor ei umilite de Timus, pe care-1 ucide
D. Sadoveanu realizează o adevărată pagină d e ^ c r o - într-o luptă, apoi tipurile secundare, de slugi credin­
nică, în evocarea sosirii în petit a cazacului; arzînd şi cioase, de ostaşi străini şi autohtoni, ca şi umbra ne­
prădînd, provocînd un jalnic exod spre munţi al b o i e ­ fericită a domniţei defilează cu un contur înecat în fum
rilor şi populaţiei, Hmil vine să ceară noră domnului romantic, printre peripeţii obligatorii, de roman istoric.
moldovean, ca o demonstraţie a puterii lui distrugă-
1932

94
95
M I H A I L S A D O V E A N U : LOCUL UNDE NU S-A rică, prea originală ca să-şi poată însuşi rafinamentul
alexandrin al marelui ironist francez, sterilizat de eru­
INTÎMPLAT NIMIC
diţie, echilibrat de aticism şi rafinat de civilizaţie. E v o ­
catorul plutaşilor şi al ţărăncilor mistuite de pasiuni
Opera d-luî Mihail Sadoveanu reprezintă astăzi ex­ carnale fulgerătoare, rapsodul actelor nedeliberate şi
ponentul unui curent literar şi expresia majoră a unui poetul miracolelor naturii nu se poate interioriza; de
mod de sensibilitate autohtonă. Un simţ cosmic al pei- aceea exersează, dibuie şi îşi ucide un instrument pro­
sagiului, văzut în aspecte mobile şi de o culoare ex­ priu de expresie, înlocuindu-1 cu o silnică frază de ga­
cepţională, o evocare a cadrului, a apelor de munte şi zetar, cu stîngăcii nepermise şi o absenţă de instinct
a bălţii, alcătuiesc fizionomia unui mare poet. Fără artistic surprinzătoare. Romanele sociale şi psihologice-
teamă de exagerare, perspectiva de acum istorică a din ultima sa fază pun îngrijitor nu numai problemai
realizărilor sale ne poate da echivalenţa unui alt Emi- resurselor de creaţie ale d-lui Sadoveanu, dar şi pe
nescu, fără sensul marei transcendări a Luceafărului, aceea a limbii literare, secătuite de seva ei nativă şi
dar de- o expresivitate ce domină întreg sămănătoris­ fără posibilităţi de reînnoire. Sunt limite peste care ci*
mul. D. Sadoveanu este, fără îndoială, unul din punc­ greu se trece, şi poetul Ţării de dincolo de negură şi
tele cardinale de sensibilitate naţională, într-o etapă al Hanului Ancuţii nu poate păşi direct în salon din;
de primitivitate, materialul psihologic fiind indiferent lumea bălţii şi din aerul acru al cîrciumii eroice de la
în sine cînd este vorba să apreciem numai noţiunea răscruce. De aceea niciodată un roman al său nu ne-a
de valoare artistică. Posteritatea poate, din viaţă încă, făcut penibila impresie de antologie minoră, disparată
să-i fixeze un l o c de prim-plan pe hartă în organiza­ şi deci nearmonizată din opera sa, ca Locul unde nu
rea abia începută a spiritului creator român. Un mare s-a întîmplat nimic. Mediul social e luat din însemnă­
lot din opera sa aparţine poeziei. Dar d. Sadoveanu a rile lui Neculai Manea şi Floare ofilită: provincia in-,
ambiţionat să fie şi un romancier. salubră, asasină prin lipsa de orizont şi fundal de ra-.
[...] Romanul Locul unde nu s-a întîmplat nimic este tare a individului. Peisagiul e rarefiat şi cu reminis-*
însuşi locul comun al mai tuturor romanelor sale so­ cente din toate evocările sale de vechi şi strălucit li-,
ciale : ecouri din însemnările lui Neculai Manea, Du­ rism. Personagiile sunt fantoşe colorate altfel, scoase
duia Margareta, Floare ofilită, Venea o moară pe Şi­ din rafturile cu naftalină ale tuturor romanelor sale
ret, Oameni din lună îşi dau întîlnire în această p o ­ sociale. Boierul Lai Cantacuzino, dezadaptat cu resem­
veste veşnic aceeaşi, fără să mai fie şi nouă. Un Sa­ nări, reflexive, e alcătuit din Neculai Manea, din Eu­
doveanu obosit se autopastişează prin identitatea de doxiu Bărbat şi din Filotti Buciumanu (din Venea o
conţinut psihologic, prin lipsa de variaţie a temelor so­ moară...), în aspectul lui de cuceritor, cu veleităţi de
ciale şi a conflictelor morale, prin impresia de văzut regenerare prin elementul femenin plebeu. Numai în
altădată a situaţiilor în care se regăsesc aceiaşi oa­ ironia lui vetustă, în anemia instinctelor spre asfinţit
meni sub alt nume. şi a unui limbaj preţios (dar atât de convenţional şi
fad !) este poleit cu un superficial lustru francian. D a ­
Drept e că d. Sadoveanu a încercat să-şi renoveze,
ria Mazu, în tragedia ei de romanţioasă condamnată
în pari;e, modul de povestire. Impulsia nu-i aparţine să vegeteze în aerul sufocant al provinciei, e împletită
organic, fiind datorită unui model livresc. Romanul din reminiscenţele Tincăi din Floare ofilită, în finalul
Oameni din lună, cu figura centrală a lui Eudoxiu Băr­ melodramatic al subitei dispariţii e sora bună a Duduii
bat, apoi Zodia Cancerului, cu tipul episodic al abate­ Margareta, iar în ispita ce-o apropie brusc şi refulat
lui Coignard, travestit sub înfăţişarea lui Paul de Ma- de Alexandru Mărcuş seamănă cu toate eroinele d-lui
renne, ne-au semnalat influenţa lui Anatole France. Dar Sadoveanu, în latura lor pasională, după c u m în p r o -
d. Sadoveanu are o sensibilitate proprie, primitivă şi li-

§6 97
Cesul de educare, prin literatură şi muzică, reeditează turisesc inaptitudinea d-lui Sadoveanu pentru romanul
destinul Aniţii din Venea o moară..., intermediator de analiză. Cîteva exemple, luate întîmplător (cartea e
Intre ea şi Lai, Frosa, soţia farmacistului Barboni şi o continuă şi enervantă ilustraţie a defectelor formal©
Aglae Argintaru fiind un succedaneu al cunoscutei amintite), vor fi de ajuns să atragă atenţia marelui li­
terat asupra inconvenientelor ultimei sale evoluţii :
iM-me Arnold, sub paza căreia se civilizează fata mora­
rului Chirilă. Harnicul dar avarul pînă la sălbăticie „Deşi se simţea încă tînără (d-ra Argintar), contabi­
Vasilică Mazu, subprefect şi lipitoare din mica burghe­ litatea secretă a anilor ei se aşeza către finele dece-%
niului al treilea".
zie în ascensiune, se revede în oglinda fidelă a lui Cior­
nei din Venea o moară... Identificările tuturor persona­ Sau, tot ea :
giilor cu d. Sadoveanu însuşi, romancier social, ne-ar „ î l iubea (pe Lai) şi pentru că era prinţ şi pentru,
•duce la o statistică obositoare şi în definitiv inutilă, de că era un bărbat plin de atenţii în orele de intimitate^
Vreme ce şi căpitanul Cataramă, şi maiorul Ortac, şi (pag. 60).
Vizitiul Costache şi cîinele Sultan, şi servitoarea Roza, Sau acest dialog, între un prinţ moldovean şi o so-.
şi d-rul Barboni, şi Amalia Mazu, soţia lui Vasilică si ţie de general, ca într-un roman în fascicole, unde-
Alexandru Mărcuş (copie cu rol identic, în drama de conţi şi contese conversează artificial şi cu o nobleţe-
4ubire a lui Ortac şi a Dariei, după Costi, fiul lui Filot- de gust plebeu :
ti-Buciumanu) şi pitoreştii Moişe-Lazăr, evreul nătîng „— După cît mi-ai mărturisit, ai simţit lipsa mea.,
*şi hilar, ca şi mătuşa Anghelina împreună cu răzeşul — Desigur.
fcprig Matei Dumbravă — bunicii Dariei — dau cu toţii — Am dreptul să nu te cred.
năvală, ca roiurile de albine nediferenţiate din stupii — Ai dreptul, Monna-Lisa." (Pag. 63.)
seci de miere ai romanelor cunoscute ale d-lui Mihail Sau platitudinea cu pretenţii exprimată, dar direct-
Sadoveanu. Numai spectrul de epileptic al lui Emil neliterară :
iMazu, izgonit de acasă, după ce fusese chinuit în bătăi „ C u vorbe delicat împăciuitoare, Cantacuzin puse
pînă la sînge, spre a-i smulge moştenirea, vine din hru­ înainte aceste explicaţii şi dovedi că ştie să citească
b e l e terifiante ale romanului foileton, cu intenţii melo­ în gîndurile şi intenţiile doamnei Argintar" (pag. 66X
dramatice şi răzbunări de comandă. Iată caracterizarea de prezumţie franciană, în subti­
Incursiunile teoretice, fie directe, fie aparţinînd rai- litate moldo-valahă a Dariei :
sonneurului Cantacuzin, atent analist al propriei deza- „ S e oprise (Lai) şi privea către acel mic şi sumbru
daptări, sunt bine ştiutele aversiuni ale d-lui Sadoveanu argument care stătea neclintit în fotoliu" (pag. 105).
tn contra mizeriei edilitare şi administrative ale mici­ Sau reflexiile Dariei Mazu, făcute în stil de romai*
l o r tîrguri, după cum disertaţiile sociologice ale boie­ scos din teascurile d-lui Ignat Herz :
rului Lai reiau tema eminesciană a „păturii superpuse" „ S e întreba, în acelaşi timp, dacă poate găsi în sine
<pag. 43—46) şi exprimă transparent specia de „popora­ o explicaţie logică pentru a justifica atitudinea ei cu
nism reacţionar" a scriitorului. totul insolită faţă de cel care-i era tată după registrele
stării civile" (pag. 206).
Am văzut cum Locul unde nu s-a întîmplat nimic
Sau, în continuare de analiză şi de stil nefericit:
'este totuşi o senzaţională carte de autoimitare. Dacă
„ î n amintirile ei, după ce rămase singură şi asculta
în roman nu se-ntîmplă nimic, în evoluţia epică a d-lui
de trei ori (număr fatidic !) pendula însemnînd oreleA
Sadoveanu apare cea mai strigătoare deficienţă de
găsi o veche întîmplare, de pe cînd era copilă şi
« l e a ţ i e a sa. Mai rămîne să insistăm asupra decaden­
pe cînd Mazu îşi exercita asupra ei şi a fratelui ei dreptu-*
ţei expresiei sale literare. Afirmaţia e prea uşor de
rile legale" (pag. 216).
•dovedit. O inestetică utilizare a neologismului, o frază
Sau, în sfîrşit, acest comentariu de o subtilitate atîfe
tară contur artistic şi un stil de ziarist provincial măr- de — căutaţi singuri epitetul:

"98 99
„Deodată domnul Lai fu muşcat dulce de inimă. Un
adverb mai potrivit nu avea ca să traducă impresia."
(Pag. 223.)
Fără exagerare, pildele de acest fel trec cu mult
ţ>este sută : sunt pagini întregi unde desfigurarea ex­
presiei literare, prin improprietate şi convenţional, prin
banalitate şi gust îndoielnic, se răsfaţă cu o insistenţă
PERPESSICIUS
rnelancolică.
(1891—1971)
Mă grăbesc să termin : aş vrea să recitesc Ţara de
dincolo de negură şi Hanu-Ancuţii pentru echilibrul
gustului meu personal şi pentru necesarul omagiu da­
torit marelui poet Mihail Sadoveanu. Poate că numai o ediţie completă, adunînd toate „menţiu­
nile" risipite generos prin atîtea reviste şi ziare, va aduce ade­
1933 vărata lumină a contribuţiei lui Perpessicius la cunoaşterea lui
Sadoveanu. Graţie anumitor afinităţi elective, aedul moldovean
IScrieri, 4, Editura Minerva, 1970, — cum îl numea criticul pe autorul Baltagului — s-a bucurat

p. 503—548.] de o deosebită atenţie din partea lui Perpessicius.


Prima recenzie a acestuia despre Sadoveanu a fost cea pu­
blicată în Cugetul românesc (nr. 2—4/aprilie-iunie 1924) despre
Oameni din lună. Chiar dacă „e prea episodic ca să fie un ro­
man", volumul primeşte o bună apreciere : „Scrisul e luminat
de caracterizări sumare, de un sobru realism, punctat adesea de-o
ironie discretă". Ironie care devine, „în cîteva rînduri", de o
„pronunţată tendinţă satirică".
Perpessicius scrie apoi, în stilul criticii sale artistice şi în
spiritul aplicării sale, fără idiosincrazie, la orice formulă este­
tică, despre aproape toate cărţile lui Sadoveanu dintre anii
1925—1945. Uneori chiar mai multe articole despre aceeaşi carte.
In afara acestor cronici literare, cărora li se pot adăuga
însemnarea despre Corespondenţa scriitorului şi rîndurile despre
Amintirile lui Mihai Şerban şi Vinurile lor... de Vintilă Russu-Şi-
rianu din voi. Lecturi intermitente (Ed. „Dacia", Cluj, 1971),
Perpessicius a scris numeroase articole de caracterizare generală,
propunînd cîteva puncte de vedere fundamentale.
Un critic deplîngea faptul că, de pildă, „aspectul comic" a)
operei lui Sadoveanu a scăpat, inadmisibil, aproape tuturor cer­
cetătorilor. Dar Perpessicius a făcut, — e drept, fragmentar, —.
observaţii capitale în acest sens. Adunate la un loc sau, mai
bine, puse cap la cap, articolele sale dau osatura unui eseu de
„Introducere în comicul sadovenian". Astfel, în recenzia la Oa­
meni din lună, criticul sublinia „ironia discretă", în Venea a
moară pe Şiret găsea „pagini de un neasemănat comic rece",

101
graţie cărora conchidea astfel : „Umor, lirism, poezie a naturii mirţii în floare, voi avea fericirea să reîntîlnesc, în veacul de-a
şi a timpurilor, melancolie a destinelor înfrînte de viaţă — toate pururi, pe Mihail Sadoveanu, şi tologit pe-un strat de asfodele^
-călităţile d-lui Mihail Sadoveanu îşi dau întîlnire în Venea o la umbra fagului, ca şi păstorul virgilian, să-1 reaud citind, cu
'moară pe Şiret". dicţiunea lui dumnezeiască, un episod din Nicoară Potcoavă sau
Ţara de dincolo de negură nu se bucură, precum ar fi de una din poemele nemuritoarei lui Cîntări o Cintărilor." (Mihail
;
aşteptat, de osanale. Caracterul său „clnd livresc, cînd oarecum Sadoveanu în veacul de-a pururi.)
•artificios" se datora, poate, faptului că lipsea ceva din „acea îm- într-adevăr, criticul care a mers timp de peste jumătate de
ipletire de umor discret şi de poezie mistică" din CocostîrcwJ veac „la drum cu Mihail Sadoveanu", lăsîndu-se de atîtea ori
albastru. iurat, cum el însuşi mărturisea, de apele înmiresmate ale eposu­

*ţ"JH'-i'lfflnilfn efitft numitn „f°p'-j°°pi^a" şi apropiată ca tona­ lui sadovenian, ..nu-şi poate trăda vrăjitorul". Tot astfel, nici

litate de Cocostîrcul albastru, remarcabilă pentru critic, aceasta simfonia lui Sadoveanu nu se poate despărţi de flautul fermecat

Clin urmă, tocmai prin al ei „umor de rară calitate". Farmecul al interpretului ei cel mai fascinat — poecriticul Perpessicius,

Zodiei Cancerului „se datoreşte — zice Perpessicius — mai cu


seamă invenţiei fericite de a fi implicat, în textura aceasta orien­
l
tală, silueta de aur a elegantului abate Paul de Marenne", cu
MIHAIL S A D O V E A N U : BALTAGUL
•amabila sa filozofie epicureică şi participînd ca urmaş al lui
"Rabelais la concursul bahic desfăşurat într-o sfîntă religiozitate
Cu Baltagul, d-1 Mihail Sadoveanu se aşează mai
f
îa şătrarul Gliga Lăzărel. Perpessicius descoperă întinsele pagini
'de umor ale Fraţilor Jderi, ale Divanului persian, ale Anilor de puţin în inima literaturii româneşti, unde l-au aşezat
"ucenicie: „...scene de comedie sînt nenumărate în Anii de uce­ cele peste 50 de volume, ca tot atîtea aspecte ale lumii
nicie, disimulînd cu graţie documentarul şi sporind bunădispo- căreia el, povestitorul, i-a dat viaţă, cît în inima pro­
-ziţia unei cărţi prin excelenţă încîntătoare" — scria criticul în priei sale literaturi. Baltagul se menţine în zona aceea
•Universul literar. Dar Perpessicius a fost, înainte de toate, un superioară de mister şi de poezie, începută cu Hanu-
•critic de poezie, şi a reuşit să pătrundă nu o dată în zonele cele Ancuţei şi continuată în bună parte de Zodia Cance­
"mai tainice, sublime ale lirismului sadovenian, lirism pe care
rului. Fără să fie cu totul altele, subiectele acestei tri­
'nu pregetă să-1 compare cu poezia marilor epopei şi poeme
logii vin totuşi înconjurate de nimbul unei solemne
^asiatice. Lui Perpessicius îi aparţine aserţiunea — azi un veri­
gravităţi, în aurul căruia se întîlnesc deopotrivă : a
t a b i l loc geometric al mâi tuturor exegezelor — că Mihail Sa­
materie cu artă prelucrată şi un stil de nenumărate
doveanu a creat epopeea poporului român : „nimeni n-a alintat
podoabe. Povestiri de petrecere patriarhală, romane cu
tn mai dulci cadenţe, şi într-un stil mai pătruns de poezie, fiinţa
textură istorică sau întâmplări năpraznice, cum sînt te-»
acestui popor, de cum a făcut-o Mihail Sadoveanu însuşi" —
mele ultimelor 3 cărţi, a mai scris, de atîtea ori, d-1
afirmă poecriticul Perpessicius (Pompiliu Constantinescu numea
Mihail Sadoveanu. Cu Hanu-Ancuţei coborîm însă, ca,
poecritică recenziile lui Perpessicius) la inaugurarea, în 1966, a
în balada de la care pleacă şi romanul de astăzi, BaU
Casei memoriale „ M . Sadoveanu" de la Vînători-Neamţ.
tagul, pe-acel „picior de plai", p e adevărata „gură d e
Altele, dintre ultimele sale articole, scrise imediat după stin­
rai" a scrisului d-lui Mihail Sadoveanu. Şi pentru că
gerea din viaţă a autorului Fraţilor Jderi, sînt nişte poeme fu­
datăm această nouă categorie estetică, să amintim, pen­
nebre, de o rară frumuseţe stilistică, a armoniilor dulci, pia-
tru monograf işti, cel puţin acest punct de cronologie
hissime, cu iluminaţii discret prelungite : „...La veacul cel de-a
literară, că trecătoarea pe unde răzbatem în ăst nou
pururi nu pot să nu visez cu toată ardoarea inimii mele. Cum
ţinut sadovenesc este volumul cu cele mai multe infil-
*s putea să cred că bunurile cele m a i preţioase ale vieţii, ale
traţiuni de taină, de coincidenţă misterioasă, anume,
«rtei, se irosesc odată cu ultima noastră bătaie de inimă ? D u m ­
Cocostîrcul albastru. In toate aceste locuri ne aflăm
brăvile elyseene nu sînt numai un basm. De aceea mă gîndesc
într-o lume de puritate păgînă, şi fie că întâmplările
•cu mulţumire la ziua în care, printre platanii înfrunziţi şi printre

102 103
sînt de acum cîteva sute de ani, de acum un veac sau litatea dezlănţuită va lua în tromba ei şi pe nevinovaţi,
chiar din zilele noastre (dar dintr-un ţinut în care timpul şi pe neînţelegători. Din tronul lui de porfir, destinul orb
«e anulează, prin izolare şi singurătate, precum în dictează suferinţa şi-o urmăreşte.
Saltagul), ele se înrudesc prin accentul de epopee le­ Baltagul este, dimpotrivă, epopeea romanţată în care
gendară, care le proiectează într-un grandios trecut de sufletul tenace şi aprig de munteancă al Vitoriei Lipan
basm. nu pregetă nici o oboseală pînă nu dă de firul întâmplă­
;xt Şi ca să ne menţinem în romanul de astăzi, iată, de rilor, şi măiestria d-lui Mihail Sadoveanu stă într-aceea
pildă, Baltagul. El constituie, sub raportul invenţiei, că a conturat în trăsături omeneşti, dar fără de nici
reconstituirea acelei crime păstoreşti despre care vor­ o slăbiciune, acest aspru caracter, de o voinţă aproape
beşte balada Mioriţei, şi meritul lui stă mai puţin în sălbatecă, aproape neomenească.fCjnd Vitoria Lipan, la
fabulaţia, ingenioasă, desigur, a acestor întîmplări, cît cîteva săptămîni de la plecarea fnr-totdeauna a bărbatu-
în rezonanţa lor în mijlocul naturii singuratice şi în luiTSe hotărăşte să purceadă în căutarea lui, în sufletul
măiestria cu care-şi poartă de-a lungul drumurilor din ei nici o îndoială că Nechifor Lipan ar mai fi în viaţă
munte eroina, aprigă, voluntară, dar şi iluminată, pe nu mai rămăsese. Că bărbatul, falnic şi iubit, obişnuit
Vitoria, văduva ortomanului păstor Nechifor Lipan. să măi zăbovească la praguri străine, ar putea şi de data
Dramă omenească, povestea din Baltagul poartă totuşi asta, aşa cum glumesc unii şi alţii, să stea la bine, iată
un pronunţat accent de mare baladă, romanţată, de ce ar voi să creadă Vitoria Lipan, dar îi este cu nepu­
mister cosmic, aici rezolvîndu-se epic, după cum în Hanu- tinţă, în mintea ei Nechifor Lipan şi-a întors de-a pururi
Ancuţei se rezolva feeric. A fi păstrat acestei povestiri, obrazul. Aşa-1 vede în gîndurile ei, şi de aceea pqr-
germinată în glastra de cleştar a Mioriţei, toată purita­ r^ţQ ffnos rmnmtz' viteaza, "şl"~6ffcît ăr însoţi-o fecio-
tea de timbru a baladei şi tot conturul ei astral — iată ru-său Gheorghiţă, înarmat cu baltagul anume juruit pen­
în ce stă întîiul dintre merite şi cel mai preţios al Bal­ tru drumul acesta, o munteancă, la drum, are să se poarte
tagului. V i n după aceea toate celelalte însuşiri fruntaşe cu băgare de seamă, să cate să afle, fără să pară că ur­
— poezie a naturii, cunoaştere a mediului rural, umor măreşte anume. Din crîşmă în crîşmă şi din sat în sat,
•discret —, pe cari d-1 Mihail Sadoveanu le experimen­ Vitoria Lipan prinde urma bărbatului ei şi, întorcînd dru­
tase şi pînă acum, dar cari în Baltagul se altoiesc pe tul- mul de la Dorna, între Sabasa şi Susa, în rîpa de sub
crucea Talienilor, aă, cu ajutorul cîinelui lui Lipan, pe
pina unitară a eposului morţii şi ritualelor ei. Pentru, că
care-1 află, pripăşit, în preajmă, de oasele calului şi so­
yj/^Băltagul rămîne, în_ uJJjrnă^jinjLUză, romanul j m u i „suflet,
ţului. Tîlharii erau şi ei dovediţi în convingerea ei însă
\ _ y a e munţeancă, văduva Vitoria Lipan, pentru care îndato­
trebuiau aduşi să mărturisească singuri fărădelegea lor.
ririle mortuare pentru „sojfcul.. jfi,_răpuşMjde.. lotrii.. ciob_ani
Toate se întâmplaseră după semne anume şi într-o v o ­
•tfflKTse d^ese~c^ipă negoţ de oi^Ja Dorna, sînt ccţman-
inţă dumnezeiască. Şi Vitoria Lipan ar fi putut să se
__dnmonte expfese, ce hu-i dau răgaz pînă cînd nu-jji află
afle mulţumităj 1 Dar după cum peregrinaţia ei, d-1 Mi- i
soţul răpus şi nu-i dă creştineasca înmorimSţare"^"'' în
hail SadoveaTfBf o îmbibă de toată acea pătrunzătoare şi i
aceeaşi m ă s u r ă ' î n care Antigona înfruntă p e X r e o n şi acaparantă~religie rurală, cu calîoăne neiuutuplecatc, iar 1
merge, cu bună ştiinţă, la moarte, dorind să dea fratelui drumuT~işi schimbă linia după anotimpuri şi pffos;fo',fl
urgisit, Polinice, împăcarea mormîntului. Dacă amintim, parca anume dictate de o putere suprapămîntească^ t o w
aici, în chip aşa de natural de eroina tragediei greceşti, aşa—devasta rtat^ cind Vitoria Lipan sfîrŞeşte ca^arior/
«ste şi pentru a sugera cîtă tenacitate morală se dove­ inimii JfjEM cuJ
deşte în sufletul Vitoriei Lipan, dar şi pentru a marca în
ce se disting aceste .două caractere. Antigona va muri
pentru că aşa hotărăsc zeii, pentru a căror poruncă îşi
pune în primejdie viaţa, şi tragedia se împlineşte. Fata- tiţi lâ praasnipal pa rruV yitpriaUyipan ÎL .face pentru
sufletul lui NeeMfor, şi cuvintele ei sînt aşa de iscodif

104 1^5
toare, atit învăluiesc şi strîng cu laţurile lor, că Bogza europeană, iată una din cele două calităţi ale lucrării
se dă pe faţă şi cade în cele din urmă răpus de baltagul d-lui Sadoveanu. A doua este desigur scrisul, stilul,
lui Gheorghiţă. A c u m Vitoria îl poate şi ierta, după ce expresia. D-1 Mihail Sadoveanu este, dintre toţi scriito­
şi-a primit pedeapsa fărădelegii lui. rii noştri, cel care se apropie cel mai mult, prin tem­
Sînterri m faţă" unui caz de strictă aplicaţie a legii perament ca şi prin formaţiune, de cronicari. închipui-
talionului ? Aşa spune aparenţa şi poate aşa spune şi ţi-vă un cronicar, să zicem un Neculce, căruia d-1
imperfecta noastră schemă. Răzbunarea V i t o r i e i L i p a n , M. Sadoveanu îi păstrează o fierbinte admiraţie, sporit
s i e s t e u n f r n u atît* în pedeapsa materială, cît în sufe­ de toate lecţiile de artă ale scrisului, adaus, de atunci
rinţa mofoiS cu care .tortură».,pină,, îi biruie, pe făptaşi, încoace, şi aţi avea însăşi imaginea scrisului d-sale.
tortură la care participă în primul rînd dînsa, răzbu­ Evocare istorică a mai urzit d-1 Mihail Sadoveanu de
narea Vitoriei Lipan este. de o superioară valoare psi­ nenumărate ori, în opera d-sale. Intîile romane — Şoi­
hologică. Dar nuanţele de cîte sînt detailate locurile şi mii, Neamul Şoimăreştilor —, ca şi cele din urmă —
oamenii din Baltagul ? dar poezia acestui caracter an­ Zodia Cancerului şi Nunta Domniţei Ruxanda — ace­
tic, sălăşluit în munţii Neamţului ? dar tîlcul credinţei lei fîntîne de miraj a trecutului îşi datoresc cursul. Ele
e t c , etc. ? Ele rămîn enunţate, şi singur studiul le-ar pu­ sînt însă, indiferent de punctul de plecare şi de docu­
tea pune în valoare. După cum, numai platonic, merită mentare, opere de ficţiune epică şi farmecul lor numai
amintit caracterul, în parte asemănător, al văduvei aprige întru aceasta stă. Viaţa lui Ştefan cel Mare era o lu­
din Legătura roşie a d-lui Emanoil Bucuţa. Paralelism crare de îndoită răspundere şi d-1 Mihail Sadoveanu a
care ar necesita un întreg capitol. realizat o operă desăvîrşită, în care viziunea exactă a
timpurilor trecute se îmbracă în odăjdiile, patinate de
[Opere, voi. IV, Menţiuni critice, Ed. vreme, ale celui mai sacerdotal dintre scrisurile noas­
„Minerva", B u c , 1971, p. 308—311.] tre contemporane. Dacă rezist tentaţiei de a vă cita cî-
teva din paginile acestea de reconstituire europeană
sau de viaţă moldovenească, în care poezia cea mai
filtrată se altoieşte pe o cunoaştere adîncă a textelor,
MIHAIL S A D O V E A N U : este şi pentru că fiecare se va convinge de aceasta,
prin propria lectură şi pentru că alte nume aşteaptă tre­
VIAŢA LUI ŞTEFAN CEL MARE
cerea lor pe răbojul atenţiei noastre.

[Buletinul cărţii-Radio, 27 iunie


[...] Două sînt calităţile acestei lucrări, din a căror
1934.]
fuziune a răsărit această operă densă, substanţială şi
nu mai puţin fermecătoare. Fără să fie un istoric şi
fără, mai ales, să lase a se vedea aceasta, d-1 Mihail
Sadoveanu n-a nesocotit nici unul din izvoare, de la MIHAIL S A D O V E A N U : FRAŢII JDERI
bătrînii cronicari pînă la cei moderni. Nimic din stă­
rile de atunci nu-i este necunoscut, fie de la noi, fie - I.; • .
din istoria universală. Şi astfel gloria lui Ştefan cel
Sfîrşisem tocmai de citit Oamenii MSriei-Sale, ul­
Mare se integrează în cursul anilor şi în cursul eveni­
timul din cele trei volume ale Fraţilor Jderi, apărut
mentelor ca un semn al destinului imanent. Singur în
dimpreună cu retipărirea întîilor două, într-o prea fru­
bătaia puhoiului otoman, Ştefan apare cu atît mai mare
moasă ediţie şi, robit deopotrivă aventurilor şi vrajei
cu cit mai mici erau idealurile, multe din ele practice,
povestitorului, cercam să-mi lămuresc unele din teme­
ale apusenilor. Viaţa moldovenească încadrată în viaţa
iurile statornicei uimiri ce-mi trezeşte oricare din lu-

106
107
crările d-lui Mihail Sadoveanu, cînd duhul, şi bun şi Din Olimpul nemuritor al Iliadelor şi din Pirineii
rău, al lecturilor, îmi puse în mînă minuscula broşură cîntării lui Roland, vulturii poeziei epice n-au descins
a ultimului poem al d-lui Aron Cotruş. Autorul Rap­ încă şi în Bucegii noştri. Şi totuşi, ceea ce n-a izbutit
sodiei dace este, precum se ştie, un temperament di­ versul a suplinit, şi încă din plin, proza. Căci, dacă
namic. Versul său cu durităţi de silex a izbutit nu o n-avem o epopee în stihuri, aşa cum o cer tratatele
dată să vibreze în cinstea cîtorva din simbolurile na­ de poetică, avem în schimb o proză în care s-au exer­
ţionale şi odele pe care le-a închinat lui Horia sau ge­ citat cîţiva din cei mai iscusiţi meşteşugari ai scrisului
niului nostru etnic în 'Rapsodia valahă sunt printre şi care a izbutit să exprime cele mai înalte vibraţii ale
cele mai bune exemple ale poeziei noastre eroice. De inimei. Căci, indiferent de canoane şi de rezervele lor,
data aceasta, însă, lucrul mergea mult mai greu. Suiam Istoria românilor sub Mihai-Vodă Viteazul a lui N i c o -
din vers în vers şi din strofă în strofă (căci nici unul lae Bălcescu este o epopee şi încă una din cele mai pa­
dintre stihuitorii noştri nu au reuşit mai bine ca d-1 tetice, atîtea din pelerinagiile lui Nicolae Iorga în
A r o n Cotruş în arta aceasta) ca pe tot atîtea trepte de vetrele de romanitate interzisă, de altădată, sau evo­
piatră, însă urcuşul era de astă dată cu mult mai ane­ carea năvalnică a lui Ştefan cel Mare sunt epopei, aşa
voios. Ajunşi pe culme, zările nu se mai luminau de cum epopee este, şi încă una din cele mai complexe, şi
purpura aurorei şi imnurile de biruinţă nu-şi mai înăl­ romanul istoric al Fraţilor Jderi, pe care d. Mihail Sa­
ţau din văi, ca din tot atîtea bolţi de rezonanţă, acor­ doveanu îl opreşte deocamdată în anul victoriei de la
durile metalice... Poemul înainta greoi, ca o coloană Vaslui, din 1475, şi ar putea să-1 continue încă mulţi
extenuată, pe drumurile desfundate, tocmai cînd se ce­ ani de aci încolo, întru gloria atît a voievodului, cit şi
rea mai multă energie, mai mult foc sacru, mai mult a oamenilor Măriei-Sale. Iar toate acestea sunt epopei,
elan. Şi în locul unui triumf asistam la o adevărată pentru că şi Nicolae Bălcescu şi Nicolae Iorga şi d. M i ­
Sarmizegetusă. hail Sadoveanu sunt nu numai povestitori de rasă, dar şi
întrebarea este, totuşi, dacă ar fi fost cu putinţă să mari poeţi ai trecutului. [...]
fie şi altminteri şi dacă nereuşita aceasta a rapsodu­
Nu, îmi spuneam, nu se cade să ne tînguim de lipsa
lui nostru nu numai înarmat cu cele mai bune inten­
rapsozilor, cîtă vreme avem astfel de cronicari rupţi
ţii, dar şi stăpîn pe meşteşugul său, nu trebuieşte pusă
din coapsa marilor lor înaintaşi, şi nici de lacuna e p o ­
cumva şi pe seama întreprinderii însăşi. Oricît de in­
peilor, cîtă vreme avem astfel de scrieri, cu Fraţii
genioase, ritmurile nu ajung să deschidă, oricînd, porţi
Jderi în frunte, în care documentarul şi poezia se ar­
tainice şi cu atît mai puţin pe aceea a viitorului.
monizează şi dau acea atmosferă înţesată de miresme
Iar d-1 A r o n Cotruş în locul unui toiag să despice
în care toate se petrec şi după legile vieţii de toate
stîncile a folosit doar cîteva formule extatice. Pentru
zilele, dar şi după norma visului. Dar, se va zice, Fra­
astfel de tentative se cere o viziune profetică, o ima­
ţii Jderi este un roman istoric şi aşa îl numeşte şi au­
ginaţie în continuă fierbere şi un verb de oţel făurit în
torul său. Fără îndoială. Insă romane istorice d-1 Mi­
atelierele subpămîntene ale lui Hephaistos. Ar fi fost
hail Sadoveanu a mai scris nenumărate şi de timpuriu
mai norocs, oare, dacă, în locul viitorului, s-ar fi în­
încă, de la străvechiul, dar tînărul p o e m al Şoimilor
tors asupra trecutului ? Rapsodia valahă autoriză o ast­
şi pînă la acest amplu roman al Fraţilor Jderi, din care
fel de presupunere, fără să putem spune că d-1 Aron
întîiele două volume apăreau cu mai b i n e de şase ani
Cotruş ar putea depăşi vreodată cercul limitat al poe­
în urmă, şi totuşi nimeni nu s-ar gîndi să le aşeze pe
mului eroic. Istoria noastră, fie ea cea din Anale şi
toate în acelaşi plan. De bunăseamă, anii cu experienţa
Geste, fie cealaltă, proiectată în negurile greu desci­
lor şi eu sporita experienţă a cărţilor au putut să schimbe
frabile ale viitorului, n-a inspirat încă o epopee via­
faţa romanului istoric al d-lui Mihail Sadoveanu, e v o ­
bilă, cu toate modelele şi cu toate ispitele diverselor
luat de la sobra povestire din Neamul ŞoimăreştUor
Traianide sau Daciade.
la variatele aventuri pe mai multe planuri, din Zodia

108 109
Cancerului sau vremea Ducăi-vodă, ceea ce deosebeşte bări adinei ce sunt şi ale vîrstei, dar şi ale plăsmui-
însă romanele maturităţii sale epice, şi îndeosebi acest torului său de al doilea, rapsodul şi romancierul Mihail
Fraţii Jderi, de romanele istorice ale juneţei d-sale este Sadoveanu. Dar despre acestea poate că e bine să vor­
timbrul tot mai pronunţat de epopee, de povestire de bim ceva mai tîrziu, în a Il-a parte a foiletonului, rezer­
două tărîmuri, pe care l-au căpătat în scurgerea ani­ vată artei scriitorului şi feluritelor ei aspecte.
lor. Totul vine, desigur, de la acea interioară schim­ Să spunem, pînă atunci, că Oamenii Măriei-Sale leagă
bare de suflet, care apropie pe scriitor de marile taine firul întîmplărilor de unde 1-a lăsat Izvorul Alb, de
ale existenţei şi-1 învesteşte cu darul de a le putea după incursiunea în Ţara Leşească a Jderilor, cînd
comunica şi altora. Schimbare la faţă, cu atît mai pro­ Simion aduce pentru sine, pradă de preţ, pe Maruşca,
fundă, cînd cel ce o suportă e din rindul celor pre­ jupîniţa lui Iaţco Hudici, şi pînă la întîlnirea cu turcii
destinaţi. A fost, întotdeauna, în scrisul d-lui Mihail de la Vaslui, marea biruinţă creştină a lui Ştefan-Voie­
Sadoveanu, şi încă de la început, o regiune misterioasă, vod, în care aveau să cadă atîţia din stîlpii de reazem
un fel de cămară a tainelor, în care-şi interzicea să ai Domniei : bătrînul comis Manole Păr-Negru, Jderul
intre, dar la care-1 duceau impulsurile inimei şi ale cel Mare, Simion, Nechifor Căliman, starostele vînă-
căror ecouri răzbăteau, atenuate, în multe din povesti­ torilor, cu unul din feciorii săi, uriaşii aceia de poveste
rile sale. întîiul său roman istoric, chiar Şoimii, nu e şi cu suflet de copil, cari atît de mult ne-au îneîntat
străin de o astfel de cunoaştere, şi de aceea, poate, din întîiele două volume, şi atîţia alţii pe cît de ano­
ceea ce trăieşte mai mult, şi dincolo de zarva luptelor, nimi, pe atît de viteji. Povestea ţine de astă dată doi
de aventurile războiului şi nimbul eroismului, este ani, de la 1474 la 1475, în timp ce Ucenicia lui Ionuţ
pulberea aceea de poezie şi de asfinţit prelung ce se cerne şi Izvorul Alb ţineau trei, între 1469—1472, dar, ca şi
nu numai peste viaţa eroilor, dar şi pe întreaga povestire. acolo, într-un atît de limitat răstimp, cît de multe eve­
Acest arcuş de umbră şi de poezie îl poartă d-1 Mihail nimente şi mai ales cît de semnificative.
Sadoveanu cu o virtuozitate crescîndă peste mai toate Cum spuneam şi cu prilejul întîielor două volume,
operile sale de la Cocostîrcul albastru şi Hanu-Ancu- mai mult decît romanul lui Ştefan-Vodă, Fraţii Jderi
ţei încoace, şi graţie lui Nunta Domniţei Ruxanda, sunt romanul domniei lui, a acelei suveranităţi şi ace­
Divanul persian, atîtea pagini din Vechime şi atîtea lei prezenţe quasi divine a Voievodului în orbita că­
altele din Fraţii Jderi sunt printre cele mai izbutite ale ruia se mişcă toate ca în jurul soarelui, indiferent dacă
prozei noastre fantastice. Cît de dominant devine acest străluceşte pe cer sau dacă, îngîndurat, veghează în
caracter în scrisul d-lui Mihail Sadoveanu, de nicăieri, umbra paraclisului şi în lungi sfaturi de taină cu arhi­
poate, nu s-ar deduce mai lesne decît din însăşi cari­ mandritul Amfilohie, consilierul său intim. Pentru
era Jderului cel mic, a lui Ionuţ Păr-Negru, comis de Ştefan-Vodă, bătrînul comis Manole Păr-Negru se h o ­
al doilea, în ultima parte a romanului, spirit aventurier tărăşte, spre comica disperare a comisoaiei Ilisafta,
de la natură, bun de şotii mai curînd şi a cărui jude­ această Junonă dublată de-o Minervă, să-şi refacă şa­
cată, ce atît de mult şi cu bună dreptate minunează pe lele sale prin călcătura unui doftor urs (şi scena, cu
bătrînul comis Manole Păr-Negru, prinde coajă şi se care se deschide romanul, imprimă, chiar din prag, în­
rumeneşte de un început de gravitate, care-i sporesc tâmplărilor acestora de demult o majestate de aceeaşi
însuşirile şi farmecul. însăşi farsa pe care o joacă lui culoare cu neuitata scenă a vînătoarei zimbrului bătrîn
Alexandrei-vodă, fratele său de cruce, de care l-au şi a întâlnirii voievodului cu oierii . la Izvorul A l b ) ;
depărtat vicleniile tinereţii, ca şi toată odiseea balca­ pentru Ştefan-Vodă se pornesc în miez de iarnă boierii
nică pînă la Sfîntul Munte, de la trecerea Dunării, în de la Timiş să boteze, în tabăra de la Vaslui, pe cel
atît de romantice împrejurări, şi pînă la întîlnirea cu mai m i c dintre comişi, pe pruncul lui Simion şi al Ma-
lotrii de călugări, pe care-i biruieşte, toate vădesc că r u ş c ă i ; pentru Ştefan-Vodă, Ionuţ Păr-Negru umblă
în firea isteţului comis Onu Păr-Negru se petrec schim- drumurile de primejdii ale împărăţiei şi ar merge şi

110 111
în Iad dacă ar înţelege că aceasta place sau trebuie pentru că nimic din atmostera vastului univers epic
Domnului său şi tot pentru El, oamenii Măriei-Sale, ră­ nu s-a destrămat. Aşa cum un optant sau un pătrar de
zeşii din Ţara de Sus, se învoiesc mai uşor să asculte, lună nu pierd nimic, în trecătoarele lor eclipse, din
cu toate că şi omul le place, de acest tînăr comis Jder, misterul astrului originar, ba poate dimpotrivă. Şi lu­
care-i învaţă meşteşugul a r m e l o r : „Noi, răzeşii, mai crul n-ar fi cu putinţă, în cele ce ne interesează, dacă,
ales noi, răzeşii din Ţara de Sus, sîntem bărbaţi care pe lîngă povestitorul prestigios al atîtor întîmplări şi
nu ne spăriem cu uşurinţă de unii şi de alţii. Nouă ne-au destine, d. Mihail Sadoveanu n-ar fi şi unul din cei
dat Domniile ocini şi ne-au aşezat spre Goleşti, ca să mai desăvîrşiţi artişti ai scrisului, din cîţi cunoaşte lite­
facem ţară şi să ţinem rînduială, aşa că noi de lungă ratura noastră. Iar meşteşugul acesta se exercită, cu
vreme, din strămoşi, cunoaştem ce-i aceea slujba D o m ­ egală virtuozitate, în toate planurile, fie că e vorba de
niei... şi afară de Dumnezeu şi de Vodă, noi nu c u ­ un peisagiu şi farmecele lui, de caracterizarea eroilor,
noaştem pe cineva mai mare..." — şi pagina ar trebui de dozajul aventurilor, de ingenioase incursiuni psiho­
citată în întregime atît pentru mîndra lor demnitate, cît logice şi chiar de unele din cele mai dificile taine ale
şi pentru frumuseţea graiului. După c u m s-ar cuveni
tehnicei scriitoriceşti, cum ar fi, de pildă, folosirea m o ­
citate şi cuvintele atît de sugestive cu cari unul din
nologului interior. Să încercăm a le trece în revistă şi
toţi vorbeşte de mistica suveranitate a V o i e v o d u l u i :
a le surprinde, ici şi colo, de-a lungul aromatelor pa­
„Cînd te-ai hotărît să intri în aşa slujbă, îi spune moş
gini din Oamenii Măriei-Sale.
Ilia Alapin căpitanului Gogolea, căruia Alexandru-Vodă'
Stilist şi poet al verbului, d. Mihail Sadoveanu a
vrea să-i încredinţeze o fără-de-lege, te-ai hotărît uşor,
vădit, încă din începuturile scrisului său, o neîntrecută
căci toată taina era cît un grăunte. A c u m din acel
virtute descriptivă. Puţini dintre poeţii ultimei jumă­
grăunte a cr-escut şi-a înflorit o mătrăgună otrăvită.
tăţi de veac au înălţat mai multe şi mai inspirate i m ­
Cum să îndrăzneşti a săvîrşi o faptă împotriva stăpînu-
nuri frumuseţii pămîntului românesc, în toată nesfîrşita
lui celui mare ? Acela numai un deget, numai un deget
îl mişcă şi gata. Sîntem sub tălpile luminăţiei sale Şte- varietate, indiferent de regiune şi anotimp. Geografiei
fan-Vodă ca nişte seminţe de cînepă. Cum e puricele oficiale, d. Mihail Sadoveanu i-a substituit o geografie
sub unghia muierii, aşa sîntem noi sub braţul lui gîdea mai subiectivă şi cu mult mai ademenitoare, pentru că
— cînd a da luminăţia-sa înştiinţare din coada ochiului". exprimă însuşi sufletul peisagiului. Decorativă la O d o -
bescu sau hieratică la Hogaş, aşadar deopotrivă de
străină omului şi ducînd o existenţă orgolioasă şi de
sine stătătoare, la d. Mihail Sadoveanu natura e pa­
văza nedespărţită a omului. Om şi natură fac una pînâ
n într-atîta că n-ai şti să spui care din ele a robit su­
fletul celeilalte şi dacă nu cumva o vrajă anume a dat
amîndorura un acelaşi suflet. Nimic nu se petrece în
Spuneam că Fraţii Jderi, roman istoric în care docu­
afară de om, în variatul paradis al naturii — mireasmă
mentarul se întrupează în oameni, în instituţii, în da-
jilavă a pămîntului primăvăratic, surdă orchestraţie a
tine, poate fi socotit ca una din cele mai strălucite
pădurii, sumbră strălucire a bălelor sau taină a stolu­
realizări ale epicii noastre naţionale. Totul se datoreşte,
r i l o r migratoare — ca să nu s e ţ ^ l e c t e în sufletul omului,
de bună seamă, acelei unităţi de esenţă şi miragiu, acelei
aşa cum, la rîndu-i, orice înfiorare a inimii şi orice gînd,
unice şi unitare seve ce străbate, pretutindeni, trun­
mai adînc sau mai superficial al omului, se proiectează
chiul viguros sau mlădiţa tînără în toate mădularele
pe vastul ecran al naturii şi prin aceasta chiar se lămu­
acestui cadru stufos. Ca şi în epopeile clasice, şi mă
reşte. Corespondenţele baudelairiane n-au aflat vreo altă
gîndesc îndeosebi la cele mediteraneene, o secţiune o p e ­
ilustraţie mai perfectă în literatura noastră, cu atît mai
rată la oricare din meridiane pulsează de acelaşi ritm

112 113
desăvîrşită, cu cît e organică, decît întrepătrunderea mai pretext, un fel de gravură sugestivă în fruntea
aceasta a peisagiului cu omul la d. Mihail Sadoveanu. textului ce urmează, a dialogului dintre bătrîn şi me­
Celebra scenă a vînătoarei zimbrului bătrîn, din Izvorul zin pe tema căsătoriei pretimpurii, cu schimb de înţe­
Alb, [...] rezumă într-însa întreaga atmosferă, solemnă şi lepciune şi viclenie, pentru ca, în cele din urmă, bă­
familiară în acelaşi timp, a Domniei, aşadar însuşi spi­ trîn şi tînăr să cadă de acord, întru paguba comisoaei
ritul ei. Dar iată două semnificative exemple din Oa­ Ilisafta. Iar cînd Ionuţ îşi dă cu gîndul că „viaţa omu­
menii Măriei-Sale. Ştiţi, desigur, din întîiele părţi ale lui are numai o primăvară", cu ce nestăpînită bucurie
romanului că bătrînul comis Manole Păr-Negru, tatăl îl întîmpină bătrînul şi ce mireasmă villoniană nu au
Jderilor, avusese în seama sa grajdurile domneşti de la cuvintele lui faţă cu acest mezin care şi el este doar
Timiş şi n-aţi uitat, fără îndoială, cum dimpreună cu tot un rod de primăvară, de prin străine livezi : „ A h a !
Simion şi slujitorii zădărnicise încercarea căpitanului apoi, băiete, dacă spui tu asta, atuncea şi mai bine în­
Gogolea, care voia să fure pe Catalan, armăsarul de ţeleg că ai ajuns la bărbăţie şi ţi s-o copt căpăţîna. Ehe !
rasă al Voievodului. Astăzi, locul lui Catalan 1-a luat unde-s primăverile mele, care-au fost şi nu mai sunt."
Vizir şi comisii cei tineri, aşezaţi din porunca Domnu­ Dar scena se cuvine citită în întregul ei.
lui peste grajduri, trebuie să înfăţişeze calul în tabăra Al doilea exemplu e, într-un anume fel, şi mai sem­
de la Vaslui. Dar lucrul nu merge după toată datina. nificativ. Cum toată acţiunea acestei părţi a romanu­
Vizir e neastîmpărat şi tinerii comişi se văd nevoiţi să lui gravitează în jurul Vasluiului şi marei biruinţe a
recurgă la ştiinţa bătrînului. Ionuţ încalecă şi soseşte în Voievodului asupra ismailitenilor, ţinutul se cuvenea
vale, la casa bătrînilor, tocmai cînd ursul îşi sfîrşea pi­ şi el înfăţişat, dimpreună cu tîrgul, tabăra şi aşezările
toreasca şi empirica lui consultaţie doftoricească. Îndu­ de pe lîngă dînsa. „ C a să ajungeţi la tîrgul Vasluiului,
plecat de „meşteşugurile diplomaticeşti" ale mezinului, trebuie să cunoaşteţi domniile-voastre ţinutul Vasluiu^-
bătrînul primeşte să le dea o mînă de ajutor şi, după lui şi drumurile acestui ţinut. Nu este pe lumea asta ţi­
ce-şi pregăteşte sculele şi buruienile, în care timp c o - nut mai frumos, credem noi, vasluienii. Dealuri cît
misoaia Ilisafta stăruie pe lîngă Ionuţ, şi i-o şi trece ca lumea asta : parcă te sui în cer ; şi văi, parc-ar fi să
din partea bătrînului, că i-ar plăcea să-1 vadă însurat, te cobori în iad. Pe costişe, ogoare. In şesuri, imaşuri
iată-i la drum : „ P e colnic, unde umblau călăreţii, vîntul bogate. Intră răzeşii în marginea codrului şi fac poieni
adia mai apăsat săpînd valuri uşoare în fînaţurile pră- pentru prisăci" e t c , etc. şi elogiul se urmează în acelaşi
valnice. Iarba era înflorită într-o mie de feţe şi forme
ton, ceremonios şi mîndru, ca o pagină desprinsă din-
minunate, şi înfăţişa ochilor colori dulci. O mireasmă
tr-ua vechi-Cantemir şi o veche descriere a Moldovei,
caldă umbla în tot cuprinsul. Deasupra călăreţilor, la
alintată de toate descîntecele noului c r o n i c a r : „Care
mare înălţime, plutea o gaie neagră, scriind ocoluri largi.
drum ? Care şleah ? Nu se află aicea nici un fel de drum
Cînd ajunse deasupra pădurii de brazi şi fagi ţipă de
şi şleah c u m are Măria-Sa în Ţara de Sus. Sunt cărări şi
trei ori. Tînărul ridică fruntea, urmărind-o. Bătrînul
sunt poteci. Cînd se moaie prea tare poteca de ploi, faci
rămase cufundat în gînduri şi lăsîndu-se legănat în şa
mai pe deal. Cînd se învîrtoaşă şi ameninţă să bată c o ­
de pasul calului. De la vultur, ochii mezinului coborîră
pitele cailor noştri, o l u ă m ; jnai prin mlaştină. Unde a
înspre cotloanele lui cunoscute şi dezmierdate, care erau
fost baltă astăprimăvară, acuma-i bine pentru copitele
aceleaşi şi păreau totdeauna altele cu fiecare primă­
vară nouă. Auzea şi vedea cUcul. Auzea un mierloi cailor noştri. Pe urmă să vă spun ceva. Caii noştri îs cai
care învăţa să fluiere. Vedea trecînd în zbor pieziş robaci. Te scot de la orice nevoie. Greu de umblat cu
părechea de granguri. Vedea gaiţă şi ciocănitoare. [...] piciorul pe dealuri, văi şi rătăcăni. Dar calul, săracul, te
Cînd se apropiară călăreţii la o bătaie de săgeată, îşi scoate ori şi unde. Iar cai avem noi de nu le mai ştim
luă zborul." (Pp. 50—51.) Şi, deşi am presimţit tîlcul numărul. Le dăm drumul în ceairuri. Şi cînd ne trebuie,
acestui peisaj, abia după aceea se lămureşte. El e nu- ne ducem şi-i prindem cu arcanul. Le curăţim cozile şi

114 115
coamele de scai, îi mai tuşinăm în frunte, le mai dăm imprimă adînc în memoria cetitorului şi le acordă un
de cîteva ori cu şomniacul pe spinare ca să le strălu­ început de identitate civilă. In ziua în care un cercetă­
cească p ă r u l ; punem pe ei tarniţa ş-apoi ne putem înfă­ tor se va îndemna să ne dea, după modelul consacrat
ţişa astfel şi la Vodă. Dar altfel, pentru treburile noastre în Apus, pentru un Balzac sau Proust, repertoriul inte­
mărunte, de la un sat de răzeşi la alt sat de răzeşi, ori gral al cosmosului sadovenesc, de la fugara umbră du­
pînă la sfînta biserică pe celălalt deal, ori în pripor la rabilă a unui personaj episodic, cum sunt atîtea în
ţintirim, ori peste vale ca să ne-aducă un copil sita cea schiţele şi povestirile de tinereţe, şi pînă la figurile
deasă de la cumătră — ce nevoie mai avem de tarniţă şi domnitoare ale cărţilor din urmă, imaginea acestei lumi
pocladă. încălecăm de-a dreptul pe păr, ne ducem, ne în­ plurale şi a capacităţii de creaţie a d-lui Mihail Sado­
toarcem şi ne-am făcut treaba." Negreşit că un atare ţi­ veanu vor minuna pe oricare din cetitori, înlesnind cu
nut, atît de favorizat de natură, cu oameni aşa de răzbă­ mult studiile de specialitate, în legătură cu chiar aceste
tători, mişcîndu-se cu uşurinţă şi-n voie, cunoscînd „cot­ probleme. Pînă atunci, şi minutul acesta s-ar putea sâ
loanele, rîpele, poienile, rătăcănile, ascunzătorile, printre mai întîrzie, să ne mulţumim cu ceea ce îngăduie adu-
nişte codri mari", pe care nici ei totuşi nu-i cunosc cerea-aminte şi întâmplătoarele ei capricii şi mai ales
„întru totul lui tot", e cel mai bun loc pentru aşeza­ cu satisfacţiile clipei de faţă, în speţă cu încîntarea ce
rea taberei şi predestinat parcă izbîndei. Şi, cu toate ne comunică aceşti prodigioşi „oameni ai măriei-sale".
că sunt încredinţaţi de aceasta, cît de firesc se întorc Departe de noi gîndul de a ne opri la toţi aceşti
asupra gîndului, şi cu cîtă mulţumire de sine nu mărtu­ eroi şi eroine, cîţi circulă, vorbesc şi întreprind de-a
risesc altminteri: „ D a r noi vasluienii credem că nu-i lungul celor trei compacte volume ale romanului. Lu­
adevărat că întocmai asta ar fi socotinţa Măriei-Sale. crul ar fi, de altminteri, şi cu neputinţă, în condiţiile
Alta nu poate fi decît că-i place Măriei-Sale aicea la noastre, căci oriunde am poposi, p e oricare din treptele
noi. îşi pune Măria-Sa tabăra cînd se rumenesc căpşu­ acestei lumi, a dregătorilor sau a slujitorilor de rînd,
nile în poieni şi iese urda dulce de la stîni. Stă pînă a jupîniţelor pribege sau a soţiilor de boieri, distincţiile
ce se coc merele domneşti şi iese must nou, carele sfî- cîte ne întâmpină, de la ins la ins, ar cere un răgaz mai
rîie în gură cînd îl bei după pastrama de bărbăcuţ presus de puterile noastre. Nu numai oricare din ei e
noaten." o individualitate, dar pentru fiecare din ei dl. Mihail
Sadoveanu întrebuinţează toate culorile şi toate nuan­
Interpret al naturei, de pătrunderea nuanţată şi de ţele bogatei sale palete. Ce poate fi mai asemenea cu
semnificaţiile ce văzurăm, d. Mihail Sadoveanu este în un slujitor decît alt slujitor ? Atît Gheorghe Botezatu,
aceeaşi măsură, aşa cum v o m arăta în viitorul foileton, scutierul nedespărţit al comisului Ionuţ, cît şi Gore
şi unul din cei mai ingenioşi interpreţi ai omului şi-ai Dobra, slujitorul jurat postelnicului Ştefan Meşter, sunt
podoabelor lui sufleteşti. oameni de credinţă şi nu ies din cuvîntul stăpînilor lor.
ŞI totuşi, cîtă deosebire între acest tătar botezat, ade­
vărat înger păzitor al Jderului cel mic şi al impruden­
IH tului său spirit aventurier, şi între arnăutul acesta pă­
timaş, scăpat de la moarte cu preţul unui pact din cele
Mai mult decît întîmplările -sau frumuseţea locuri­ mai severe, al renunţării la băutură. Viteji de o samă
lor, unde se desfăşoară unele şi altele din evenimente, sunt amîndoi Jderii, şi robi aceloraşi simţăminte, al
ceea ce hotărăşte amploarea unui temperament epic — onoarei şi al dragostei de ai lor, şi totuşi niciodată doi
rapsod homerizant sau de-a dreptul romancier — este fraţi nu ş-au deosebit mai mult între ei, ca aceşti ti­
omul şi societatea lui înfăţişaţi în acea varietate nuan­ neri comişi, Ionuţ romanticul si Simion realistul, în
fond u n sentimental şi un f^ f ^ h ^ U .IC A
ţată, şi cu acele trăsături de caracter, definite, ce îi

116
„ 3 . M. ZAMFfRfSttJ"
Sfr. Popov-jţ cr. 3
aceeaşi dîrzenie cu care ar păzi una din poruncile D o m ­ numai cît degetul ? N-ai ce strînge în b r a ţ e ; păr de
nului său. Dar nurorile comisoaei, această miniaturală cînepă, obraz stropit; ce vede el la dînsa ? Of şi iar
Dalilă de Maruşca, al cărei portret instantaneu postel­ of ! Acest fecior îmi dă multă grijă şi amărîte gînduri.
nicul Ştefan îl schiţează cu o sigură divinaţie şi această Aicea vede oricine, fără nici o greutate, că e un fapt.
falnică şi frumoasă Candachie, pentru care tînărul I-a dat ceva în băutură, ori i-a aninat de strai o ghiară
Paris domnesc, Alexandru-Vodă, atît de puţin aseme­ de liliac. Parcă nu ştim noi cum se săvîrşesc toate aces­
nea cu acela, n-ar sta la gînduri să dezlănţuie ca pentru tea ? Acuma ne străduim să-1 scăpăm şi nu ştiu cum
o moldavă Elenă război în toată legea. Sau, ca să ne om face." „— Se tămăduieşte el singur după ce i-a fi
oprim la una din cariatidele romanului, iată însăşi nevastă" (II, 136), răspunde cu scandaloasă simplicitate
această comisoaie Ilisafta, în care d-1 Mihail Sadoveanu Ionuţ, şi adevărul este că de atunci s-a tămăduit nu
a întrupat sufletul feminin al unei epoci, creaţiune numai Simion, dar chiar şi comisoaia. Iat-o, de astă
unică în vasta galerie a feminităţii d-sale, cîte se nu­ dată, dimpreună cu noră-sa Candachia, la Timiş, în
mără de la suava eroină a Şoimilor, sfîrşindu-se de aşteptarea nepotului şi prezidând muncile facerei, în
iubire în conacul de la Dăvideni, şi pînă la Vitoria care se zbate Maruşca. Dialogul s-ar cuveni reprodus
Lipan, apriga eroină a Baltagului. Această Junonă, du­ pentru toată ţesătura aceea fină de vorbe şi pentru
blată de o Minervă, spuneam în unul din foiletoane, arta împunsăturilor meşteşugite. Cum priveşte în jurul
vorbind de comisoaia Ilisafta, şi imaginea închidea ei la toate cîte s-au schimbat, aici la Timiş, comisoaia
pentru noi un îndoit tîlc. Ea se referea, în primul rînd, nu poate să nu observe „ c u m a înflorit locul" care pe
ia continua harţă dintre comisoaie şi „tiranul" ei de vremea ei era „ c a o mînăstire de călugări", căci „jupîn
bărbat, marele comis Manole Păr-Negru, cu diferenţa Manole a fost cu inimă tare" în timp ce Simion „s-a
negreşit, doar metafora nu trebuie să fie exactă, că îmblînzit şi s-a îndulcit de dragostea soţiei sale. Nu
harţa aceasta e doar verbală şi că nici unul din ei n-au ştie cu ce să-i steie înainte jupînesei Maruşca." La care
pus în practică vreuna din violenţele pe care mitolo­ frumoasa Candachie nu poate zăbovi prea mult să nu
gia le pune în seama cuplului olimpian. Mai mult chiar. răspundă : „Se întîmplă şi s-a întîmplat şi altora asta,
Căci tînguirea aceasta neîntreruptă a comisoaiei nu e dragă jupîneasă Ilisafta". Dar pentru că n-ar voi să-şi
altceva decît una din manifestările iubirii ei atotcu­ supere soacra şi nici s-o lase asupra bănuielilor, în­
prinzătoare, ce se confundă cu însuşi destinul casei şi cearcă să justifice. Pe de o parte, lucrul se înţelege,
neamului lor, pe care „tiranul" ei 1-a cam uitat cîte- „căci sita nouă şede în cui", iar pe de alta, nu, căci ţine
odată, dar pe care ea, adevărat geniu matrimonial, îl să adoarmă cu totul bunăvoinţa comisoaiei, dar graţie
veghează cu străşnicie şi pentru care şi acceptă să facă ei şi stăruinţelor pe la vraci şi icoane făcătoare de mi­
dureroase sacrificii. Şi mă gîndesc mai puţin la adop­ nuni „cumnata Maruşca" se află „ î n stare binecuvân­
ţiunea mezinului, rod al necredinţei comisului pe care-1 tată", de stau cu toţi împrejurul ei „pînă ce i-a da
răscumpără totuşi şi-1 neutralizează cu o iubire în­ Maica Domnului uşurare". Dar astfel de vorbe au alte
zecită, cît la însoţirea lui Simion cu Maruşca, împo­ daruri decît cele ce-i împrumutase Candachia : „Aşa-i,
triva căreia se ridicase cu atîta hotărîre şi pe care a a suspinat comisoaia, în asemenea vreme ţi se-nchină
sfîrşit să o aibă în mare dragoste, de cînd mai ales are toţi ca unei Doamne şi împărătesc Se află unele care
şi darul să-i înmulţească neamul. Vă mai amintiţi, nu cunosc starea asta." La care din nou Candachia, cu
poate, de schimbul de vorbe dintre Ionuţ şi comisoaie ingenuitate, şi supunere: „Căc* nu ie-a venit vremea,
încă din Izvorul Alb, în legătură cu această dragoste dragii jupîneasă Ilisafta. Ţi s-au mărturisit, şi cînd a
a lui Simion, care-i primejduia socotelile de gardiană trebui, ţi-ăr mre ajutor." Şi autorul, încheind un în­
a purităţii neamului ei : „Ba, eu ţi-oi spune, dragu-ma- treg Acest r ă z b o i .aL^mbinţeteşurltor. şi al ghiarelor
mei, începu comisoaia, că asta-i altceva. Boala se pluşate în acelaşi,ton, de excelentă comedie familiară:
chîâmă săptămîna-chioară. El nu vede că fata aceea-i „Jupîneasă Candachia a sărutat rîzînd mîna iubitei sale

118 I 119
f
soacre. S-a grăbit s-o sărute ca să nu-i vie s-o muşte şată participare a inimei, cînd cronicarul este şi un
— după cît îşi da cu gîndul comisoaia, care, fără să vrăjitor al reprezentărilor, nu numai un bine informat
pară, cerceta cu multă agerime pe nora sa întru toată istoric. Am mai observat şi altădată, în ce măsură,
a ei frumuseţe. Vai ! suspina dumneaei în s i n e ; fru­ pornind de la cunoaşterea izvoarelor istorice, d. Mihail
museţea se veştejeşte şi frumuseţea nu se taie pe tal­ Sadoveanu izbuteşte să se ridice deasupra datelor ma­
ger." teriale, să le învăluie într-o atmosferă de irealitate le­
Comedie, dar de bună seamă şi altceva. Căci, mai gendară, să le dea un suflet şi o poezie ce stăruie adînc
la urma urmei, tot jocul acesta de epigrame ca şi toată în amintire şi după ce volbura aventurilor s-a potolit.
dorinţa ei, atît de iscusit insinuată, de a hotărî pe I o - Misterul, cu care d. Mihail Sadoveanu îşi pigmentează
nuţ să se însoare, se încadrează în aceeaşi politică ma­ cele mai multe din paginile marilor sale creaţii, nu
trimonială, oricît termenul repugnă, şi împrumută c o - este nici de o singură sorginte şi nici de o singură
misoaiei Ilisafta — şi e cea de a doua raţiune a m e ­ expresie. Uneori, el rezidă în meşteşugită înlănţuire a
taforei — atributele unei Junona Nithya sau, ca să întâmplărilor, în dozarea efectelor, în camuflarea surpri­
folosim pe Horaţiu, Lucina, favorizînd şi naşterile şi zelor, cum e, spre pildă, în această ultimă parte a ro­
căsniciile neamului său. Dar, pentru că trebuie să pu­ manului însărcinarea ce Ionuţ primeşte, prin postelni­
nem capăt acestui portret, în mărime naturală, cum cul Ştefan Meşter, ca împreună cu el să mute pe doam­
spunea poetul, şi pentru a vădi încă şi mai mult cît nele lui Radu-Vodă la Roman, în Cetatea Nouă. Toate
de legendar e planul în care se petrec toate întâmplă­ se petrec într-o nelămurire şi o nesiguranţă crescînde,
rile acestui roman istoric şi acestei epopei din vremea pe care le sporeşte însăşi făptura enigmatică a Postel­
lui Ştefan-Vodă, iată chipul în care comisoaia Ilisafta nicului, încît tot timpul ai impresia că Ionuţ comisul
se pătrunde de tristele veşti ce primeşte de pe cîmpul se îndreaptă înspre o cursă, din care s-ar putea să nu
de luptă. Dacă, în alte împrejurări, vorba înflorită şi scape. Dar Jderul cel m i c e un virtuos al situaţiilor
toarsă din mai multe caiere îşi avea rostul, de astă dificile. Incursiunile în Pocuţia sau, cea mai recentă, la
dată sobrietatea se impunea şi d-1 Mihail Sadoveanu Muntele Athos, trecerea Dunării, captura căpitanului
se dovedeşte încă o dată artistul cu intuiţia sigură Gogolea şi însăşi farsa ce joacă fratelui său de cruce,
cînd împrumută acestor puţine cuvinte majestatea şi lui Săndel-Vodă, vădesc însă că tânărul comis e mai
accentul hotărîrilor testamentare : „Nană Chiră ! Nană curind un năzdrăvan, proteguit de puteri ascunse. Alte­
Chiră ! a prins dumneaei a striga. Nană Chiră, vină ori, misterul acesta rezidă în peisagii, în aşezări, în
repede aici, ca să afli că s-au prăpădit doi dintre iu­ oainepgţ^fA. neverosimilele lor povestiri. Cetiţi, pentru
biţii noştri. S-a prăpădit soţul nostru şi fiul nostru cel aceasta, dintru întâi, descrierea moarei din marginea
mai mare. Să-mi chemaţi numaidecît aici pe jupîneasa Vasluiului, cu atmosfera ei de vrajă şi ascultaţi după
Maruşca, noră-mea. Dar să nu-i suflaţi o vorbă pînă aceea povestirea, adevărată, sau numai închipuită, nu
ce n-oi vedea-o eu ; să-i spun cu această gură a mea importă, a bătrînului morar, înviat din morţi dintr-o
şi cum ştiu eu. Şi în acesta ceas să pregătiţi sanie, lungă captivitate la tătari, şi veţi conveni că astfel de
slujitori şi merinde, ca să ne ducem amîndouă la Vas­ povestiri se înscriu în acelaşi cerc feeric, alături de
lui, să facem pomenire şi praznic morţilor după rln- istorisirile de toamnă şi de iarnă de la „Hariu-Ancuţei",
duială." sau cele orientale şi miraculoase din Divanul persian.
Sunt însă şi alte temeiuri pentru care Fraţii Jderi Ke-au, mai rămas două capitole, pe care, spre ma­
reprezintă una din sintezele cele mai închegate ale ar­ rea noastră. Jpărere de rău ne' vedem • nevoiţi să le pă­
tei sadoveneşti. Am amintit cîte ceva din întîmplările răsim": .ar* psihologiei şl al monologului interior. Căci,
acestor ani de frămîntare şi eroism, culminînd cu ma­ dacă din arttirile cMmpele s-a putut deduce cît de im­
rea biruinţă de la Vaslui şi fiecare va fi înţeles că ast­ perioasă esteurnvestigaţia psihologică la d. Mihail Sa­
fel de evenimente nu se citesc fără o directă şi înduio- doveanu, cu monologul Interior am intra într-un d o -

120 121
meniu, în ce ne priveşte, neexplorat încă, unde singura alimentează din viaţa fiecărui fragment în parte şi a
afirmaţie n-ar ajunge şi pentru a cărui ilustrare s-ar cărei armonioasă împlinire decide de interesul şi far­
cere şi exemple, şi un lung popas. Iar stilul d-lui Mihail mecul totului. De aceea ascultăm cu sporită plăcere pil­
Sadoveanu, în genere, şi al Fraţilor Jderi, în particu­
dele alternate ale lui Nuşrevan, decanul înţelepţilor,
lar, este un inepuizabil tezaur de experienţe şi încîn-
Aban ascetul, Lidra, Urga, Cos, Ofaron cel surd („Ofa-
tări.
roane, filosoafe", i se adresează împăratul şi sonorele
vocative sugerează un adevărat reflex din jocul Irozi­
[Acţiunea, A n . IV, nr. 764, 770,
lor), Mitrida, Şatun, Ferid şi Sindipa şi dacă pînă la
776/20, 27 martie, 3 aprilie 1943,
urmă ne raliem părerii fiului de împărat, după care fe­
p. 1 - 2 . 1 meia nu e vinovată deoarece a urmat firii sale, nu ne
convingem mai puţin de „mişeliile" şi vicleşugurile
acestei lighioane născută din coasta lui Adam. La capă­
DIVANUL PERSIAN tul unui atare concurs de minciuni (încheiate, şi nu din
întîmplare, cu povestea cărturarului care socotea că
scrisese, în cele două sute optsprezece suluri încărcate
[...] Divanul persian va figura la l o c de cinste, pe pe şapte asini, toate meşteşugurile muiereşti, pentru ca,
un tron de porfiră anume amenajat, drept cea mai dovedit în cele din urmă şi el, să se lipsească de ele şi
izbutită ilustraţie a ceea ce poate sâ devină un produs să le dea focului), nu e deloc a mirare că împăratul era
popular dat la strungul unui mare scriitor. Aşa cum mai nehotărît, mai frămîntat şi mai tulburat ca oricînd.
şi melodramatica povestire a Genovevei s-a transfor­ Dar paginile acestea (208—210) de adevăr şi ironie, ce
mat în romanul maternităţii şi puternicei poezii a na­ purced de la intuiţia şi măestria d-lui Mihail Sadoveanu,
turii din Măria-Sa Puiul Pădurii, aşa cum şi din suges­ s-ar cuveni citate în întregime : „...Gîndul acesta al
tiile multiple şi absconse ale poemului Mioriţei s-a ales nostru trebuie să împlinească un d e s t i n ; hotărîrea e a
şi s-a cristalizat miraculosul roman al Baltagului. Celui mai mare decît mine ; filosofii spun că nu s-ar în­
Fragment din marele ciclu al fabulelor orientale, doi de fiinţa lui; şi totuşi stau între păreche şi nepă-
c u m se prezintă el îndeosebi în „aravicescul mitolo- reche («=*= a meterezurilor curţii, ce trebuiau să decidă
ghicbn" al celor O mie şi una de nopţi şi o mie şi una de moartea şi viaţa lui Ferid) neclintit, cu cupa în mîna
de zile, Divanul persian vine, în primul rînd, cu far­ dreaptă, iar Mitrida filosof se uita ţintă la mine. Ce-ar
mecul povestirii ingenioase, cu implicaţia pildelor, ce Jfi dacă, iioş porunci acestui Mitrida să mai spuie o po-
se stîrnesc una pe alta, cu duelul acesta al minunatei veşte ? Ca să r treacă. vremea. Să nu ne mai gîndim.
încrucişări de spade dintre cei şapte înţelepţi ai împă­ Gîndul e duşmanul omului." Şi în felul acesta, cele şapte
ratului Kira şi frumoasa Şatun, cea mai scumpă din zile de muţenie trec, Ferid e dezlegat de jurămînt şi
soţiile împăratului şi de aceea şi cea mai primejdioasă. totul şe încheie. Nu desigur ca în operetă, unde totul
A statornici o ierarhie a poveştilor, cîte se spun ca să sfîrşeşte cu bine, dar ca-ntr-o adevărată povestire ori­
ţină în loc hotărîrea împăratului, care a dat morţii pe entală,- în care o greutate atrage după sine o alta şi
fiul său Ferid, învinuit de incestuoasă iubire pentru totul se rezolvă într-o înaită lecţie de înţelepciune,
această Phedră a Orientului, care este Şatun, a încerca egală in accesat cu ultimul capitol al Eclesiastului. Căci
adică să emitem preferinţe pentru una sau alta din is­ diipă aceea .«rrnează poveştile lui Ferid şi Sindipa şi
torisiri ni se pare şi excesiv şi zadarnic. Căci de la o una din cele mai .patetice pilde din apărarea lui Şatun,
poveste la alta se întind punţi invizibile, prin toate pilda cu mima vulpei (pp. 273—274). Ele trebuiesc
trece acelaşi fir roşu al intrigei şi pildei disimulate, citite, ca şi epilogul eu care dl. Mihail Sadoveanu în­
toate alcătuiesc o unitate organică, a cărei viaţă se cheie întreaga povestire şi al cărui secret, dimpreună cu

122 123
al predosloviilor, singur d-sa îl mai deţine de la strămoşii filosoficească are prea puţină. Căci filosofilor li-i dat
d-sale, autorii de letopiseţe.
să ştie toate pildele şi să răzbească toate tainele, iar
Cum nu putem stărui la toate punctele şi în toate coconul său prea-iubit ştia prea puţin." Şi Ferid e în­
planurile acestui farmec savant, în care autorul a ma­ credinţat, după recomandaţia filosofului Aban, lui Sin­
cerat multe ierburi aromate, culese din pajiştile lumii dipa, pentru că „n-are alte griji decît ale filosofiei
şi sădite în sera d-sale personală, ca într-un alt labo­ sale". Cînd acesta se înfăţişează la Curte, ceilalţi curteni
rator de vraci al scrisului, ne v o m opri la unul din şi înţelepţi, cu excepţia lui Aban, se uimesc de sără­
aspecte, mulţumindu-ne doar să indicăm pe celelalte. cia, de chipul lui întunecat şi de hainele lui de in,
Aşa, spre pildă, portretul de mare frăgezime pic­ fără de podoabe : „...Ce ştie el, cînd noi îl putem cumpăra
turală al prea frumoasei Şatun (p. 49), întregit cu cu un singur inel de la degetul nostru cel mic ?" Răs­
portretul complimentar, al frumuseţii insidioase punsurile ascuţite ale lui Sindipa conving de contrariu
(pp. 163—166), căci cu cit va fi în mai mare primejdie, şi cînd, împungîndu-se în pilde, egipteanul şi persienii
cu atît va fi şi mai ispititoare Şatun ; iată o scenă, pe se înfruntă peste capul împăratului, acesta mai în glumă,
cît de rapidă, pe atît de sugestivă, a minierii împăratu­ mai în serios, pune capăt războiului : „Bine, bine, ş-a
lui (p. 4 5 ) ; iată imagini de mare putere plastică, d.p. : veselit împăratul; să lăsăm parimiile, ca să nu întîr-
„curtenii stăteau ca-n cămăşi de ghiaţă" (pag. 52) sau : ziem învăţătura c o p i l u l u i ; văd că nebunia înţelepţilor
„ştii cum mă mir ? Straşnic ! îmi vine să zvîrl pe fereastră are mai multe cotloane decît a nebunilor..." Ceea ce,
cuca şi buşmachii" (pag. 79) ; iată peisagii de vînătoare reverence parler, aduce puţin şi cam pe departe cu
(pag. 136—137), nu aşa de majestuoase (scena nu implică), ceea ce spunea Thibaudet, exegetul cel mai sagace al
dar din acelaşi penel care a zugrăvit vînătoarea zimbrului bergsonismului, despre filosofie : „Philosopher c'est
bătrîn, la Izvorul A l b , în romanul lui Ştefan cel Mare penser difficilement une idee infiniment plus simple
etc., etc. Aspectul la care ne oprim, fără a avea altă pre­ que Ies idees faciles". Iar că filosofia Sindipei a fost
tenţie decît să-1 schiţăm, este al ironiei, al umorului, de soi şi că a trecut nestricată în mintea coconului
exercitat între altele, aici, şi asupra filosofilor. Ironia şi împărătesc se vede din aceea că Ferid a scăpat nu
umorul sadovenesc vor alcătui unul din capitolele cele numai de la moarte, dar şi din laţurile prea frumoa­
mai complexe ale monografiei, la care, de bună seamă, sei Şatun... (_.]
tinerii noştri universitari nu pregetă să mediteze. Nu este
în căderea noastră să intrăm în amănunte, dar am spune
că d. Mihail Sadoveanu opune în Divanul persian două [Jurnal de lector, completat cu Emi­
şcoli de filosofie, întîia a lui Nuşrevan şi a doua a lui nesciana, „Casa Şcoalelor*, 1944,
Sindipa (filosofie intuitivă, zice d. N. Cartojan), însă o • p. 51—58. J
face cu acea firească îngăduinţă şi cu acel instinct al
nuanţelor, ce ţin de resursele umorului său. Ce era şcoala
celui dintîi se poate vedea din rîndurile următoare : MIHAIL SADOVEANU ;
„A stat fiul împăratului la Nuşrevan înţeleptul trei ani
ANII DE UCENICIE
şi a învăţat multe lucruri, între altele c u m se alcă­
tuiesc cele mai grase şi mai dulci plăcinte şi care sînt
cele mai alese v i n u r i ; cît se cade să doarmă bărbatul
j Anii de ucenicie, ultima din lucrările d-lui Mihail
după prînz şi la cîte ceasuri după răsăritul soarelui să
Sadoveaao* apărută de puţine luni numai şi din care
se scoale înţeleptul... A mai aflat că toate sînt deşer­
multe; capitole *-au tipărit în Revista Fundaţiilor re­
tăciune, mai ales filosofía etc., etc.". Cercetat după trei
gale, cc^titsie ratîia încercare de a sistematiza ma­
ani de către împărat şi de ceilalaţi şase sfetnici, s-a
văzut că fiul „pricepe multe dintr-ale vieţii, dar ştiinţă terialul biografie şi documentar, ce însoţeşte, explică
şi uneori, amplifică-' miracolul sadovenesc la care lite-

124 125
ratura noastră contimporană asistă, cu inepuizabilă ui­ beşte pe îndelete, pentru a încheia cu capitolul suve­
mire, de o jumătate de veac aproape. Mărturii fragmen­ nirurilor strict literare.
tare, încredinţate fie anchetatorilor literari (recentul Istoria literară va spicui multe informaţiuni pre­
interviu acordat d-lui I. Biberi pentru Democraţia e ţioase din albumul, şi pitoresc şi documentar, al aces­
unul din documentele cele mai revelatorii, fie pagi­ tor Ani de ucenicie. Ea va reţine unele judecăţi de
nilor solemne ale discursului de recepţie academică din valoare, cum este aceea despre superioritatea Mioriţei
1923, fie, oarecum prin mandat, introducerii celor trei lui Alecsandri („cel mai mare titlu de glorie al bardu­
volume, pînă azi apărute, din ediţia definitivă de la lui de la Mirceşti"), opinie verificată şi în lumina altor
Fundaţie, au fulgerat de nenumărate ori peste genunea balade, de pildă Kira Kiralina, în şlefuirea căreia Alec­
cu misteruri din care s-a înălţat statornică şi complexă, sandri se vădeşte acelaşi incomparabil artist ; va iden­
una din cele mai armonioase şi mai unitare opere din tifica plaiurile de basm în care au luat naştere unele
literatura noastră. [...] şi altele din operele autorului (d. p. Dumbrava minu­
„Singura mea însuşire artistică de care sînt sigur e nată, Haia Sanis, Locul unde nu s-a întîmplat nimic
lectura" scrie, cu vinovată modestie, despre sine şi cu se situiazâ la Buciumeni, peste pîrîul Lutăriei, în
prilejul stagiului dintre 1901—1903, la Folticeni, d. Mi- preajma Folticenilor) ; va urmări munca în aparenţă
hail Sadoveanu şi adevărul este că orgoliul acesta facilă, dar îndîrjită a tînărului scriitor, apărînd deodată
apare întru totul îndreptăţit. Ceea ce şi mai învederat cu trei volume, în vitrina anului 1904. („Multora li se
se arată în paginile în care d-sa relatează o experienţă, năzărea apoi că literatura mea e o funcţie firească în
1
în mediul rural, cu lectura „amintirilor din copilărie' care cheltuiesc puţină substanţă; nu cunoşteau pe fau­
ale lui Ion Creangă, despre care pe bună dreptate în­ rul aburit care se ostenea fără răgaz sub calm înşelă­
seamnă că „nu-i uh scriitor popular, ci un artist", în tor" — subl. n r . ) ; va face cunoştinţa a nenumăraţi b o ­
iniţierea căruia se cere „un cetitor întrucîtva evoluat". emi şi barzi, mai mici sau mai mari, de provincie şi de
Lecturi sporadice la microfon, precum deunăzi în con­ Capitală, dintre cari unii vor supraveţui „ c a muscuţele
ferinţa despre Taras Sevcenco, arată că magia verbului într-un bulz de chilimbar" pentru a folosi o expresie a
sadovenesc nu şi-a pierdut nici un grăunte din strălu­ d-lui Mihail Sadoveanu numai graţie Anilor de uce­
cire, că scrisul său, ca vinul vechiu, şi-a sporit puterea nicie, iar alţii, St. O. Iosif, Nicuşor Beldiceanu, Ion
şi aroma şi că, urmînd sugestiei versului francez, d-sa Bîrseanul, Zaharia Bîrsan şi prin amiciţia pe care şi-au
se întoarce cu vădită plăcere la iubirile dintîi, la anume arătat-o unii altora. Portretele acestea sunt creionate din
preferinţe ale tinereţii d-sale literare. Conferinţa despre cînd în cînd cu „maliţie", cum ar spune d. Mihail Sa­
Taras Sevcenco se încheia cu două excelente tălmăciri doveanu, fără ca totuşi linia să dea în caricatură. E
în versuri, din poemele celebrului rapsod ucrainian şi cazul poetului Mihail Codreanu, al concetăţeanului său
astfel de acorduri ritmice consună cu tot ceea ce Anii E. Lovinescu, al lui Macedonski şi cenaclului său şi
de ucenicie înregistrează în planul acesta, al exerci- chiar al patronului de la „Sămănătorul", Nicolae Iorga.
ţiilor poetice, fie originale, fie tălmăciri, la d. Mihail (O greşală de tipar, transmisă volumului din Revista
Sadoveanu. [...] „Bătrînica din Verşeni", bunica de pe Fundaţiilor regale, X I , 12, 1944, aşează răzmeriţa stu­
mamă a autorului, se aşează printre creaţiunile cele mai denţească din Piaţa Teatrului, în martie 1905 în l o c de
desăvirşite ale literaturii d-lui Mihail Sadoveanu şi a 1906). Nu e mai puţin adevărat însă că dezacordurile
fi stăruit mai mult era de datoria noastră, dacă timpul nu sunt puse numai în seama celorlalţi, c u m se vede în
şi spaţiul n-ar urgenta din urmă. De aceea lăsăm la o ptfea frumosul capitol „Catastiful păcatelor", ce se în­
parte şi acest punct, atît de bogat în sugestii totuşi, ca cheie ew o nobilă rugăciune in care autorul îşi mărturi­
şi tot ceea ce se atinge de credinţele d-sale în chesti­ seşte şi ^păcătui trufiei şi al mîndriei şi al violenţei" şi
unea ridicării maselor ţărăneşti, de acea „democraţie aşteaptă de l a ' D o m n u l Dumnezeul său iertarea. Şi marele
conservatoare", ce-i este proprie şi despre care vor- Judeţ i-o acordă, dînd ordin Sfîntului Petre „să i se

126 127
şteargă acestuia (pentru că are întru sine iubire) toate cîte
sunt scrise în terfelog". La care „crediniiosul cu cheie
îşi pleacă venerabilul său nas" şi mormăie : ..Acesta tot
de trufie întru focul nestins va arde ! " .
Şi astfel de scene de comedie sunt nenumărate în
Anii de ucenicie, disimulînd cu graţie documentarul şi
sporind bunădispoziţia unei cărţi, prin excelenţă, încîn-
tătoare.
AL. PHILIPP1DE

[Menţiuni critice, în Universul li­ (n. 1900)


terar/25 martie 1945, p. 10—11.]

Făcînd obişnuita trecere în revistă a succeselor literare ale-


anului 1930 şi începîndu-şi, după cîteva fraze introductive, ana-
liza cu Mihail Sadoveanu, A l . Philippide scria : „Sadoveanu, dupâ
romanul istoric Zodia Cancerului din iarna trecută, a publicat
în toamna asta un nou roman, Baltagul.
Acţiunea, deşi se petrece în zilele noastre, e învăluită în atîta.
poezie. încît ai impresia că e o legendă. Toată arta lui Sado-,
veanu păstrează acest parfum de legendă, de trecut. Personagiile-
Baltagului sunt din zilele noastre. Sufletul lor — al eroinei h>
special — are o vigoare şi o asprime primitivă. Femeia aceea
care pleacă să găsească pe ucigaşul bărbatului ei, îl descoperă
si-i pricinuieşte moartea, este demnă să stea alături de eroinele
tragediilor antice." (Anul literar, în Adev. Ut. şi art., nr. 526/4 ia­
nuarie lflSl.)
Cu sase luni mai înainte, scriind cronica literară la Zodia,
Cancerului, de fapt un eseu, intitulat nu întîmplător Un evocator
al nHtn,rH şi al trecutului, Al. Philippide n o t a : „Însuşirile poe­
tice pfe care le are talentul de prozator al d-lui Sadoveanu îl
înclină spre evocarea trecutului. Chiar în nuvelele d-sale cu s u ­
biect din prezent, tonul naraţiunii, atitudinea d-sale faţă de per-
sotfatgtl, întreaga atmosferă dau o impresie de trecut, de ceva,
înHhţp&fi;demult. Odinioară e cuvîntul care exprimă cel mai
bmej^fonajitatea generală a operei d-lui Sadoveanu. O tonalitate-
<$e b a s m j j i de legendă." (Un evocator al naturii şi al trecutului^
în iftmţa românească, nr. 6/1930.) Este apoi analizat, după mode-,
luj jff^d^iţi, romanistului , g e m » n E. R. Curtius, model pe care­
ţi va. J&SMţ. ixeşyenj, jomaţţul Zodia Cancerului; nu în sine, ci
parcă „tocmai pentru a ilustra «poezia vechimii" la Sadoveanu,
idee care va străbate, ca m laitmotiv, aproape toate articolele,
nuiij^roaşe, pe care ie-a scris Ai. Philippide despre Sadoveanu,

129
Astfel, recenzînd în 1931 volumul Depărtări, Al. Philippide veritabilă „recepţie în variante"), Al. Philippide pare a fi ajuns
făcea din nou consideraţii pe tema vechimii, mai bine zis pe la concluzia că vechiul, îndepărtatul său eseu reprezintă expresia
tema depărtării. chintesenţială, în varianta clasică, a exegezei sale asupra eposu­
„Pentru rechemarea trecutului, pentru evocarea lucrurilor ire­ lui sadovenian.
mediabil apuse, d. Sadoveanu are o putere magică. Dar tot aşa
•cum ştie să întoarcă timpul din loc, preschimbînd trecutul în
prezent, tot aşa ştie şi legile spaţiului să le învingă şi să le
MIHAIL S A D O V E A N U ŞI POEZIA VECHIMII
*supuie, jucîndu-se cu ele şi schimbîndu-le sensul şi rostul." Sa-
'doveanu „ştie să transforme realitatea cea mai actuală într-o
ţară de dincolo de negură" (Depărtări, recenzie, în Adevărul
Însuşirile poetice, pe care le are talentul de prozator
literar şi artistic, nr. 547/1931).
al lui Sadoveanu, îl înclină spre evocarea trecutului.
în Măria-Sa, Puiul Pădurii, Sadoveanu a realizat — afirmă
Chiar în nuvelele sale cu subiect din prezent, tonul na­
A l . Philippide — „un preţios album de estampe medievale". Prin
raţiunii, atitudinea sa faţă de personaje, întreaga at­
perspectiva depărtării de subiect, printr-o „lumină domoală şi
mosferă dau o impresie de trecut, de ceva întîmplat
"dulce", o „lumină de vitralii", Sadoveanu „învăluie în mirajul
demult. Odinioară e cuvîntul care exprimă cel mai bine
stilului d-sale chiar întîmplări dintre cele mai groaznice şi con­
tonalitatea generală a operei lui Sadoveanu. O tonali­
flictele cele mai tragice" (Viofo romanească, nr. 5/1931).
tate de basm şi de legendă. Această dragoste pentru
Cronica literară la Cazul Eugeniţei Costea, Al. Philippide
trecut este esenţială în firea lui Sadoveanu. Este o ca-,
şi-o începea astfel: „Ceea ce distinge atitudinea d-lui Mihail
litate care devine tot mai rară în literatura modernă,
Sadoveanu în faţa societăţii de astăzi, este o îngăduinţă senină
Să alegem, pentru o cercetare sumară, şi pentru o în-,
şi un criticism blajin. Sufletul d-lui Sadoveanu se găseşte la el
cercare de explicaţie a celor spuse pînă acum, romanul
« c a s ă în trecut, în viaţa de altădată, mai domoală, dacă nu mai
Zodia Cancerului, publicat în 1929.
paşnică, mai înceată, dar mai adîncă. Aceasta îl face pe d. Sa­
In Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, toate
doveanu ca, atunci cînd îşi îndreaptă ochii spre viaţa actuală, să
îi&u#ile lui Sadoveanu de evocator al trecutului s-au
privească totul de la o oarecare depărtare (s.n.), de pe culmile
vremurilor, de la o înălţime sufletească pe care i-o dau necon­
re^Mpat pe'^o mare întindere. Scriitorul imaginează un
tenitele sale colindări prin veacuri."
preîlffrancez, abatele Paul de Marenne, care, în drum
spŢe'lPoar^, trece prin Moldova pe la anul 1679, în
Scriitorul a reuşit deci să înfăţişeze „o serie de complexe ;
tmî|№ &o$Diiei lui Duca-vodă. Observaţiile şi comen-»
stări sufleteşti, mai bine decît ar fi făcut-o pagini întregi de
tMm№'iăce'iŞttii abate servesc pentru a pune în evidenţă
analiză", tocmai folosind „simpla naraţiune istorică", adică prin
perspectiva depărtării în timp şi spaţiu. (Cf. Cazul Eugeniţei
cttracteriştieiie epocii pe care o descrie. O intrigă de
'Costea, cronică literară, în Viaţa românească, nr, 12/1936.)
dfr^^te'iihtre beizade Alecu Ruset şi domniţa Catrina*
ftŞăa rai' 6uea-vodă, formează pretextul şi afabulaţia ren.
Efectul estetic al acestei depărtări în timp şi spaţiu îl con­
^huŢuţ.; .
stituie atmosfera de basm, de legendă creată în jurul unor fapte
ţi întîmplări banale ale vieţii de toate zilele, atmosferă care i-a
i.,)ntrigă de dragoste nu este ceea ce intere-,
adus în minte poetului Al. Philippide o comparaţie între Hanu-
'mulţ în. Zodia JZanfierului. Sînt, în peripeţiile-
Ancuţei şi Halima. (Cf. Bucuria întoarcerii acasă, în Viaţa româ­
iylpigoste, ,şcene]iremoţiorujtn.te şi momente dş in*
nească, nr. 11/1960.) ^ţan^ţtije^«(3f^ir oiu aici se află, accentul decisiv
Republicarea sub titlul Mihail Sadoveanu şi poezia vechimii
jN^*rS**s JP%, :extreni de interesant.-este
tn volumul al II-lea al Consideraţiilor confortabile (1972) a eseu­
^pţ0f^^^^,^^!Wi şv trămîntate din isto-
lui din 1930, după ce îl reprodusese masiv într-un articol din
x^P ^p№t;.^^»ţ^^«^^«aiUL, ştie să învăluie cu
Sctnteia (nr. 8661/9 ianuarie 1971) nu este doar un simplu gest tree^ţ{4ştr»1*}rile-[i«aiet.^le mai actsale, tot aşa ştie
editorial. După o îndelungată şi atentă cintărire a opiniilor (o efe>«fc«lfece>rl3asirtK&i'4k să. ni-1 facă prezent. El posedă

130 131
'un simţ de actualitate a trecutului. Un simţ al vremu­ chipul cel mai capricios, în grădinile şi ogrăzile lor, tre-.
rilor dispărute, pe care îl au puţini scriitori. Flaubert, cătorul se rătăcea, ca să găsească ce-i trebuia, în uliţi,
tle exemplu, aplicînd romanului istoric procedeele rea­ ulicioare şi fundacuri cotite, printre garduri de nuiele,
liste ale romanului modern, a dat în Salammbô o re­ zăplazuri dărîmate, ziduri risipite, bălţi urît mirositoare
constituire : intuiţia lui era mai mult ştiinţifică decît si mlaştini de cişmele, urmărit de urlete şi zăpăituri
poetică. De aici monotonia şi lipsa de viaţă din Sa­ întărîtate... Ondulînd ca pe valuri, căruţele şi cher-
lammbô. Intuiţia trecutului la Sadoveanu este susţinută vanele negustorilor şi prostimii străbăteau acele locuri
de o solidă documentaţie — dar rămîne o intuiţie în primejdioase numite uliţi şi făceau popas în medeanul.
primul rînd poetică. cel mare de lîngă Beilic. Acolo, în zilele de duminică
Calităţile de povestitor ale lui Sadoveanu din Hanu- şi-n sărbători, erau deschise crîşme, cîntau lăutari, hău-
Ancuţei se regăsesc în Zodia Cancerului. Insă ceea ce leau cerşitori schilozi ori orbi, şi negustori din toate
era în Hanu-Ancuţei poveste pură, se ordonează în ro­ breslele îşi aveau înşirate tărăbi aşteptîndu-şi cu răb­
man, se amplifică şi devine o reconstituire istorică. dare muşteriii."
Acestei reconstituiri Sadoveanu îi păstrează toată mi­ Mihail Sadoveanu ne poartă prin Iaşii din „vremea
reasma poetică din Hanu-Ancuţei. Ducăi-vodă" ca prin Iaşii secolului nostru. Pătrundem
Cronicar modern al acelor vremuri, Sadoveanu, în cu el în palatul domnesc, trecînd din odăile domnului
cîteva capitole, ne dă un tablou cuprinzător al epocii în încăperile unde, înconjurată de surorile ei mai mici
lui Duca-vodă. Mă gîndesc, între altele, la capitolul şi de dădacele roabe, lucrează la gherghef domniţa
Drum spre Iaşi. Abatele de Marenne, însoţit de beiztadè Catrina, cu gîndul la beizade Alecu. Stăm de vorbă cu
A l e c u Ruset, mergînd spre Iaşi, vede în calea lui o acest abbe Paul de Marenne, sol al slăvitului rege al
M o l d o v ă pustiită şi tristă : „Drumul cel mare spre scau­ Franţei, care ne spune mirarea lui în faţa obiceiurilor
nul ţării trecea şi într-acea vreme prin valea Ba- acestei ţări ciudate, cu vin aşa de bun, cu mîncări gus­
hluieţului şi Bahluiului. I se zicea drum mare pentru că toase şi cu oameni aşa de deosebiţi de compatrioţii lui
« r a drum vechi, de cînd lumea. Nici unui rînd de oa­ pomădaţi şi pudraţi de la Curtea din Versailles. Acest
meni, însă, nu-i trecuse prin minte, în curgerea anilor
„ava franţuz", cum îl numeşte Sadoveanu, este un
tnulţi, să facă din această cale veche un drum adevă­
personaj foarte simpatic, bonhomme, fin şi deştept, ne-
rat. Era o urmă cotită de cară, copite şi paşi, bătută
dispreţuind bunătăţile pămînteşti, amator de mîncare
bine şi lucie ca o curea în vreme de secetă, mlaştină
şi băutură bună, păstrînd, totuşi, mereu o nobilă dem-
cleioasă în vremea ploilor. Apa cerului o pătrundea în
•scurt, vîntul şi soarele o zbiceau cu grăbire [...]." nîtgţte' o. justă măsură în gesturile lui. Este una din
creaţiile cele mai reuşite şi mai atrăgătoare ale lui
Sau această descriere a laşului : „ D e o sută de ani
Şadoyeami. Este, dealtfel, personajul cel mai realist
şi mai bine aflîndu-se capitală statornică a Moldovei,
Vjţzui din roman. Peste toţi ceilalţi. Peste Duca-yodă»
mahalalele i se umpluseră, uliţele din mijloc i se îm­
bulziseră de case nouă ale negustorilor şi boierilor, iar pesie domniţa Catrina, peste beizade Alecu şi pădu­
Curtea Domnească îşi înnoise turnul, rîndurile de sus rarul acestuia, Voicu Bîrlădeanu, Sadoveanu aruncă
•şi odăile oştimii. Totuşi, cu tot sporul şi mai ales cu păienjenişul poetic din Hanu-Ancuţei, învăluindu-i pe
toate strălucitele-i lăcaşuri dumnezeieşti, rămăsese o toţi inţr-fl uşoară penumbră de legendă. Acest, lucru
aşezare a Orientului... Fiecare pămîntean, aşezător în este; dequa ^fect p u t e r e . Cititorul vede personajele
el, fie boier, fie prost, punea să i se clădească, rareori cftnvrâafgn .aste cura le vedea abatele de Marenne; ca
cu mistria şi mai ades cu toporul, acareturile şi casa pe nişte^fimţe eiudate şi îndepărtate, fără nici o logică
d u p ă fantezia momentului, avînd chiar o deosebită plă­ ia laptele Ion-sauawînd, logica-lor proprie; un amestec
cere să întoarcă dosul ori coasta cătră alţii, ghiontin- de primitivism şi,\de = înaltă delicateţă sufletească, de
du-i ; aşa că fiind casele ca de vînt vesel semănate, în oraJEime sşi de bunătate, dfe resemnare fatalistă şi de

132 13a
izbucniri violente şi pătimaşe. Suflete nesigure şi ne­ care abia ştiau să se iscălească, dacă ştiau şi atîta, vor­
prevăzute, care pe domnul abate Paul de Marenne îl beau ca şi ţăranii.
mirau foarte şi care îi apăreau lui tot aşa de departe Sadoveanu a simţit şi a judecat bine acest lucru,
•cum ne apar nouă astăzi. Nu fără intenţie îl pune Sa­ cu acel simţ al actualităţii şi cu acea poezie a vechi­
d o v e a n u pe abatele de Marenne să comenteze mereu mii care îl caracterizează (Vechime este chiar titlul
întîmplările la care asistă. Acest procedeu dă romanu­ unui volum al său, în ton adînc de „odinioară"). Iată
lui o viaţă şi o varietate deosebite. de ce povestirile sale cu subiect din trecut dau în chip
Şi acum, o ultimă observaţie, privitoare la limba adînc, în ce priveşte limba, o impresie de firesc şi de
oamenilor din povestirile şi romanele istorice ale lui adevăr.
Sadoveanu. In aceste povestiri şi romane scriitorul a
evitat în chip hotărît şi susţinut arhaizarea limbajului, 1930
arhaizare care nu ajunge să dea altă impresie decît
aceea a unei vorbiri artificiale. N-a imitat stilul croni­ [Uri evocator al naturii şi al tre­
carilor, pe care, dealtfel, i-a cunoscut şi i-a studiat în cutului, Viaţa românească, XXII,
adîncime. Stilul cronicarilor — în afară doar de acela nr. 6/1930. Reprodus din Conside­
al lui Ion Neculce şi nici aici întotdeauna — este un raţii confortabile, II, Ed. „Emi-
stil făcut, construit în vederea comunicării scrise şi care nescu", 1972.]
tiu păstrează, cred eu, aproape nimic din topica vor­
birii epocii. E greu de imaginat că ţăranii de pe vremea
lui Miron Costin vorbeau cum scria Miron Costin. D e -
altminteri, situaţia aceasta există şi în alte culturi. Ne-
"concordanţa între stilul scris şi stilul vorbit este un
f e n o m e n general. Sadoveanu şi-a pus oamenii din p o ­
vestirile sale istorice să vorbească aproape aşa c u m
Vorbeau oamenii din copilăria lui, ţăranii şi tîrgoveţii
<din Ţara de Sus, din Moldova sătească şi provincială
•de pe la 1890. Lucrul este uşor de observat, dacă luăm
tlin opera sa, de exemplu, Bordeienii, o povestire din
viaţa satelor de pe la sfîrşitul secolului trecut, precum
Şi oricare dintre naraţiunile istorice. Oamenii din Bor­
deienii şi oamenii din Zodia Cancerului şi din Fraţii
Jderi nu se deosebesc prea mult prin vorbă. Răzăşii de
pe la 1680 vorbeau ca răzăşii de la 1850. Este de pre­
supus, de asemenea, că ţăranii lui Ştefan cel Mare nu
se deosebeau în vorbă prea mult de ţăranii lui Creangă,
mai exact de ţăranii din vremea lui Creangă, fiindcă p o ­ - W>.
vestitorul lui Harap Alb îşi stiliza cu meşteşug subtil - i-j.ţ <.-

fraza scrisă, fără exces însă. Şi este de presupus acest


lucru, fiindcă, în lipsa unei culturi scrise, ţărănimea
şUa păstrat timp de secole, fără s-o strice, limba. Şi
"este de notat, de asemenea, că limba ţăranilor, multă
Vreme, nu s-a deosebit de limba boierilor, deoarece la . l ' h w w •• • ?<•' îţi, i !>o
n o i n-a existat o limbă vulgară şi una nobilă. Boierii

134
remarcă „frumuseţea evocărilor" şi o „ironie sceptică" de in­
fluenţa franciană („un surîs îngăduitor pluteşte peste ultimele
ficţiuni sadoveniene"), conchizînd că „Fraţii Jderi şi Izvorul Alb
se aşază printre cele mai bune scrieri ale d-lui Mihail Sado­
veanu".
Un destul de mare spaţiu îl ocupă însă unele obiecţii privind
anacronismele istorice şi abuzul lexical de moldovenisme, criticul

ŞERBAN CIOCULESCU dovedind, de pe atunci, o mare pasiune documentaristă şi un


deosebit simţ lingvistic.
(n. 1902)
Analizând cîteva „moldovenisme", care ar cam abunda, cri­
ticul credea că : „Textul de alese frumuseţi descriptive al d-lui
M. Sadoveanu suferă din această pricină (a abuzului de moldo­
Intr-un articol de „bilanţ" literar — Romanul românesc 1933 venisme — n.n.) o oarecare înceţoşare".
—, Şerban Cioculescu scria aceste rînduri despre autorul Balta­ La apariţia romanului Cazul Eugeniţei Costea, Şerban Cio­
gului : „Evoluat de la nuvela ţărănească şi de la nuvela-roman culescu scrie o cronică literară (R.F.r., nr. 5/1937), viabilă
hibrid istoric şi evadat din impresionantele sale cadre naturiste nu numai prin judecăţile de valoare aduse cărţii, dar şi prin
în care se arătase un puternic poet în proză, M. Sadoveanu a observaţiile mai generale privind creaţia lui Sadoveanu. Astfel,
•scris la rîndu-i un nou Ciocoii vechi ţi noi al generaţiei sale, autorul Viefii lui Caragiale remarcă, de pildă, ironia atică, de tip
Sub titlul Venea o moară pe Şiret, dar mai ales cu o serioasă francian, şi folosirea sugestiei în tălmăcirea unor semnificaţii
•obiectivare Zodia Cancerului sau Vremea Ducăi-Vodă, cel mai morale, la care Sadoveanu recurge începînd de prin 1925.
hun roman istoric al nostru, precum şi o serie de mici romane în 1940, la apariţia ediţiei de Opere, Şerban Cioculescu scrie
destul de variate în subiectele lor, dar nu mai puţin imputabile o amplă cronică (Iii marginea unei reeditări, în R.F.r., nr. 5/1940).
•de a nu se deosebi structural de caracterul nuvelistic." Cu acribia-i cunoscută, criticul purcede mai întîi la o verificare
în analiza romanelor anului 1933, o altă frază, despre Locul a respectării adevărului istoric în romanul Şoimii, compară apoi
tinde nu s-a întîmplat nimic: „Aspecte cenuşii ale vieţii pro­ variantele filologice ale primei ediţii cu aceea de acum, relevînd
vinciale cu rezervă ironică şi scurt-circuit în conflagraţia dramei progresele- artistice ale scriitorului şi, în fine, analizează primele
îinale, se regăsesc în Locul unde nu s-a întîmplat nimic" (Aspecte •ale povestiri din perspectiva actualităţii.
•literare contemporane, 1932—1947, Ed. „Minerva", 1972). Teattti filologic impune constatări extrem de interesante : „Tot
Primul articol despre Sadoveanu va fi recenzia referitoare atît de semnificative remanieri se produc asupra materialului
la Pastile blajinilor (Revista Fundaţiilor regale, nr. 3/1936). Cri­ lexical, de care se foloseşte autorul, în 1904. Febra inspiraţiei
ticul regretă că „în locul unei comedioare politice, cu un grăunte -d* atuftei dictase epitete grandilocvente, ale unui romantism în
pipărat de adevăr, am fost dăruiţi cu o rapsodie, în toată regula, stare acută. Vremurile de vitejie ale lui Ion-Vodă ridicaseră tonul
sămănătoristă".
scriitorului la un diapazon înalt, de slăvire. Era o epopee de
Apreciind „figura pitorească de misit" a lui Levi Toi şi s m g e si^foc, care impunea scriitorului o variaţie lexicală pe ace­
creionarea personajului proprietăresei, precum şi alte, cîteva, din leaşi motive." Dimpotrivă, .retorismul" a fost „cu multă grijă
„noile unelte". Şerban Cioculescu precizează în final că „Pastile
eliminat în ediţia definitivă". Căci : „Scriitorul-artist mai adesea
Blajinilor, prin firul subţire al povestirii, ţine de nuvelă şi nici­
mşţimăl.ajt'. adMuga, uneori,. cînd povestirea cere reprezentări vi-
decum de roman".
Cronici oarecum de serviciu sînt recenziile la Fraţii Jderi
{R.F.r., nr. 11/1936) şi la Istorisiri de vînătoare, Ochi de urs, Mor­ - <:, stecţei ;e»Jketii»;.№**rR*biie observă Şerban Cioculescu şi în
minte (R.F.r., nr. 11/1939). „remanierile", aduse de scriitor „povestirilor" din volumul de
Cronica la Fraţii Jderi, prin profilul creat domnitorului, „o dfebut,; H w p t : mttmxp. o « o c l u z i e de fină intuiţie : „...neprimitor
biruinţă netăgăduită, în galeria sa de portrete ale trecutului", d № J t ^ i » J J I ^ e p - j a r ^ № â . - ; î s i este sie însuşi critic".

136 137
Nici una din aceste cronici n-a apărut în volumul Aspecte
pască şi cozonaci, alegem gălbenuşul şi albuşul ouălor
literare contemporane (Ed. „Minerva", B u c , 1972).
şi strîngem de o parte cojile.
După 20 de ani de la recenziile sale atît de sagace, Şerban
Trimitem pe o fetiţă dintre cele care ne dau ajutor,
Cioculescu publică un subtil articol referitor la prietenia dintre
să ducă acele coji de ouă şi să le deie drumul pe pîrău.
M. Sadoveanu şi N. N. Beldiceanu, şi la înţelepciunea celui care
Puhoiul de primăvară duce acele găoci ca pe nişte lun-
„în vasta sa operă" acordă „un loc însemnat prieteniei (mai ales trişoare. Cînd s-aprind făcliile învierii, toate pîraiele
în Fraţii Jderi...)", urmat de o scrisoare, din 1906, a lui Sado­ care poartă găocile de ouă pe lumea asta curg pe tă-
veanu către fostul său coleg şi prieten (De amiciţia, în Gazeta rîmul celălalt într-o apă mai mare. Acea apă le poartă
literară, nr. 46/1957). nouă zile printre pustietăţi pînă într-un loc unde hălă­
Peste un an, Şerban Cioculescu scrie, în aceeaşi revistă, un duieşte un neam părăsit : poporul blajinilor. Cînd ajung
excelent articol despre Anii de ucenicie. Şi aici criticul face pu­ găocile acolo, oamenii din acel ţinut înţeleg că, pe lu­
ţină cazuistică lingvistică şi istorică, apreciind un cuvînt precum mea asta, s-a sărbătorit învierea Domnului şi o ser­
„somnie" şi corectând unele anacronisme; dar obiectul artico­ bează şi ei, mai tîrziu, în lunea de după Duminica T o -
K
lului îl constituie exegeza operei sadoveniene în întreg cosmo­ mei . (Pp. 162—163.)
sul ei, exegeză fin sugerată prin folosirea metodei biografice. Este o contribuţie interesantă la istoria folclorului
Trăsăturile psihice ale autorului devin trăsături şi ale stilului nostru şi de aceea am găsit cu cale să o desprindem
său artistic : „Maestrul memorialist se caracterizează printr-o din context. In ceea ce priveşte romanul este, la drept
neobişnuită stăpînire de sine, printr-un stil al reţinerii, printr-o vorbind, o naivă istorioară sămănătoristă. Nu doar că
frînă proprie clasicilor" (Mihail Sadoveanu memorialist, în Gazeta am, şocpţi vrednic de dispreţ clasicul conflict dintre
literară, anul V, nr. 46/1958). arendaşi şi proprietari, care a alimentat literatura dece­
niilor trecute. Dimpotrivă, credem că tema îşi poate
Volumul Varietăţi critice (E.P.L., B u c , 1966) oferea alte două
afla împrospătare, cu mijloace epice evoluate. Alta este
studii : Valori muzicale în opera lui Mihail Sadoveanu şi M. Sa­
însă pricina pentru care proaspătul roman al d-lui
doveanu, creator de limbă. Deşi reiau idei cunoscute (vezi paginile
M. Sadoveanu ni se pare din cale afară nevinovat. La apo­
scrise de Vianu, Călinescu, Perpessicius, A l . Rosetti, A l . Phi-
geul unei cariere glorioase, autorul pare a nu fi stăpîn
lippide, Iorgu Iordan, Boris Cazacu, Ion Coteanu), analizele între­
pe simţul. autocritic de selecţionare. Deşi a trecut de
prinse de către Şerban Cioculescu, cu spiritul său artist şi cu <
mult 4e turnantul fericit romantic al tinereţii şi a dat
rigoarea sa scientistă, sînt modele de concizie şi expresivitate % dovadă în "Zodia. Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă
critică. I
îiune matură şi plenară, cu Pastile blajinilor se
In ultima perioadă, criticul a fost preocupat mai mult de | pe,-urmele paşilor săi de demult. Suntem în
viaţa scriitorului, publicînd cîteva schiţe de portret spiritual. ivenţionalism. Mai plutim în dulcile idile ale
^
Bucurei Dumbravă. Arendaşul cu pricina, surprins de
întoarcerea neaşteptată a moştenitoarei, care cere regu-
[M. S A D O V E A N U : PASTILE BLAJINILOR] Jate# Socotelilor, cu registre la zi, pune la cale prăda-
.i<?a:âa de către un haiduc din părţile locului. Acesta
•raii,9 strunit de ibovnica lui, care este în serviciul dom­
nişoarei, dejoacă planul, depunînd scriptele slugii ne-
Curioasa titulatură de roman a d-lui M. Sadoveanu |
•««^iaţsio^e în V i n i l e stăpînei. Haiducul d-lui M. Sa-
este inspirată din comoara folclorică moldovenească. |
ddve*ja« • fa«& în felul său operă de justiţiar, cam aşa
Iată cum relatează autorul un obicei local puţin cunos- f *um^*ratt î s c ^ s o t i ţ i f ă p t u i Jienii, Tunşii şi Mărunţeii
cut : f Sfe imagfamţiai. străfeumciior noştri, acum un veac şi în-
„In cele din urmă zile din Săptămîna Patimilor, este j tderjaai'ea (Uuştrik-i săi predecesori, cestălalt a luat dru­
în sat la noi un obicei. Cînd pregătim aluatul pentru f g u l «odtului dintevoI năpăstuire administrativă, dar cu

138
139
cel mai cristalin cuget. Nu lipseşte nici iubita haidu­ torească de misit, foarte vioaie şi simpatică. Ce-i drept,
cului, ea însăşi femeie isteaţă şi bărbată, stihuitoare personajul este secundar. Dar însăşi tînăra proprietă-
de versuri populare care, vai !, va săpa cu mîinile ei reasă absenteistă, venită să-şi ia în primire moşteni­
groapa haiducului ucis de poteră. rea, e. creionată cu destulă siguranţă, voluntară, îndrăz­
Ni se pare de-a dreptul inexplicabil, cum de nu a neaţă şi prevenită contra sentimentalismului vîrstei.
găsit autorul o altă dezlegare mai onorabilă, prin care Apreciind deci cîteva din noile unelte ale roman­
să zădărnicească spolierea domniţei, dacă ţinea cu tot cierului, care pînă la un punct îşi domină povestirea
dinadinsul să nu se săvîrşească această nelegiuire. So­ şi o îndrumează pe căi bune, cititorul rămîne cu atît
luţia nu era grea, de vreme ce raporturile de forţe erau mai nedumerit de abaterile prăpăstioase din decursul p o ­
inegale. In timp ce arendaşul nu dispunea decît de vestirii. Oricît am dori, nu putem lua de bună gluma"
măruntul sprijin al administraţiei săteşti, domnişoara năstruşnică a romancierului, de a se juca cu haiducii ca
venită din străinătate se bucura de concursul nănaşului pe vremea lui Pasvanoglu.
ei, boier megieş, al unui verişor energic şi al unui Ci­ Cît despre structura cărţii, trecînd peste resorturile
cerone semit, de toată încrederea. în asemenea împre­ stricate ale şurubăriei, Pastile blajinilor, prin firul sub­
jurări prielnice, ivirea haiducului, ca un deus ex ma- ţire al povestirii, ţine de nuvelă şi nicidecum de roman.
china, era cu totul de prisos. în ţesătura poveştii, hai­
[Aspecte epice contemporane, în Re­
ducul joacă rolul cusăturii cu aţă albă. în acest fel,
vista Fundaţiilor regale, nr. 3/mar-
regisura romantică dă un aer de cîrpeală povestirii bine
tie 193«, p. 652—654.]
îndrumate pînă atunci. Autorul reuşise a solidariza în
jurul arendaşului mica liotă politicianistă a satului, cu
o trăsătură realistă, chiar dacă uşor tendenţioasă, totuşi
savuroasă. [CAZUL EUGEN IŢEI COSTE A]
într-adevăr, noile întocmiri politice cu caracter de
gaşcă fac plauzibilă întărirea poziţiei arendaşului prin
subsidii mic-politicianiste. Ne aşteptam aşadar la o Cazul Eugeniţei Costea, în prezentarea editorială,
obstrucţie administrativă, ce ar fi mers în cercuri con­ urmează să prezinte drama tinerei generaţii de după
centrice de la administraţia locală, pînă la prefectură războit «vîrcolirea tineretului fără sprijin moral, în vîr-
şi poate chiar la tribunal. Am fi asistat astfel, cu o îngă­ tejul prefacerilor modeme.
duită forţare de notă din partea scriitorului tradi­ Din analiza: ce vom face acestei povestiri, se va v e ­
ţional, frondînd democraţia, la o delectabilă comedie d e * carbon singur aspect, foarte fugitiv, al ei, nu în­
politică şi nu ne-ar fi descumpănit eventuala reuşită dreptăţeşte această recomandare, care împuţinează lu-
finală a arendaşului, ajutat de toate mărimile zilei citwea, cu tot scopul comercial c e îl va fi urmărit. Pe
desMtă partea tot aşa de puţin îndreptăţită este consi­
Dealtfel, într-un anumit moment al romanului po­
derarea romanului sadovenian recent, ca o întreprin­
vestirea pare a se îndrepta în acest sens, cel puţin în
de*»-,'de ţinută modernistă. D . Mihail Sadoveanu nu d o -
temerile succesoarei, dar firul cel bun este întrerupt,
itifla,*citusi de puţin să se pună în pas cu vremea, pen­
pentru ca arendaşul să recurgă la ajutorul haiducului.
tru sa cuceri încuviinţarea moderniştilor. Este drept
Şi astfel, în locul unei comedioare politice, cu un gră­
ma*S «ftafe aproape douăzeci de ani şi pînă astăzi, ma-
unte pipărat de adevăr, am fost dăruiţi cu o rapsodie,
jwvjBJtfebşe^^-a • 'îmbogăţit structura morală cu nu-
în toată regula, sămănătoristă. Ceea ce contribuie a raefio^;^i»meB*B>jiBai. Astfel, încă de la. povestirea cu
da povestirii un caracter ciudat de parodie, este alătu­ tiQ$L••-A}fmmri'.&№:£llpă, autorul şi-a dezvăluit o per­
rarea ironiei lucide de recuzita romantică. D. M. Sado- sonală ; înclinare cjMre pronie, cu privire la transformă­
veanu schiţează în persoana lui Levi Tof o figură pi- rile societăţii floâdeme, Totodată» neologismul, vehicul

140 141
al nuanţelor morale mai subţiri, îşi face loc în proza Eugeniţa Costea s-a născut cu puţin înainte de răz­
faurului curat al graiului moldovenesc, cu un simţ boi, dintr-un tată fericit şi naiv soţ adorator, şi dintr-o
deosebit de accentuat, al dozării şi al măsurii. Ca şi mamă păpuşă adorabilă, dar fără inimă, care n-a avut
la celălalt poet al naturii, Calistrat Hogaş, se pare că pentru fiica ei nici un sentiment, încă din clipa naşterii.
ironia atică a lui Anatole France a fecundat două spi­ Maternitatea a fost pentru Agripina Costea un simplu
rite de scriitori autohtoni, fără să le ştirbească sau să accident al speciei, iar căsătoria un prilej al copilei de
le falsifice personalitatea. Ceva din înţelepciunea ra­ învăţător cumsecade, de a sări puţin treapta socială
finată şi cărturărească a scriitorului francez s-a altoit !
şi de a pune sistematic bani deoparte, din luxul necu­
peste experienţa personală de viaţă a povestitorilor getat pe care i-1 întreţine prea iubitorul său soţ; [...]
noştri, într-o armonică fuziune, care denotă unele iden­
Laurenţiu Costea este cercetat de un controlor finan­
tităţi în structura acestei familii de spirite scriitoriceşti.
ciar, găsit în vină şi îngăduit să pună banii la loc. După
Nu este deci un împrumut forţat, ci o comunicare spi­
ce- îndatoratul peste măsură e refuzat de creditori, el este
rituală, organică şi roditoare. Că d. Mihail Sadoveanu
respins şi de soţia sa, care a strîns bani pentru ea şi nu
nu şi-a alterat puternica sa conformaţie spirituală, prin
înţelege să spele onoarea soţului ei. Acesta se sinucide,
atingerea cu duhul francian, stă dovadă imperturbabila
într-O scenă din cele mai sadoveniene, în cadrul unui
sa facultate de înnoire, atît în direcţia poetică a evo­
decor vînătoresc, casierul ajutîndu-se, în funcţionarea tră­
cării peisajului provincial, cît şi în aceea a povestirii
de curată structură neaoşă, sau a însufleţirii trecutu­ gaciului puştii, de cîinele său. Moartea lui Laurenţiu, în
lui naţional. Aşadar, departe de a suferi de pe urma mijlocul naturii primitoare şi dispariţia totodată a cîi-
infiltrărilor duhului ironic, povestitorul a devenit mai heluî vînătoresc, care se urcă în lună spre mai marea
complex, iar ca urmare a primirii unui rînd de neolo­ frumuseţe a credinţei populare, este dintre realizările
gisme, şi-a mărit posibilităţile de expresie. O întrebare de artă ale poetului cinegetic şi naturist. Fireşte, adică
se mai iscă cu privire la ţinuta flotantă a povestirii de cu o naturală inconştienţă, Agripina, văduva sa, va da
faţă, care pare a fi o concesiune adusă tehnicei m o ­ oi' explicaţie de victimă mamei sale, atît de matern
derne. Este oare Cazul Eugeniţei Costea compus .fără îrtţele'gătoare, şi în care d. Sadoveanu a schiţat cu
rigoare, anume pentru a complăcea cititorilor ce iubesc ^ l & u î i e complicitatea veşnică şi nevinovată dintre
stricările canoanelor fixe ? Şi intervenţia povestitoru­ adevărata mumă şi fiica ei. Şoptelile muiereşti dintre
lui, care îşi întrerupe şi îşi reia firul istorisirii, este Srr^rânda Popa şi Agripina adaugă la pitorescul p o ­
oare un artificiu de modernitate ? Noi credem că linia v e s t i m „inţiulgente. Căci pînă la capăt d. Mihail Sado-
unduioasă şi molatecă a povestirii aduce un aer nou vşaoV p a r e a nu aproba şi dezaproba pe nici unul din
de naturaleţă şi un farmec nou. Pe de altă parte, deşi eroii povestirii sale. Dacă ne mişcă şi ne înduioşează
prezentată chiar în termenii titlului ca un „ c a z " , poves­ delăsarea micuţei Eugeniţa, între bunicii aproape ab-
tea Eugeniţei Costea se fereşte de a circumscrie neted, ş^nţi* ,sub- oblăduirea ţigăncii Sevastiţa Cărăbuş, şi dacă
în ce constă acest caz, şi să tragă concluziuni precise. Ujăm parte cu simpatie şi interes crescînd la precocea
Această procedare ar fi o lipsă, numai dacă spiritului d#şţ*ptare a,copilitei, care a intuit pricina morţii paterne,
neconcludent al povestirii, aşa c u m 1-a dorit autorul, aderenţa noastră nu este.solicitată de adeziunea scriito-
s-ar adăoga şi nesemnificaţia psihologică a istorisirii.
Pînă la sfîrşit, se va vedea însă că, deşi povestea o c o ­
^M&mectză războiul şi recăsătoria Agripinei cu fostul
leşte moralitatea directă, cerută de pedagogi, ea cu­
prinde, pe lîngă cîteva întrebări propuse cititorilor, şi contr$BSr financiar- al gestiunii lui Laurenţiu, proaspăt
o lecţie de autentic tragism. Cînd însă spunem „lecţie", îmbc^Sţit d e : : război, printr-© operaţie norocoasă. Eu-
ne gîndim mai mult la o lectură adîncită, decît la o gefiiţaf,5 deşi 'neajânsă la virata--înţelegerii, îşi urăşte
profesie de credinţă, după norme didactice. părintele vitreg din instinct, nu ajunge să-şi iubească
mama niciodată' şi* creşte inconştient în amintirea cre-

142 143
dincioasă a tatălui ei. La virsta nubilităţii, se dedă unei nici de o ereditate verificabilă, de ordin ştiinţific, ci
frenetice vieţi mondene, în scopul însă de a-şi ameţi ne aflăm în faţa misterului covîrşitor al fatalităţii, pe
şocul moral pe care 1-a suferit, de cînd i s-a lămurit care noi, modernii, am complicat-o pînă a-i pierde sem­
pricina morţii lui Laurenţiu. Această epocă de criză a nificaţia şi adîncimea.
Eugeniţei a părut a îndreptăţi pe editor să recomande Meritul rar al d-lui Mihail Sadoveanu este de a fi
cartea ca pe o dramă a tinerei generaţii. In realitate, regăsit calea suverană a pateticului antic, limpezit de
Eugeniţa maimuţăreşte stilul de viaţă al băietanei, orice retorică şi verbalism, şi de a o fi însemnat cu
păstrîndu-şi sufletul curat. Cînd citeşte mesajul tatălui creionări vioaie de fiinţe aievea, spre a da, unei crea­
ei, remis în taină de un funcţionar comunal din satul ţii autentice şi severe, chipul surîzător şi sceptic al
bunicilor şi după ce se împacă cu tatăl vitreg, stîrnind prevederii fără moralitate. De vreme ce autorul nu şi-a
însă neînţelegerea meschină şi scandaloasă a Agripinei, revendicat atacarea unei teme, ca să zicem aşa, princi­
Eugeniţa se sinucide la rîndul ei. Moartea ei nu este pale, ci s-a mulţumit să propună atenţiei cititorului
însă o urmare a unui dezechilibru sufletesc, ci reinte­ cîteva întrebări lăsate în suspensie şi nesoluţionate,
grarea destinului părintesc. Eugeniţa este o aleasă, o jocul liber şi personal al alegerii este deschis oricăruia.
predestinată. Soarta ei a fost scrisă în linia de tragedie Atîtea grave chestiuni, ca aceea a temeiului căsăto­
a destinului patern. O punte mistică o leagă de sfîrşi- riei, a raporturilor dintre părinţi şi copii, a educaţiei
tul tatălui ei. Puţine lucruri sunt aşa de curate şi de moderne a fetelor, apar la d. Mihail Sadoveanu fără
tulburătoare în literatura noastră ca firul ascuns al des­ tratare teoretică, indicate numai ca direcţii posibile ale
tinului Eugeniţei Costea, împletit în taină cu soarta interesului. Cetitorul finalist, obişnuit să se despartă
lui Laurenţiu. E o notă mistică oarecum, care dă un de o carte cu o învăţătură nouă, este invitat să-şi strice
timbru de inefabilă gravitate povestirii. rînduiala deprinderii şi să se mulţumească cu ceva
După ce a insuflat viaţă prin creionări uşoare de mai bun : cu plăcerea dezinteresată. După vorba mora­
schiţă, tuturor figurilor, fără deosebire, din povestirea listului francez, „aceasta e o carte de bună credinţă".
sa, părinţilor, bunicilor, ţigăncii, controlorului financiar QirCMtetcare nu sileşte faptele să dovedească ceva, care
şi figurilor săteşti, personaje necesare sau episodice isto­ iWrriorţeftză datele vieţii, care nu îndoctrinează. Şi, cu
risirii, dar tot atîtea însufleţiri de făpturi adevărate, în toqţţ^fteestea, adevărurile omeneşti desprinse din citi­
voia unui condei care are aerul de a se juca, fără să rea $$-ffunt amare. S u b limpezimea ei transparentă şi
apese şi să stăruie, d. Mihail Sadoveanu a dat un duh cu^tqajft.atitudinea de luciditate şi de ironie a autoru-
personal fiecărei plăsmuiri omeneşti şi a reuşit să evite ).u^ care pare străin de miezul de foc al evenimentelor,
fantomele categoriale : mama denaturată, tatăl victimă, Vfc-'jjjţ propune o experienţă de viaţă atroce. Comedi-
mama complice (bunica), soţul şters (bunicul) ş.a.m.d. amepească, povestită cu persiflarea psihologismu-
printr-un simţ desăvîrşit al nuanţei psihologice. Cu mai
multă putere intuitivă decît oriunde în povestirile din
seria începătoare cu Oameni din lună, autorul s-a d o ­
vedit meşter în fina notaţie de amănunt, în tălmăcirea
§ ftfosit de romancierii moderni, ne duce în c o m -
JETunei adevărate tragedii, al cărei regizor nevăzut
nii-eSte"autorul, meşter în sforărie, ci însăşi fatalitatea
nemduplecată.
semnificaţiilor morale prin mijlocul sugestiei. Iar Eu­ , Aceasta este lecţia adîncită de care vorbeam în
geniţa, care nu este nici o fată modernă, înfăţişează o ргШЙе IrMduri: Numai printr-o atentă citire ni se dez-
înfăptuire de o incoruptibilă seriozitate morală. Şi această <1!вЁ£*тШт£Р patetic al acestei cărţi, care, prin mijloa-
alcătuire nu se explică nici prin ereditate (tatăl ei cefe Э ^ Я г Н ^ ^ ю р ^ ^ neputincioase, se vădeşte vred-
era un copil mare, un zănatec), nici prin educaţie (a Ш^ёШгШт clasici ai tragediei.
crescut în amintire, organic, fatal, printr-un fel de p o ­ {ЛжрШе «pieti contemporane, m Яе-
runcă a destinului, independent de îndrumările dădacei,
ale bunicilor sau ale societăţii). Nu se mai poate vorbi *Лмте1Ь>Мя$Ю»тг**о*Ьрю: 9fl mit

144 145
cea mai frumoasă pagină dedicată povestirilor Ochi de urs şi
24 iunie.
Peste un an, aceeaşi revistă găzduia o cronică la volumul
Opere, I, 1940 (Viaţa românească, nr. 5/1940), pe care o va reti­
pări în volumul al II-lea din Pagini de critică literară
(E.P.L., 1968).
Pentru Vladimir Streinu, Năluca, din 1903, are „aceeaşi pros­
VLADIMIR STREINU peţime", ficţiunea „ingenioasă şi poetică", din Moarta, e incă
„pătrunzătoare în 1940" ; „farmecul tragic din acel patriarhal
(1902—1970)
Cîntec de dragoste" rămîne „puternic şi azi", Şoimii „cuprinde
pagini de suflu, am zice, unic în descrierea cîmpurilor moldove­
neşti-şi a stepei ucrainene, dacă n-ar exista şi Gogol, cu ale
Cu o prudenţă care face cinste unui critic, Vladimir Streinu cărui scene din viaţa cazacilor e direct înrudit".
s-a apropiat relativ tîrziu de opera lui Sadoveanu. (Nu din idio­ La aniversarea a 85 de ani de la naşterea scriitorului, Vla­
sincrasie ideologică sau din alte motive extraliterare — cine-i dimir Streinu publică în revista Luceafărul (nr. 26/1965) articolul
cunoaşte opera nu poate să nu recunoască larga sa comprehen­ Mihail Sadoveanu. Autorul volumului Clasicii noştri începe
siune artistică —, ci din nevoia cristalizării unei convingeri şi astfel: „Darwin numea granitul, aflat totdeauna faţă de alte roci
atitudini proprii, probabil.) la cea inai mare adîncime geologică, «classik rok». Sub felurimea
; Vladimir Streinu s-a apropiat, aşadar, relativ tîrziu de opera şi bogăţia operei sadoveniene, la mai mare adîncime decît for­
scriitorului, dar definitiv şi, mai ales, extrem de curajos, mele ei aparente sau deshumabile cu uşurinţă, zace stratul
în condiţii de neagră ostilitate faţă de Sadoveanu, cînd Iorga, granitic al clasicităţii scriitorului." „în spectacolul marii lui
cel care-1 descoperise, îl ataca furibund, fostul prieten şi coleg opere — opiniază criticul —, ne interesează fundamental, ca şi
de la Viafa românească, I. A l . Brătescu-Voineşti, îl ţin tuia la pe el însuşi, nu atît drama individuală a eroului care e simplu
stîlpul infamiei, expunîndu-1 oprobriului public, iar rasputinismul prilej de destăinuire a unei realităţi, cît chiar această realitate
legionar devasta bibliotecile şi-i ardea cărţile în văzul tuturor. mecşHttică-şscunsă a legilor de viaţă şi moarte superioare fiecărui
Căci prima sa recenzie, consacrată romanului Cazul Eugeniţei j ii^' mffiţisat şi funcţionînd mai cu seamă în cadrul colectivi­
Costea, apare în volumul Pagini de critică literară, în 1938. ] tăţilor primitive. Lecţiunea unor asemenea legi eterne clarifică
stratul ^de^, clasicism, pe care îl acoper sedimentările romantice."
Desprinzîndu-1 pe Sadoveanu din categoria scriitorilor care }
* j f ^ t r u exemplificare, se fac succinte referiri la povestirile
dau anual cel puţin cîte o carte, Vladimir Streinu scria : „La o î
Od^jti.urk.ţfi 24 iunie, unele aprecieri generale privind cla-
cercetare mai strînsă, romanele lui Mihail Sadoveanu, de la
sicismur scriitorului fiind preluate din cronica, aproape necu-
Neamul Şoimăreştilor şi Floare ofilită pînă la cele de azi, Fraţii K
i(iteŞ(Ăltâ! diiî 1939. D a r dacă, în 1939, criticul sublinia clasicismul
£

Jderi şi Cazul Eugeniţei Costea, adică pe tot parcursul de trei­


iwâfttsecl volumului comentat, de data aceasta el generalizează
zeci de ani al acestui fabulos talent (s.n.), deschid aceeaşi per­
a s m r a mtregii creaţii sadoveniene: „Din orice frămîntare ome-
spectivă a trecutului, fie asupra unui fragment de istorie naţio- j
flelMcS, s înarele scriitor reţine aşadar mecanica ei cea mai stră-
nală, fie asupra cîte unei întîmplări intime de demult".
vSen^cfr'semn al vieţii neîntrerupte, ea lege a statorniciei, care
Referitor la romanul Cazul Eugeniţei Costea, aprecieri elo­ l$-:3&jtâmâ generaţiile d e oameni, exprimîndu-se chiar prin ei,
gioase : „Autorul, aşadar, domină şi de data aceasta întreaga j de''4rtŞe««J--f!Hl-> flfei o mirare, ci,:» dimpotrivă,' e tot ce poate fi
lucrare prin ceea ce formează neasemuita sa poezie, prin dul- 1 tta№fââhril&g*& et sa prefere aşezările primitive,-ale căror legi
ceaţa cuvîntului şi puterea de evocare a cîtorva năluci ale deze- j sîl»IUMiiBă#totitriigttff;-Natmai> h«: rouate sau la baltă, peisajul
chilibrului sufletesc". 4k#(iŞmă#*mimitiB£l0x: ieste altă oglindă a veşniciei, pe care
în 1939, criticul scrie în Viafa romanească o cronică literară ] o vraexxfi Sadoveanu- tif vasta «a operă. Din descrierile lui, de­
la volumul Ochi de urs (nr. 6/1939). Este această cronică, poate, fecta*^ adică ceea « e Hpseşte este numai timpul." In fine, o con-

146 147
ferinţă ţinută la Bacău, în 1966, a devenit articolul Sadoveanu şi pe ape. Dar chiar numai atît dacă ştim, nu ne putem
din revista Ateneu (nr. 7/1966). opri totuşi de la mişcarea firească de a îndemna pe
Sadoveanu este, în ochii lui Vladimir Streinu, unul din „cla­ cititor să-şi amintească acele minunate Istorisiri de vînă­
sicii noştri" : „La Sadoveanu [...] pustietatea muntoasă, cadrul toare (1937), de unde ne vine astăzi Ochi de urs, sau
apărat de propriile-i sălbăticiuni, rîul şi lacurile geologice sînt Împărăţia apelor (1928), de care ţine a doua povestire
metaforele eternităţii, pe care le caută şi le măsoară metaforele a noului volum, 24 iunie. încît oricum am privi lucru­
vremelniciei, adică toate vorbesc sufletului nostru de o mare rile, scrierile d-lui Sadoveanu se cheamă între ele, zi-
fabulă a eternităţii, pe care o povestesc şi o susţin personaje dindu-se aproape singure în marea construcţie a operei
fantastice : Pămîntul, Codrul, A p a şi Văzduhul ca într-o Kale- sale, aşa cum şi este de aşteptat de la un scriitor pu­
vala autohtonă." Ironia blîndă, „franciană", a lui Sadoveanu este, ternic, atotcuprinzător, dar solidar cu sine ca Natura
după Vladimir Streinu, mai degrabă de influenţă orientală, dacă însăşi.
nu chiar ...sadoveniană. Căci Ion Neculce, Ion Creangă şi Mihail Noile povestiri, ca întîmplări omeneşti, sunt cum
Sadoveanu — conchide Vladimir Streinu — „exprimă în culori nu se poate mai simple. Prima e o dramă, s-ar zice a
proprii dulcea înţelepciune povestitoare, umorul nevătămător şi eredităţii, petrecută prin părţile Sebeşului săsesc, la
gigantismul viziunii, adică înseşi trăsăturile de identitate ale ge­
Prelunei, în munte. E vorba de paznicul de vînătoare
niului popular românesc".
Culi (Necula) Ursake, al cărui tată suferise cîndva de
Sadoveanu văzut de Vladimir Streinu este un scriitor mult pierderea minţii. Pînă să-i vină rîndul la aceeaşi sufe­
mai reprezentativ în ordinea specificului naţional decît cel al lui rinţă, Culi Ursake îşi lasă într-o zi nevasta în pat,
Mihail Ralea.
bolnavă din facere, o lasă în grija „nanei" Floarea,
mama lui Culi, şi el merge în munte să facă o cerce­
t a m ' D i s p ă r u s e dintr-un anumit loc o pulpă de cal din
M. S A D O V E A N U : OCHI DE URS * cele două pe care le păstra acolo pentru cînd va trebui
să ispitească l u p i i : şi dorea să afle cine e hoţul. Ajuns
la locul cu pricina, la „patul", văzu hoţul la cealaltă
Noul volum al d-lui M. Sadoveanu cuprinde două pulpa, care mai atîrna sub scara pătuhilui.
povestiri de vînătoare. Cadrul celei întîi (Ochi de urs) - -{...] Amintirea ochiului de urs c u privirea oblică începe
este muntele, iar al celeilalte (24 iunie) — balta. j să--} neliniştească în amurgul care se lasă. Căutînd drumul
Privită ca literatură descriptivă, ultima carte a d-lui f Spie casă, turburarea produsă de boala nevestei de
Sadoveanu se leagă de întreaga sa operă, pe care o | AcMft£'ere»te' acum, în întunericul nopţii, pînă la ade-
reprezintă în toate amănunţimile ca o hartă lucrată ps ! Vărate?spaime superstiţioase : ochiul de urs trebuie să
scară redusă. Căci, fără îndoială, ceea ce nu se uită I fi fost nxM de drac, căci prea 1-a dus prin locuri ne­
la marele nostru prozator, este colindul după peizagii : cunoscute nici de el — paznicul lor :
româneşti, chiar dacă pretextul căutărilor sale este ; j¿>.-^_*. Va fi fiind la mijloc ceva. A fost un urs, dar nu
vînătoarea. Să amînăm însă pentru un timp mai p o - ; C»> toţi Urşii. Căutătura aceea pe care o strecurat-o de
J d№Í0 *eñ peste umăr a fost o căutătură mai ageră decît
:

trivit această observaţie, cînd ne propunem de pe acum


să arătăm că neobişnuita sa operă este şi o vastă g e o - | tf'íMÜÉWl o m . într-adevăr, 1-a îndemnat, înşelîndu-1, în-
grafie literară a ţării noastre. I tr*4eoUrmărire fără noimă.
,;
Deocamdată, să reţinem numai atît : Ochi de urs | 'j^"iÉÍv-|Blflr adPsul, deşi avea înfăţişare de u r s ; a fost
şi 24 iunie sunt două momente nuvelistice luate din j alteEMrv^ ttl cftriti nume nu se rosteşte fără primejdie
preajma vieţii de vînător, a unui vînător în munţi ca I fritofet'«Ms¿--- • • ' • • •

— ¿ £frea I t i Culi e îndrăzneaţă şi bărbătească. Necazu-


P riî* care îl prigonesc de cîtva timp adaugă în el o în-
* Cronică literară.
î
148 149
dărătnicie. Se opreşte brusc şi se întoarce cu faţa cătrâ mul operei d-lui M. Sadoveanu, pe care de obicei critica
valea din care a suit. Pîclele vin încet după el, nă­ îl,-prezintă ca pe un romantic.
zuind spre culme. Au în ele ceva viu, deşi pădurea Să urmăm însă povestea mai departe. Norocul face
pare cufundată în somnul de cremene al muntelui. Prin ca în apropiere de locul întîmplării arătate să apară
pîcla mişcătoare străbate de-aproape, fără răsunet, ca tovarăşii Toma şi Traian, cu caii lor. Unul va continua
în puf, un ţipăt de buhă. drumul cu moarta, nana Floarea şi copilul, pînă la satul
Altădată, la acel ceas, ar fi putut încă vedea împre­ unde Ana va fi înmormîntată, iar copilul va fi dat unei
jurimile. Acuma s-au scufundat cele curate şi ies dea­ femei să-1 alăpteze; celălalt, urcînd pe Culi, care ge­
supra cele negre. Dacă nu bagă de seamă, poate să mea, pe alt cal, a luat drumul înapoi la casa din pă­
rătăcească poteca. dure. Nu cu doctorii se va lecui Culi, ci cu rugăciuni,
Culi Ursake se trezi mormăind ca ursul. Se tulbu­ cu o anume rugăciune dintr-un ceaslov, cu care se
rau într-însul veninurile supărării. îl înghimpau întîm- vindecase, după spusa nanei Floarea, şi tatăl lui, fost
plările de ieri şi de azi. Nu-i plăcea vorbele ce schim­ cantor; şi se va vindeca mai ales cu leacul găsit de
base cu soţii săi (cu Toma şi Traian, pe care îi bănuise
mamă-sa, cu o nouă nevastă, mereu prin acele locuri,
de furtişagul pulpei de cal — n. r.). Nu-i plăcea întîm-
căutând viermele dintr-un brad. El se va recăsători,
plarea cu acel drac de urs — căci n-a fost urs cît a
întrHor desăvîrşită supunere, ca şi cum i s-ar aplica o
fost d r a c ; nu-i plăcea mai ales felul cum a rătăcit, ca
lege de deasupra, legea vieţii omeneşti, care e deasu-
şi cum ar fi fost străin în pădurea lui."
Astfel începe să se declare la acest paznic de vînă- p&tdvieţii lui, a numitului Nicula Ursake, şi căreia el
toare un fel de criză de nervi, cum s-ar spune, care ntânai 'fl slujeşte.
îi vin de-a dreptul de la suferinţa fără leac a soţiei, Culi trebui deci cîndva să vază „venind spre el
oricît i s-ar ascunde mai întîi în această noapte sub nâha Floarea cu două soaţe. Una era bătrînă şi rîdea
care înoată spre casă. în cvasidelirul său, revede scena ştirb .;' aceea era nana Serafina. Cealaltă era o copilă. Nu
suferinţii, aude cicăleala femeiască a nanei Floarea, llţ^a.; se uita încolo, spre un brad c ă z u t ; îi bătea şoa-
dar mai ales i se năzăreşte nevasta tînără, Ana, re­ r^lţn-.^runtea lucie. Nicula Ursake îi văzuse ochii cît
semnată să moară în plină sălbăticie, departe de doc­ ţjt tre^ţvjia^ o clipă... înţelese că n-are ce şi de ce să
torii de la oraş. Sufletul i se întărită mai tare, de dru­ jiţdjş^..îir^,,vai de sufletul l u i ; căci erau acuma asu-
mul său, de viscol, de împotriviri neînţelese, pînă cînd, jgr-a jiş^tEe^.muieri. Lui nu-i trebuia, însă, decît aceea pe
la un pod, calul rupîndu-şi un picior, Culi îl deshamă, C « f t d$ rogţ. de mult o d o r e a ; printr-o viclenie ce nu
îl ucide şi se apucă să tragă singur sania cu Ana, ffifl jjjfe fşŢţjfiţlor bătrîne, ci a lui Dumnezeu, cel care
moartă chiar atunci, ca să ajungă unde trebuie : înne­ j^-are-, scrise vicleniile sale sfinte în toată zidirea sa
bunise.
cu semne fără de moarte.
Aceasta este drama propriu-zis a lui Nicula Ursake
din Ochi de urs. Totuşi povestirea nu se opreşte aci. X£rtAfergîndî eătră acea copilă nouă a lumii, îşi lepădă
Căci d. Sadoveanu, după cum se va vedea, ţinteşte nu ţigftTBiişi.zvârli în asfinţit un rotocol de fum. Ca şi cum
la încheierea soartei unui anume om, ci la destinul ar fi/ifos^ isfvorit; d i n inima lui, acel rotocol se subţie
vieţii care dăinuieşte peste întreruperi aparente, la ne- c a , o umbră..fină, ce ar părăsi pentru totdeauna p o e -
sfîrşit. Legile de viaţă şi moarte, superioare fiecărui n f f i ^ | 1 ^ r p i U | n d j j&teittaQorţu noştri, cîtâ vreme îi
irts, legi care apar limpede mai ales din traiul colecti­ j*ţsfîjsfej^ noastră; iar cînd înr
vităţilor, interesează pe autor, şi nu atît drama indivi­ ^ ^ O 0 ^ ; ^ ^ 0 Ş r 0 ^ ^ $ c ţ ; i^Tţ^-^A Şi noi se aşază
duală, care e un simplu prilej de a le destăinui. Şi aci mim^^Tmmişş^Ci-^*Sitk\^u .Astfel încît Ochi de
vedem noi, în lecţiunea acestor legi eterne, clasicis- utomeasă? mu^ţ-defiSt povfisiirea, nenorocirii lui Ursake,

150 151
este povestirea unei vieţi de om care se reface prin care îl leagă de munte şi viaţa muntenească ; el este
uitare şi alte „viclenii" ale lui Dumnezeu. Căci în pă­ Nicula Ursake, dar în acelaşi timp e însăşi spiţa lui
durea ardeleană, unde îşi aşază d. Sadoveanu de această de munteni, a cărei „trăsătură lungă" e „statornicia",
dată oamenii, adică într-un cadru renăscător din el către care aspiră puternic prozatorul nostru. De aceea
însuşi, ideea de moarte ar fi fost fără înţeles, după
povestirea nu se curmă cu moartea Anei : pentru că
cum nu s-ar pricepe acolo lipsa veşnică de foşnet.
seminţia", care — ea — preocupă pe scriitor, această
Nicula Ursake, deşi particularizat în vorbă şi gest,
seminţie nu piere niciodată.
nu este aşadar un om anume din Prelunci ; el este, prin
Găsim aici, de asemenea, motivul pentru care d.
comportarea superstiţioasă, prin automatismul mişcă­
M. Sadoveanu de preferinţă merge mereu la mediul
rilor şi prin cadru, un tip al neamului său, o sumă et­
ţărănesc, adică la acel mediu în care fiece om în parte
nică şi este, prin refacerea vieţii proprii, un simbol al
rezumă existenţa milenară a satului, mişcările fiecăruia
vieţii care se ridică din orice mormînt.
fiind comandate de legea eternă a grupului etnic. „ R i ­
Nu atît drama omenească, ce ni se comunică în Ochi
tualul străvechi", cum se numeşte, în continuarea pagi-
de urs, ne atrage, cît chipul unei lumi superioare, lume
nei citate, felul vieţii în grup, superstiţiile, datinile, tra­
de legi eterne, de mişcări ancestrale, lume de piatră şi
lume fără moarte. Aşa credem că se explică şi inte­ diţiile şi tot ceea ce dă societăţilor primitive o anume
resul de cadrul peisagistic, pe care d. Sadoveanu îl fixitate, este obiectul neschimbat al scrierilor d-sale,
cultivă din tinereţe şi pînă astăzi cu statornicie, care adică alt chip al veşniciei pe care o urmăreşte. Din
nu poate fi numai plăcerea ochilor, ci este însăşi beţia povestea 24 iunie, care însoţeşte Ochi de urs în ace­
fiinţei noastre efemere, de cele eterne, aspiraţia su­ laşi volum, aceasta ne apare mai limpede. Dacă Ochi
fletului omenesc la încremenire. de urs este o poveste a ţăranului şi a muntelui, 24 iu­
Viaţa muntelui şi a codrului, în care opera timpului nie este a bălţii şi a cîtorva corturi de rudari sălăş­
pare anulată, ideea de timp fiind acolo o încălcare ne­ luiţi pe mal. Viaţa de laie, în orice fragment, cum ests
cuvenită, atrage pe cititorul Ochiului de urs cu pu­ aitf.. jocul gălăgios al unei cete de dănciuci, ne este
terea pe care o bănuim a fi chiar aceea, care scoate înfăţişată şi ea în lumina care dă relief „ritualului ge­
şi pe autor din preocupările robite timpului, făcîndu-1 neraţilor" ; atenţia ni se poartă către topoarele meşte-
să-şi proiecteze sensibilitatea pe feluritele aspecte ale • rUttr' d e albii, „care păstrau forma evului de piatră ;
naturii-peizagiu, pe aceste chipuri sigure ale veşniciei. ningi- şiTîngugte" ; despre corturi ni se spune că for­
De aceea nici oamenii d-lui Sadoveanu nu sunt atît oa- | mau un fel de „cătun preistoric", în sfîrşit nici un pri­
meni identificabili personal, cît c o l e c t i v ; sau, în orice f l e j nu scapă d. M. Sadoveanu să nu iasă din timpul
caz, nu viaţa lor particulară îi ridică la rangul de fie- * actual, să nu răscolească trecutul colectiv al grupărilor
ţiuni estetice, ci conformismul, în simţire şi mişcare, s cărora le aparţin eroii săi. Aceşti nomazi sunt
cu străvechea lege a neamului. i în comportarea lor identică cu aceea a strămo-
Pentru viziunea globală a marelui nostru prozator, ! şBpr şi semnalaţi pe malul bălţii ca „tabără a vremu-
o pagină din Istorisirile de vînătoare (vd. Datină şi r$(pr de demult".
legende), despre care am mai amintit, mi se pare în
t._p, Mihail Sadoveanu reţine astfel din orice frărrun-
totul revelatoare. [...] ]
|$gş omenească mecanica ei cea mai străveche, ca
Nicula Ursake, ca în viziunea de mai sus a pluga- ţ ^pUţ-al vieţii neîntrerupte* ca lege a statorniciei, care
rului simbolic, vine şi el „dintr-acolo din afund", din | fipsţttonează pe deasupra oamenilor prezentaţi, expri-
„noianul trecutului", din „fundul timpului", din „ v e ­ naîndurse chiar prin e i ; de aceea nu e nici o mirare
chimea fără număr a seminţiei" l u i ; are, ca păsările, că' preferă aşezările primitive, ale căror legi sunt ne­
„un instinct inflexibil", adică un complex automatic scrise, ca şi legile Naturii.

152 153
Ca şi la munte, la baltă, peisagiul are aceeaşi sem­ azi precum şi spre peisagiul inalterabil, prin care simte
nificaţie : este altă oglindă a aceleiaşi veşnicii, pe care a veni în atingere cu recea statornicie a legilor Na­
o vînează d. Sadoveanu de peste patruzeci de ani. Din turii. Această aspiraţie de a se depăşi, de a sări peste
descrierile sale, defectul care lipseşte este timpul : [...] efemer, de a face corp cu acea unică realitate fără
„ C u mult înainte de asfinţit, eram singur, cu totul des­ istorie,' cu Natura veşnică şi identică, este comună
făcut şi despărţit de tovarăşii mei. Luntrea se strecura tuturor marilor artişti; şi, sub oricît de felurite aparenţe
printre draperii de liane. Ştefan Gîdea, omul meu, sim­ s-ar afla disimulat, ea le destăinuie clasicismul latent.
ţind ce caut, mă ducea într-un loc pe care îl ştia el.
Fără să-mi spuie el nimic, am cunoscut acel loc. Era
[Viaţa românească, 1939, An. X X X I ,
o grădină sălbatică, înflorită din nou de la nuferii din
nr. 6/iunie, p. 59—64.; reprodus
baltă, pînă la malurile uşor înclinate. Volburi se răsuceau
în voi. Pagini de critică literară,
pe trestii, irişi galbeni deschideau cărări, boschete de
IV, Ed. „Minerva", 1976, p. 102—
tamarix îşi atîrnau strugurii dulce-mirositori. După sălcii
110.]
urmau pilcuri de salcîmi înfloriţi încă, al căror parfum
părea că se tîrăşte nevăzut şi nesimţit pe oglinda lu­
ciului, înainte de a ajunge la salcîmi, m-am oprit între
papuri înalte, căci dincolo, în acea grădină ascunsă
a liniştei, se zbenguiau cu glasuri, cîrcîiri, clămpă-
niri de plisc şi bătăi de aripi, toate neamurile de săl­
băticiuni aripate — de la lişiţă pînă la lopătari. Erau
şi cele două specii de gîşte, şi cele douăsprezece nea­
muri de raţe şi mierlele şi privighetorile, şi ochiul
boului. Era un zbor rar, pe care l-am mai văzut în
viaţa mea poate încă de două, trei ori. Era jocul lu­
minii şi al bucuriei, de a trăi de la mijlocul lui iunie,
Hr hi.
cînd soarele a ajuns la cursa lui cea mai înaltă pe cer.
O uşoară adiere a trecut prin flori şi mi-a răcorit frun­ f. 4u*„'»"<(.<':

tea ; m-am simţit într-o clipă de sănătate deplină, în­


frăţit cu toate, eliberat de dureri şi de gînduri...". .;?, a.
...ca în plin ev arhaic, ar putea cititorul să adauge
fără teamă că greşeşte; căci priveliştea de aci, ca şi
cîte, din munţii de la Prelunci, ne sunt descrise în
Ochi de urs, este milenară; timpul nu trece peste ea.
în concluzie, după cum pictorii nu se opresc decît ra­
reori la costumul istoric, ci zugrăvesc mai totdeauna nu­
dul, ca formă de frumuseţe neschimbătoare ; după cum
toţi marii poeţi, ori de unde ar fi ei, se simt atraşi, Jjfefc Le
în impresionantă maree, de statornicia astrelor, care
în ochii lor sunt semnele eternităţii, dacă nu eterni­
tatea însăşi; tot astfel intuiţia genială a d-lui Mihail
Sadoveanu se îndreaptă neobosit către fundamentele
societăţii omeneşti, către schematorismul vieţii indivi­
duale, spre traiul automatic şi strămoşesc al omului de

154
. l u m e a lor, E.F.r., Bucureşti, 1943, sau : Romanul oraşului româ­
nesc în Revista Fundaţiilor regale, nr. 3/1944, p. 487 şi urm.),
deplîngea lipsa de modernitate a lui Sadoveanu : „am impresia
că d-1 S. a ajuns într-o disperată stare de anemie artistică,
tr&ind doar cu ultimele rămăşiţe din traista sa plină altădată",
totul fiind anihilat de utilizarea comodă a celor mai plate
clişee" (Ovidiu Papadima, Uvar, cronică literară, în Gîndirea,
G. CALINESCU nr. 10/1932). Lipsit de prejudecăţile şi obsesiile modernismului
«au de constringerile vreunei şcoli ideologic-artistice, dar receptiv
(1899—1965)
la varietatea sadoveniană, G. Călinescu scria : „Eroul principal
al acestei cărţi nu este Uvar, ci tăcerea geologică". Cu sigură
intuiţie, Călinescu nu se sfia să afirme : „Poezia întinderilor
Că, în 1941, G. Călinescu publica, în a sa Istoria literaturii lacustre, a zgomotelor surde ale pământului, a aglomeraţiei
române de la origini pînă în prezent, cea mai amplă şi mai ferine, a migraţiunii păsărilor este a unui mare artist".
substanţială, pînă atunci şi pînă astăzi, analiză a literaturii lui Locul unde nu s-a întîmplat nimic era considerat de Pompiliu
Sadoveanu, nu trebuie să surprindă. Fiindcă, deşi nu creionase Constantinescu, la apariţia sa, „însuşi locul comun al mai tuturor
un „profil" lui Sadoveanu, asemeni celui dedicat lui Arghezi, romanelor sale sociale" (Vremea, nr. 292/1933). G. Călinescu îl
Enescu sau Rebreanu [în 1935, la aniversarea a 50 de ani de apropie de Oraş patriarhal al lui Cezar Petrescu, opunîndu-i-1
la naşterea lui Liviu Rebreanu, G. Călinescu scrie un revelator CU subtilitate, şi, răspunzînd polemic celor care îi cereau lui
eseu în Adevărul literar şi artistic (nr. 783/1935), reabilitîndu-1 Sadeveanu „complexitate" şi „analiză psihologică", afirmă : „Lui
pe scriitor de acuzaţia de „ţărănism", dar, în 1930, cînd Sado­ [Sadoveanu] îi trebuieşte un simţ al mediului care este de esenţă
veanu împlinise 50 de ani, aceeaşi revistă (520/1930) salutase poetică şi care defineşte mai bine decît orice analiză psihologică
evenimentul printr-un articol redacţional nesemnat], marele străfundul sufletelor pierdute în pustietatea micilor orăşele". Şi
critic a fost încă de la primele sale manifestări de recenzent acest simţ „este propriu" lui Sadoveanu. Divinul critic remarcă
un radiolog foarte atent al operei sadoveniene. între anii 1929 şi pfetura ^n vopsele grele, pămîntoase" a tîrgului de provincie,
1937, Sadoveanu a fost scriitorul despre care G. Călinescu a U t H ^ fini » scriitorului, investigaţiile sale sociologice, tabloul
scris cel mai m u l t : 8 cronici literare. Despre Zodia Cancerului „social si etnic" al oraşului.
(în Viaţa literară, nr. 118/1929) şi despre Nunta Domniţei Ru-
-ii! )ă^*tog*R* capodoperă sadoveniană i-a scăpat în această pe-
xanda, Uvar, Locul unde nu s-a întîmplat nimic, Nopţile de
ifejtia Iul Călinescu, şi anume Creanga de aur, pe care, aşa cum
Sînziene, Fraţii Jderi (Ucenicia lui Ionuţ), Izvorul alb şi Baltagul,
nBtiarea Paul Georgescu, o va ignora şi în capitolul M. Sado-
în revista Adevărul literar şi artistic (nr. 593, 628, 659, 735, 755,
«RH»u (Usc Istoria literaturii române de la origini pînă în prezent.
811 şi 873). Toate aceste articole (reproduse în volumul Ulysse,
4&î)upa 1944, Călinescu a scris, iarăşi, de nenumărate ori şi
E.P.L., 1967) sînt extrem de favorabile scriitorului. „Cu Zodia
I t e t e elogios despre Sadoveanu, dar numai articole omagiale sau
Cancerului — scria Călinescu —, d-1 Mihail Sadoveanu are în
JHhyjn» precum acea Prefaţă la Romane şi povestiri istorice
sfîrşit un roman, iar literatura română un roman istoric." Sau :
ăt&wri, veritabil capitol de istorie literară. Dintre articolele
„Nimeni n-a pus în valoare mai cu iscusinţă ca d-1 Sadoveanu
«Mtîkgiale merită să fie amintite măcar Cuvintarea la aniversarea
în acest roman resursele verbale ale cronicilor fără să cadă
mif№' d e ani de la naşterea scriitorului, succintă, dar admirabilă
deloc în pedantism arhaic şi în manieră. Savoarea limbii este
kf* stilului sadovenian (cf. Omagiu lui Mihail Sadoveanu...,
aşa de definitivă, încît pun, fără îndoieli, Zodia Cancerului prin­
1956), şi foiletoanele Frumuseţea geniului (în Contem-
tre capodoperile de stil ale literaturii noastre."
i, nr. 8/1960), Celui pe deasupra vîrsielor (în Contempo-
La apariţia romanului Uvar, Ovidiu Papadima, cronicarul lite­ matilT "in. 44/1960) şi M- Sadoveanu (în Contemporanul, nr. 46/
rar de la Gîndirea, în genere admirator al scriitorului (cf. Mi­ MpJkâKpde, dincolo de « e s t u l larg, oratoric, pe lîngă noi şi
hail Sadoveanu şi adîncimile etnicului nostru, în voi. Creatorii ajîfşa .'intuiţii, se înttlnesc* eîţeva titanice proiecţii ale autorului

156 157
Baltagului pe plan universal, în deplin consens cu comparaţiile
r j e după care recade în muţenie, căci toată existenţa
operate de Lucian Blaga (cf. Patriarhul pădurilor, în voi. Izvoade, lui' elementară s-a consumat într-o singură ardere. Au­
Ed. _ „Minerva", 1972), Z o e Dumitrescu-Buşulenga (cf. Tolstoi şi torul nu are nevoie să inventeze fapte : el colindă
Sadoveanu, în Luceafărul, nr. 23/1960) sau Mircea Zaciu (cf. pustietăţile, de obicei vînînd şi pescuind. O primă evo­
Sadoveanu sau originalitate şi universalitate, în voi. Masca care a tabloului slujeşte ca fond. Apoi omul care-1 în­
geniului, E.P.L., 1967), sau fraze ample, cristaline, de ecou istoric soţeşte, după o presupusă îndelungă tăcere, spune el,
şi... sadovenian : „Dacă Ştefan cel Mare s-ar scula din mormînt de la sine, taina sa, după care o a doua evocare a
— profetiza, în 1955, G. Călinescu — şi ar vorovi cu noi, am cadrului serveşte ca timp de reculegere meditativă. Prin
încredinţarea că pe noi nu ne-ar pricepe, dar pe Mihail Sado­ natura rudimentară a omului înfăţişat, literatura lui
veanu — da. [...] Opera lui M. Sadoveanu este o harfă eoliană,
M. Sadoveanu, în ciuda cantităţii ei enorme şi a
o ţiteră uriaşă cu mii de strune, toate acordate cu grijă timp de
aparentei verbalităţi, dă impresia unei mari muţenii şi
o jumătate de veac pentru ca nici o surpriză cacofonică să nu
a unei placidităţi de fluviu lent. Oamenii vorbesc, cînd
fie cu putinţă. Toate gîndurile, priveliştile, figurile sînt puse
sunt surprinşi, ca să-şi exercite limba amorţită, ca să
pe portativ, virgulele cîntă şi ele, punctele aşteaptă risipirea
facă un zgomot trebuitor senzaţiei de viaţă, dar cu
ecourilor."
şiretenie ocolesc cuvîntul fundamental, pe care-1 pro­
nunţă cînd găsesc ei de cuviinţă sau îl lasă nespus,
risipit în ecoul naraţiunii. Indivizii lui Brătescu-Voineşti
M. S A D O V E A N U sunt reduşi prin închircire şi sărăcie sufletească, şi
foarte adesea prin situaţia de a simboliza un protest al
binelui împotriva inicvităţii sociale. Eroii lui Sadoveanu
[...] Chiar de la întîiul volum, Povestiri, M. Sado­
sunt doar scoşi din marea civilizaţie, dar, în sfera vieţii
veanu îşi definea temele sale fundamentale de ,1a care
iraţionale, ei înfăţişează existenţe complete. Ei sunt
n-avea să se mai abată, cu o artă de la început matură,
numai miraţi de tîrguri şi de căruţele lui Caraoţchi,
afară de izolate şi fireşti şovăiri. [...]
doă aceste ştiri vin pînă la ei, acolo în lumea lor sunt
Fără cusur în limba lor domoală, într-un ton de <
îţrtft oişte adaptaţi desăvîrşiţi, alcătuind o lume cu bi-
melancolie stinsă, toate aceste schiţe şi nuvele sunt lip- f
Egţţprf ai învinşi, cu patimi şi virtuţi, în care se simt
site de invenţiune. Ideea că aceşti oameni ar „trăi" 5
fericiţii In literatura lui Brătescu-Voineşti, eroii suferă
trebuie înlăturată, fără nici o primejdie pentru valoa- î
irjţnţidiftbil de prea marea lor conştiinţă morală, iar
rea scriitorului. Indivizii au o autenticitate fenome- j
nală, nu însă una structurală. Mişcările, vorbele lor i
njjffiiifltaywa e şi ea o formă de durere. î n proza lui
Sadoveanu suferinţa e atunci cînd sălbăticiunea (ani-
potolite ori repezite sunt verosimile în sine, fiinţa lor f
ssal ori om) a căzut în bătaia civilizaţiei. însă rătăcitul
organică e ceţoasă prin definiţie şi nu s-ar putea face j
poate iute fugi în singurătatea lui, unde puţinii tovarăşi
nici o deducţie psihologică pe temeiul ei. într-asta stă I
şi poezia acestei literaturi, în care nici nu sunt eroi, ci i fţs/fvipesc totdeauna cu o solidaritate trainică în faţa
un singur specimen uman în sute de ipostaze. în vreo j îţiei din afară. Un curios şi fericit, din punct de
zece volume se dezvoltă idei nuvelistice care se reduc | s artistic, instinct de regresiune face pe scriitor
^ ;
la o unică idee. Şi încă multă vreme după aceasta au- I «ft, #mestece pe om cu vînatui, să se bucure cînd acest
torul va continua neostenit să bată acelaşi drum suav 1 •jnimt vine din liniştea totală a pădurii nestrăbătute şi

fşP^cu
şi monoton. Un lup, un cal, un ţap sălbatic, o veveriţă, I o H L , prin viclenie, scapă înapoi. Dezertorul din cauza
un pescar, un văcar, un moş, o babă, un boier bătrîn, I aburi, haiducul din pricina taxei pe amnare
înfundaţi în singurătăţi, stăpîniţi nu stăpînitori de na- 1 ţWg; specimene simbolice ale voinţei îndărătnice de a
tură, sunt surprinşi în refugiul lor. Vietatea ţipă sau i afWiaşi din desiş. Moldova e văzută ca o Americă în-
priveşte pătrunzător, omul îşi dezvăluie unica lui isto- I amtătcare cu piei-roşil, ca o „Brazilie" din vremea

158 159
emigrării, în care inocentele vietăţi şi puţinii autohtoni tiyo existenţă mută, redusă la sentimentul biologic. De
iubitori de întinderile de străbătut călare, fără nici o
aceea momentul simbolic al naraţiunii rămîne comen­
lege, luptă fără putere împotriva tîrgurilor şi a căru­
tariul potolit al bătrînului morar c u privire la un
ţelor lui Caraoţchi, găsind adăpost pe moşii fără mar­
păr. [••]
gini şi fugind călare spre Prut. Într-un cuvînt, litera­
tura lui Sadoveanu e cea mai înaltă expresie a instinc­ Alte volume de Sadoveanu repetă aceste situaţii
tului de sălbăticie. [...] fundamentale. în Umbre şi în Cocostîrcul albastru sunt
nuvele pe temele obişnuite, Ţara de dincolo de negură
Fără interes literar azi, deşi tot atît de caracteristice,
şi Privelişti dobrogene sunt călătorii, cu foarte frumoase
sunt însemnările lui Neculai Manea.
pagini, în locurile c u vînat, Dumbrava minunată, Oameni
[...] Cazul Măriei Stahu din Apa morţilor este în
şi locuri, Drumuri basarabene amestecă reportajul cu
chipuri mai blînde acela al d-nei Bovary. Măria îşi face
contemplarea, Măria-Sa Puiul Pădurii e o romanţare
despre fericirea erotică o imagine exagerată, suferind cam, .preţioasă a istoriei Genovevei de Brabant, Divanul
de un miraj : vulgo, de apa morţilor. Căsătorită la o persian — o prelucrare a Sindipii.
vîrstă prea fragedă cu un maior în vîrstă, de către un , poate observa, deci, că nuvelistica lui Sadoveanu
părinte egoist, ea e nefericită. Maiorul e om de ispravă, a evoluat foarte puţin cu timpul, în conţinutul ei. Lă-
o iubeşte, însă ea îl părăseşte spre a se căsători cu un sîfld Ia o parte simplele culegeri d e amintiri şi articole,
om mai tînăr care-i place. După doi ani de căsnicie cu cu judecăţi asupra stărilor noastre sociale (Foi de toamnă,
omul potrivit, Măria este din nou invadată de nemul­ Jfâjjfale lui Cuconu Vichentie), materia pare mereu aceeaşi
ţumiri vagi. Deci cazul d-nei Bovary e rezolvat în tris- şi anume contemplarea oamenilor în starea sălbatecă.
teţă, în întîmplări banale, fără tragic exterior. Romanul Pentru un ochi atent s-a produs însă o schimbare în colori,
ca roman e scris curgător, în acea nobilă linie de jos lirismului înfiorat îi face l o c un idilic voios, o excitare
pe care scriitorul n-o părăseşte niciodată în scrierile ajainţurilor. Căutarea singurătăţii nu mai apare ca o as­
mai modeste. Suferinţa apatică a maiorului neiubit, că­ ceză, ci ca o rafinare a sufletelor nesărăcite de civilizaţie.
zut în alcoolism, umilinţele şirete ale tatălui sunt cre­ ^ţţjStul, pescuitul sunt acum n u prilejuri d e a sur-
ionate onorabil, dar fără adîncime. Aceste aspecte par MMdfe: în golul lor fiarele şi peştii, ci un mijloc d e a se
travestiri foarte îndepărtate din Dostoievski, ca şi fra­ SMBftcu simţurile de cărnurile şi formelfe pe care na-
tele epileptic al Măriei. Atmosfera e mereu aceeaşi : ţjjljffifcoferă omului. La crîşmă nu mai merg oamenii spre
imagini de vînătoare şi de pescuit, prisăci, belşug ali­ iWfcjâiţftilui tainele, acolo vine autorul cu proiecţiile
mentar, pahar dulce. S-ar putea zice că tînărul scriitor,
âJŞfeHJpifiveselească de mirosul şi gîlgîirea vinului. Sin-
jfiffijffiftea e interpretată ca vîrstă de aur şi natura ca un
împăcînd romanul francez naturalist cu observaţia pro­
fmj&*"âe lapte şi miere. în toate volumele lui Sadoveanu
prie, caută să zugrăvească provincia cu micile ei drame.
vroi găsi momentul împărtăşirii cu hrană, în ultimele
Faptul se petrece la Săveni, tîrg cu 10.000 de locuitori
Volume,, înîă, golirea ulcelei cu vin şi ruperea fripturii
(modelul e probabil oraşul Fălticeni). Insă dimpotrivă,
îajjjpff^au.'aspectul simbolic al unui imn adus uberităţii
minusculul tîrg e privit ca un loc de pierzare, ca o în­ şalului. Oamenii plutesc într-o stare de fericire sta-
grămădire neliniştitoare pentru suflet. Măria, fugind ţŞK&$eâ, aducînd laude roadelor pământului care se în-
de bărbat, se refugiază la ţară, la bunicul ei. La mă­ flHppsă, fără, sforţări dinparte» rarilor indivizi) acolo
năstire se aciuase cîndva frate-său epilepticul. Se jHpfcffchiul vede mai multă singurătate. Naivitatea schU-
manifestă dar în eroi o mişcare de înapoiere, o ne­ WSmA ia forme pantagruelice;, Baita colcăie pe dedesubt
voie de singurătate. Insatisfacţia Măriei este mai cfeifaţie şi pe deasupra de raţe, păeharea foieşte de cerbi.
mult o anxietate de sălbăticiune. Eroii nu sunt roman­ Bştjft: evident căy sistematîzînduHşi propria • sa inspiraţie,
tici, nu vin să contemple cîmpul, dar se potolesc în- silIghAl'ttl a ajum la ^t#^wpt Talrle«4€4rti naturale, prin
f

160
161
care şi-a împrospătat paleta, eliminînd liniile melancoliei pescuind la baltă împreună cu moş Hau (împărăţia
şi înlocuindu-le cu tonurile flamande ale vitalităţii. S-ar apelor), naratorul stă în ploaie, bucurîndu-se de ră­
putea chiar afirma că Sadoveanu reface, în Moldova de- ceala ei Şi a r e deodată viziunea fantastică a universu­
azi, Olanda pictorilor de acum cîteva secole cu oameni lui acvatic :
în zdrenţe, umflîndu-se cu vin şi contemplînd cu ochi ...Şi stînd cinchit la marginea ostrovului, văzui
lacomi mari bucăţi de cărnuri fripte, Olanda urcioare- deodată şi balta foind formidabil subt luciu. Toate li­
lor cu vin şi a meselor de bucătărie pline cu vînat şi ghioanele ei de la adîncuri suiau în zigzaguri spre acele
peşti. Tehnica schiţei sau a nuvelei e acum uşor modi­ de fulgere ale ploii. Erau mii de crustacee de toate
ficată. Punctul de plecare e mereu călătoria, mergerea mărimile, neclasate încă de naturalişti, de colorile şi d e
la vînat, întîlnirea la han, dar „taina" pe care o spun desenurile cele mai surprinzătoare. Erau peşti cari tre­
indivizii e indiferentă, slujind ca mijloc de întreţinere şi ceau în şiraguri — grămădiri de linioare abia văzute ;
de analiză a euforiei. Centrul de gravitaţie al bucă­ alţii avînd formă şi punctul enorm al ochiului în
ţii îl formează expunerea băuturilor şi alimentelor, fă­ mica lor transparenţă ; alţii mai mărişori, puzderie care
cută cu infinită savoare verbală, cu ceremonii delicate, evolua cu instinctul primejdiei fugind de umbra m o n ­
într-un limbaj de un artificiu graţios. Noua proză a lui struoasă a costrăşilor, ori de gurile de balaur ale ştiuci-
Sadoveanu e într-un cuvînt înalt umoristică, adică se­ lor. In sfîrşit, peşti formaţi deplin — mari cît palma,
rioasă în temeiul ei conceptual, jovială în rafinamentul alţii mai mari, — ochene cu ochi cercuiţi roş, linii aurii,
cu care indivizii îşi destăinuie slăbiciunea pentru roadele caraşi cu reflexe de argint vechi, crapi bătrîni cu solzii
terestre, o cîntare a noului Canaan. ruginiţi. Scoici deschise, melci de apă, lipitori şi şerpi
Din memoriile prinţului Nicolae Şuţu (Istorisiri de —i întreaga faună, fără număr, fiica mîlului primordial,
vînătoare), scriitorul reţine, de pildă, cu satisfacţie foi­ se- frămînta într-o monstruoasă bucurie, într-o neagră
rea vînatului acum un veac, cînd căprioarele veneau şi' infconştientă bucurie, subt tremurul ploii călduţe.
pînă la marginea tîrgurilor : Erau bucuria vieţii şi a morţii şi a transformării n e -
(iîte. Căci toate nu ieşeau pentru că ar fi fost
„...De la Hălăuca pînă în ţărmul Dunării, de la
I.' ¥faţa are totdeauna nevoie de hrană. Dar
Comăneşti pînă la Prut, munţii şi văile, pădurile şi
an spasm misterios — chemate fiecare de
cîmpiile desfăşurau înaintea vînătorului toate neamu­
*ftB#ă№să a materiei, găsind hrană pentru orga-
rile de vînat cu păr şi cu pene cunoscute în Europa. Lan­
_ jtâmăţioase şi oferindu-se ca hrană altor guri şi
ţul carpatin care mărginea hotarul spre Austria era
ifî^ijîilliiiitiiiii"'
sălaş al ursului, al mistreţului şi cerbului; pe unele
tancuri, se găseau şi capre negre. £Cucoşul de munte, -fflNiiltftoftul- schopenhauerian apare, precum vedem,
cucoşul de pădure şi ieruncile foiau in codrii de meste­ &£fa$43i&m. kief, în forma unei mari bucurii de a par-
ceni şi brad dintre Şiret şi Carpaţi. Căprioarele um­ -4a -prefacerile materiei, de a mînca şi a se lăsa
pleau pădurile pînă la marginea Iaşilor. Dropiile le în- tfcŞi fiindcă vietăţile bălţii se oferă gurilor, pes-
tîlneau pretutindeni în cîmpii. Spîrcaciul era împrăştiat le mănîncă în chip adecvat şi cu filozofică cru-
mai ales pe colinele goale din preajma Galaţilor. Potîr-
;
nichea cenuşie şi iepurii aveau râspîndire bogată în tot i§Jlmic nu-i mai bun, bre, pe lumea asta decît
cuprinsul ţării. Lupul, vulpea, bursucul se găseau foarte 'decît chişcarii, îmi declară el (Culai). Chişcarul
des. Prepeliţele soseau primăvara şi stăteau pînă în .es e bun să-1 freci cu sare şi să-1 zvîrli de viu
luna lui octomvrie. Sitarii se vînau la cele două pasaje, luni. Atuncea îşi căpătă el dulceaţa lui."
de primăvară şi de toamnă. Mlaştinile erau nespus de i narator e invîfiaîf la o vînătoare de crapi,
bogate în begaţine de toate speciile, puhoieri şi nagîţi. n copcă. Năvodul iese cu o încărcătură enormă :
Iazurile şi bălţile gemeau de raţe, lişiţe, gîşte şi gîliţi, de felurite «r&r&ni, 1 fremătau şi foşgăiau
lebede şi alte neamuri de sălbăticiuni aripate de apă." «d. Matiţa luniecă pe ghîaţâ plină burduf, şi

162 163
pescarii se grămădiră cu ciorpacele, cîrligele şi coşu­ ochiul său ce suferă de aglomerarea umană, scriitorul
rile." se slujeşte mereu de mişcări regresive.
Invitatul şi gazda se întorc cu căruţa plină de „taina . U» chip firesc de regresiune spre vremile patriar­
adîncului", însă acum tovarăşul nu mai dezvăluie „ d u ­ hale-este romanul istoric, a cărui acţiune se presupune
reri înăbuşite", ci aplică cu voluptate teoria întremîn- a se petrece în condiţii inferioare de civilizaţie. în ge­
cării între spete, compunînd un mare tablou de cuhne : neral, el se întemeiază pe viaţa instinctuală, iar nu pe
[...] observarea umanităţii complexe interioare, căci nimic
Rafinamentul gastronomic presupus de o atare eru­ nu ne-ar îndreptăţi să risipim o parte din puterea crea­
diţie culinară se bizuie pe o justă degradare în scara toare în ridicarea unui decor de epocă. De fapt, acest
civilizaţiei. O cît mai mare apropiere de starea de na­ decor nu este trebuitor spre a obţine credibilitatea în
tură, o prefacere cît mai simplă a alimentelor, asta sinceritatea instinctelor.
constituie fineţea. Hanu-Ancuţei este capodopera idili­ Şoimii este un roman încă stîngaci chiar din punct
cului jovial şi a subtilităţii barbare. Formal, scrierea e de vedere formal. Sîntem după înfrîngerea lui Ioan-
un fel de Decameron în care cîţiva obişnuiţi ai unui Vodă-cel Cumplit şi aflăm că Nicoară şi Alexandru Pot­
han spun anecdote, în sine foarte indiferente. Esenţială coavă, fraţii învinsului, au încercat să lovească, împre­
este starea de fericire materială înfăptuită de oaspeţi. ună cu tovarăşii lor, laşul, spre a pedepsi pe trădătorul
Ei trăiesc la modul Canaanului, ospătînd numai cu Iritaia r<3o'lia. Lovitura a dat greş, Nicoară e rănit, şi
carne friptă şi bînd vin, însă după o rînduială care cere acum fugarii caută un refugiu. Vitejii ajung la o baltă,
iniţiere. Fiecare povesteşte cu ulcica în mînă : Ită cinegetică, unde prind trei gîşte vinete, care
„...Noi, aici, — explică moş Leonte Zodierul — de »jâmulite, fripte pe jăratic şi mîncate cu pită de
cînd ţin eu minte, încă de pe vremea Ancuţei celei î/Friptura era „straşnic de bună", se înţelege. O
dedemult, am luat obicei să întemeiem sfaturi şi să ne trece asupra unei maestuoase privelişti :
îndeletnicim cu vin din Ţara-de-Jos. Gustînd băutură -'"'^Moldova şoptea aproape, lunca şoptea împrejur şi
bună, ascultăm întîmplări care au fost. Socot eu, cinstite ttSttttflJiiurile albe ale mestecenilor sclipeau ca nişte lu­
comise Ioniţă, că nu se mai găseşte alt han ca acesta minări. O prepeliţă strigă peste ape."
cît ai umbla drumurile pămintului. Aşa ziduri ca de v^^(|gaa№î Caraiman face observaţii de ordin c u l i n a r :
cetate, aşa zăbrele, aşa pivniţă, — aşa vin — în alt . «Bung ar fi de pus în ţăpuşă ! . . . "
loc nu se poate." 4|>. Ti- SflalP zi poposesc la curtea unui boier, Andrei
Vinul e adus de Ancuţa în cdfăiel plin cu ulcică care-i primeşte cu omenie. Alexandru, ie-
mereu nouă. înainte ca povestitorul să-şi înceapă isto­ Hn cerdac cu boierul, observă :
ria, toţi vîră ulcelele în eofăiel şi lăutarii (antă. Din
cînd în cînd, Ancuţa aduce de la foc pui fripţi în ţiglă. ^Trebuie să fie frumos vînat prin părţile acestea,
Cînd vine muşteriu, Ancuţa îl întîmpină cu pui fripţi
în talger de lut şi cu pită proaspătă. O altfel de exis­ w l l t o "boierul răspunde :
tenţă această lume naivă nu poate gîndi. Un negustor C'jjfiste, cum nu ! A c u m a am de furcă c-o turmă de
de lipscănie picat la han e ispitit asupra străinătăţii şi
^dsmenii din ceaţă, pe de altă parte, sunt de părere
ştirile despre mîncările din civilizaţie umple de turbu-
rare pe toţi : [...] rul' „trebuie să aibă vin bun".
ziua următoare se face vînătoare, urmată de zia-
Pe principiul Decameronului se desfăşură şi Soarele
în baltă sau aventurile Şahului, într-o stilistică mai ar­ pdtobOGel de vin e scos din curte, logofătul slo-
tificioasă. băutura în cofe albe şi puşcaşii o beau în oale
Din toată opera lui Sadoveanu rezultă o constatare Boierul Jţine în casă p e Ilinca, fata trădătorului
statornică : spre a realiza un univers liniştitor pentru S i e care o e i doi fraţi se îndrăgostesc, fără să iasă

164 165
de aci un real conflict, căci fraţii părăsesc în curînd xandru se roagă de Nicoară să nu omoare pe tatăl
curtea lui Dăvideanu, înlăturînd orice pricină de neîn­ Ilincăi. Tovarăşul îl loveşte, totuşi, şi atunci Alexandru
ţelegere. Cu asta jumătate din roman s-a desfăşurat. ucide pe omorîtor. De această întîmplare se scîrbesc
Ceata ajunge la un han, tipicul han, hangiul ia un c o - amîndoi fraţii şi domnul, devenit melancolic, renunţă
făiel şi aduce vin vechi. Mai încolo dau de satul lui la domnie. în urmă află că şi Ilinca s-a prăpădit.
Caraiman : Neamul Şoimăreştilor e ceva mai consistent din
„Descălecară cu toţii. în mijlocul poienii, feciorii punct de vedere epic, dar de aceeaşi structură, încît
lui Fedeleş durară un foc de-a mai mare dragul. Şi pe e cazul de a îndreptăţi judecăţile asupra epicei lui M. Sa-
foc prinse a sfîrîi o friptură de purcel zbîrlit, să-ţi lingi doveanu prin definirea romanului istoric. | Acesta e o
buzele ! Apoi friptura aceea o tăvăliră prin mujdei şi varietate a romanului de aventură care se< sprijină pe
mîncară cu atîta poftă, de li se muiară fălcile de pe la concepţia cea mai înaltă de virilitate (pe noţiunile de
încheieturi." onoare şi de vitejie, zicea Hegel). Eroul romanului de
aventură e un bărbat în toată puterea cuvîntului, în
O „ploscă gospodărească" trece din mînă în mînă.
stare de a face faţă oricărei situaţii.-F.l învinge__ţotdea-
Aşa merg voinicii din han în han, pînă ce ajung la ha­
una pe duşman^ se descurcă inventiv din cele mai grele
nul lui Ariton. Unul întreabă :
culHp^5|~Jîi~ cucereşte cu uşurinţă femeile, fără a se
„— Măi tu, măi ! vin ai ? Auzi tu ? vin bun !
lasSTvrăjit ele ele, dar şi fără a le înşela. Cinstea virilă
— Bun, zise hangiul, bun cum nu se mai află ! Cine
este crrpfihsă în conceptul de erou. JDirecţiile în care se
nu ştie vinul de la hanul lui Ariton ?"
exercită puterea bărbătească sunt de obicei două : erou­
Peste noapte, vitejii, încă neîndestulaţi de vin, vor
lui i -se dau însărcinări de încredere, în care va întîm-
să intre în beci şi cu acest prilej descoperă o iscoadă.
jlliwpezistenţa duşmanilor ; el luptă şi iese izbînditor,
Unul taie hangiului beregata „ca unui berbece". Apoi
4^estâ e romanul eroic iar tipul reprezentativ (francez)
fug, nu fără regretul de a nu fi avut parte „batîr de-o
e D'Artagnan; eroul întîmpină greutăţi mai mult din
înghiţitură de vin". După o mică ciocnire cu urmări­
partea naturii (e un explorator, un navigator) şi are
torii puşi de Petre Şchiopul, în care cad cîţiva tovarăşi,
Bigdknredx ingeniozitatea întîiului om în a-şi creia din
fraţii Potcoavă trec Nistrul.
condiţiile civilizaţiei, acesta e romanul propriu
Printre căzăcime vitejii recapitulează situaţia în fe­ • dfe .wvfasţură şi tipul caracteristic (englez) este R o -
lul următor : -un caz şi în altul eroul e o forţă pozi-,
„— Atunci să bem, frate, strigă iar Cazacul, să ivă, o expresie a binelui şi trebuie să
b e m ! Mîni murim poate, poate o da Dumnezeu şi n-om iietceput toată simpatia cititorului şi o în-
pieri de-o sută de a n i ! Să bem, frate J îii capacitatea lui de a se realiza. N i c i o -
— Să b e m ! strigă Gînj ducînd o cofă la gură." kăxx rămîne înfrînt, niciodată nu se cuvine ca
De aci încolo evenimentele trec repede, mai mult K4ta depresiuni din cauza dragostei (asta fiind
cronistic. Potcoavă vine la Iaşi şi. se alege domn. Mul­ 'lirică incompatibilă cu virilitatea canonică)
ţimea e veselă : ierală el nu trebuie să moară înainte de
„ — Măi băieţi, m ă i ! i a acu o venit vremea noastră, toate misiunile sale. Moartea lui e admisă
m ă i ! Hai să chefuim !" şfenecesară spre a încheia rotund p carieră
Oamenii pradă curţile boierilor fugiţi, dînd năvală Pentru a se da eroului putinţa de
iâritejiei şi a intrepidităţii, intriga r o -
mai ales la buţile cu vin.
||lB?fie o neostenită şi mereu neprevă-
Deodată, în m o d fugitiv, dealtfel, romanul suferă o
I, roricît de absurdă. Analiza caracte-
întoarcere ce nu mai părea posibilă. Domnul are să llflf principial eliminată, cu toate
combată pe Petru Şchiopul, de partea căruia se află şi """"Şte'cu un schematism tipologic pe
Golia. Un tovarăş dă să lovească în Golia, însă Ale-

166 167
distincţia de bază bine-rău. Eroul are tovarăşi, toţi sim­ rea celor slabi şi combate pe b o i e r ^ ^ o n c i l i g r e a , , calo*
patici dar cu un mic pigment de viţiu (lene, fanfaro­ doi termeni rămînea o chestiune de raaglTîaţîe. )în r e a —
nadă, lăcomie) care-i face subalterni eroului principal, litate lucrurile se petrec altfel. Tudor Şoimaru trece în
întrupător al virilităţii perfecte. In faţa sa stau expo­ Polonia şi nimereşte la curtea doamnei lui Ieremia,
nenţii răului, care pot fi şi ei viteji, trădători, cruzi, care unelteşte spre a pune în scaunul Moldovei pe fiul
vicleni. Laşul nu lipseşte niciodată căci e un metru al ei Alexandrei. Printre boierii credincioşi ei, se află şi
vitejiei. El poate să se afle şi într-o tabără şi-n alta.
Strofei Orheianul, tatăl Magdei. Tudor Şoimaru se în­
Există laşul în slujba binelui, scuzabil prin simpatia
făţişează fetei, care se face însă a nu-1 cunoaşte, aten­
lui instinctivă pentru erou şi pricină de veselie. La
ţ i e ei fiind pentru un şleahtic polon cu care se şi va
aceşti eroi activi se adaugă marile puteri sociale în nu­
căsători. Tudor e umilit şi amărît şi, dezgustat de fete
mele cărora luptă eroul (Regele, femeia iubită inacce­
de boier, se întoarce „la cuib", unde se va însura cu o
sibilă), apoi indiferenţii, burghezii, slugile, umanitatea
faţă pe potriva lui, Anuţa. Eroul a devenit dar un m e ­
inferioară într-un cuvînt.
lancolic şi s-a dovedit lipsit de prestigiu asupra feme-
în lumina acestor observaţii se poate constata că
ilqŢrtCa şi în tragedia clasică, eroul de epopee se cu­
lui Sadoveanu (la începuturile sale epice mult mai
vine; să fie nobil sau măcar într-o condiţie care să
aproape de formula genului) îi lipsesc bogăţia şi nepre­
stingă orice reacţiuni de clasă. Scriitorul a căzut într-o
văzutul intrigii aventuroase şi ţinuta înalt virilă a eroi­
ţeţnft de roman social, pe ideea conflictului între ţăran
lor, căci eroii săi se melancolizează repede şi dau un
şi%^pţ^ftr.lŞi într-adevăr, de acum înainte,(părăsind
deznodămîht fatal întreprinderii lor. Unele aspecte dra­
^^iyjtare eroică, Tudor Şoimaru se dedică cau-
matice din Taras Bulba al lui Gogol au putut să-1 in­
Jipeştilor, cu un sentiment de răzbunareYce nu
ducă în eroare, deşi acolo personajul tînăr îndrăgostit
f'^foţmula viteazului. El capătă înapoi de la Tomşa
e în fond de tip femenin, antiteza eroului, adevăratul
nţe obştei, dar sub Alexandrei e pe cale de a
erou fiind bătrînul.
a jf f .Stroie Orheianul se întoarce. A c u m reapare
întorcîndu-ne la Neamul Şoimăreştilor, luăm cunoş-
ţ^'ţljŞ^'î^oimarului Magda, care sfătuieşte pe Tudor
~/tinţă de isprăvile unui răzeş Tudor Şoimaru în ciocni­
faţa mîniei tatălui ei. E un fel de recunoş-
rea prin care Ştefan Tomşa lua, în 1612, scaunul M o l ­
ijseă, în care nu intră dragoste spontană,
dovei. Războiul e mai mult în stil crunt, colectiv, de-
cît eroic. După izbîndă, Tudor Şoimaru cere lui Tomşa Ijjga răzeşului, „cărările noastre au trebuit
slobozenie să se repeadă acasă într-un sat din ţinutul lr$ptscă". Nici Tudor nu mai e simţitor la
Orheiului, pe care nu-1 văzuse de ani de zile. începe | ^ g p $ r i Şi, cu o încruntare nepotrivită pentru
obişnuita călătorie cu abateri la hanuri. La un astfel ^(•tariseşfe sumbru : „ A c u m între noi e
de popas dau de un boier care ţipă că i-au furat cazacii pltr-adevăr, puţin după aceea Şoimaru cu ai
pe fata sa Magda. /p, de la sine înţeles că eroul-tip i pe boierul Stroie, îngăduind fuga numai
Tudor Şoimaru trebjnie s-o scape, să se îndrăgostească |!-<iau foc curţii, ca ţăranii din Răscoala lui
de ea şi să aibă corespundere în sens ideal. După iz­ . .aşa c u m nu fac eroii care, mereu voioşi, ţin
bîndă, însă, urmează ospătare cu vin moldovenesc în Ifacă o demonstraţie a vitejiei lor.
oală smălţuită roş şi cu pui fripţi pe ţiglă. Călătoria mult mai tîrziu, romanul istoric Zodia Can-
urmează într-un ton excesiv sentimental. Ajuns în sa­ Vremea Ducăi-vodă este de un nivel artistic
tul lui răzeşesc, Tudor află că boierul cel cu fata luase "nsuşirile proprii ale scriitorului sunt la matu-
silnic pămînturile răzeşilor. Eroul este în îndoială, deşi Tnsă, structural, epicul nu a evoluat şi aven-
într-un adevărat roman de aventură nu ar fi loc decît Igweşte. In tpamna anului 1679 intră în M o l -
pentru o singură desfăşurare : fata iubeşte, instinctiv, Lehia, abatele de Marenne, trimis extraordi-
pe erou şi se pune în conflict cu tatăl, eroul ia apăra-
,ui Franţei la Poartă. Misiunea lui este însă

168 169
secretă. Ne-am aştepta ca din acest moment să decurgă
evenimentele eroice. In realitate nu se întâmplă nimic, mîntul în valuri, spre zări nesfîrşite. Vîntul suna în
în mai mult de jumătate din roman abatele de Marenne stejarii din margine. Undeva, în fundul adîncului, în
e un simplu spectator care contemplă Moldova, de sus direcţia unde se cufundau călăreţii înşiraţi cîte unul,
şi pînă jos, în trecere. Faptul că e francez are, ca şi în lucea un lac. Era o fantasmagorie de vis de nespusă
Nopţile de Sînziene, rostul său. Abatele întrupează ci­ frumuseţă, ca un pămînt feciorelnic descoperit întîi.
vilizaţia apuseană la culme şi reacţiunile lui faţă de Nicăieri nu se bănuia prezenţa omului."
sălbateca Moldovă vor defini mai contrastant arhaicul, De Marenne mai este uimit de rudimentarele locu­
în calea părintelui iese beizade Alecu Ruset, fiul fos­ inţe ale oamenilor, de lipsa d e poduri. Ajuns la o apă,
tului domn, îndepărtat de la curte, ţinut sub observa­ un pădurar însoţitor se dezbracă, intră cu picioarele în
ţie, dar totuşi tolerat în ţară fiindcă are protecţii la rîulşi trece pe abate în cîrcă pe celălalt mal. Departe
Poartă. Beizadeaua iubeşte pe fata lui Duca-v>dă, pe de a se ruşina, intelectualul fecior de domn face aba­
Catrina, care şi ea îl priveşte cu ochi buni şi-i înles­ telui eminesciana teorie a fericirii stării naturale :
neşte întîlnirile. Mai ales în ultima parte a romanului „ — Domnule d e Marenne... Noi, d e l a dacii cei vechi,
beizadeaua se va sili să răpească pe Catrina sau să ză­ am păstrat mijloace mai simple şi mai sigure de
dărnicească cununarea ei cu un altul. El va fi înfrînt trecut apele. Tot Bîrlădeanu ţi-ar spune, iubite domnule
şi omorît. Deci şi de data aceasta avem de a face cu; abate, că. dispreţuieşte orice arhitectură meşteşugită,
un erou melancolic, lipsit de iniţiativă din cauza dra-j ptfBttfknd bordeiele şi peşterile, pe care Domnul D u m ­
gostei sau cu o iniţiativă dezordonată, ineficientă. Ini nezeu le pune mai c u uşurinţă la îndemîna făpturilor
afară de aceasta, în chip excepţional, Ruset e un om fin.j
cu ştiinţă de limbi străine, capabil de a medita asupra] «6ăi un fel de demonstrare a acestei teze, curînd aba-
realităţilor etnice, şi cu patima gastronomică. Astea tet* afe'fe faţa lui un spectacol grandios :
toate îi dau o pasivitate antieroică. Prin urmare, cînd :i>^â>diritr-odată, brusc, ca şi c u m s-ar fi tras o per-
abatele de Marenne intră în Moldova şi se întîlneşte cu di^<8)drul se desfăcu în dreapta şi-n stînga şi, în lu­
beizadeaua, se aşează faţă în faţă două civilizaţii, una? mina, lunii atîrnate în cer, sclipi o poiană largă d i a
ej u r ] a t e
modernă şi una primitivă. Ruset primitivul (slujit nu­ m pioaie. Izbucniră mugete.
mai de putinţa de a lua cunoştinţă conceptuală de fon­ ... ^ ^ Ifcară năpraznic şi, cu salturi agile, pieriră
dul său primar) face onorurile Moldovei şi-i arată papis- l4k»lf{tJŞfe'întuneric în partea dimpotrivă.
taşului Edenul. în această explorare a fericirilor unei J^pfei-» boii pădurii, zise Griga întorcînd capul
lumi sălbatice şi inocente stă tot romanul şi pentru l j j ţ ^ W b - f î dinţii în lună.
gustarea lui e nevoie de simţul voluptăţii, nu de in­
stinctul infantil al vitejiei.
Î ''wWfe|%ŞbS 7 întrebă, mişcat, de Marenne.
a
~4rtff*iBj№ №iburat păşunea zimbrilor, răspunse Alecu
Intrat în Moldova, abatele află de la căpitanul Ilie
Turculeţ, însoţitorul său din porunca domnului, că are simţi pătruns de un simţimînt de evlavie
să plouă. Om cu prejudecata motivării ştiinţifice, se Hbefe dumnezeirii, într-o clipă strălucită şi
miră, iar Turculeţ îi face o meteorologie de om al na­ Uit eternitate."
turii : [...] Evident, o ploaie straşnică vine la timpul pre­ |||lfâţorii poposesc şi e prilejul acum să se
zis. Pe abate îl surprinde sublima singurătate a prive­ "ţi mierea ce se cuvine să curgă în
liştilor, raritatea omului. Moldova e o Americă virgină ca S & t a g i naturale. Pentru început, abatele
aceea din Atala de Chateaubriand : " T ^ g f a c r i ş o r , mijloc rafinat de a doza
„Cavalcada fugea cotit, iepureşte, pe calea cealaltă "î* î se pun înainte zamă de găină,
— fugea într-o vale de umbră, care părea că nu se mai Siglă, plăcinte şi ulcioare cu vin
isprăveşte. O pădure începea în dreapta şi îmbrăca pă- „ Jpfef blînd, idilic, cu atitudini de
P | | « S n ţ e l e s , cu potroc în zori de zi
170
171
(transpoziţie istorică a chefului caragialian). De Maren- Ippresia generală asupra Moldovei a abatelui se poate
ne este cucerit de fineţele culinare ale Moldovei şi rovuma in aceste cuvinte :
vrea reţeta mîncărilor. Ruset îi comunică mîndru for­ Ochiul lui curios era necontenit satisfăcut. Aici
mula potrocului. [...]
^J? oJ dezolare a singurătăţilor, pe care amicii săi
Pentru a ne da o idee de personalitatea lui Duca- rămaşi în Franţa nici n-o puteau bănui, ori cu cita îma-
vodă, autorul ni-1 va înfăţişa la masă : f o s t
0i««atoe ar fi înzestraţi: căci la antipodul civiliza-
„ . . . Fără ceremonie deosebită, numai între copii şi
H e i s e găsesc uneori asemenea lucruri rămase neschim-
soţie, îndeplinea această slujbă a vieţii cu gravitate şi-n
Seu dintru începutul creaţiei, păstrîndu-şi frumuseţea
tăcere. Mînca însă bine feluri moldoveneşti îmbelşugate
lor misterioasă".
şi grase, isprăvind cu sarailii şi baclavale turceşti, li
plăcea să-şi beie cîteva cupe de vin." Acesta e miezul romanului „istoric" Zodia Canceru­
lui, roman de contemplare a naturii primitive, rousseau-
Cînd mai tîrziu, la Stambul, beizadeaoa cere un spri­
i a » şi rabelaisian. Epicul lipseşte aproape cu desăvîr-
jin abatelui de Marenne, acesta încearcă să-1 calmeze cu
sire şi episodul final prin care Ruset îşi pierde viaţa
alimente :
pţiue fără sens. Efectul literar e de savoare şi e nece­
„ — Aceste lacrimi sînt bune, zise blînd d e Marenne.
sara o adaptare la ţinuta scrierii, care suferă de o m o n o ­
După ce le vei înghiţi, ai să cugeti mai liniştit ce ai de
t o n » sşor pedantă, inclusă în analiza euforiei idilice.
făcut. Îndrăzneşte a încerca acest piept de fazan, pe care
UmBajaL tuturor e, ca î n genere în ultima producţie
1-a fript destul de bine bucătarul nostru..."
^ - c o m p u s , ceremonios, d e u n humor latent.
Acelaşi chip de alinare i-1 recomanda mai înainte arhi-: «fragul de cronică şi de expresie tehnică este
mandritul Teofan, unchiul său : Ijptv.jp de observat că nimeni, printr-o graţioasă
„— îmi vei spune toate, beizade, şi v o m chibzui, răs-i gili&..nu poate vorbi direct, oricît de grav ar fi
punse cu liniştea lui de om gras şi bălan preacuviosul; (tai.. Fiecare se sileşte prin perifraze şi solemni-
părinte stareţ. Se cade însă, înainte de aceasta, să-ţi întă­ stilizeze gîndirea cea mai prozaică, în acest f e l :
reşti trupul cu mîncare şi inima cu vin..." fgsade, nu cutez să te întreb nimic,
Purtat prin ţara binecuvîntată a Moldovei, abatele jfnireabă-mă, căci am să-ţi răspund. în această
concepe despre patria beizadelei o mare admiraţie. Pe de la Curtea domnească,
acest părinte academician nu-1 încîntă propriu-zis săl­ îşi pocni palmele, cu mare nedumerire :
băticia, cît belşugul legat de o asemenea stare. In el „.•eu putinţă ?
se ridică instincte de vînător : aialiputinţă, devreme ce-i aşa cum îţi spun.
„Funigei de toamnă începeau a pluti, pe adieri de Ţtfrea Măriei-sale am bătut la domnia-ta în
vînt, în valea Jijiei. In dreapta, aveam dealuri cu pod­ __Jezeu vrea ca V o d ă să nu-mi puie suliţă în
gorii şi păduri, în stînga, întinderile Prutului, cu revăr­ ţataiugan în piept. Dumnezeu binevoieşte mai
sări de ape. Stoluri de gîşte sălbatice treceau din cînd Irînd că am de la Măria-sa ocrotire."
în cînd prin înălţime, chemîndu-se cu gîgîiri muzicale. [f că acest limbaj sintetic e sortit să zugrăvească
Aici, la confluenţa Jijiei cu Prutul, erau stuhării şi pă- unei civilizaţii de tip naiv, să dea o patină
purişuri nestrăbătute, gîrle nenumărate şi cotloane încur­ ^.tabloului. Totuşi coarda e întinsă adesea pînă
cate de bălţi; unele convoiuri de gîşte poposeau, altele -ă, dealtfel în spiritul umorului romantic. Pen-
se ridicau, urmînd calea sudului. Subt zborurile gîştelor, runica lipsa de haine abatele face această pre-
se încrucişau grăbit cîrduri de raţe, de nagîţi, de grauri. ipoziţie orală :
Era un început din sălbatica domnie a apelor şi mlaşti­ tnţule, ai dreptate să rîzi. Am pierdut însă
nilor, ţinut pustiu, necunoscut şi nestrăbătut ca şi codrii s.să completez descrierea năcazului meu, după
cei mari de la munte. In toată regiunea aceasta, abatele arăfois fără c a i . Furii de la marginea ţării leşeşti
de Marenne nu văzu sate..."
ţfcdfe'CuviinţărSă ia cu ei şi balotul meu de haine

172 ii;
173
— cu care n-au ce face. Desigur că, după ce au înţeles
labul de Soroca, ucis de boierii Hînceşti. La acestea ro­
asta, le-au aruncat. Şi eu, şi ei suntem păgubaşi. Ei au
mancierul adaugă o mică intrigă de dragoste : iubirea
totuşi hainele lor : eu pe-ale mele nu le am. La vreme
unui tînăr boier Bogdan, nepot al pîrcălabului de Soroca
de ploaie înţeleg că proasta mea aventură e un adevărat
şi al secretarului domnesc Kotnarski, pentru domniţa
dezastru."
Ruxanda, uciderea acestuia din urmă de către Timus şi,
Micul roman Nunta Domniţei Ruxanda îşi are punc­
în fine, printr-o mică licenţă literară, răzbunarea lui Bog­
tul de plecare în cronica lui Miron Costin :
dan împotriva cazacului, pe care îl omoară la Suceava.
„Şi într-acesta an au căutat a facere Vasilie-vodă şi
E de ghicit că o materie atît de bogată nu poate da
veselia fiicei sale Rucsandei după Timus, feciorul lui
un subiect propriu-zis eroic în 200 d e pagini. Tînărul
Hmil, hatmanul căzăcesc. Mare netocmeală în depotriva
Bogdan e un sentimental, lipsit tocmai de iniţiativă şi
caselor şi firilor. Această parte era o domnie de 18 ani
mişcarea lui e cu totul laterală. El circulă de-a lungul
şi împărăţiei cu bişiug şi cu cinste semănătoare ; eară
ţarii mai mult ca să asiste la momentele letopiseţului.
cealaltă parte de doi ani eşită din ţărănie. Ruşcile cu
Romanul e o contemplare a vremilor turburi, o cronică
Lado, Lado pren toate unghiurile. Ginerele numai singur
dezvoltată, în care ceea ce ar fi putut avea un ritm
chip de om, eară toată firea de heară."
epic este, d e obicei, relatat indirect. Fondul, liric, e acel
Nunta domniţei Ruxanda a fost într-adevăr efectul
.iaenarabil duh de răzmeriţă obţinut printr-o limbă de
şi pricina unor mari bej anii pentru Moldova şi începu­
U&< arhaic sintetic, acoperind procese narative şi des-
tul prăbuşirii lui Vasile Lupu. In urma lovirii de către
;ţHJftiggttprescurtate. Tonul patriarhal stinge dramatis-
unii boieri a unei oarde de tătari, descălecate la Brătu-
afcffcţfeptelor şi războiul e văzut de departe, molatic,
leni, Moldova fu prădată în 1650 de Calga, sultanul din
Crîm, unit cu cazacii lui Hmil. Hatmanul ceru de la
'jH^Bn<|ea< o manifestare de violenţă necesară stării de
Vasile Lupu pe Ruxanda, fata mai mică, pentru Timus
if«i#e&&? edenică. Aşa se explică cum toţi protagoniştii,
|ţ. clipele cele mai critice, caută euforia băuturii şi a
(Timotei), feciorul său, şi acesta, neavînd încotro, după
mjpeării. Gonit din scaun, într-o poiană, Măria-Sa bea
o zadarnică speranţă într-o izbîndă a polonilor împo­
triva cazacilor, trebui să consimtă. în laşul de curînd ". vin pe care i-o întinde nelipsitul paharnic.
refăcut după arderea lui de către tătari, sosi ginerele 3#& său la hatman îl vesteşte că a dat, diploma-
să-şi ia mireasa din mîinile domnului şi ale doamnei. • SiHmil să bea, vin moldovenesc şi că vinul a plă-
Era un om rudimentar, sălbatic ca un lup prins în mă­ ţft*%ţg$fc)djbr^. ândjuioşat de buna părere a hatmanului
răcini care privea pe fereastră curăţîndu-şi unghiile. Pîhneşti. laşul a fost pîrjolit, dar ieşe-
Cazacii lui petrecură crîncen cu druştele lor, îmbătîndu-se .irbabili de Sfîntul Ignat rîmătorii. La
şi bătînd pe evreii din Iaşi. în curînd s-a ridicat î m p o ­ poloboace de la Cotnari şi slujitorii sunt
triva domniei, cu ajutor de la Rakozi şi Matei Basarab, lipsei!. Cînd primeşte o veste bună, vodă
Ştefan Gheorghe, logofătul cel mare, care şi scoase pe antale de vin. Timus face impresie bună
Vasile din scaun. Din nou sosiră în ţară cazacii lui Timus, lului şi boierilor fiindcă la nuntă în l o c să
în ajutorul socrului şi apoi împotriva lui Matei Basarab, vîrtos, „dînd paharului dulce toate drep-
dar curînd după aceea Vasile fu iarăşi gonit din scaun ""'p|li. d e : a dezlega limba trădătorilor este
iar Timus închis în Suceava, unde şi muri lovit de o ^t,^itf-o oală nouă „adaos cu miere, cu
schijă într-un picior. Acestea toate au slujit scriitorului '"'aajre''. Oricît ar fi de slabe vremurile,
cît şi unele întîmplări secundare aflate tot în Miron iOVehii obişnuiesc a mînca miei fripţi
Costin, cum sunt, de pildă, complicitatea lui Ciogolea, cu jar şi a bea vin-pelin". Un cerşe-
uciderea pisarului domnesc Kotnarski de către Timus, '«Mnorît Timus, din gelozie, pe ata-
pentru motivul că ar fi stat împotriva înrudirii cazacu­ pEvenimentul nu pare să-1 mişte. îşi
lui cu vodă şi, în sfîrşit, moartea boierului Ştefan, pîrcă- pe care le-a m î n c a t : „pană
tp^aoiămăligă d e hrişcă îngrăşată cu
174
175
unt", „căprioară friptă" scăldată în „zama fripturii îm­ tit de Ionuţ, Alexandru, fiul domnului. Băiatul e fiul
bunătăţită cu piper", „clătite cu smîntînă îndulcită". Insă unui viteaz cu alţi feciori tot atît de aprigi în credinţa
cazacii i-au dat toate aceste mîncări, spre a-1 canoni, pentru domn. Tatăl are în paza lui caii lui vodă, şi în­
fără vin, încît pentru cerşetor uciderea atamanului a deosebi pe unul alb din seminţia căruia ies năzdrăvani pe
rămas un fapt fără importanţă faţă de tragedia lui. Ti­ cS^e încalecă Ştefan şi fără de care n-ar fi ferit de
mus e asediat şi printre duşmanii lui se află Bogdan cu sdartă. Vin furi să ucidă acest cal şi toţi Jderii se apără
ai săi. Aceştia sunt dezgustaţi că unii ostaşi nemţi mă- co multă chibzuinţă. Duşmani ai domniei chitesc să fure
nîncă guzgani. Ei, dimpotrivă, beau vin din ulcele, apoi sî pfe Alexandru, coconul domnesc, care bate imprudent
îşi fac cruce, închinîndu-se către soare, ca spre a mul­ drumurile la jupîniţă. Jder cel mic se luptă vitejeşte şi
ţumi lui Dumnezeu că le-a hărăzit băutura vitală. Apoi scasă pe Alexandru. Apoi află că pe jupîniţă (pe nume
aceşti urmaşi ai geţilor dionisiaci pornesc la luptă. Nasfca) - au • luat-o în robie tătarii. Ca orice tînăr viteaz
Pentru o astfel de analiză a noţiunii de arhaitate, îndrăgostit, Jder cel mic nu-şi găseşte locul de dorinţa
autorul nu are nevoie de prea multă documentaţie isto­ de a-şi scăpa iubita, şi, în ciuda sfaturilor chibzuite,
rică. Datele sunt în substanţa lor exacte şi sunt luate şteargă cu un slujitor credincios pe urmele ei. Nu mai
din cronici. Unele erori (fără nici o importanţă în cîmpul «uţi№.-i&irnoşi, toţi ceilalţi Jderi îi vin în urmă, cu în-
artistic) dovedesc că investigaţia pregătitoare (cu toată voil%6 fâi'.'vodâ. Din nefericire, vitejia desfăşurată este
afirmarea contrară) e sumară. In Zodia Cancerului pre­ zadMV&B&,' deoarece Nasta se aruncase în mare din c o -
fectul misiunii franciscane din Iaşi nu este inventatul wiUă miitT bî ducea. Deznodămîntul e, ca şi în celelalte
romane, cam deprimant într-o scriere de vigoare, totuşi
Guido Celeşti, ci părintele Bariona de Monte Rotondo.
to№№&n general rămîne valabilă şi graţioasă. Dar nu
Soţia lui Vasile Lupu în aceste vremi nu e Tudosca
ftfWNte ca cetitorul grăbit, cu suflet copilăresc, să n-aibă
(Teodosia) Bucioc, ci Caterina, o circasiana înrudită cu
dttnM eafftea, care e cu toate acestea remarcabilă, un sen-
hanul tătăresc. Kotnarski se chiamă George şi nu Iosif.
(jjflPfrţ d%. poticnire, de curgere grea. Perceperea substan-
O gravură cunoscută ne înfăţişează pe Gheorghe Ştefan :
ament şi fondul real este altul, precum se
faţă anguloasă, cu fălci mari, păr în fuioare şi mustăţi
lăsase căzăceşte înspre bărbia rasă. Nu era dar subţi-
ratec şi n-avea fuior de barbă. Relaţia de călătorie a PMfciOnerâ idilică, de o fericire mitică, în care
lui Paul de Alep (The Travels of Macarius Patriarch of "jtft'*;Wi semi-zeu, călăuzeşte noroadele cu
Antioch), tradusă în româneşte de C. Negruzzi, Hasdeu Ipfifl'Pămfot. Divanul său e un m i c Olimp :
vodă întru toată mînia, împresurat de
etc., plină de amănunte pitoreşti, tocmai asupra acestui
îi ţinea spada şi buzduganul. Nimeni
eveniment, n-a fost cunoscută scriitorului. Adevărul isto­
Jture dreptatea acelui braţ. Ori boier, ori
ric e cu totul secundar, însă cînd el se împacă cu crea­
|||lteeaşi..apăsare ca subt o întocmire neclă-
ţia, opera capătă o valoare instructivă ce nu se poate
ej^U. Jde cînd acea putere se aşezase asu-
desconsidera.
*plrea că s-au schimbat şi stihiile. Ploile
Mai apropiate de formula epicului eroic sunt cele *"|ă§iile aveau omături îmbielşugate. Iazu-
două romane în continuare, Fraţii Jderi şi Izvorul Alb, în zăgazuri: morile şi pîraiele cîn-
unde căutătorul de peripeţii este mai satisfăcut, dar care " se înmulţeau în poienile pădurilor ;
totuşi în substanţa lor sunt cu totul altceva decît nişte ÎC>, Neguţătorii treceau fără grijă
romane istorice. pi,tătari, ori la Ţara Ungurească ;
Intriga pe scurt a întîiului volum e aceasta : Ionuţ nimeni nu le pricinuia smin-
Păr-Negru zis Jder cel mic, fiu al unui Comis din vre­
mea lui Ştefan-Vodă cel Mare, se îndrăgosteşte de o ţară să împartă dreptate supuşi-
jupîniţă căreia îi dă tîrcoale, fără gînduri adînci, înso- •rja mînăstiri, şi cu acest prilej se

176 177
abate şi pe la hergheliile sale străjuite de Manole Păr- „Fusese în acel an 1469 o bună cumpănă a ploilor şi
Negru, în care împrejurare ia cunoştinţă de prezenţa pînile albe dăduseră mare spor de boabe. Din pricina
Jderului celui mic. întîia misiune a băiatului e de a secetei de la începutul primăverii, paiul rămăsese scurt
înfăţişa lui Ştefan-Vodă mîncările gătite de mamă-sa la grîu, numai de o palmă domnească ; dar spicele erau
vitregă, jupîneasa Ilisafta, şi anume „clapon cu vin, opă­ mai cît degetul mijlociu al unui bărbat plugar. La treier,
rit cu unt" după o reţetă rămasă de la un boier al lui boabele se desfăcuseră grele şi tari, c-un sunet de sti­
Mavriche-împărat, şi prepeliţe împănate în ţigle sub­ clă. De asemeni oarzele, ridicate mai nainte de pe c î m -
ţire de lemn. V o d ă cu odrasla sa se aşează ţărăneşte pe puri, se aleseseră bune. Iar mălaiul din Ţara-de-Jos,
butuci de brad şi mănîncă bucatele Ilisaftei, în vreme ce după faima anilor prielnici, se putea spune că-i fără
coajă. La ariile unde se treieraseră grîiele, umblau pa­
curtea, vrăjită, şi stînd respectuos în picioare în jurul
serile cerului şi şoricăriile pămîntului, ca să se îndes­
Măriilor-lor, se bucură de împărăteştile alimente numai
tuleze din prisosul milei lui Dumnezeu. Holda toată era
cu ochii. Simion [fiul] are cinstea de a turna în cupa lui
aşezată în gropi arse din proaspăt."
vodă vin dintr-un fedeleş.
Aceeaşi înfăţişare de belşug euforic este şi la ha­ Tot din mila Domnului şi albinele fac o miere deasă,
nul lui pan Iohan, de unde eroii (toţi eroii lui Sadoveanu din care iese o ceară de o inefabilă şi grea mireazmă.
se întîlnesc la han) capătă bune ştiri în felurite împre­ Străinii vin s-o ia cu carele :
jurări. A c i se găsesc drept bucate zeamă de găină cu „ . . . Asemenea ceară, verzuie la coloare, are prea plă­
găluşte de hrişcă, adusă în strachină, şi plachie de mălai cut miros şi boierii veneţieni se fudulesc cînd au în
mărunţel. palatele lor făclii din asemenea ceară. La palatul cel
Belşugul alimentar din curţile şi hanurile Moldovei mare al Dogelui şi la sala sfatului celui mare al senato­
rilor nici nu se cuvenea să ardă altfel de făclii. Aseme­
este un aspect particular al unei rodnicii nebune de
nea ceară se plăteşte de douăzeci de ori mai mult decît
ţară aproape necălcată de oameni. Intr-o dumbravă nu­
cealaltă şi nici nu se arde curată, fiind aşa de scumpă,
mită Măr-Putred (simbol întîmplător poate, dar puter­
ci se amestecă cu ceară obişnuită. Şi chiar nici nu-i
nic, al cantităţii imense de roade), iarba nouă răzbeşte
sănătos să se ardă curată deoarece are o mireazmă prea
prin iarba veche şi zimbrii se amestecă cu oi sălbatice
ta& de te doare de ea capul, ca de un venin."
cu treisprezece coaste. Oaia sălbatecă a lui Cantemir în-
-intr-o atare Schlaraffenland, unde şoricăria găseşte
cîntase îndeosebi pe Eminescu, ca element al unei Dacii
ou.uşurinţă hrana sa în bobul cu sunet de sticlă, omul
scoase din oricare îngrădire de timp :
гЩ-Sfece mari sforţări fizice şi intelectuale. Lumea se
„Alaiul de curteni cu Măriile lor trecuse în dum­
n»fcgjj(Fdomoală într-o stare de fericire continuă, vînînd,
brava de la Măr-Putred, la marginea acelui l o c care se
osjŞEtînd şi bînd vin. Sforţările coconului domnesc şi
chiamă Pustia Sorocei. Unii boieri şi dregători se îm--
aţe lui Jder în materie şcolară sînt minime. Dascălii
părţiseră în lărgimile acele nelocuite încă de om, ca să pun preţ pe înţelepciunea firească şi faptul că Jder ştie
aibă caii îndestulare de hrană. Cîte stele clipeau sus d<&ce fuge iepurele la deal şi de ce duce cîinele ciola-
fără contenire, atîtea tomniţe susurau pe întinderi ne-; пщ, în gură şi rezolvă satisfăcător cunoscuta problemă
sfîrşite în iarba nouă, ţesută prin iarba veche. Aici nu a.jfupului, ţapului şi verzei, înfigînd varza în coarnele
venea nimene cu coasa. Cel dintîi om stă la douăzeci şi ţapului, e privit ca semn de mare înţelepciune.
cinci de ceasuri depărtare cu piciorul. Pe acele întinderi-
31l- ^ primitivii, oamenii sînt ceremonioşi şi sfioşi
trec oile sălbăticite cu treisprezece c o a s t e ; uneori, în,
toiSoată, cu o notă oarecare de stupoare ingenuă. Prun­
iernile goale, ajung pînă aicea zimbrii."
cii, «ţomneşti apar şi dispar muţeşte „în straie domneşti
Recolta e de efect miraculos al voinţei lui Dumne-I d#*4&rocart, mititele ca şi trupuşoarele lor". Slujitorii
zeu după cîte o plagă a secetei. Ca şi iarba grîul năvă-5 curţii se uită naivi „ d e după stîlpi" la noii veniţi. Cînd
leşte uriaş : ' vine Alexandru, jupîniţa Nasta, ruşionasă şi ceremo-

178 179
nială (ruşinea este ceremonia sălbăticiunilor), nu vrea „Ieşiră din rîpă la o culme de piatră ; după aceea
să se arate dintru început coconului voievodal. Abia ajunseră la un tăpşan prăvălatic. Subt molizii cei mai din
apoi iese la iveală, punîndu-şi ţărăneşte degetele pe faţă fund forfotea Izvorul Alb. Drept lîngă coamele de spumă
în chip de gratie. După aceea capătă un limbaj heratic, ale Izvorului, se deschidea o uşă îngustă de peşteră. Vînă­
bisericesc, de o complicaţie impenetrabilă. torii descălecară. Jder aşteptă un timp cercetînd împre­
Chiar şi cruzimea capătă în acest cadru un ton idi­ jurimea, înainte de a păşi mai nainte... Nu s-auzea nimic.
Nici copoii cari răzbiseră în rîpă nu mai dădeau semn.
lic. A lua (fiind vorba de tătari) copiii în suliţă ca în
Valea pustie, ocrotită de orice adiere de vînt, începea să-şi
ţiglă, a tăia capete şi a le atîrna în şa sunt fapte p o ­
înfierbînte în soare stîncile."
vestite fără capacitatea oroarei, cu o indolentă mulţu­
Ca şi în Cezara, călugărul se reintegrează euforic natu­
mire.
rii : „Poate să-1 fi furat puhoiul, cînd s-a dus să ia
Fraţii Jderi e poemul întîiei dragoste juvenile, fără
apă şi a căzut, ori poate să se fi înălţat cu aburii cînd
urmări, Izvorul Alb e poemul dragostei matrimoniale.
s-a aplecat după cum îi era rînduit, ca s-asculte glasul
A c u m se împreună vodă cu Măria din Mangop, se în­
din afund." Alergarea Jderilor după Maruşca e prilej
drăgosteşte Simion Jder de Maruşca, odrasla tăinuită de a înfăţişa mişcarea domoală a cirezilor de vite, căci
a lui Ştefan însuşi. Romanul nu e lipsit de peripeţii, Jder cel mic ca să poată trece în Lehia se preschimbă
dar sensul lui rămîne savoarea primitivităţii. Faptele în negustor de boi. Emigranţii îşi iau ca ceasornic un
sunt elementare. Ştefan-Vodă merge la vînătoare de zim­ cocoş şi estimează anotimpul empiric [...].
bri, face nuntă, un boier fură pe Maruşca, Jderii se iau Şi în acest roman ospătarea şi băutura sunt conse­
după el în Lehia şi aduc înapoi pe fată. cinţe fireşti ale belşugului. Cutărui călugăr îi place frip­
Marile puteri ale naturii sunt acum ostile. Seceta şi tura de batal, lui vodă peştele numit lipan, cuhniile d o m ­
cutremurul înspăimântă rara omenire. V o d ă şi cu boierii niei gem de vînat. Iaţco Hudici îşi primeşte oaspeţii cu
ies într-o ceremonioasă smerenie „îmbrăcaţi în haine miere nouă, nuci şi mere domneşti, jupîneasa Ilisafta îşi
grele". Dar aceste catastrofe nu schimbă euforia totală întîmpină feciorul cu găină friptă. Toţi boierii moldoveni
a Universului. Erotica Domnului şi a Jderului sunt au „mare dragoste de băutură". Curtea primeşte buţi
calendaristice, contemporane cu frămîntarea tuturor săl­ de cincizeci de vedre de la Cotnar, şi cu prilejul nunţii
băticiunilor : „căci acuma, în septemvrie, la începutul opt care cu opt buţi de vin umblă prin noroaie şi vinul
anului, fiarele acestea încep a avea fierbinţeala dragos­ se slobozeşte în oale nouă din fiece bute prin cîte patru
tei şi se caută unele pe altele ; mai ales buhaii m u ­ jp?puri.
gesc cu putere, pălindu-se cu frunţile şi împungîndu-se Şi totdeodată eroii au aceeaşi amestecătură de sasti-
cu coarnele, războindu-se pentru stăpînirea poienilor unde şire şi evlavie protocolară. Căliman îşi scoate dinţii la
pasc bouroaicele. Mugetul bourului e mai adînc şi mai fierar, unul care înmînează o scrisoare se miră că uitîn-
înfricoşat decît al cerbului care umblă după ciutele lui du-se pe foaie primitorul a putut ghici gîndurile trimi-
tot la vremea asta." ţătorului. Jupîniţa Maruşca nu vrea să iasă în faţa musa­
Mergerea voievodului la vînătoare înfăţişează o re­ firilor decît dacă e lăsată să se sfiască în altă cameră şi
gresiune în mediul pastoral şi apoi într-o natură abso­ e adusă apoi de mînă de însuşi părintele său.
lută, abstrasă oricărei umanităţi. Ciobanii ies înaintea lui Aceste trei ultime romane fac parte din opera cea mai
Ştefan, întinzîndu-i brînză şi vorbindu-i cu îndrăzneală valabilă a scriitorului şi izbesc prin maturitatea mijloa­
arhaică, într-o indeterminaţie istorică şi geografică to­ celor verbale. De obicei se explică prin limbă buna per­
tală. [...] cepere a fondului, dar în general în proză această preju­
decată artistică e falsă. Romanele lui Al. Dumas-tatăl nu
A c u m vînătorii dau de o peşteră care reeditează Ede­
au nevoie de stil. E foarte cu putinţă ca străinul care ar
nul lui Euthanasius (călugărul care o locuia murise şi el
citi numai ideile textului să rămînă oarecum mirat de să-
pe undeva) şi care pare în afara lumii terestre :

180 181
— Adică o doreşti, Măria-ta ; dar n-o socoteşti aşa
răcia lor epică şi chiar cu un sentiment de monotonie.
ca o împărăteasă, ca să te veseleşti numai de vederea ei !"
Limbajul e aci în parte chiar conţinutul operei, ca la
Insă toddeodată pot ieşi unele savuroase efecte c o ­
Creangă, ca la Caragiale, o conduită a oamenilor. Descăr­
mice printr-un contrast între prozaicul situaţiei şi lim­
cat de savoarea linguistică, fondul se împuţinează, căci
bajul protocolar :
ceremonia şi ingenuitatea arhaică sunt în bună măsură
„ — - Vai, drăguţa mea jupîniţa, strigă Vorniceasa,
figurate prin limbă. Este de notat că această limbă nu e
pocnindu-şi p a l m e l e ; de ce te zbaţi aşa ? să nu ţi se
valabilă pentru că e o acordare mai savuroasă a graiului
aplece ; ori să nu se rupă ceva în Măria-ta !"
moldovenesc. E o limbă ireală, c u m se cuvine unei lumi
Singura primejdie a marei arte de expresie în proză
ieşite din ev, o adevărată creaţie, amestec original de
este saţietatea, fenomen de ordin subiectiv, dar care
Niculce, grai ţărănesc, ardelenesc, chiar muntenesc,
poate să împiedice buna recepţie a substanţei.
limbă cultă şi limbă bisericească, fără nici o asemănare
Viaţa lui Ştefan cel Mare este o astfel de romanţare
cu izvoarele ei parţiale. în felul acesta pastişa este în­
a istoriei, care nu mulţumeşte documentar şi oboseşte
lăturată. Frazele curg vrăjite într-o savuroasă monoto­
prin prea marea afectare cronicărească. Lacrimile Iero­
nie liturgică, împrumutînd realitatea lor lumii vizibile :
monahului Veniamin nu-i decît o pastişă.
„ L a ce te gîndeşti, cinstite comise ? îl întrebă sfin­
Alături de regresiunea în timp apare regresiunea
ţitul Amfilohie, tot cu glas moale.
spaţială, căutarea cu alte cuvinte a unui spaţiu pustiu.
— Mă gîndesc la ce i-om fi făcînd noi trebuinţă
Două cărţi, în aparenţă neînsemnate, sunt cheile acestei
Măriei-Sale... îngînă bătrînul.
noi clarificări conceptuale în inspiraţia scriitorului. Una
Arhimandritul îl înţepă cu ochii, urmînd a zîmbi :
este Olanda, relaţie de călătorie, plină de savoare şi
— Nu te gîndeşti la asta, cinstite comise Manole.
de fineţă, atîta vreme cît autorul, cum face de obicei,
— Poate mă gîndesc la năcazurile Măriei-sale, măr­
nu se opreşte decît la civilizaţia materială. Noul călă­
turisi bătrînul.
tor e un Golescu modern, atent la toate desăvîrşirile
Arhimandritul îl binecuvîntă :
occidentale în direcţia vieţuirii împreună şi a înlesnirii,
— Fericit bărbat în gura căruia nu este viclenie
cu aceeaşi spaimă uneori, cu talent infinit superior şi
c u m spune în Psalmi. Cinstite comise Manole, d o m -
mai ales cu un ochi imperceptibil ironic. în primul rînd
nia-ta ceteşti bine deşi nu cunoşti meşteşugul cărţii. S-a
îl izbesc în Olanda vacile cu pardesiu împotriva ploii,
dat de mult poruncă voievozilor : că cel ce vrea să
străzile soponite, pomii curăţaţi şi pieptănaţi, „desfrîul
fie mai mare peste alţii, să fie sluga tuturor. Prostimea
de curăţenie". Pare a-i inspira o mare admiraţie meca­
credea la Bizanţ că împăratul său nu face alta decît
nică, ordinea mersului în sens unic pe stradă sub ochii
mănîncă şi doarme. Iar boierii noştri, cari sunt destul
implacabili ai unui agent, deşi mărturiseşte impulsiunea,
de ageri, cred că Luminăţia-sa îi ceartă cu ură. Ade­
barbară de a fi voit să meargă „împotriva curentului".
vărat că fagure de miere sunt cuvintele bune şi dul­
Contemplă priveliştea naturală, dezamăgit în chip evi­
ceaţa lor e tămăduirea sufletelor ; dar stăpînitorului, pe
dent de lipsa neprevăzutului şi a misterului. [...},
lingă limba dulce, i s-a dat şi sabie."
Prin însăşi firea lui sintetică şi uniformă (nu există în această natură catagrafiată, scriitorul caută, salbă-,
expresia individuală, limba scriitorului şi limba eroilor), ticiunile. V e d e pescuitori cu bicicletă, care însă nu
acest limbaj cade, dealtfel rar, cînd prozatorul e ostenit, prind niciodată peşti, vede grauri domesticiţi, care nu
în manieră şi cutare dialog apare preţios, de o naivitate „fluieră haiduceşte, misterios şi ca din mari depărtări".
de atelier : Bourul stă la grădina zoologică, cu mină tragică, do-,
rindu-şi parcă moartea. Călugăriţele sunt sociabile, merg
„ — P e cit înţeleg, s e bucură Ionuţ, Măriei-tale n u
pe bicicletă, nu fug ca ciutele, spre schituri. Olanda,
ţi—i dragă jupîniţa Nasta.
într-un cuvînt, e foarte frumoasă, dar e „o ţară de vi-'.
— Ba mi-i dragă şi sînt bolnav din pricina ei.

182 183;
zitat, nu de locuit". Călătorul răsuflă cînd se întoarce „ A m străbătut păduri, unde vedeam iepuri, potîr-
în „ticălosul Orient" : nichii şi cocoşi sălbatici. Primăvara, după zăpor, şi
„ A c o l o e mai mult neprevăzut şi mai mult Dumne­ toamna, după ce puii îşi pot lua zborul, nu puteam dormi
zeu. Aici e mai mult om. Nimic din ce face omul nu-i de larma gîştelor şi raţelor sălbatice, a lebedelor, a
minune adevărată şi vie..." cocorilor şi a stolurilor fără număr a altor paseri fe­
A doua carte semnificativă şi în contrast cu cea lurite de apă. Cit am petrecut în asemenea locuri, am
dintîi e Cuibul invaziilor, simplă traducere liberă a vînat dihănii fel de fel şi paseri felurite, mai mult decît
unei relaţii de călătorie în misterioasa Asie mongolă, oricare om de pe lumea asta."
în care eroii sînt d-1 şi d-na William Atkinson. Cuprin­ Şi ca ultimă pildă dantescă de aglomerare a ani­
sul e asemănător rapoartelor părintelui Huc. Este inte­ malităţii necuvântătoare este vînarea în pură frenezie
resantă prefaţa adaptatorului : cinegetică a cîinilor de mare cu ciomegile şi doborîrea
„Rămăşiţele vieţii de altădată trezesc în noi interes cu un glonte a cincizeci şi trei de păsări. [...]
firesc ; încolo, unde viaţa s-a transformat, pămîntul ne In Nopţile de Sînziene „romanul" e tot atît de ine­
apare de o banalitate americană, — peisagiu — standard." xistent. Scriitorul continuă a analiza conceptul unei
„Lumea era multiplă prin variaţie şi originalitate. Sciţii absolute, al unei Sciţii mai degrabă decît al unei
Zi cu zi, moare. Cînd se v o r construi zgîrie-nori la Geţii, fiindcă golul înfăţişat de Moldova e o porţiune
Bukhara — gata." din enormul gol asiat şi fondul etnic pluteşte în inde-
Din aceste date teoretice, M. Sadoveanu a început terminaţie. Eroul cărţii este poporul peceneg, individu­
să compună în ultima vreme nişte romane, de un epic alizat într-un sălaş de falşi ţigani. Fără îndoială, infil­
superficial, a căror valoare stă în încercarea de recon­ traţia cumană şi peceneagă e destul de istorică, însă
strucţie a unei Dacii absolute, a unei societăţi rare, condiţiile penetraţiei sunt aşa de nebuloase, încît scri­
pierdute pe teritoriul geto-scitic, trăind după rituri ime­ itorul poate să păstreze ceaţa preistorică. Ţiganii, fie şi
morabile, într-un belşug fabulos. Uvar e primul ta­ pecenegi, avînd sufletul cetelor migratoare, eroul ideal
blou din serie şi descrie Sciţia atemporală, cu ochiul al cărţii rămîne un soi de Uvar, care în loc să se
uimit al unui Marco Polo. Intriga e un pur pretext. Din înfunde în candoarea arctică, se ascunde în codri. In­
armata rusă în retragere rămîne un iacut. Un natura­ triga este mitologică. Un francez Bernard (un soi de
list, în discordie cu nevasta, are răgaz, ajutat de un abate de Marenne, metru ultracivilizat de măsurat pri­
prieten rus, să descopere că Uvar al lui e urmaşul unui
mitivitatea) obţine de la Prinţul Mavrocosti (cam în­
Uvar care scrisese despre ai săi. Raportul aceluia alcă­
cărcat de datorii) privilegiul de a exploata nestrăbătu­
tuieşte miezul cărţii. Stere (de ale cărui naraţiuni orale
tele sale păduri. O oarecare înclinaţiune erotică a fran­
scriitorul e posibil să fi fost sugestionat) percepe su­
cezului pentru sora prinţului, Kivi, e un amănunt fără
blimul golurilor eterne, însă cu un sentiment de oroare.
interes, abandonat de scriitor. în pădure trăieşte un
Nu numai nemişcarea, solitudinea geologică, candoarea
neam de robi, care au dreptul ancestral de a se nutri
zăpezilor infinite ating (cu efecte magistrale) ochiul
de pe urma ei. Căpetenia lor, semnificativă, e Pece-
scriitorului, ci revărsarea neostenită, pe care omul n-o
peaga. Prinţesa Kivi, cam brună la faţă, se crede din
poate prididi, de bogăţii fireşti :
seminţia lor. Exploatarea începe, însă francezul întîm-
„ A p e l e din acel ţinut n-au samăn în ceea ce pri­ pină mari greutăţi. Natura, oamenii îi stau împotrivă
veşte mulţimea şi bunătatea peştilor. Pescarii prind pu o rezistenţă moale, de nepătruns. Nu-i greu să se
mai ales păstrăvi, moruni şi nisetri şi alte multe nea­ fibserve că sub politeţa fără cusur a prinţului Mavro-
muri şi feluri, pe care însă le părăduiesc şi n-aleg
cesti se ascunde aceeaşi clipire adîncă, acelaşi neclin­
dintr-însele nimic."
tit umor sălbatic. Prinţ, robi, lupi, gaiţe, vietăţi ale c o ­
Vîntul se adună în cantităţi nebune sub privirea drilor nu vor să li se taie ascunzişurile lor. Boicotat
singuratecului om :

184 185
chiar de proprietar, Bernard are tactul de a renunţa
această temă, mai mult lirică, construind un epic su­
la exploatare.
prapus. Nechifor Lipan nu se întoarce într-o toamnă
In această Sciţie scoasă din timp, care a învins
acasă şi nevasta lui, Vitoria, cade la negre prepusuri.
Occidentul, lumea trăieşte la modul scitic. Administra­
După o criză de îndoială, Vitoria capătă încredinţarea
torul Sofronie Leca, mai plăcut prinţesei decît francezul,
că bărbatul a fost ucis. Durerea se descarcă în certitu­
călăreşte pe un cal nepotcovit, „coborîtor din hărmăsarii
dine şi dă naştere hotărîrii pioase de a găsi trupul băr­
furaţi de geţi de la Dariu, fiul lui Istaspe, riga persi-
batului şi a-1 îngropa creştineşte. într-o societate de
enilor". Focul se ţine nestins de către ţigancele vestale
sau se aprinde cu cremenea. Chibriturile sunt privite tip arhaic, rezolvarea zbuciumului în rit e foarte nor­
cu difidenţă. Fiindcă unui astfel de scit întîrziat i s-a mală şi îndîrjirea femeii de a-şi îndeplini ultimele înda­
pus amendă pe cremene, el a fugit la codru şi s-a făcut toriri de afecţiune faţă de soţ e mişcătoare. Tragedia
hoţ. „Eu, domnule judecător, — argumentează —• zic, greacă ne-a obişnuit cu înmormîntările pioase. Scriito­
aşa am apucat : şi aşa ştiu că s-a urmat din vechi zile, rul complică această situaţie cosmică.
de cînd ţin oamenii minte ; batem cremenea şi aprin­ în căutarea bărbatului, Vitoria pune spirit de ven-
dem iasca... Eu socot, domnule judecător, că Adam şi detta şi aplicaţie de detectiv. O adevărată nuvelă poli­
Eva, şi Isac, şi Iacov au avut scăpărători." Peceneaga ţienească se desfăşură, în stil ţărănesc, bineînţeles, cu
umblă noaptea prin pădure, ca ceilalţi ziua prin odăile o artă remarcabilă. Vitoria dovedeşte o luciditate exce­
lor, dar se sperie de cărţi şi de clanţa uşei, care ar sivă. De pildă, înainte de plecare ea încredinţează ba­
putea să-1 muşte de mînă. Prinţesa Kivi invită pe Ber­ nii, luaţi pe mărfurile vîndute, părintelui. Peste noapte
nard la vînătoare, însă vesteşte ea însăşi vînatul, cu hoţi necunoscuţi umblă să-i jefuiască ograda şi casa.
un foc de puşcă în aer, spre a nu putea fi împuşcat De unde trage ea încheierea că martorul predării su­
de musafir. Ea a primit, ca şi coconul lui Ştefan cei mei a fost discret, căci altfel hoţii ar fi călcat pe popă.
Mare, învăţătură de la popă. Alfabetul 1-a desprins aşa : Vitoria ia drumul oilor, poposind din crîşmă în crîşmă.
„ A i Barbă, Cinstite Dascăle. Eşti Foarte Ghibaciu. In felul acesta dă de urmele lui Lipan, află cîte oi a
Hi ! Iapă Jărchinoasă. Lupul Mînîncă Numai Oi, Pădu­ cumpărat acesta, cui a vîndut o parte, pînă unde a fost
rea Rară Stă Şi Tace Unde Voinicelul Z a c e . " însoţit de cumpărători. înfăţişarea tovarăşilor e recon­
Baltagul este, prin repeziciune şi desăvîrşit echili­ stituită, oamenii identificaţi. Câinele lui Lipan iese şi
bru al expresiei, una din cele mai bune scrieri ale lui - el la iveală. Cu ajutorul lui, femeia dă de cadavrul so­
M. Sadoveanu. Mulţi preţuiesc această scurtă naraţiune ţului, căruia i se fac slujbele religioase cerute. A c u m
ca roman, vorbind de creaţia scriitorului, de posibili­ intervine şi autoritatea, obligatoriu. Dar Vitoria nu se
tatea psihologică a eroilor. în fond, nimic din toate lasă. Ea singură conduce opera de stabilire a vinovăţiei,
acestea. Vitoria, eroina principală, nu e o individua­ punînd la cale o adevărată confruntare a criminalului
litate, ci un exponent al speţei. Scrierea nu poate pro­ cu mortul. Dealtfel, feciorul ei, care o însoţea, era
duce emoţii estetice veritabile, decît aceluia care o prevăzut cu un baltag destinat actului de răzbunare.
reduce la noţiunea unei civilizaţii arhaice. A c u m sîn- La sfîrşit e pregătit şi ultimul argument : cîinele care
tem în Dacia, în teritoriul muntenesc al oierilor, ca punct sare în gîtul ucigaşului, rănindu-1 mortal. Autoritatea,
de plecare. Intriga romanului e antropologică. în virtu­ în persoana subprefectului, n-are altceva de făcut decît
tea transhumantei, păstori, turme, cîini migrează în .să confirme intuiţia poliţienească a femeii.
cursul anului, calendaristic, în căutare de păşune şi Prin urmare Vitoria e un Hamlet feminin, care bă­
adăpost, întorcîndu-se la munte la date întru veşnicie
nuieşte cu metodă, cercetează cu disimulaţie, pune la
fixe. Cazul din Baltagul e, în punctul de plecare, acela
•cale reprezentaţiuni trădătoare şi, cînd dovada s-a făcut,
din Mioriţa. Un cioban a fost ucis de alţi păstori spre
4ă drum răzbunării. Cazul lui Hamlet feminin îl mai
a fi prădat de turme. Scriitorul a depăşit însă cu mult
.avem în literatura română : e Năpasta lui Caragiale.

186
187
Aşadar obiecţia ce se poate face e aceeaşi : prea multă itorul nu iese din limitele lui. Intrebuinţînd cuvintele
îndîrjire din partea unei femei. roman" şi „intrigă" într-un chip cu totul convenţional,
Fundamental şi remarcabil este simţul automatismu­ putem să clasificăm romanele lui M. Sadoveanu (cînd
lui vieţii ţărăneşti de munte. Oamenii fac fel de fel de nu sunt nişte simple cronici ca Strada Lăpuşneanu şi Tre­
presupuneri, dar Vitoria le respinge. Lipan nu poate face nul fantomă) astfel : a) romane ale regresiunii, cu intrigă
în cutare lună decît asta şi asta. Mişcarea este milenară, lirică (Apa morţilor) ; b) romane patetice, cu intrigă in­
neprevăzutul nu intră în ea ca şi în migraţiunea păsă­ stinctuală (Haia Sanis); c) romanul mişcărilor milenare,
rilor. Vitoria nu măsoară vremea cu calendarul ci cu cu intrigă antropologică (Baltagul); d) romanul nemiş­
semnele cerului. In stilul său magistral, Sadoveanu în­ cării milenare, cu intrigă mitologică (Nopţile de Sînzie-
făţişează toate acele ritmuri ale vieţii primitive, de­ ne). Există, în sfîrşit, şi romane balzaciene în punctul de
terminate numai de revoluţiunea pămîntului şi nicide­ plecare, eşuate mai mult ori mai puţin în celelalte ti­
cum de vreo iniţiativă individuală. Uneori ţi se pare puri. E de la sine înţeles că o astfel de clasifieaţie e
că citeşti unele din cele mai bune romane ale lui Jack un simplu j o c intelectual, util în linii generale, inca­
London şi rămîi mirat, în ciuda deosebirilor de colori, pabil să delimiteze exact indivizibilul. Mai trebuie să
de aceeaşi mişcare largă, astronomică. Aici nu sunt dru­ adăugăm că trebuie să socotim romane unele simple
muri, ci numai expediţii. Taciturnitatea omului de ţară. nuvele numai prin raport la conţinutul lor virtual.
surzenia mai mult simulată decît veritabilă, astea sunt Duduia Margareta intră mai degrabă în prima ca­
puse în dialoguri de neuitat : tegorie. O tînără fată se îndrăgosteşte de un tînăr şi-şi
„— Ce s-a întîmplat, Mitre ? mărturiseşte cu sinceritate şi inocenţă sentimentele.
— Cum? D-ra Keminger, guvernanta, se umple de o gelozie tot
— Ce s-a întîmplat ? atît de necontrolată de raţiune. Nici instinctul fetei nu
—• Nu s-a întîmplat nimica. e aşa de puternic ca să devină patetic, nici guvernanta,
— Atuncea de ce ai venit asa devreme acasă ? fată bătrînă, aşa de diabolică spre a deveni o Cousine
— Ha ? Bette. Eroii rămîn nişte idilice sălbăticiuni. Romanul e
— De ce ai venit aşa devreme acasă ? stîngaci, pierdut în descrierea specificului naţional cu­
— Apoi am văzut că pogoară alţi oameni din poieni linar, cu potroc, claponi, curcani şi celelalte, d-ra K e ­
oile şi vacile, le-am pogorît şi eu, zice că are să vre- minger servind, ca şi abatele de Marenne, ca ochi civi­
muiască." lizat contemplator al patriarhalităţii. De notat că Mar­
E vorba, mai sus, de cunoscuta meteorologie a pri­ gareta suferă o vreme de legăturile tatălui cu o altă
mitivilor. Omul mai face un gest, neînsemnat în apa­ femeie.
renţă, dar tipic : Venea o moară pe Şiret... a părut unora aşa de in­
„Mitrea coborî gîfîind, căută ulcica, o cufundă în teresant, încît a fost tradus în limbă străină. In afară
apă şi bău cu sete, pufnind, apoi deşertă îndărăt ce de cîteva pagini descriptive, romanul e palid şi repetă
rămăsese." materia unei vechi nuvele. Boierul Alexandru Filotti se
Omul rudimentar respectă apa, unde se găseşte, şi îndrăgosteşte de Anuţa, fata unui morar, o dă pe seama
dă drumul restului, fără repulsie, în izvorul său. unei guvernante şi o preface cu repeziciune într-o
M. Sadoveanu a mai scris o mulţime de romane, adică doamnă. De fată se îndrăgosteşte şi fiul boierului, Costi,
de compuneri mai mult ori mai puţin lungi. Opinia pu­ precum şi flăcăul Vasile Brebu, care la sfîrşit o omoară.
blică, din instinct, nu i-a atribuit niciodată, preţuindu-1 Autorul ar dori să zugrăvească boierimea în dărăpănare.
totuşi, calitatea de romancier. Dacă observaţia este De fapt Anuţa, devenită M-lle Anette, e misterioasa
exactă în ordinea fenomenală, organicul uman lipseşte sălbăticiune „îndelicată" care calcă graniţele între ci­
totdeauna. Unele opere sunt cu toate acestea pline de vilizaţie şi rusticitate, iar boierii sînt nişte regresivi,
mişcare. Un atent examen duce la încheierea că scri- atraşi, prin atavism, spre iubirile cu ţărănci.

188 189
Pastile blajinilor povesteşte regresiunea unei fete
Tu întorci pe muritorii în ţarină şi zici : Intoarce-
de boier la moşia sa. A c i dă de o lume rudimentară,
+i_vă, fii ai oamenilor, în nimicul din care aţi ieşit.
naivă, cu animale care presimt moartea stăpînilor, cu
Căci înaintea ochilor tăi mia de ani e ca ziua de
haiduci, cu fete îndrăgostite care fac pe loc poezie
poporană. ieri şi ca o strajă de noapte.
Ca un şivoi îi iai şi viaţa lor e ca un vis ; ca iarba
Locul unde nu s-a întîmplat nimic repetă în parte
Apa morţilor. Din cauza părinţilor egoişti Daria Mazu ce răsare dimineaţa ;
e nevoită să se căsătorească cu bătrînul maior Ortac Ce răsare dimineaţa şi înfloreşte, iar sara se c o ­
pe care nu-1 iubeşte. Daria p l a c e . boierului Lai Canta- seşte şi se usucă."
cuzin, care nu are îndrăzneala de a lua în căsătorie Un adevărat roman patetic, deşi scurt, e Haia Sanis,
pe fată, mulţumindu-se, egoist, cu alte legături erotice cea mai echilibrată din scrierile lui Sadoveanu. Tînăra
fără urmări. Nu e lipsită de interes figura aristocratu­ evreică Haia primeşte, cu o violenţă de fiară în ano­
lui Lai Cantacuzin : om fin, sociabil, însă incapabil de timpul erotic, dragostea suspectă a românului Bucşan,
a ieşi din prejudecăţile speţei sale. Scriitorul a intuit deşi văzuse că acesta înşelase înainte pe prietena ei,
cu ascuţime fondul de enigmă şi mişcare etnică comun Tudoriţa. Nici tăria tradiţiei, nici mila de aproapele, nici
vechiului boier şi străvechiului ţăran. frica de necunoscut nu pot stăvili furia instinctelor. Cu
Cel mai încîntător din toate aceste romane ale re­ multă dreptate s-a alăturat Fedra lui Racine de Haia
gresiunii este Demonul tinereţii. E o naraţiune fără sis­ Sanis, care e o Fedră mai ferină. Nuvela destăinuie la
tem aparent, luînd ca punct de plecare o vacanţă la scriitor o capacitate patetică clocotitoare, savant c o m -
mînăstiri. Călugărul Natanail, întîlnindu-se cu nişte presată prin indiferenţa tehnică. Şi, dealtfel, pathosul
este starea interioară normală a scriitorului, în relaţie
excursionişti prădaţi de un hoţ (obişnuitul tip de refrac­
obligată cu o anume răceală exterioară. De obicei, to­
tar la civilizaţie), fuge înspăimîntat, zărind o doamnă.
tuşi, placiditatea, tradusă în abundenţă, învinge şi e c o ­
Explicarea gestului formează cuprinsul romanului.
urile cele mai ascuţite nu se mai aud în domul imens
Natanail fusese student în medicină şi cu ani înainte
şi îngheţat al operei.
întîlnise în aceste locuri o tînără fată de care se în­
Tot în patetic se rezolvă şi conflictele din prea
drăgostise. Alergase îndată la tatăl său, să ceară învo­
scurtul roman Cazul Eugeniţei Costea, din care s-ar fi
irea căsătoriei. La reîntoarcere, fata era plecată. Ea
putut scoate două romane deosebite. în prima parte
lăsase o scrisoare, dar tînărul n-o văzuse. Şi unul şi
asistăm la căsnicia lui Laurenţiu Costea, casier general,
altul au suflet sensibil de sălbăticiuni şi nu cercetează
pe care nevasta, frumoasă, îl face să risipească mulţi
cu linişte împrejurările. Rănit şi de purtarea tatălui, bani şi să ajungă în stare de a fi găsit de inspector cu
care lasă averea unei femei necunoscute, studentul se lipsuri în casă. în l o c să-1 scoată din încurcătură, soţia,
retrage la mănăstire, începînd să trăiască ţărăneşte, tip balzacian, care şi-a strîns bani proprii, vînzînd lu­
cosind fîn, stînd la schit, avînd de a face cu ciobani şi crurile soţului, rămîne indiferentă. Casierul se sinucide.
hoţi, vindecîndu-se prin rugăciuni. Existenţa schivnicească A doua parte ne arată pe vechea d-nă Costea căsăto­
a lui Natanail e narată cu o mare suavitate, în acelaşi rită cu inspectorul soţului său. Fata ei, Eugeniţa, acum
cunoscut ton idilic, parfumat acum cu aur mistic, în mare, nu poate suferi, instinctual, pe tatăl vitreg. Dar,
forme simple fără manieră, de Anatole France împros­ tot atît de instinctual, o gelozie năpraznică izbucneşte
pătat şi uman. Minunate interpretări din Psalmi c o ­ cînd mama bănuieşte, fără temei, legături afectuoase
mentează imensitatea acestei linişti sfinte : între fată şi soţul ei. Eugeniţa se sinucide. Două gesturi
„Mai înainte de a se naşte munţii şi de a se zidi patetice într-o singură carte e prea mult, dar fiecare
pămîntul şi lumea, din veşnicia veşniciilor tu eşti D u m ­ din ele, luate în parte, arată un mare artist, lipsit doar
de putinţa de a inventa şi desfăşura. Sfârşitul lui Costea
nezeu.
merită să fie citat :
190
191
„Vorbind, d-1 Costea executa acea mică operaţie. acestea sunt tablourile care se repetă mereu, sublime, e
Scotea din geantă sfoara cu care îşi propusese odinioară adevărat, dar în care spectacolul e în funcţie de limbaj
să dreseze cinele în sensul obişnuit şi vînătoresc. Pînâ şi de emoţia religioasă. Scos din aceste momente, pro­
acum n-o putuse întrebuinţa. A c u m a trecu carabina zatorul rămîne mereu remarcabil, dar nu poate inventa
dintr-un capăt al acelei sfori în zgarda lui Hector. Cu alte perspective. îndeosebi fizionomia amănunţită, carac­
celalt capăt al sforii făcu, atent, un laţ în unul din tră- terologică, interiorul urban, familial, mediile orăşeneşti
gaciurile armei. Cînd încheie laţul pe trăgaci, apleca diferenţiale sunt total absente. Opera se bizuie pe o
uşor arma spre sine, şi aruncă pălăria în mirişte, cit natură unică, universală, locuită de un singur tip de om.
putu mai departe. Hector se zvârli după dînsa; după Luat în totalitate, M. Sadoveanu e un mare povesti­
cîteva salturi, poticni, smulgînd sfoara ; puşca izbucni tor, cu o capacitate de a vorbi autentic enormă, asemă­
dărîmînd pe vînător la pămînt sub zarzăr ; îndată din nător lui Creangă şi lui Caragiale, mai inventiv decît
rana enormă, deschisă între coaste, la inimă, gîlgîi sîn- cel dintîi. mai poet decît cel de al doilea, deşi fără echi­
gele în mirişte, subt omul căzut cu faţa în jos. Hector librul artistic al lui Caragiale. Prin gura sa vorbeşte un
aduse triumfător pălăria pleoştită şi o depuse lângă singur om, simbolizând o societate arhaică, dar, spre
fruntea aplecată care Împungea pămîntul, aşteptînd, o deosebire de Eminescu, societatea aceasta este analizată
clipă, cu limba scoasă, ca să se repete jocul. Apoi avu. în toate instituţiile ei. Opera scriitorului e o arhivă a unui
direct şi brusc, simţirea nenorocirii, şi o luă la goană popor primitiv ireal : dragoste, moarte, viaţă agrară, viaţă
într-o parte, cu urechile pălălăind. La o sută de paşi se pastorală, război şi asceză, totul e reprezentat. Cu o inte­
opri, se aşeză pe coadă şi începu să urle lugubru cătrâ ligenţă de mare creator, scriitorul a fugit de document,
asfinţitul soarelui." ridicîndu-se la o idee generală. Dacă Sadoveanu n-a
Un talent aşa de plin nu putea să n-aibă măcar fu­ creat oameni, a creat însă un popor de o barbarie ab­
gitiv intuiţia omului organic. D-ra Keminger, d-na solută, pus într-un decor sublim şi aspru, măreţ fabu­
Costea sunt tipuri balzaciene. Un roman balzacian, prin los, dotat cu instituţii geto-scitice, formulate pe cale
dezvoltare, ar fi putut deveni nuvela Faceri de bine imaginativă. Ca şi Chateaubriand, Sadoveanu creează
(Cîntecul amintirii). A c o l o o Cocoană Marghioală, vîn- întîi un Univers pentru a-şi aşeza făpturile sale, care
zătoare de mere, e terorizată de o nepoată (înzestrată nu sunt însă mişcate ca la romanticul francez de m e ­
de ea) şi de către respectivul ginere, care vor s-o îm- ' lancolii stilizate, ci de porniri instinctive, tăcute şi ri­
piedice să-şi risipească averea. Femeia, ostentativ, b o ­ tuale. Goticul, muzicalul lipsesc din opera sa, care ar
tează şi cunună, pînă ce, ameninţată de ginere, îl omoa­ fi clasică, dacă echilibrul n-ar fi stricat în sensul rigi­
ră cu fierul de călcat. dităţii. Idilicul lui Sadoveanu e în înţelesul cel mai larg
asiatic, scitic (fără înnegurări slave), revărsat într-o
Eudoxiu din Oameni din lună e un fel de Cousin
Pons. El are o casă de raport în Bucureşti pe care n-a neturburată placiditate, într-o cantitate mută.
dorit-o şi se înfundă cu voluptate în arhivistică. Lu­ Omul însuşi personifică în chipul cel mai izbitor
mea înconjurătoare se sileşte cu toate armele să-1 facă opera : voinic, trup mare, cap voluminos, gesturi cum­
să-şi vîndă casa. pănite de oier, vorbire Îmbelşugată, dar prudentă şi
Eroii balzacieni ai lui Sadoveanu n-au spaţiu de monologică, ocolind disputa ; insă lăsarea în jos a gu­
desfăşurare şi rămîn în cele din urmă nişte sălbăticiuni rii, zâmbetul âmpietrit al feţii aduc pe faţă o nepăsare
bune ori rele. De altminteri, îi lipseşte scriitorului pu­ ferină ; ochii, nelămuriţi, reci, venind de departe şi
tinţa de a evoca aerul local. Impresia cui citeşte super­ trecând peste prezent, sunt ai unei rase necunoscute.
ficial este că Sadoveanu e un descriptiv. In realitate,
el este numai un mare povestitor cu o capacitate limi­ [Istoria literaturii române de la ori­
tată de zugrăvire, un autor de descripţii narative. Li­ gini pînă în prezent, Buc,
niştea pădurii, balta, apariţia şi trecerea vînatului, cam F.R.P.L.A., 1941, p. 545—561.]

192 193
cit din lipsa oricărei nădejdi în schimbarea soartei lor,
MIHAIL SADOVEANU din sentimentul desigur maladiv al unei stagnări ire­
mediabile. Un primar făgăduieşte pavarea unei uliţe
istorice, un inginer vine, face măsurători şi bate ţă­
Ceea ce surprinde azi, în plină ardoare a construc­
ruşi, guvernul cade, vine alt primar şi alt inginer, se
ţiei socialiste, este apatia, lipsa de puls moral şi de
fac iarăşi măsurători şi se bat ţăruşi, şi toate acestea
excitaţie cerebrală a societăţii burgheze şi mic-burgheze
se repetă an de an. Autorul care le povesteşte a ajuns
de la sfîrşitul veacului trecut şi începutul celui urmă­
la o linişte desăvîrşită — ca în faţa fatalităţii". Acest
tor. Această amorţeală, pe care o găsim oglindită la
sentiment copleşeşte pe mulţi din eroii săi. „ N u făceam
toţi scriitorii vremii, este ca liniştea înăbuşitoare îna­
nimic şi n-aşteptam nimic", zice Neculai Manea. Unor
intea unei furtuni.
ţărani, 'boierul le ară drumul pe care au îngăduinţa să
Cu o personalitate de la început constituită, Mihail treacă, după hrisoave. Autoritatea e şi ea de partea lor,
Sadoveanu a văzut şi el fenomenul. Lumea din această însă boierul pune în calea sătenilor slugile cu puştile.
parte a operei, din epoca ce precede şi depăşeşte anul Cerîndu-i-se sfat, povestitorul socoteşte că năpăstuiţii
1907, este, în general, cu toată respiraţia magnifică de trebuie să aştepte, deoarece chiar cei mari le-au dat
sănătate, sumbră şi melancolică, aplicîndu-se talentul dreptate, că sînt legi care nu fac deosebiri. Atunci toţi
scriitorului analizei sentimentului de monotonie, reclu­ se trag tăcuţi din jurul său şi-1 privesc ciudat şi trist.
ziune şi năduf. Eroina din Floare ofilită este un soi de La 1907 povestitorul stă de vorbă cu cîţiva ţărani, în­
Madame Bovary. Visează fericirea în căsătoria cu un cearcă a-i ajuta şi le dă sfaturi. Ţăranii îl ascultă res­
slujbaş la primărie, de a cărui mediocritate suferă, pectuoşi, cu fereală la vorbă, şi pe urmă, cînd sunt sin­
fiind ea însăşi fără gînduri, fără nostalgii finite ori ne­ guri, schimbă cuvinte tainice între ei. Nu mai pun te­
bune, fără viaţă intelectuală. Soţul, împreună cu pri­ mei pe vorba oamenilor de la oraş. Acesta e „blăstă-
etenii săi de birou, se alcoolizează la crîşmă; vid si mul" lor, cum mărturiseşte unul dintre ei. Marea intui­
el de orice preocupare adîncă, face superficiale infide­ ţie a lui Mihail Sadoveanu e a fi distins între inerţia pa­
lităţi. Dezamăgirea soţiei este disproporţionată cu fap­ tologică a intelectualilor burghezi şi indolenţa aparentă
tele, ea vine din lipsa de exerciţiu a facultăţilor sufle­ a claselor de jos, sub care mocneşte o mînie surdă.
teşti, din goliciune. Eroina din Apa morţilor se recă­ Eroii săi simpli nu sînt cunoscuţii inadaptabili, ci fiinţe
pline de gînduri, puteri irevelate ochiului comun. Astfel,
sătoreşte cu un om pe care-1 crede mai potrivit şi se
fluviul curge calm la şes, dînd impresia nemişcării, şi
plictiseşte. Se naşte la aceşti eroi o halucinaţie neaş­
se îndoaie la întîiul prag într-o cascadă furioasă.
teptată. Tîrgurile mizerabile, aşa de tăcute încît se
aude cînd o vacă linge o fereastră, li se par îngrămădiri Ni se înfăţişează o sumedenie de fiinţe, mai tot tim­
pernicioase ; se trag spre sihăstrii, spre o viaţă vege­ pul mute, dar trecînd deodată la o volubilitate domoală,
tativă potrivită inerţiei lor, nu vor să mai aibă, „nici cu care-şi spun „taina" lor, spre a recădea apoi iarăşi
în clin, nici în mînic", cu lumea, precum Neculai Ma­ în muţenie, ca şi pustietăţile în care trăiesc. în ciuda
nea, care, încercat de o durere, nu poate lupta cu viaţa, cantităţii enorme de cuvinte debitate, oamenii dau im­
se ascunde în obscuritatea provinciei, unde îşi găseşte presia placidităţii şi taciturnităţii. Ei vorbesc, cînd sînt
surprinşi în clipe de euforie, ca spre a-şi dezmorţi
tihna el, profesor, cu o femeie care nu a putut citi
limba şi a face un zgomot trebuitor senzaţiei de viaţă,
toată viaţa decît o carte, care şi aceea nu i-a plăcut.
ocolind însă cu şiretenie cuvîntul fundamental, pe care-1
Nu întotdeauna însă apatia provine din deşert su­
pronunţă cînd găsesc ei de cuviinţă sau îl lasă nespus,
fletesc, mai cu seamă cînd e vorba de clasa ţărănească
risipit în ecoul naraţiunii. Mihail Sadoveanu însuşi
sau de elementele provenite din ea. Sînt oameni cu „ d u ­
vorbeşte mult, părînd a fi laconic şi a nu fi spus uria­
reri înăbuşite", pe care găsesc de prisos a le exprima, şele cunoştinţe pe care le are despre natură. Dacă
nu atît, ca în lumea lui Cehov, din teroarea de zbiri,

195
194
asculţi o singură frunză zbătîndu-se în vînt, ea e smeriţi sufleteşte, încît bordeiele le plac, şi se sperie
aproape o formă de tăcere faţă de freamătul întregii ca de un palat de cele patru odăi ale moşierului, care,
păduri, care la rîndu-i te lasă nostalgic de zgomotele posedînd o asemenea avere, şi-o cheltuieşte în petre­
indistincte ale universului. Imensa altitudine sufletească ceri, neînvrednicindu-se măcar de a îmbogăţi arhitec­
a scriitorului rămîne parţial inaccesibilă, asemeni vîr- tonic solul patriei sale.
fului de munte, de care el însuşi pomeneşte, şi „unde Lui Mihail Sadoveanu nu i-a scăpat din vedere drama
nu se domoleşte vîntul niciodată •—• ca şi gîndul omu­ proletariatului provenit de la sate în acel început de
lui". Este la Mihail Sadoveanu, ca la toţi marii poeţi, veac cu puţină viaţă de uzină. A cunoscut muncitori­
ceva mereu nespus. mea ceferistă din Paşcani. Ion Ursu e un ţăran care din
Cauzele durerilor ascunse apar învederate, şi poziţia sărăcie se vîră la atelierul de fierărie, muncind zece
de clasă a indivizilor e determinată cu un realism ne­ ceasuri pe zi şi ieşind abia seara să răsufle.
ted. Un boier îşi bate vizitiul cu cravaşa pentru o mică Chiar de la început, iar apoi din ce în ce mai frec­
întîrziere. E grăbit să-şi pună o moşie amanet. Pe drum vent, alături de eroii cu dureri înăbuşite, apar oamenii
se teme de argatul maltratat — acesta se poartă plin simpli, iar melancoliei îi face l o c o sănătoasă mulţu­
de îngăduinţă. N-a sosit, desigur, vremea răzbunării, mire de a trăi în mijlocul naturii. Scriitorul exaltă nu
sentimentul de bunătate firească se amestecă cu gîndul starea de sălbăticie, dar pare a lăuda patriarhalitatea.
obscur al prematurităţii răzvrătirii. Un sătean copleşit Acum, după străbaterea întregii opere, ş» după ce con­
de biruri şi fără speranţă în dreptatea celor de sus pîn- statăm că Mihail Sadoveanu a fost totdeauna împotriva
deşte cu baltagul la drumul mare pe „preceptu", să-i înapoierii, putem pricepe sensul acestei simpatii. De
ceară socoteală. Un văcar are o „taină" : vechilul m o ­ fapt, scriitorul nu face decit să studieze omul în faza
şiei a pus ochii asupra femeii sale. Unui om cu o fată, minimală a civilizaţiei, spre a demonstra calităţile care
trăitor din vînat, în stare aproape de schivnicie, aflăm au făcut din el cea mai nobilă dintre fiinţe. Pescari,
că boierul i-a luat nevasta. A c u m vine şi boierul cel vînători, prisăcari, oieri, plugari, meşteşugari dau d o ­
tînăr şi suceşte mintea fetei. Bordeienii, tabloul rapor­ vadă de o inteligenţă nativă acută, de o mare ingenio­
turilor dintre moşier şi ţărani, este o capodoperă. Pri­ zitate şi de o cunoaştere adîncă a fenomenologiei mate­
vită de departe, cu ochi strict plastic, priveliştea e su­ riei. Pescarii scot cu un ulcior, într-anume fel întoc­
blimă, cum este orice fenomen natural, secetă ori inun­ mit, apă rece din prăpastia bălţii, unde forfotesc izvoa­
daţie. Ne aflăm pe o moşie scoasă cu totul din sfera ci­ rele. Mitru oierul a văzut dumbrăvencele zburînd în
vilizaţiei, sustrasă oricărei autorităţi lumeşti, unde s-au cîrduri spre soare şi un nor către Ceahlău, şi ştie că
strîns, ca într-o Americă a pionierilor, o seamă de soseşte iarna cu viscol. Se întoarce repede acasă şi cere
rebegiţi din toate colţurile ţării, declasaţi, dezertori, cu încăpăţînare căciulă şi opinci. Abatele de Marenne,
oameni cu „taine" şi dureri, copii, femei şi bărbaţi, în- ştrăbătînd Moldova pe vremea Ducăi-vodă, află de la
căpitanul Ilie Turculeţ că are să plouă. Se miră. însă
făţişînd o simplă strînsură, iar nu o legătură socială.
Turculeţ are meteorologia lui tradiţională : a văzut
Trăind în afara lumii, singura lor petrecere e la un pa­
graurii în cîrduri cu cioarele şi cu stâncile, şi mai ştie
har dulce, prilej rar de expansiune. Un romantic ar ră-
că în seara acestei zile se va pişcă lumina lunii. A obli­
mînea încîntat de incontestabila măreţie a acestei de­
cit aşijderi că vîntul care de dimineaţă le aburca în
zolări, însă cînd ne apropiem, vedem din ce e făcută
faţă a stătut de la amiază şi alt vînt, cu alt cîntec şi
„frumuseţea". în bordeie cu geamuri mici cît pumnul,
alt ascuţiş, a prins a sufla din spatele lor, de către mie-
fără împrejmuire, pe dinaintea cărora vitele şi porcii
*ul nopţii. Şi într-adevăr, o ploaie straşnică vine la
rătăcesc de-a valma, trăiesc aceşti bordeieni, adunaţi de
timpul prezis. Administratorul unei moşii călăreşte iscu­
prin lume şi puşi sub unica lege a boierului, spre a-i
sit pe un cal nepotcovit, focul în aceleaşi locuri e păs­
munci moşia. Aceşti deportaţi din viaţă sînt aşa de trat nestins de femei ca de către vestale, şi unul s-a

196 197
toate acele ritmuri ale vieţii primitive, determinate nu-
făcut hoţ de codru fiindcă i s-a pus amendă pe cremene. jnai de revoluţiunea pămîntului şi în care iniţiativa in­
Cunoştinţele primitive sînt faza copilăriei ştiinţei. Ca dividuală este minimă. Adaptarea societăţii umane la
şi albinele, oamenii simpli ştiu, uneori mai bine decît condiţiile naturii în această fază, fără a fi absolut fixistă,
arhitecţii, să-şi ridice casa, încît scriitorul se minunează este lent evoluţionară, transmisă din generaţie în gene­
de însuşirile poporului şi se indignează de cei care raţie.
„vorbesc de inconştienţa prostimii". Omul e, ca să zic Scriitorul a studiat cu o atenţie fără pereche socie­
astfel, născut inginer, de cînd are mîinile slobode spre tăţile vieţuitoarelor trăind instinctual, şi a rămas uimit
a ţine o unealtă în ele, şi setea lui de cunoaştere e de rînduiala lor. între fiinţele necuvîntătoare şi om nu
nemărginită, întreţinută, cum spune scriitorul, şi de este, în istoria naturală, un abis. Păstrăvilor dintr-un
„ n e v o i e cu ghiara ei de fier". lac li se întîmplă o catastrofă din pricina convoaielor
Un aspect bătător la ochi în opera lui Mihail Sado- de buşteni împinse pe uluc de la o exploatare fores­
veanu este acela „ s o c i o l o g i c " . Scriitorul înfăţişează in­ tieră. Răsfrîngerile în apă ale priveliştilor înconjură­
dividul în societate, în luptă nemijlocită cu natura, toare sînt alterate, o noapte cenuşie cuprinde ţara li­
nicidecum pe acela care, datorită civilizaţiei burgheze, chidă. Păstrăvii, meditează Mihail Sadoveanu, vor pă­
începe să aibă o psihologie diferenţială şi personalistă. răsi poate albia intrată în noapte, sau se vor adapta prin
Fiindcă sînt miiţi şi singuri spaţial, eroii nu sînt şi rupţi inteligenţa speciei. Insă pentru asta lor le trebuiesc mi­
social. Uliul care dă tîrcoale pe sus, răzleţ, e mădularul lenii. Totuşi, oriunde în imperiul naturii apare viaţa,
unei societăţi risipite în aer, păstorul care stă singur cu Se semnalează şi ivirea unei proprietăţi a ei, inteligenţa,
oile sub stele e cel mai solidar membru al unei congre­ care o ajută să se dezvolte şi să biruie piedicile aşe­
gaţii de oameni, şi, dimpotrivă, vorbăreţul dintr-un sa­ zate în drumul ei. Păsările năvăleau primăvara la băl­
lon poate fi sociologiceşte cu desăvîrşire un dezbinat. ţile noastre, cutremurînd văzduhul de aripile şi clamoa­
Mihail Sadoveanu scrie mereu monografia unei so­ rea lor, după ce au străbătut aria unei jumătăţi de pă-
cietăţi umane, de unde preferinţa, de la o vreme, pen­ mînt. Porcii ameninţaţi de lupi se apără singuri, cu
tru romanele istorice, care sînt, de fapt, în felurite con­ mare deşteptăciune naturală. Ei îi ocolesc puţin, apoi
diţii de timp, tablouri complete antropologice şi etno­ se reped la ei cu o iuţeală năprasnică, nu buluc, ci pu­
grafice. Eroul statornic al celor mai bune scrieri e un ţin împrăştiaţi.
popor, poporul de la munte în Baltagul, poporul roma- '
nesc îndeobşte în toate. Acest erou colectiv e înfăţişat
în toate instituţiile sale : politice, juridice, culturale. Toţi avem încredinţarea că Mihail Sadoveanu e un
Vitoria o ia pe urmele bărbatului ei, oierul Lipan, care mare poet al naturii. 11 aşez alături şi chiar mai presus
nu s-a întors pe toamnă acasă, şi descoperă pe ucigaş de Chateaubriand, îl socotesc ca pe unul dintre cei mai
fără ajutorul autorităţilor, pentru că întreaga intrigă a grandioşi contemplatori ai frumuseţilor universului din
romanului e sociologică şi se întemeiază pe automatis­ literatura de pretutindeni şi de oricînd. El vede şi aude,
mul vieţii pastorale. Păstori, turme, cîini migrează în înaintea lui totul se mişcă şi cîntă sau stă într-o nemiş­
virtutea transhumantei în cursul anului, în căutare de care vibrantă. Pădurile îmbracă pămîntul în valuri, la­
păşune şi de adăpost, întorcîndu-se în munţi, la date în­ curile lucesc în fundul prăpăstiilor, revărsările de ape,
tru veşnicie fixe. In privinţa dispariţiei oierului, oame­ stuhăriile, păpurişurile freamătă de vietăţi, furtuna răs­
nii fac fel de fel de presupuneri, dar Vitoria, care cu­ coleşte sălciile şi încreţeşte luciul bălţii, ploile cad di-
noaşte calendarul pastoral, Ie respinge. Lipan nu poate luviale, izvorul forfoteşte sub molizi, muntele se înalţă
himalaian, rîpos, dezbrăcat de orice verdeaţă, plin de
face în cutare lună decît asta şi asta. Mişcarea este mi­
singurătăţi, iarba nouă năpădeşte dumbrăvile nelocuite
lenară, neprevăzutul este exclus, ca şi în migraţia pă­
de o m , ieşind prin iarba veche. Priveliştile şi simfo-
sărilor, în stilul său unic, Mihail Sadoveanu zugrăveşte

199
198
niile naturii sint în cărţile lui Mihail Sadoveanu infi­ Tot astfel mierea este o esenţă a ceea ce e mai suav
nite, opera lui însăşi e o ţară pe care o străbatem me­ în floră, şi din ea iese o ceară de o grea mireasmă, în­
cît luminatul cu o astfel de substanţă produce o beţie
reu, uimiţi de splendoarea şi de ineditul ei.
asemenea adierii îmbălsămate a florilor înseşi. Poemul
Dar am spune prea puţin dacă am defini pe marele
iese de sub pana poetului ori de cîte ori, atît de des,
nostru scriitor drept un peisagist. Natura lui e mai
atinge fenomenologia naturii. Iată cîteva rînduri de o
presus de toate un univers. Ca şi poeţii antici, foarte
voluptate plastică extraordinară privind recolta :
puţin interesaţi aceia de pictură, scriitorul are simţu]
„ D i n pricina secetei de la începutul primăverii paiu]
elementelor şi e un poet cosmologic al materiei în ne­
rămăsese scurt la grîu, numai de o palmă domnească ;
ostenită prefacere şi frămîntare. Cînd Miron Costin des­
dar spicele erau mai cît degetul mijlociu al unui băr­
cria năvălirea lăcustelor, nu bănuia că face peisaj. Me­ bat plugar. La treier, boabele se desfăcură grele şi tari,
dita asupra acestui teribil fenomen natural, uluit de c-un sunet de sticlă".
chipul cum un nor poate deveni flagel şi cum, din pă- Nu încape îndoială, Mihail Sadoveanu este şi muzi­
mînt, iese o ploaie de gîngănii care extermină într-o cian, cunoscînd deopotrivă vibraţiile zgomotului şi ale
clipă regnul vegetal. Sînt poeţi care cîntă universul tăcerii, iar momentele de fină melodie se amestecă în
printr-o singură calitate, suavitatea mirosului, de pildă. egală măsură, în opera lui, cu cele plastice, ceea ce
M-ihail Sadoveanu cîntă toată materia : apa, aerul şi este şi firesc la un om care şi-a făcut din limbă aci
lutul în metamorfozele şi împerechierile lor. E un gîn- violină, aci orgă, notînd tăcerile „grozave" ale codru­
ditor care a pipăit natura, un Ovidiu magistral, născut lui şi scara de „sunete dulci" ale tălăngilor nevăzute.
în Dacia noastră. El este un rapsod al apei în toate ipos­ Din ce în ce, cu anii, Mihail Sadoveanu s-a revelat
tazele şi itinerariile ei, apa în torent, apa în scocul mo­ ca un gînditor asupra sectorului biologic, prin toate
rii, apa în mlaştină, apa în Deltă, apa în Şiret sau în mijloacele pe care le pune la îndemînă poezia, folosind,
Prut, apa în cofă, apa congelată. Nimeni n-a evocat mai deopotrivă, evocarea şi ideile, desenul şi pictura. Unele
înfiorat zăpada şi gheaţa în regiunea arctică, precum aşa-zise povestiri sînt curate reflecţii asupra vieţii în
Mihail Sadoveanu în Uvar sau în zona carpatină în univers, întrebări asupra fermentaţiei vitale a materiei.
Baltagul. Scriitorul nu este un pictor de natură moartă, De unde a putut să se nască prejudecata lipsei de idei ?
cu fructe, flori şi lişiţe împuşcate întinse pe o masă, Din stilul fără ostentaţie erudită, din strălucirea de ru­
ca în pînzele flamando-olandeze, el cîntă categoriile tu­ bin şi smaragd a cugetării puse de cele mai multe ori
turor fenomenelor, Mumele, cum zice Goethe, griul, în gura oamenilor simpli, glăsuind ca-n parimii.
mărul, cerbul — în coarnele căruia pădurea se prelun­ Puternică inteligenţă senzorială, scriitorul e un
geşte —• şi este nu un poet bahic ; nici un om mai cum­ Buffon pictor şi muzician. Apariţiile sălbătăciunilor sînt
pătat decît el. Şi cu toate astea, în toată opera lui, emoţionante ca prezentarea personajelor balzaciene.
fluidul cel mai slăvit este vinul : vinul în cofăiel, în Avem înaintea noastră eroii celei mai vaste istorii na­
ulcică, în cupă. Intuiţia lui merge către gradul de subli­ turale : zimbrul izbucnind cu salturi şi mugete într-o
mare în scara materiei pe care îl reprezintă vinul, ex­ poiană, bourul cu ochii bulbucaţi, negri, cercuiţi cu
roşu, oaia sălbatică cu treisprezece coaste, păscînd iarba,
presie dătătoare de viaţă a strugurelui vegetal, care la
în care nu intră coasa, căprioara cu capul fin, mistreţii,
rîndu-i extrage substanţele minerale ale pămîntului. Ca
lupii, păsările cerului şi şoricăriile pămîntului, roiurile
şi orientalii, ia vinul în accepţia înaltă a unui simbol
de albine, gîngăniile, crustaceele. Scriitorul şi eroii săi
şi a unei esenţe. Vinul care dezleagă limba şi duhul
manifestă o compătimire paradoxală faţă de fiare. Unul
ajută la cea mai înaltă expresie a vieţii intelectuale. căinează lupul. Insă sînt tari la suflet faţă de peşti, care
Aceasta e, de fapt, tema în acea altă capodoperă inti­ se înmulţesc mult şi care, dacă nu-i mîncăm noi pe
tulată Hanu-Ancuţei. ei, „ajung să ne mănînce ei pe noi". Intră aici o în-

200 201
credere robustă în dăinuirea vieţii în univers, izgonirea
oricărei melancolii ieşite din gînduri de nimicnicie şi fuge cu un flăcău de rînd. Irina, măritată fără vrerea
stingere. Materia, observă scriitorul, se frămîntă şi scoate ei cu un arvanit, spune acestuia fără înconjur : „ N u
mereu din sînul ei viaţă. In mîlul primordial al băl­ mi-ai fost drag".
ţilor foşgăie fără istov crapii cu solzi ruginiţi, ştiucile
cu guri de balaur, scoicile, melcii de apă, lipitorile,
şerpii căutînd hrană şi oferindu-se ca hrană, căci viaţa Romanele istorice ale lui Mihail Sadoveanu, care,
are trebuinţă de aliment. Stimulate de ardoarea imensă unele din ele, sînt cele mai puternice momente ale crea­
a materiei, de bucuria vieţii şi a morţii, ele ies minate ţiei sale, pot să dea, cui nu le citeşte adine, ideea că
de un spasm misterios. Procreaţia în scara zoologică scriitorul e un paseist, punînd toate fericirile în trecut.
este clocotitoare. A n u m e păsări din ţinuturile locuite In realitate, aceste romane sînt un prilej de filozofie
de tunguzi sînt atît de dese, încît cu un foc de flintă, inefabilă asupra desfăşurării materiei în univers, de la
cînd se ridică stolul, vînătorul împuşcă cincizeci şi închegările geologice şi izbucnirea vieţii pînă la forma
trei. Biruind prin număr, aceste fiinţe nu se tem de superioară a societăţii omeneşti, punînd stăpînire asu­
moarte. Oamenii înşişi îşi dau duhul împăcaţi, fără pra naturii şi călăuzindu-se după legi formulate prin
spaime infernale, ca moş Calistru, care, cînd îşi simte studiu ştiinţific.
ceasul din urmă, cheamă cu cornul pe ai săi şi le spune Nunta Domniţei Ruxanda, Zodia Cancerului vor­
simplu : „Mi-a venit vremea". besc de vremuri în care întocmirea de sus nu mai este
Şi belşugul de roade ale pămîntului, pictat cu o artă vrednică de laude, domnii şi boierii fiind ori slabi, ori
incomparabilă, este tipic universului sadovenian. Stru­ nepăsători şi prădalnici. Şi cu toate acestea tablou]
gurii, merele, nucile, griul şi celelalte se îngrămădesc, Moldovei este încă idilic. In lipsa unei drepte ocîrmuiri,
şi lumea trăieşte tihnită. O ariditate catastrofală nu ne poporul se conduce după datini, iar pămîntul este atît de
ameninţă, şi omul făcînd, după vremuri, sforţări intelec­ fertil, încît, între două pîrjoluri, roadele se revarsă ca
tuale şi fizice, îşi va agonisi oricînd hrana pe pămînt. într-un Canaan. N-a venit crunta exploatare capitalistă,
care, cu mijloacele ştiinţei, suge şi măduva pomilor. Că­
lătorul străin crede a descoperi în Moldova înapoiată a
Acest mare cîntăreţ al vieţii universale e cel mai lui Duca-vodă un adevărat Eden. Ochiul lui curios este
suav zugrăvitor al femeii tinere şi al dragostei celei necontenit satisfăcut de sublima dezolare a singurătăţilor,
dintîi. Iubirea este momentul cel mai vital al speciei şi pe care amicii săi din Franţa nici n-o puteau bănui, ori
mai stimulator la om al funcţiei cerebrale, şi toţi marii cu cîtă imaginaţie ar fi fost înzestraţi.
artişti sînt, fără excepţie, şi mari poeţi erotici. Haia Sa- O stabilitate a vechii orânduiri arhaice şi feudale,
nis, operă desăvîrşită, cu tonuri balzaciene în descrie­
cu păstori liberi şi răzeşi, o află scriitorul în lunga
rea mahalalei evreieşti de provincie, arată la scriitor o
domnie a lui Ştefan cel Mare. Ideea care domină această
capacitate dramatică măiestrit ascunsă într-o aparenţă
întocmire socială este a dreptăţii, simbolizată în domn.
de răceală. Tînăra evreică Haia caută, cu violenţa
unei Fedre, dragostea unui oarecine, deşi văzuse că Voievodul şade pe tronul său întru toată mînia, îm­
acesta amăgise pe o prietenă a ei. Natura, în epoca fa­ presurat de curteni, şi nimeni nu poate înlătura drep­
tală, nu cunoaşte piedici. Nici tăria tradiţiei, nici frica tatea lui, boier ori mişel, căci el se sprijină pe voinţa
de necunoscut nu pot stinge la Haia un instinct care ţării şi ştie să umilească pe prigonitori. Domnul coboară
o va mîna la moarte. Aceeaşi natură osîndeşte îm­ în mijlocul poporului, care-i vorbeşte cu îndrăzneală,
perecherile nepotrivite. Anuţa îşi ucide soţul dat ei cu căci este „nepotrivit şi prostesc lucru să fugă noroa­
sila, şi merge aprigă la spînzurătoare, Puica, fata „ î n - dele de la vederea domnului lor. Dimpotrivă, bine este
delicată" iubită de un boier, refuză legiuita legătură şi a-i ieşi întru întîmpinare". Rînduiala ţării clădită pe
înţelepciune şi justiţie are drept urmare buna econo-
202
203
mie, încît par a asculta de domn pînă şi stihiile. Ploile şi a păstorilor liberi pînă astăzi, s-a produs un proces
cad la timp, iernile au omături îmbelşugate, iazurile stau de scădere şi de degenerare a acestui popor cu preţioase
liniştite în zăgazuri, morile şi pîraiele cîntă, prisăcile se însuşiri. Criminal cine îl doreşte neschimbat, avînd în
înmulţesc în poiene. Chiar catastrofe naturale, precum ochi viziunea unui trecut de mult perimat. Nu, nu v o m
seceta şi cutremurul, nu curmă „ efectele bunei întoc­ pieri sub plugul progresului..." Nici singurătăţile de
miri. Cuhniile gem de vînat, mierea nouă şi vinul curg geologie necorectată de om nu i se par scriitorului fru­
cu prisos. Domnii care urmează lui Ştefan-voievod sînt museţi de rîvnit de-a pururi. Sublimul şi grandiosul nu
scad prin civilizaţie, rîul pe care abatele îl trecea în
vrednici de luare-aminte numai în măsura în care în­
cîrcă e frumos şi cu poduri, bărăganele sînt măreţe mai
cearcă să facă dreptate norodului, în împrejurări schim­
ales acoperite cu aurul griului. „Pustiurile —• mărturi­
bate, şi să înlăture uneltele asupririi lui. Rîvnitorii de
seşte scriitorul după ce a văzut Uniunea Sovietică, —
putere slăbesc ţara, venind cu ajutoare de prin toate
se schimbă în grădini, păduri tinere freamătă, se aruncă
părţile, iar boierii tot mai lacomi apucă silnic ocinile
punţi strălucitoare peste canale şi fluvii, cîntecul muncii
răzeşilor, prigonind pe ţăranii plugari. Nicoară Pot­
şi al bucuriei sună pretutindeni. E mai încîntător decît
coavă este unul care voieşte a reînvia strălucirea în­
cele mai încîntătoare basme ale copilăriei noastre". [...]
temeiată pe dreptate a domniei lui Ştefan cel Mare, dar
Odată cu această entuziastă înţelegere a prezen­
acum acest lucru este o utopie şi e foarte firesc ca iz-
tului, Mihai Sadoveanu completează concepţia lui fun­
bînda lui să fie o iluzie de puţine zile. Toate puterile damentală despre popor. Progresul tehnic nu anulează
asupritoare se unesc împotriva-i, şi capul lui cade la specificul culturii noastre, care se bizuie pe o mare
Liov, de satirul gîdelui. îşi dăduse seama înainte de a însuşire tradiţională de a formula adevărurile şi a des­
muri că el nu era decît un vestitor al vremilor noi, util coperi frumosul. De aceea lumea lui Mihail Sadoveanu
prin sacrificiul său. Era un vizionar care vedea viitorul are în elementele ei o constituţie folclorică. Presvitera
în mişcare, un vestitor de revoluţii : „După ce se va Olimbiada, care e vrăciţă, tămăduieşte rana lui Ni­
priboli lumea de lingoarea în care se află, apoi să ştiţi coară cu leacuri ratificate de o îndelungă experienţă.
că se vor naşte oameni noi, care vor clădi o lume mai Odată cu doctoria fizică, presvitera hărăzeşte bolnavu­
bună. înflori-vor flori şi se vor pîrgui holde pe gunoa­ lui un leac psihic, cîntîndu-i un descîntec frumos ca un
iele trecutului... Făcutu-mi-am datoria ce aveam... nu poem :
voi pieri întreg." „Fraţilor ciobani şi fraţilor ţărani —
zice un diac despre această întîmplare — măria-sa Ni­ Să-i fie leacul de folos măriei-sale
coară a trecut ca un vis al noroadelor. Din duhul său. Să doarmă somnul cîmpului.
care nu se va stinge, ne-om aprinde noi şi alţii de după Să-i cînte adierea vîntului.
noi cum se aprinde- lumina din lumină." Să intre în domnia-sa puterea pămîntului.
în acest stil măreţ biblic salută Mihail Sadoveanu
într-o zi, nu demult, a venit la Mihail Sadoveanu un
era socialistă.
sătean care i-a spus : „Codrii şi munţii au rămas ne­
Pînă la Nicoară, progresul e văzut de scriitor în mod schimbaţi, dar oamenii se prefac". Şi i-a împărtăşit că
evoluţionist, de la acesta începe intuiţia, apoi accep­ învăţătura de carte n-a stins interesul gospodarilor pen­
tarea francă a prefacerii raţionale şi revoluţionare. Mi­ tru petrecerile plăcute şi bătrînilor noştri, precum ci­
hail Sadoveanu ia poziţie înfocată împotriva stării pe militurile, adevărate „poezii mici şi vesele care bucură
loc şi deci a interpretării fixiste a viziunilor sale isto­ pe om ca vremea bună, ca primăvara înflorită, aducîn-
rice : „Criminal cine doreşte ca ţăranul nostru să ră- du-i desfătare după muncă". Cu ele se încearcă iste­
mînă în starea în care a ajuns, deficitar în gospodăria ţimea minţilor. Atunci scriitorul a alcătuit o culegere
lui, subnutrit, ruinat de boli sociale ! Criminal cine nu de cimilituri vechi şi noi. A c o l o găsim şi întrebarea :
înţelege că, de la vremea lui Ştefan cel Mare şi Sfînt „ D e ce fuge iepurele la deal ?", la care Jder cel mic

204 205
ştia, încă acum cîteva veacuri, spre mulţumirea dască­
lilor săi, să dea răspunsul, care este : „Pentru că nu depăşit cu multe milenii faza cavernelor cu reacţiunile
poate intra sub deal". T o t de înfăţişare încîntător f o l ­ ei neprevăzute şi neprotocolare. Astfel, Mihail Sado­
clorică este alfabetul predat de un preot ciracilor săi. veanu este totodată un scriitor pentru popor şi un au­
„ A i Barbă, Cinstite Dascăle. Eşti Foarte Ghibaci. Hi ! tor pentru intelectualii cei mai rafinaţi, accesibil, ca şi
Iapă Jărchinoasă. Lupul Mînîncă Numai Oi. Pădurea Mihai Eminescu, tuturor imaginaţiilor.
Rară Stă şi Tace Unde Voinicelul Z a c e . " Romanul Ni-
coară Potcoavă e presărat cu cîntece populare. Nasta-
sia, soţia lui Mitrea Cocor comunistul, îşi ia, pentru O particularitate a operei lui Mihail Sadoveanu este
scrisorile ei, stiluri din cărţi, dar, mai ales, din poezia repetarea în variantă a temelor, de unde o anume în-
nescrisă a poporului, începînd astfel : cîntătoare impresie de „ m o n o t o n i e " şi hieratism de un
efect inegalat, înrudit cu caligrafia persană. Aşa lu­
„Dumneata, bade Cocor, nu-mi trimite-atîta dor pe
crează artistul din popor, liric sau plastic. El nu inven­
gurile tuturor, trimite-mi mai puţintel, dar vin'dumneata
tează tema cu fiece piesă — asta ar implica o risipire
cu el".
a forţei creatoare. Subiectul este definit după îndelungi
şlefuiri şi eliminări. Creatorul, uşurat de grija născo­
cirii întregului, îşi pune toată fantazia în modificarea
A rămas obiceiul a categorisi pe Mihail Sadoveanu
detaliului, în schimbarea nuanţei de coloare şi de sunet.
drept cel mai mare „povestitor" alături de, şi de la
Arta bizantină, care nu-i lipsită de realism şi de liber­
Creangă, ceea ce poate fi o uşurare pentru aceia care
tate de creaţie pentru artist, scoate efecte de policro­
(romancieri, poeţi) voiesc să scape de o asemenea divină
mie şi de compoziţie din repetarea la infinit a aceloraşi
concurenţă. Adevărul este că Mihail Sadoveanu e mult
teme, cu mereu inepuizabila observaţie de conţinut
mai vast. El are realismul unui Balzac şi melancolia
psihologic şi plastic. De altminteri aşa au făcut şi marii
unui romantic, meditaţia aspră a lui Miron Costin, v o ­
artişti ai Renaşterii. Mihail Sadoveanu revine necontenit
luptatea senzorială a unui Rabelais. E precis ca un pic­
asupra subiectelor sale, se imită pe sine însuşi, dar nu
tor flamand şi inefabil ca un muzician, contemplator al
se copiază, şi de fiecare dată descoperă valori noi de
frumuseţilor lumii şi naturalist plin de asociaţii şi di­
colori, în momente istorice noi. Una nu poate fi sub­
sociaţii asupra procesului biologic, un creator de atmos­
stituită alteia, operele sale sînt fraţi şi surori.
feră, un analist al sufletelor impenetrabile, al psiholo­
giei puberale şi al patologiei senile, un dramaturg în Romancierul istoric a ajuns la un chip de compozi­
proză, încordat, un cunoscător al individualului şi al ţie vastă de caracter foarte procesional, în care un erou
colectivităţii, al grupurilor arhaice şi al societăţii m o ­ străbate Ţara Moldovei şi cunoaşte munţii şi apele ei,
derne, un înţelept oriental, vorbind în pilde şi un critic pustietăţile şi bogăţiile, stările şi oamenii. Fastuoasele
al ordinii sociale nedrepte. Toate registrele vieţii su­ tablouri naturale şi sociale ne întîmpină pe pereţii aces­
fleteşti complicate de o lungă civilizaţie, fie ea mai tei maiestuoase fresce. Iată turma de mistreţi cu mis­
ales arhaică, dar şi evoluată, îi sînt cunoscute şi eroii terioasa lor disciplină, sub călăuza celui mai bătrîn,
săi, oameni simpli îndeosebi sînt înzestraţi cu o fineţă care porunceşte „ b r o h " , cînd şi-a luat toate încredin­
ignorată de alţi scriitori. Stupoarea ingenuă a curte­ ţările, arderea catastrofală a codrilor („Şi-a ars acolo
nilor, cuviinţa unei jupîniţe, care înainte de a se înfă­ codrul toată vara şi toată toamna..."), ialanii, specie de
ţişa musafirilor ţine să se sfiască singură într-o cămară, cerbi, „năluci înfricoşate, cu copaci în loc de coarne",
în vreme ce alta îşi pune mîinile gratie pe obraji, în caii sălbatici, urmaşi ai celor scăpaţi din tăbunurile
faţa coconului domnesc, apariţia şi dispariţia pruncilor vechilor sarmaţi, somnul uriaş, trăgînd la cîntar cît un
voivodali „ î n straie domneşti de brocart, mititele ca bivol. Această iconografie monumentală răpeşte spiritul.
şi trupuşoarele lor", sînt chipuri ale unei lumi care a Niciodată n-a intrat în opera unui creator mai mult
din univers.
206
207
Săvîrşirea unui astfel de travaliu în variante, pe o nu face impresia himericului. Sub acest raport opera lui
întindere considerabilă, n-ar fi fost cu putinţă fără o Mihail Sadoveanu este fără precedent, e rodul de peste
m a i bine
lungă vieţuire. Artiştii din timpurile burghezo-moşie- de o jumătate de veac al silinţei de a supune
reşti au căzut, cei mai mulţi, istoviţi înainte de a ajunge regulilor muzicii contemplaţia naturii şi cunoaşterea
la maturitate, lăsînd după ei un ţîrîit scurt de greier realistă a oamenilor cu instituţiile lor. Niciodată nu s-a
plin de amărăciune. Mihail Sadoveanu a avut norocul încercat în proză un asemenea lucru, şi Chateaubriand
robusteţii fizice şi morale, dar mai ales pe acela de a cîntă foarte intermitent şi scurt. Opera lui Mihail Sa­
păşi, în plină vigoare, în era noastră, în care creatorul doveanu e o ţiteră uriaşă, cu mii de strune, toate acor­
este înconjurat de cea mai înaltă preţuire. Marea operă date cu grijă, timp de o viaţă de om, pentru ca nici o
de artă este în fond o lucrare de senectute, tinereţea surpriză cacofonică să nu fie cu putinţă. Toate gîndu-
adevărată stă pe vîrful suprem al muntelui, de unde ai rile, priveliştile, figurile sînt puse pe portativ, virgu­
vederea cea mai largă a omenescului. Fericit acela care, lele cîntă şi ele, punctele aşteaptă risipirea ecourilor.
nemurind pe cărarea urcuşului, ajunge pînă sus. Eroii se mînie, şi se suduie fără erori de gramatică, se
jelesc ca psalţii pe glasurile canonice. Ştefan cel Mare
n-ar înţelege unele cuvinte şi, fără îndoială, multe idei
Cea mai uimitoare izbîndă a lui Mihail Sadoveanu spuse cu complexă naivitate, dar ar avea sentimentul
este aceea cu privire la limbă. Dacă Ştefan cel Mare neted că limba zugrăvitorului său nu s-a rupt în înche­
şi Sfînt s-ar scula din mormînt şi ar vorovi cu noi, am ieturile ei fundamentale de aceea pe care el însuşi o
încredinţarea că pe noi nu ne-ar pricepe, dar pe Mihail vorbea trăind. Reconstrucţia trecutului în roman este
Sadoveanu •— da. Nu neapărat, pentru că graiul mare­ făcută nu prin arhaisme ca atare, ci prin folosirea aces­
lui nostru clasic se apropie pe temeiul studiului limbii tui nou grai istoric, bun din trecut pînă în prezent, şi
vechi, de acela vorbit pe vremea. înţeleptului voievod, pe care creatorul însuşi îl foloseşte, totdeauna, cu grijă,
fiind compus şi ceremonios, perifrastic şi solemn, înve­ pe măsura ce se apropie de prezent, de a fi, ca să mă
lit cu o patină arheologică. Limba cronicarilor este în exprim astfel, înţeles şi în trecut. A spori în acest fel
general ghimpoasă, vetust prolixă, sarcastică, amară şi aria graiului este o operă de geniu. [...]
crudă, este limba unor oameni ale căror pene sînt mu-
iate-n sînge şi durere, şi nu rareori şi-n veninul clasei [Sadoveanu, Romane şi povestiri is­
boiereşti. Modul lor este al xilografiei sumare, scoţînd torice, I, 1961, E.P.L., prefaţă de...]
din linii dure conturul elementar al lucrurilor. Patetici
ori blasfematori, cronicarii sînt ascuţiţi moralişti, ju­
decători sobri şi, adesea, părtinitori de oameni, fugind
de orice efect melodic. Mihail Sadoveanu îşi ia, pentru
romanele istorice îndeosebi, elementele de pretutin­
deni, în ordinea vremii şi a locului, din cronici şi din
graiul ţărănesc, precăderea avînd-o vorbirea m o l d o ­
venească. Nu foloseşte arhaisme spre a scoate din ele
efecte de vetustate, ci aduce în prezent forme ce i se
par trainice şi apte să exprime idei la înţelegerea omu­
lui modern. Mihai Sadoveanu, ca şi Luther, pornind de
la realităţi, creează o limbă literară pentru toţi româ­
nii. Fără îndoială că, afară de scriitor şi de eroii săi,
puţini vor vorbi aidoma acest grai, ce rămîne numai
ca un monument de puritate. El este totuşi posibil şi

208
cu tendinţe spre infinit a scenei". De aici — „natura poetică"
de care vorbea Mihail Ralea în 1925.
„Arta descriptivă a d-lui Sadoveanu — opinează Tudor Via­
nu — este o artă simpatetică, produsul unei operaţii de proiec­
tare a eului uman şi a sentimentelor lui în natură."
Un alt caracter al artei sadoveniene îl constituie „impresio­
nismul" ei : „Autorul nu descrie lucruri, ci impresiile lui în

TUDOR VIANU legătură cu lucrurile". Aşadar, „faptele obiective sunt înlocuite


prin impresii", Sadoveanu ajungînd la „perspectiva subiectivă şi
(1897—1964)
momentană a impresiei", la „o nouă formă literară impresio­
nistă". Criticii impresionist), E. Lovinescu sau Pompiliu Constan-
tinescu, n-au observat acest „element modernist", atît de
Despre Sadoveanu, Tudor Vianu a scris destul de tîrziu şi interesant la un autor „care cultivă cu atîta preferinţă temele
numai articole de sinteză : priviri generale asupra operei sau tradiţionale".
omului, sau studii speciale de analiză stilistică, preponderent Prin astfel de aserţiuni, Tudor Vianu îl apropie neverosimil
lingvistică. Dacă cele două metode s-au combinat, au apărut de mult pe Sadoveanu de... Proust, scriitorul care, în primele
frumoase rezultate. Acestea sînt studiile : M. Sadoveanu din Arta două decenii ale secolului al X X - l e a , a revoluţionat proza, toc­
prozatorilor români, 1941, şi Patru decenii de la publicarea pri­ mai prin introducerea perspectivei subiective în creaţia artis­
mei opere a d-lui Mihail Sadoveanu, comunicare ţinută la Aca­ tică. Cu sobrietatea-i cunoscută, criticul nu pronunţă numele
demia Română în şedinţa publică din 17 noiembrie 1944, şi autorului Căutării timpului pierdut, dar aluzia, polemică, în fond,
apărută în Revista Fundaţiilor regale (nr. 12/1944) şi apoi în este evidentă. Şi apropierea n-ar fi chiar imposibilă, de vreme ce
volumul Figuri şi forme literare (1946). la Viaţa românească scriitorul francez s-a bucurat de o deose­
In primul, evident, precumpăneşte analiza stilistică (de orien­ bită atenţie (numele lui Proust a apărut aici pentru prima dată
tare scientist-lingvistică), desfăşurată însă, ca un instrument de în România), iar G. Ibrăileanu şi M. Ralea, vădit influenţaţi în
demonstraţie, pe fundalul unei continui şi adinei interpretări de scrierile şi teoriile lor (vezi Adela, aforismele lui Ibrăileanu etc),
ansamblu a operei sadoveniene. au publicat chiar articole şi eseuri despre Proust şi formula lui
Al doilea studiu, Patru decenii de la publicarea primei opere romanescă.
a d-lui Mihail Sadoveanu, urmăreşte aproape didactic etapele Sadoveanu nu împrumută această formulă, dar, prin impre­
creaţiei lui Sadoveanu, de la primele sale manifestări, în Revista sionism, a ajuns la lirismul său binecunoscut, impunînd el, ca
modernă, pînă la Divanul persian şi Fraţii Jderi. Articolul nu mare scriitor ce este, formula „realismului liric şi artistic".
este însă ceea ce indică titlul, destul de neprecizat. Dincolo Sadoveanu vede ţăranul — continuă Tudor Vianu — „prin
de referinţele biografice şi de urmărirea cronologică a operei lui prisma acelui sentiment eroic al vieţii care a creat şi afinitatea
Sadoveanu, studiul lui Tudor Vianu aduce cîteva interpretări de sa pentru figurile de legendă ale trecutului într-un sector impor­
mare subtilitate critică şi de nebănuită modernitate : „Faţă de
tant al operei sale". Dar „personagiile d-lui Sadoveanu sunt în
C. Negruzzi, de Gane, de Slavici şi Creangă, a căror preocupare
genere misterioase". Ele „ascund o taină", apar şi dispar pe ne­
unică este evocarea întîmplărilor, moravurilor şi oamenilor de
simţite : „Tot ce este larvar şi nedefinit, fragmentele răzleţe
altădată sau de azi, d-1 Sadoveanu — zice Tudor Vianu — intro­
rămase din mimarea sufletelor, alcătuieşte materia acestei arte
duce o notă, comparabilă cu iniţiativa acelor pictori ai Renaş­
care foloseşte clarobscurul şi umbrele adinei." Şi, de aici, o vigu­
terii, un Leonard, de pildă, care reprezintă în planul mai adînc
roasă replică dată celor ce reproşau lui Sadoveanu lipsa de psi­
al compoziţiilor lor o panoramă sau un colţ peisagistic, consu-
hologie a eroilor săi : „Fără să intre în făgaşul psihologismului
nînd cu oamenii înfăţişaţi, creînd în jurul lor o atmosferă şi o
mai nou, amator de cazuri rare sau complicate, după cum fără
poezie de tainice corespondenţe". Sadoveanu a ajuns la „o lărgire

211
210
să adopte procedeul minuţioaselor analize psihologice, cărora tinctive ale înzestrării şi lucrării lui" (Măreţia lui Sadoveanu, în
le preferă evocarea morală indirectă, prin dialog şi prin întîm- Contemporanul, nr. 45/1961).
plare, povestirea d-lui Sadoveanu se adînceşte totdeauna într-o
în Măreţia lui Sadoveanu se citeşte o frază ca aceasta : „Gă-
perspectivă psihologică".
sindu-şi formula de timpuriu, Sadoveanu a dezvoltat-o, dar n-a
Dacă, în etapa impresionistă, evocarea ţăranului eroic se îm­ trebuit să revie asupra ei". Călinescu vorbise, în acelaşi an, în
pleteşte cu „realismul deziluziei" (din Haia Sanis, Floare ofilită Prefaţa la Romane şi povestiri istorice, de repetiţia în variante.
e t c ) , într-o altă etapă, evadarea în natură pregăteşte sau facili­ E evident dramul de acid al polemicii care săgetează articolul.
tează meditaţiile filosofice : „Lirismul începuturilor se temperează ; Tudor Vianu a impus cîteva puncte de vedere de o deosebită
reflexiunea îl înlocuieşte". Apare ironia, „subliniind aproape în­ pertinenţă estetică, subliniind şi evidenţiind mai ales sensul mo­
tregul comentar al autorului asupra întîmplărilor narate", şi iau dern, „modernismul" creaţiei sadoveniene.
o „largă întrebuinţare" neologismele.
Alături de „vechiul ideal eroic", apare acum „idealul înţelep­
ciunii", din Divanul persian sau Creanga de aur.
Iată numai cîteva din afirmaţiile pe care le făcea Tudor Vianu M. S A D O V E A N U
în 1944, în comunicarea sa de la Academie.
Observaţiile despre „limba şi arta literară" a lui Sadoveanu
(cf. Limba română, nr. 5/1955 sau volumul De la Varlaam la [...] Un critic, d-1 M. Ralea, a distins odată între
Sadoveanu) vin să întărească aserţiunile anterioare. Astfel, Tudor „natura picturală" şi „natura p o e t i c ă " . 1 Cea dintîi este
Vianu demonstrează pe text cum perioadei de receptare a influ­ a scriitorilor însufleţiţi de o rece intenţie decorativă.
enţelor filosofice îi corespunde şi o revoluţie în plan lingvistic : Cea de-a doua, procedînd prin raportarea omului la
apar numeroase neologisme, o „bogată terminologie ornitologică", peisagiu, este aceea a lui Sadoveanu. Ea este şi a lui
iar în locul juxtapunerii şi coordonării îşi fac loc „numeroase Maurice Barres. Comun celor două descrieri citate este,
subordonate", fraza devenind „mai bogată şi mai complexă". pînă la un punct, şi sentimentul care le inspiră, cules
Analiza stilistică evidenţiază detaşarea, adesea ironică : „ceea ce din registrul grav al sufletului. Dar de-aci înainte cîte
vede este spectacol, dramă". deosebiri. In tristeţea care domină peisajul barresian se
Ca şi la Eminescu, apare şi la Sadoveanu motivul antic al ..lu­ amestecă o nelinişte răscolitoare, ucigaşă, un afect de
mii ca teatru". De aceea şi vorbirea personajelor sadoveniene e o intensitate neobişnuită, desprins de pe claviatura
mai bogată, de o „deosebită cultură socială şi morală prin poli­ sufletească a omului baroc, a cărui figură Barres, scri­
teţea, prin rezerva, prin umorul ei discret, prin unda de poezie itorul catolic, evocatorul orizonturilor tragice ale Spa­
care o străbate". Ca exemplu serveşte moş Leonte Zodierul din niei, apologistul lui El Greco 2 , îl reactualizează în lite­
Hanu-Ancuţei. Pe urmele analizei stilistice a lui Tudor Vianu ratura franceză mai nouă.
— stilistică „ştiinţifică", fără răsucirile şi zvîcnirile de arc, „artis­ [...] Cu totul altul este sentimentul peisagiului lui
tice", ale lui Leo Spitzer, fără intuiţionismul şi învăluirile ameţi­ Sadoveanu şi mijloacele redării lui. Tristeţea domină şi
toare ale metodei acestuia, ci mergînd mai degrabă paralel cu descripţia lui Sadoveanu. Ea este acea „mîhnire" care
formula lui Roman Jakobson —, Boris Cazacu şi Ion Coteanu vor denumeşte unul din afectele sadoveniste cele mai ti­
desprinde alte numeroase semnificaţii ale creaţiei sadoveniene. pice. „Cîteodată, prin cununile întunecate de deasupra
Următoarele articole, scrise la aniversarea a 75 şi 80 de ani vine o şoaptă plină de mîhnire de departe, cine ştie de
de la naşterea scriitorului, sau publicate cu alte ocazii, în Gazeta unde, apoi trece înainte, se mistuieşte în noaptea frun-
literară, Scînteia, Tribuna sau Contemporanul, conţin aprecieri şi
afirmaţii generale, de tipul : „Sadoveanu este unul din cei mai 1
M. Sadoveanu, în voi. Atitudini, 1931, p. 115.
mari poeţi ai naturii din cîţi cunoaşte literatura universală" 2
Lui El Greco, Maurice Barres i-a dedicat, în 1912, cartea
(Mihail Sadoveanu, în Gazeta literară, nr. 27/1959) sau referiri Greco sau secretul de Toledo, în care îl situează alături de
Goya şi Velâsquez, cei mai de seamă exponenţi ai artei spa­
biografice : „Liniştea în creaţie a fost una din trăsăturile dis-
niole (n. ed.).

212 213
ca o categorie a vizualităţii. Un mare descriptiv pare
zisurilor". Oriunde am deschide opera lui Sadoveanu,
a fi, pentru sentimentul comun, un mare vizual. Este
expresia „mîhnirii" este prezentă, ca unul din senti­
uimitor, deci, studiindu-1 pe Sadoveanu, să constaţi cît
mentele care l-au urmărit mai statornic pe scriitor.
de reduse sînt elementele vizualităţii în proza lui şi
„Mîhnire", „tristeţe", „întristare" fac parte din voca­
cum puterea lui evocatoare se sprijină, într-o propor­
bularul lui preferat. Dar această mîhnire nu are nici­
ţie covîrşitoare, pe factorii audiţiei. Peisajele văzute de
decum intensitatea barocă a afectului barresian. O sur­
dină nevăzută atenuează vibraţiile sentimentului şi îl Sadoveanu sînt destul de rare şi mijloacele lor, mai
reduce la o măsură umană. Sadoveanu nu va recurge cu seamă în povestirile începutului, nu depăşesc cu
deci la simboluri neobişnuite. In plîngerea buhnei în­ mult pe acele pe care le-am aflat în arta poetică a lui
săşi, el recunoaşte ceva „ca o chemare omenească". Eminescu. Am arătat, în studiul pe care l-am consa­
Toate sunetele firii îi sînt familiare aceluia care, stînd crat Poeziei lui Eminescu (1930), locul pe care îl ocupă,
îndeobşte într-o mare apropiere de natură, ştie să re­ în evocările acestuia, senzaţiile vizuale difuze, strălu­
cunoască ţipătul prepeliţei, cîrîitul cristeiului, ţîrîitul cirea, sclipirile naturii, ale soarelui, ale apei. Acest
greierilor, acolo unde scriitorul francez ar fi auzit poate mod al viziunii revine acum şi sub pana marelui po­
voci izbucnind dintr-un mormînt sau coborînd din cîn- vestitor, fie că ne vrăjeşte : „vîrtejuri luminoase de
tarea unui geniu celest. Sentimentul peisagiului din Bar- c o l b " (Şoimii, Opere, I, p. 11), fie că ne arată în mîinile
res este redat prin mijlocirea unor simboluri ale cul­ vitejilor săi „paloşele şi săneţele fcarel scînteiau la
turii. Sentimentul peisajului lui Sadoveanu este între­ soare" (ibid., p. 12). Altă dată ni se înfăţişează „calea
git din date senzoriale directe. Tabloul nu este însă [care! coti pe o costişă, printr-un făgiţel tînăr, în care
limitat. Depărtarea în timp şi în spaţiu, alte două ca­ razele se cufundau mai pline de strălucire şi de taină"
tegorii statornice ale viziunii lui Sadoveanu, îngînarea (p. 13) sau „soarele pătrundea pieziş, aurea frunzişul,
greierilor izvorînd parcă „din negura veacurilor" şi păta iarba şi presura flori de lumină pe horă" (p. 73).
şoaptele care „ v i n de departe" deschid perspectivele Rareori sînt evocate forme, de cele mai multe ori efecte
infinite ale descrierii. întreaga bucată este acordată de lumină, ca în pînza unui impresionist. Vrăjirea as­
muzical, nu numai prin cadenţa frazării, dar şi prin pectelor diafane şi fantomatice, cu aceeaşi întrebuin­
modalitatea compoziţiei ei. Cînd motivul iniţial al ţare a vînătului şi argintiului, întîlnită şi în icoanele
„şoaptelor pline de mîhnire" încetează să mai răsune, povestirilor lui Eminescu, ne întîmpină din nou : „ S o a ­
în liniştea care îi ia locul se aud glasurile familiare rele se stingea în pîclele vinete ale munţilor depărtaţi".
ale naturii, pînă cînd motivul şoaptelor pline de mîh­ (Şoimii, p. 1 6 ) ; „Pescăruşii vineţi se învîrteau ţipînd"
nire reapare : „Şi iar vine o şoaptă plină de mîhnire, (ibid., p. 3 1 ) ; „ P e coasta dealului, în fund, plutea fum
de departe, pe cununile frunzişurilor, şi bătrînul codru vînăt" (ibid., p. 34) ; „Vacile mugesc, cîinii zăpăiesc şi
oftează". Pătrunzătorul sentiment al acestei descrieri nu fumul vînăt se ridică de pe curte şi de pe sat" (ibid.,
ne este arătat însă trecînd mai întîi prin inima omului, p. 50) ; „Peste dumbravă se întindea o uşoară pîclă
pentru a fi atribuit apoi naturii. Şoaptele pline de mîh­ viorie, abia văzută" (ibid., p. 52) ; „Soarele scobora lu­
nire par a fi cu adevărat ale codrului. Ceea ce au iz­ minos spre munţii vineţi (ibid., p. 7 3 ) ; „Ploaia de
butit foarte rar scriitorii apuseni, evocarea naturii so­ toamnă ţîrîia subţire şi vînătă" (Un ţipet, Opere, I, p.
litare, îi reuşeşte pe deplin lui Sadoveanu. El nu va 3 8 5 ) ; „Privi un timp spre ceaţa viorie a depărtărilor"
avea, deci, nevoie să opună omul peisagiului, înviind (Bordeienii, Opere, II, p. 575). Culorile acestei palete se
pe cel din urmă prin sensibilitatea celui dintîi, pentru regăsesc pînă tîrziu, în operele maturităţii, unde ni se
că, de fapt, în arta lui Sadoveanu omul şi peisagiul se vorbeşte despre „munţii-talazuri de cremene subt pîcle
întrepătrund. albastre" (Hanu-Ancuţei, p. 11) sau despre „albul v i o ­
Sadoveanu trece, cu drept cuvînt, ca cel mai de riu al omătului" (Ochi de urs, p. 9). Argintul, argintiul
seamă poet descriptiv al literaturii noastre. Cine vor­
beşte însă de descriere şi-o reprezintă mai cu seamă
215
214
apar şi ele, ca în descrierea : „în depărtare, printre şi înfiorător, aşa cum, într-o dramă muzicală, armoniile
muchi de dealuri, scînteia Moldova ca argintul-viu, orchestrei tălmăcesc psihologia eroilor şi desfăşurarea
printre prunduri, printre pete de verdeaţă şi printre destinului lor. Mai întîi, răsună uvertura grea de pre­
zăvoaie" (I, p. 42). sentimente, în care senzaţiile auditive sînt notate cu
Dar dacă natura văzută i se prezintă lui Sado- aceeaşi putere de diferenţiere, semnalată mai sus : „Stă­
veanu aproape numai în aspecte de lumină difuză, în team la fereastră, pe gînduri, în odaia întunecoasă şi
culori fantomatice, în arătări de pîcle şi neguri, cuvinte rece. Noaptea cucerise deplin grămada de case. Pîcle
foarte des întrebuinţate şi acestea, în schimb universul grele îmi apăsau şi mie sufletul. Sumedenie de gînduri
lui sonor prezintă o mare diferenţiere a senzaţiilor. veneau din necunoscut. Cîteodată începeam să număr
Poate nici aici registrele nu sînt prea variate, dar cîtă
bătăile de ciocane : număram pe cele înăbuşite, pe cele
minuţie a notaţiei în interiorul lor. Murmurul, freamă­
care păleau în plin, număram pe cele răsunătoare ; nu­
tul, susurarea, gîlgîitul apei, ciuruirile îndepărtate de
măram oftările grele ale foilor. Şi, în răstimpurile de
unde, foşnetul zăvoiului, ecourile prelungite, vuietul slab
linişte, ascultam picuşurile streşinii în bălţile de apă,
al unei vijelii îndepărtate, apoi fierberea ei sînt tot atî-
regulate şi dulci : parcă picau în pahare de cristal."
tea notaţii pentru care exemplele s-ar putea aduna cu
Atenţia povestitorului este atrasă de interiorul atelie­
sutele. Mai cu seamă glasurile vîntului sînt notate cu
rului fantastic, în care fierarul uriaş şi ajutorul lui pitic
o mare putere de a discrimina nuanţele lor cele mai
bat fiare înroşite pe nicovală. Povestitorul deschide
delicate şi senzaţiile care li se asociază în sinestezii
fereastra printr-un gest menit să-1 aducă mai aproape
pătrunzătoare. Uneori vîntul este „uşor şi umed", alte­
ori este „arzător, amar, scurt, cald". Uneori ni se vor­ de lucrurile năzărite ochiului său. Dar încercarea de
beşte despre „vîntul răsunător de toamnă", alteori des­ a-şi apropia realitatea se rezolvă pentru el în sonorităţi
pre „jalea sfîşietoare a vîntului". S-ar putea spune că mai vii : „ A m deschis fereastra. Bătăile de ciocane au
vîntul este un adevărat personaj viu al povestirilor lui izbucnit cu putere ; roatele de neguri umede m-au în­
Sadoveanu, din care nu lipseşte niciodată. In Bordeie- văluit. Auzeam lămurit ţîrîitul ploii şi murmurul crista­
nii, el este geniul care intervine la un moment dat pen­ lin al picuşurilor, în bălţile de apă. Noaptea era jilavă
tru a precipita catastrofa. Pretutindeni, el apare cînd şi rece ; în jilăveala aceasta, tîrgul părea amorţit; nici
oamenii încetează să vorbească, interpretînd neliniştile o umbră nu trecea prin uliţa pustie. Cununa de fîn din
şi dorurile lor, aducînd zvonuri şi măsurînd depărtă­ capătul prăjinii se legăna încet, nu departe de mine.
rile. El este agentul vieţii, al mişcării în toate descrie­ Vuietul fierăriei sfîşia amorţeala tîrgului. Cînd tăceau
rile povestitorului. ciocanele, liniştea tristă se potrivea mai bine cu pus­
tiul caselor negre, cu ţîrîitul ploii, cu apăsarea de
Pentru a măsura chipul în care se dozează viziunea
moarte a negurii. Atunci cei doi salcîmi din coasta de
şi audiţia în arta poetică a lui Sadoveanu, poate nu
miazănoapte a hanului prindeau să foşnească jalnic, în­
este exemplu mai sugestiv decît schiţa Un ţipet (Opere,
cet, aşa cum foşnesc sara copacii de pe morminte."
I, p. 385 urm.), una din cele mai de seamă în epoca
Notaţiile întregesc ceea ce se numeşte o „atmosferă",
din jurul anului 1904 : de la fereastra unui han, poves­
în adîncirea căreia paginile următoare aduc contribu­
titorul ia parte la drama care se desfăşoară între „ba-
ţia lor. Deodată, un personaj nou apare în scenă. Este
ratca" unui fierar şi locuinţa lui, unde femeia necredin­
cioasă este surprinsă, urmărită şi ucisă. întreaga întîm- un om bărbos şi zdrenţuit, care-i încredinţează fieraru­
plare este construită din puţine date vizuale, cîteva lui o ştire neaşteptată şi de necrezut. Vîntul aduce zvo­
scene discontinue, la care privitorul ia parte întîmplă- nul puţinelor cuvinte pe care ei le schimbă. Dar hotă-
tor, apoi din cîteva replici pe care vîntul i le aduce la rîrea fierarului s-a închegat şi, înarmîndu-se cu cioca­
ureche, dar mai cu seamă din sunetele sugestive ale nul său, meşterul porneşte să pedepsească pe soţia
locului şi ceasului, interpretînd evenimentul nelămurit necredincioasă. Vîntul nu conteneşte să cînte în acom-

216 B I B L I O TEC \ P U P I L A

„G. M. Z ^ ' ^ S I I " .


paniament şi melodia lui este notată cu mijloacele unor
dibace aliteraţii : „Vîntul venea cu vîrtejuri de ploaie Un element al peisagiului prin proiecţie simpatetică.
şi vîjîa prin salcîmi". Ce se petrece acum în casă nu Din aceeaşi categorie face parte notaţia : „Pădurea vi­
putem ghici decît din luminiţa uneia din ferestre, zbă- bra ca o orgă a marei întristări" (Măria-sa Puiul Pă­
tîndu-se şi alergînd prin dreptul tuturor celorlalte gea­ durii, p. 174). Alteori impresii directe, concrete, găsesc
muri ale casei, îndată ce fierarul pătrunde în ea, ca pentru a se exprima tot substantivul abstract, ca în
un simbol al urmăririi cu gînduri de moarte care se această mai lungă descriere : „Asta-i vremea înfricoşată
desfăşoară în taina locuinţei. Cînd, în sfîrşit, lumina se a muntenilor ; în vremea iernii cresc singurătăţile pînă
stinge şi noi înţelegem că drama cumplită s-a consu­ în cer şi pîn' la capătul lumii. Căzute pentru totdeauna
mat, sunetele naturii se fac din nou auzite : „Casa tot par amintirile soarelui. Un zeu duşman a mînat cu ha­
în întuneric rămase, sub ploaia rece şi mocnită de rapnic de furtună turmele de veacuri în prăpastia sfîrşi-
toamnă ; salcîmii fîşîiau cu jale, cutremuraţi de durere, turilor şi ne ducem şi noi după ele, cei din urmă."
ca într-un cimitir." Scurta schiţă, caracteristică pentru (Ochi de urs, p. 75.) „Singurătăţi, sfîrşituri" sînt, în
tehnica atmosferii, pentru misterul în care povestitorul această descriere, termeni abstracţi cu adînc ecou. Ele
găseşte unele din primele lui mijloace literare, este în contribuie să constituie impresia de infinit, de haos, de
acelaşi timp un document al chipului special în care gol, care pe Sadoveanu îl urmăreşte întocmai ca şi pe
el stabileşte contactul cu lumea, al marelui său dar Eminescu. Bogată întrebuinţare dă substantivului ab­
auditiv. stract povestirea Bordeienii, din epoca mijlocie a scri­
itorului, şi nu numai ca un element în pictura peisagiu­
Tot prin caracterul difluent al imaginaţiei sale, se
lui, dar şi ca un mijloc al caracterizării morale : „ C e - a m
explică întinsa întrebuinţare pe care o dă Sadoveanu
vrut eu să spun ? ne întrebă ciobanul, zîmbind din d e ­
epitetului şi substantivului abstract. [...] O fantazie m u ­
părtare şi singurătate" (Opere, II, p. 535). „ î n colţul
zicală, cum este aceea a lui Sadoveanu, complăcîndu-se
acela de lume, împresurat de toate părţile de tăcerea
în asimilarea lumii ca sonoritate şi stare de suflet, va
depărtărilor şi de un ocean de întuneric, glasurile aces­
găsi tocmai în termenii abstracţi, adică în aceia cari
tea moi aveau ceva blînd şi prietinesc" (ibid., p. 509).
prin lipsa lor de contur precis devin apţi a adăposti
„Glasul iute se stingea, şi liniştea cucerea întinderile"
impresia şi afectul nelămurit, unul din principalele sale
(ibid., p. 519). [...] Pe lîngă substantivul şi epitetul ab­
mijloace literare. Exemplele, în această privinţă, nu
stract, întîlnim uneori şi verbul abstract, prin semnifi­
sînt decît prea numeroase şi ele pot fi spicuite din
caţia lui cu mult mai largă faţă de acţiunea pe care o
opere aparţinînd tuturor epocilor scriitorului. Uneori
denumeşte. Astfel, în Hanu-Ancuţei se notează în le­
atît substantivul, cît şi atributul care îl însoţeşte sînt
gătură cu un personagiu, ale cărui cuvinte sînt repro­
deopotrivă cuvinte abstracte. Alteori numai substanti­
duse : „Fraţii mei ! a început cu mare putere comisul
vul : alteori numai epitetul care i se adaugă. Iată, de
Ioniţă, şi s-a desfăşurat în picioare, cît era de nalt şi
pildă, pe voinicii care călătoresc în Şoimii: „Şi se lă­
de uscat" (p. 41). în loc să ne spună că Ioniţă, c o m i ­
sară la vale, prin tăcerea măreaţă a asfinţitului" (Opere,
sul, s-a ridicat în picioare sau că s-a sculat de jos, p o ­
I, p. 16). Nici „tăcerea", nici „măreaţă" nu denumesc
vestitorul ni-1 arată „desfăşurîndu-se" şi, în felul acesta,
impresii concrete, asimilate prin simţuri. Răsunetul poe­
ne provoacă impresia mai vie a înălţimii personagiu­
tic al acestor cuvinte este însă cert în descripţia lui
lui şi dă, în acelaşi timp, un relief ironic-eroic expre­
Sadoveanu. Epitetele „măreţ, mare, întins" sînt foarte
siei sale. Din categoria aceloraşi verbe mai generale,
iubite de povestitorul nostru : „Cai şi oameni coborau
înlocuind cuvîntul precis cu un conţinut mai limitat,
obosiţi prin întinsa melancolie a acestui peisagiu auriu
este şi verbul „învăluit" în următoarea notaţie, spicuită
de primăvară" (Şoimii, Opere, I, p. 16). Adjectivul „ î n ­
tot în Hanu-Ancuţei: „ D e c i am ascultat pe părintele
tins" nu este atribuit de data aceasta unei impresii ex­
Gherman, care iar s-a învăluit întru întristarea sa şi
terioare, ci unei stări de suflet, „melancoliei", devenită
tace" (p. 43). In sfîrşit, mai rar, epitetul abstract este

218
219
folosit în vederea constituirii unei impresii de umor, este, în Hanu-Ancuţei, evocarea orbului adus să p o ­
ca atunci cînd ni se vorbeşte despre „o bucată nesta­ vestească lungile sale rătăciri în ţările credinţei pra­
tornică de şerbet" (Dumbrava minunată, p. 13). „Şer­ voslavnice : „Femeia venea înainte, omul ceva mai
betul nestatornic" asociind o noţiune materială şi tri­ îndărăt, cu capul puţin înălţat şi părînd a asculta cu
vială cu un epitet întrebuinţat de obicei pentru a de­ mare luare-aminte zvoana şi glasurile de la focul nos­
semna realităţi morale determină contrastul şi tensi­ tru" (p. 181). Rigiditatea atitudinii orbilor este redată
unea pe care o rezolvă rîsul. aici printr-o singură trăsătură de penel. Cînd orbul se
Meşter priceput este Sadoveanu cînd este vorba să găseşte, în sfîrşit, în mijlocul oaspeţilor, povestitorul
învie o figură sau o situaţie printr-o trăsătură unică, nu găseşte necesară decît această sumară notaţie : „El
o imagine sau o comparaţie. Descrieri mai întinse, cu se opri şi lumina îi bătea obrazul neclintit împresurat
acumulare de note văzute, nu lipsesc în opera atît de de barbă albă" (p. 182). „Obrazul neclintit" ne vrăjeşte
întinsă a povestitorului, în care oamenii sînt evocaţi cu putere aparenţa hieratică a orbului. Cînd, în sfîrşit,
uneori în fizionomia sau în portul lor. Totuşi, Sadoveanu orbul, recucerit de amintirile lui, îşi întrerupe pentru
pare a prefera viziunea fulgurantă, luminată în scă­ o clipă povestirea, scriitorul adaugă : „Apoi obrazul i
părarea unei scîntei, a „gestului" rapid şi elocvent. se întoarse iar spre noi şi zîmbi în noaptea-i prelungă''
Iată pe ducele Valentin, gentilom al lumii vechi, vor­ (p. 188). Aceeaşi economie a mijloacelor, cu aceeaşi
bind negustorilor poposiţi pe lîngă carele lor : „ D o m ­ putere sugestivă, ne întîmpină în evocarea aspectelor
nul duce Valentin şi-a plecat spre noi coiful cu pană, de natură. Iată sunetele fără ecou în mijlocul pădurii
mulţumindu-ne" (Măria-sa Puiul Pădurii, p. 24). Vizi­ iernatice : „Zadarnic ar da glas, zadarnic ar detuna cu
unea este construită din perspectiva negustorilor, a că­ carabina. Sunetele cad la o sută de metri, ca nişte
ror naivitate este izbită de podoaba cavalerească a vreascuri" (Ochi de urs, p. 41). Vîntul porneşte : „ U n fior
ducelui, coiful lui cu pană. Altă dată, femeile din Bra- de vînt sosi între noi din valea M o l d o v e i " (Hanu-An­
bant sînt evocate „(bătînd) pavajul de cărămidă cu sa- cuţei, p. 101). Scriitorul nu ne spune nici că fiorul de
boţii lor de lemn şi (rîzînd) din toată fiinţa, ca un vînt „vine", nici că el „ajunge". El ne spune că „so­
lapte care se umflă" (ibid., p. 41). Puţinele însemnări seşte", adică ajunge la o destinaţie pe care şi-ar fi pro­
ale acestei observaţii învie o întreagă lume : pavajul pus-o mai dinainte, a venit purtînd o veste pe care
de cărămidă al îngrijitelor aşezări omeneşti din Bra- trebuie s-o comunice. Impresia singurătăţii unei aşezări
bant, saboţii portului caracteristic al locului, cunoscuta vii altădată, în mijlocul unei naturi care nu împărtă­
jovialitate a poporului care îl locuieşte. Comparaţia fi­ şeşte soarta de vremelnicie a oamenilor, ne este re­
nală : „rîsul ca un lapte care se umflă", este aleasă dată cu măreţie în scurta însemnare : „ A m ajuns, nu
din sfera de îndeletniciri a aceloraşi oameni... O lume
în tîrzie vreme, aicea, la Hanu-Ancuţei celei de-atunci.
întreagă, un întreg decor, în cîteva cuvinte ! în Hanu-
Era închis şi se afla numai cu luna în singurătate."
Ancuţei ia cuvîntul la un moment dat zodierul, tre­
zind din visările sale pe părintele Gherman, pe care în primele sale epoci, scriitorul povesteşte din un­
povestitorul ni-1 aduce viu în faţa ochilor, cu un singur ghiul personagiilor sau le face pe acestea să poves­
cuvînt : „Toţi ne-am întors pe dată către zodier, şi s-a tească. Este o caracteristică a creaţiei sale mai noi,
ridicat şi părintele Gherman din barba sa" (p. 44). Ri- metoda povestirii din propriul unghi de om cult, inter­
dicîndu-se din barbă, ca dintr-un uriaş caier în care pretând cu noţiunile sale oamenii, întîmplările şi locu­
s-ar fi găsit cufundat în întregime, figura părintelui rile, privindu-le dintr-o perspectivă superioară, uneori
Gherman dobîndeşte un deosebit relief. Iată pe oaspe­ cu o superioritate ironică. Odată cu această schim­
ţii Hanului-Ancuţei ciocnind ulcelele cu vin : „Noi am bare a metodei, neologismul se introduce în proza lui
făcut iar mare znoavă, grămădind ulcelele spre barba Sadoveanu dintr-o intenţie deliberată şi cu o frecvenţă
cinstitului negustor" (ibid., p. 176). De o rară putere pe care creaţia anterioară n-o cunoscuse. Semnificativă,

220 221
din acest punct de vedere, este bucata 24 iunie, în
formarea nu priveşte însă numai vocabularul, ci atitu­
volumul Ochi de urs (1938). „ A c u m un an (îşi începe
dinea. Arta sa intră acum într-o etapă de intelectua-
povestirea Sadoveanu), după ce a trecut primăvara,
lizare şi povestitorul se întregeşte cu gînditorul şi cu
mi-am pregătit undiţa de păstrăv şi m-am dus la munte.
criticul. Acestei schimbări a atitudinii i se datoreşte şi
Entuziasmul meu pentru petrecerea ce-mi făgăduiam
locul mai întins pe care Sadoveanu îl rezervă acum c o -
era în raport direct cu explozia de lumină şi căldură
mentarului uşor ironic, întovărăşind povestirea, într-un
a împrejurimilor bucureştene. Ajuns însă sus, dincolo
fel care îl apropie de unii scriitori apuseni, de un Ana-
de o mie de metri altitudine, am fost silit să constat
tole France sau de un Thomas Mann.
din nou că înţelepciunea bătrînilor noştri rămîne vala­
Sadoveanu a notat cu multă precizie limba poporu­
bilă pînă la istovirea timpurilor ; deci mi-am tras din
lui, mai cu seamă pe aceea a moldovenilor săi şi, în
sac cizmele şi hainele groase." Vremea rece îl goneşte
această privinţă, numele lui poate fi alăturat de acel
pe povestitor către bălţile Dunării. Aşezările nomade,
al marelui înaintaş, Ion Creangă. Totuşi, spre deosebire
din partea locului, îi dau impresia stranie a unei con­ de Creangă şi, mai cu seamă, în epoca lui mai nouă,
tinuităţi neîntrerupte din adîncimile vremurilor pre­ ceea ce îl preocupă, din punct de vedere lingvistic, nu
istorice : o impresie pe care scriitorul n-o fixează nu­ este redarea realistică a vorbirii curente, ci stilizarea
mai prin împrejurările povestirii, dar şi prin comentarul ei, înălţarea ei artistică la un nivel care-i dă nu ştiu ce
său. Mai întîi, cîntecele rudarilor, care, cu multele lor timbru grav şi sărbătoresc, deopotrivă cu un text al litur­
expresii crude, păstrau amintirea unor străvechi cul­ ghiilor. Cine străbate seria povestirilor pe care le debi­
turi magice. Scriitorul notează : „Versurile cuprindeau tează diversele personagii din Hanu-Ancuţei înţelege nu-
unele vorbe crude, pe care, în alte împrejurări, le-aş fi maidecît că vorbirea nu este împrumutată mijloacelor lim­
socotit cu totul lipsite de cuviinţă. Copiii aceştia con­ bajului curent, ci unui mod al expresiei elaborat într-o
tinuau, însă, cu nevinovăţie un ritual al generaţiilor." veche cultură, în care formele curteniei şi simţul nu­
Dar chiar în vorbirea lor curentă se amestecă „ v o c a ­ anţelor este atît de dezvoltat, încît împrumutîndu-le
bule dintre cele mai curioase", care pe Gîdea, înto- oamenilor săi scriitorul îi înalţă într-un plan cu mult
vărăşitorul, „îl amuzau e n o r m " şi care contrastau deasupra realităţii. în Creanga de aur, 1933, scriitorul
cu graiul muntenilor, păstrînd „o discreţie remarcabilă ne spune că episcopul Platón, dorind să nu-1 jignească
în raporturile lor verbale". In vorbirea rudarilor, „arta şi să nu-1 întristeze pe fratele Kesarion, „crezu că
se confunda cu ignominia", adaugă povestitorul. Iar foarte potrivit este să-i spui o vorbă înflorită şi dulce"
cînd imprecaţiunile ţigăncii Raruca se revarsă, scri­ (p. 55). Vorba înflorită şi dulce, onctuozitatea savantă,
itorul se opreşte pentru a reintroduce comentarul său, este a multora din personagiile acestei epoce, şi nu
care, în folosirea bine cumpănită a neologismului, află numai a episcopului Platón, dar şi a lui Kesarion, care,
un mijloc al caracterizării ironice : „Sînt nevoit să mă vorbind precum urmează şi amintind, în două rînduri,
opresc, scrie Sadoveanu, căci imprecaţiunea aceasta, de dulceaţa exprimării, ne dă un document caracteristic
după toate formele retorice, curgea repede şi dulce-cîn- pentru stilizările mai noi ale povestirii sadoveniste :
tat, într-o creştere neliniştitoare. Vocabularul rudarilor „Preaînţelepte părinte Platón, zîmbi străinul, această
pe care mă sfiesc să-1 reproduc, însă nu mă sfiam să-1 otravă tare pe care ţi-am înfăţişat-o ştiu că nu pot s-o
ascult, revenea cu amploare şi c-o artă de o sumbră dau unui om de rînd : spiritului domniei-tale însă ştiu
şi antică măreţie. Cînd fiinţa elegantă pe care o c o m ­ că-i prieşte. Putem să vorbim deci cu dulceaţă de ceea
parasem cu Nitacrit ajunse la intimităţile cele mai ce este al nostru, lăsînd pe oamenii neluminaţi să se
ascunse ale rudarului nevăzut, dîndu-le destinaţii ului­ certe pentru vorbe. Eu socot, preaînţelepte şi preaiu­
toare, barca noastră ieşi în lumină." (Op. cit., p. 188.) bite părinte Platón, că nu trebuie să te grăbeşti prea
Niciodată Sadoveanu n-ar fi scris aşa în trecut. Trans- tare cătră Nikeea, unde ţi-a hotărît cale mărita Vasi-
lisă. Ai timp se găseşti adunarea. Fii încredinţat că

222
223
împărăteasa a îndulcit limbile de mai înainte şi se va cel mai bun urzitor : parii bătuţi unul lîngă altul şi le­
face acolo bună lucrare pentru credinţă, pentru că gaţi între dînşii loc de şase palme de la pămînt cu o îm­
rînduiala este temeiul înţelepciunii seminţiilor; în a- pletitură de nuiele. Lîngă gard locul e neted, dincolo gră­
fară de asta stăpînul trebuie să aibă totdeauna drep­ dina cu lemne şi cu flori. Curcubăta se întinde de-a lun­
tate." (p. 56). Exprimări de acelaşi fel, cu forme pre­ gul, se ridică şi pe alocuri se răsuceşte pînă în vîrful
venitoare ale curteniei, cu aluzii subtile, cu maxime parilor, încît firul Sandei se ascunde în verdeaţa frun­
intercalate în vorbire, întîmpinăm peste tot locul în zelor ori scutură albini din florile galbene."
Creanga de aur, sau în Divanul persian şi ele între­ Slavici descrie deci lucruri, o activitate cu obiecte
gesc timbrul special al acestor scrieri. Comparaţia cu închegate, solide. Aspectele au în această descriere o con­
arta umanistă a lui Anatole France se impune şi în sistenţă, o întocmire obiectivă care lipseşte acelora ale
acest punct. Numai că umanismului occidental şi pă- d-lui Sadoveanu, disolubile şi părelnice. Deosebirea dintre
gîn al lui Anatole France, format în şcoala poeţilor un lucru şi o impresie stă în aceea că lucrul este stator­
clasici şi a filozofilor epicurieni şi stoici, i se alătură nic, pe cînd impresia este fugitivă. Cine descrie impresii
aici un umanism oriental şi bizantin, extras şi purificat în loc de lucruri redă în legătură cu cel dintîi numai vi­
din vechile cărţi ale tradiţiei poporane şi din întinsa ziunea lor fragmentară şi instantanee, aşa cum ea irumpe
literatură teologică a ortodoxiei, într-un fel pentru pentru o singură clipă din valul mereu izvorîtor al flui­
care Sadoveanu stabileşte — pare-mi-se — cel dintîi dului mental.
exemplu al literaturii noastre. Sînt nenumărate aceste notaţii impresioniste în proza
d-lui M. Sadoveanu, chiar dacă ne mărginim numai la
[Arta prozatorilor români, II, E.P.L., primele lui povestiri, ca atunci, de pildă, cînd scriitorul
1966, p. 35—62.] ajunge să descrie plecarea cetei războinice a lui Nour în
bucata Răzbunarea lui Nour : „Cîmpiile, dealurile, văile
erau pline de un murmur surd. Pe drumuri depărtate se
vedeau pilcuri de oameni goniţi ; pe străzi de deal tre­
P A T R U DECENII DE LA PUBLICAREA ceau grabnic umbre încovoiate ; izbucneau din cînd în
PRIMEI OPERE A D-LUI M. S A D O V E A N U cînd, fără să se ştie de unde, vuiete înăbuşite." Acuita­
tea senzorială a scriitorului în aceste notaţii este dintre
[...] Arta descriptivă a d-lui Sadoveanu este o artă sim­ cele mai mari. Iată viziunea soarelui luminînd prin ceaţa
patetică, produsul unei operaţii de proiectare a eului toamnei : „Soarele nu se vedea, dar o lumină dulce sta
uman şi a sentimentelor lui în natură. Natura în opera în pîcla nemişcată". Iată detunătura unei puşti : „Puşca
d-lui Sadoveanu este străbătută de adieri jalnice, de mari vuia înăbuşit în negură". Altă dată sînt notate gesturi
melancolii şi mîhniri, de plîngerea sfîşietoare a vîntului caracteristice, capabile să ne evoce printr-o singură tră­
şi furtunii. Mai tîrziu peisajul se luminează şi un zîmbet sătură înfăţişarea întreagă a unui om. Iată cum un ţăran
idilic îl înveseleşte, dar totdeauna ea palpită cu o viaţă priveşte un călăreţ trecînd în goana calului : „Călăreţul
interioară deopotrivă cu a omului. cobora coasta în săltaturile roibului. Poarta ţarinei era
Un al doilea caracter al artei descriptive a d-lui Sa­ deschisă : intră pe ea. Un cîine se năpusti hămăind de
doveanu este impresionismul ei. Autorul nu descrie lu­ lîngă coliba jitarului : în urmă ieşi şi românul, îşi re­
cruri, ci impresiile lui în legătură cu lucrurile. Şi aci o pezi căciula pe ceafă şi cătă lung în urma străinului ;
comparaţie poate să pună mai bine în lumină însuşirile apoi îşi repezi căciula pe ochi şi intră liniştit în colibă."
artei pe care dorim s-o caracterizăm. Iată descrierea chi­ Străinul ajunge la circiumă şi cînd i se oferă paharul cu
pului în care Sanda, din nuvela Scormon de I. Slavici, vin pe care-1 ceruse : „Luă paharul, îl privi în zare,
urzeşte pînza : „Sanda fuge la vîrtelniţă, descurcă firele scuipă într-o parte cu înfăţişare foarte trudită, apoi duse
şi iarăşi părîndă parii. Aşa se urzeşte pînza. Şi gardul e băutura la gură".

224 225
Impresionismul lui Sadoveanu nu lucrează dealtfel
al artei sale, interesant a fi pus în lumină la un autor
numai pentru a da viaţă şi individualitate tablourilor, ci care cultivă cu atîta preferinţă temele tradiţionale.
şi ca un procedeu de organizare a întregii povestiri. Alt­ Se va spune că toate acestea sînt mai degrabă pro­
fel în bucata Un ţipet, din întreaga dramă de gelozie pe­ cedee poetice decît naratoare. Şi, de fapt, rareori roma­
trecută în atelierul unui fierar şi în locuinţa lui, unde nele, nuvelele sau schiţele d-lui Sadoveanu se susţin nu­
soţia necredincioasă este surprinsă şi ucisă, nu ni se dau mai prin interesul povestirii. Deşi materia propriu-zis
decît acele puţine viziuni apărute scriitorului luînd parte epică nu este deloc neînsemnată în opera sa, una din
la întîmplare de la fereastra unui han învecinat. Drama caracteristicile acesteia este de a îmbina naraţiunea cu
nu ne este narată în întreaga înlănţuire a întîmplărilor evocarea şi lirismul.
ce o constituie. Cititorul o ghiceşte mai degrabă, recom- Am relevat cîteva din procedeele descriptive ale d-lui
punînd el singur puţinele fragmente redate impresionis- Sadoveanu. în m o d general se poate spune că pentru
tic, pe care i le oferă scriitorul : viziunea interiorului acest scriitor cuvîntul nu este mai niciodată un simplu
unei fierării, apariţia unui om zdrenţăros care pare a mijloc de a comunica o idee sau o ştire despre un fapt
încredinţa un secret fierarului, plecarea acestuia înar­ particular. Cuvîntul are mai totdeauna aici o intenţie
mat cu un ciocan către locuinţa lui, o lumină care aleargă picturală, astfel că, spre deosebire de mai toţi înaintaşii
în dosul ferestrelor, un ţipăt... săi, care se mulţumesc să cucerească atenţia cititorilor
Tot astfel în bucata Cei trei întâmplarea rămîne oare­ pentru o desfăşurare de împrejurări, ochiul şi urechea
c u m în afară de povestirea propriu-zisă, autorul redîn- sînt făcute să vadă şi să audă. Aceasta este altă trăsătură
du-ne din drama care se termină cu moartea celor doi modernă a operei de care ne ocupăm şi care o aşază în
prieteni îndrăgostiţi de aceeaşi femeie, soţia unuia dintre interiorul marelui curent european al prozei evocatoare,
ei, numai clipele în care îşi confruntă, în muţenie, du­ iniţiat de Chateaubriand.
rerea şi mînia lor. Şi aici, prin urmare, faptele obiective
Poate că d-1 Sadoveanu nu este, în literatura noastră,
sînt înlocuite prin impresii.
primul reprezentant al acestui curent. Alecsandri, Dela-
S-a observat uneori că autorii epici au postura unor vrancea şi Macedonski au scris înaintea sa. Dar pe cînd
martori ubicui şi atotştiutori ai împrejurărilor pe care evocările acestora au mai mult o valoare decorativă, au­
le narează, aşa încît ei pot referi şi despre împrejurări torul Şoimilor animă imaginile sale şi le acordă o indivi­
simultane, şi despre ce se petrece în sufletele tuturor dualitate devenită exemplară pentru toată evoluţia mai
personajelor lor, chiar atunci cînd acestea se găsesc în nouă a prozei româneşti. Alături de acest caracter, proza
situaţii opuse. Pe această ipoteză a artei narative, foarte d-lui Sadoveanu se mai deosebeşte prin lirismul ei, adică
generală în întreaga ei dezvoltare, se întemeiază lipsa prin sublinierea evenimentelor narate de către sentimen­
de perspectivă proprie epicii mai vechi şi mai noi, ceea tul scriitorului faţă de ele. Această însuşire rezultă mai
ce s-a numit obiectivitatea ei. întîi din forma generală de organizare a povestirilor,
Vechea epopee, ca şi romanul mai nou n-au perspec­ care, mai cu seamă în cele dintîi dintre acestea, sînt ra­
tivă proprie, sau, cel puţin, n-au perspectivă laterală, reori altceva decît însemnarea unor mărturisiri, povesti­
pentru că scriitorul priveşte oamenii şi întîmplările de torul fiind el însuşi un personaj al întîmplării sau cel
sus, dintr-un punct din care le poate îmbrăţişa deopo­ puţin martorul ei apropiat şi emoţionat. [...]
trivă.
Altă experienţă de temelie a d-lui Sadoveanu este
Faţă de această procedare oarecum tradiţională, dl. aceea a pămîntului românesc, pe care 1-a străbătut de la
Sadoveanu introduce în povestire perspectiva subiectivă munte la şes, urmînd cursurile apelor lui, vînînd cocoşul
şi momentană a impresiei, ajungînd astfel la o nouă sălbatic în hăţişurile înălţimilor; iepurele, în miriştile
formă literară impresionistă. Este un element modernist cîmpiilor ; lişiţa, la baltă şi în deltă. Cine va stabili odată

226 227
Această nouă atitudine reflexivă se însoţeşte cu unele
itinerarul acestui om în permanentă transhumantă, ur­ consecinţe în ordinea expresiei. Scriitorul a avut, de la
mărind anotimpurile, bucurîndu-se de apariţia lor în pei­ început, un timbru special al limbii lui, făcut din trans­
sajul care le convine mai bine ? Creaţia literară a d-lui crierea vorbirii ţărăneşti, în redare directă sau prin in­
Sadoveanu nu este rodul unei lucrări de cabinet şi a unei termediul stilului indirect, ca şi din folosirea unora din
imaginaţii operînd cu datele unei experienţe reduse. Ca zicerile sau elementele vocabularului arhaic şi cronică-
mai toţi înaintaşii săi realişti şi naturalişti, opera sa resc. Referatul propriu-zis al scriitorului, vorbirea în
lucrează cu date directe, extrase dintr-o experienţă con­ propriul său nume, a evitat însă efectul de manierism
tinuă a naturii şi oamenilor. Prin toată această operă care ar fi consistat din menţinerea continuă a povestirii
circulă aerul unei vieţi libere şi mobile. la modul rural sau arhaic. Însăşi larga întrebuinţare pe
De la un timp cercetătorul care va trebui să stabi­ care a dat-o autorul cuvîntului în funcţiunea evocativă
lească etapele creaţiei sadoveniene va observa desigur imaginilor însoţind la tot pasul povestirea fac ca limba
intervenţia unui tip nou de influenţe pe care le-aş numi ţărănească sau cronicărească să alterneze cu exprimările
filozofice. Atitudinea scriitorului în faţa evenimentelor se artistului modern, preocupat să noteze o impresie. [...]
schimbă. Lirismul începuturilor se temperează ; reflec- Mai tîrziu în partea mai nouă a operei sale, odată cu
ţiunea îl înlocuieşte. Impresiile nu mai sînt notate în progresul atitudinilor reflexive, limba lui Sadoveanu a
singurele lor înfăţişări instantanee şi fugitive, ci sînt suferit o schimbare evidentă, constînd dintr-o mai largă
legate de idei, adîncite în semnificaţia lor generală, ca întrebuinţare a neologismelor, aşa cum s-a putut vedea
în acest pasagiu (împrumutat bucăţii 24 iunie) în care şi din textul împrumutat mai sus povestirii 24 iunie.
autorul, plecat să pescuiască la baltă, înţelege din fecun­ Altă consecinţă a reflexivităţii în progres în toată această
ditatea locului, din enorma forfotă a faunei, dar şi din fază mai nouă a creaţiei sadoveniste este apariţia iro­
deprinderile şi vorbirea oamenilor, ţigani rudari, neo­ niei subliniind aproape întregul comentar al autorului
priţi nici de formele cele mai înjosite ale expresiei, că asupra întîmplărilor narate. Iată-1 pe povestitor ajun-
se găseşte într-un loc rămas neschimbat din vremurile gînd la romanul Nopţi de Sînziene, 1934, să amintească
magice ale preistoriei : „Vorbirea lor răsuna, răstit, în ae­ cum d-lui Bernard, un francez venit pentru explorări
rul pur ; auzeam şi cele mai depărtate glasuri. Era o vor­ de păduri în Moldova, îi dispare din imediata apropiere
bire deosebit de colorată, în care la fiecare trei cuvinte brăţara de aur, întîmplare inexplicabilă din şirul unor
se asociau sudălmi stranii şi două ori trei vocabule din­ dificultăţi tot mai dese, provenind de la vechii imigraţi
tre cele mai ruşinoase... Eram atent şi mirat. în Moldova, ai locului, poate oacheşii pecenegi, cu care străinul ne­
în munte, şi în Ardeal, niciodată nu mi-a fost dat să sur­ dumerit renunţă în cele din urmă să lupte : „Cînd intră
prind o elocinţă asemănătoare. Oamenii din locurile înalte în odăiţă, pe uşa deschisă, ca să depuie ceaşca, observă
păstrează o discreţie remarcabilă în raporturile lor ver­ îndată lipsa brăţării. Era un obiect care nu putea luneca,
bale ; fraza lor e înflorită altfel, în armonie cu linia nu se putea rostogoli, nu putea fi urnit de o adiere de
munţilor, cu limpezimea apei şi a cerului. Aici, în bălţi, vînt. Pămîntul bătut şi curăţit cu îngrijire nu prezintă
Dunărea amestecă toate aluviunile ; la ţărmul ei au vier­ nici o gaură de şoarece de cîmp. E o absurditate să-ţi
muit neamurile ; sub soarele ei copleşitor pasiunile au imaginezi că un şoarece mănîncă un ceas de aur ; alta
o violenţă necunoscută aiurea... Filologiceşte, de asemeni, să admiţi că un animal mic s-ar putea înhăma la un
avem dovezi că dumnezeii cu care se apostrofau unii pe obiect relativ mare ; şi, în sfîrşit, alta să presupui că
alţii rudarii erau zeii păgîni şi zeii lari ; dovadă că jar­ printr-o crăpătură sau o gaură inexistentă aproape, aşa
gonul special se păstrase din vremea păgînismului. Gă­ ar trebui să fie de minusculă, ar putea intra şi dispărea
seam la viaţa fierbinte a mocirlelor, cu toate dihăniile complet un ceas-brăţară. Domnul Bernard fu foarte con­
şi gîngăniile lor, o stranie asemănare cu coloratura ver­ trariat întîi că nu putea să puie nimic în locul aparen­
ţelor ; al doilea că era lipsit de un indicator al timpului".
bală a acestui vechi idiom rudăresc".

229
228
In locul mai vechii atitudini lirice se instalează astfel, vestea se termină „ c u m trebuie să se isprăvească întîm-
odată cu reflexiunea, ironia ca o formă a superiorităţii plările adevărate, nu cu sabie, ci cu blîndeţe şi cu pace",
intelectuale faţă de evenimente. Povestirea în ton ironic adică aşa cum cîntă în cele din urmă bătrînul poet Arun-
e un procedeu destul de general în operele mai noi ale el-Azid. Totuşi învăţămîntul lui Sindipa nu reuşeşte
lui Sadoveanu, chiar şi în romanul ciclic Fraţii Jderi, întru totul căci Ferid, zguduit de evenimentele trăite la
1942, o adevărată sinteză a artei de povestitor a scriito­ curte şi în casa părintelui său, îl urmează pe Sindipa în
rului. S-a pronunţat în legătură cu această apariţie a pustietate pentru a trăi el însuşi ca filozof, şi numele
comentariului ironic numele lui Anatole France, care a său lipseşte din lista stăpînitorilor Persiei. O ultimă pildă
putut exercita o anumită influenţă asupra povestitorului îl învaţă pe Ferid că tăria şi sprijinul omului stau numai
român. Influenţa nu este improbabilă, deşi ironia ca în el însuşi „ î n acest stîrv şi în această înţelegere puţină",
procedeu de stil corespunde unei evoluţii organice a în­ aşa cum a încheiat totdeauna înţelepciunea umanistă.
tregii atitudini a maestrului, şi s-a putut ivi ca atare Divanul persian, care este o culegere de povestiri ca
numai cu sprijinul, dar nu din pricina acestei influenţe. O mie şi una de nopţi, şi ca Decameronul, dar şi roma­
Remarcabil în totul este apoi cum alături de vechiul nul unei formaţii personale ca Wilhelm Meister de
ideal eroic apare acum idealul înţelepciunii în opere ca Goethe, este o mare podoabă a limbii noastre prin sim­
Divanul persian, 1940, care, reluînd motivele vechii cărţi plitatea nobilă, luminată de zîmbet şi de înţelesuri grave,
poporane a Sindipei, reprezintă în acelaşi timp poziţiile a întregului ei debit. Considerată în structura ei artistică,
spirituale mai noi ale artistului în faţa vieţii, făcute din este remarcabil faptul că, avînd să trateze un subiect
înţelegere, blîndeţe şi toleranţă. oriental, povestirea găseşte tonul potrivit întregii arte a
Lucrarea scrisă în stilul curteniei şi umanismului Orientului, făcută din simboluri atît de bogate încît as­
oriental folosit şi în alte cîteva din cărţile mai noi ale pectele sensibile ale naturii nu le mai pot cuprinde. Pa­
d-lui Sadoveanu, ca, de pildă, în romanul de inspiraţie leta artistului se simplifică, natura nu mai vuieşte cu
bizantină al Crengii de aur, este povestea lui Ferid, fiul atîta vehemenţă în jurul oamenilor, ca în trecut. Darul
împăratului Kira. încredinţat înţeleptului egiptean Sin- lui evocator se mulţumeşte acum cu notaţii plastice pu­
dipa pentru învăţătură înaltă, el se înapoiază la sorocul ţine, simplu şi graţios desenate, ca în vechile stampe ale
fixat cu străşnicie, dar rămîne mut în faţa adunării îm­ Răsăritului. Omul pare a se fi desprins acum din natură,
păratului şi a filozofilor. Consemnul dat de învăţătorul şi, pentru întîia oară puternic prin mintea lui, cugetă la
său îl împiedica să vorbească timp de şapte zile. Găsin- destinul său pe acest pămînt şi la mijloacele de a-1 îm­
du-se în primejdie de moarte, prin intriga frumoasei Şa- bunătăţi şi a-1 înălţa. [...]
tun, povestea lui Ferid se întregeşte din istorisirile şi
pildele cu care filozofii încearcă să amîne moartea nevi­
[Revista Fundaţiilor regale, An. X I ,
novatului, dar şi din acelea cu care Şatun doreşte s-o
decembrie, nr. 12, 1945,; reprodus
grăbească. împăratul într-o zi îl iartă şi într-alta îl con­
în Tudor Vianu, Opere 3, Ed. „ M i -
damnă. Dar peste oscilaţiile puterii lumeşti, netrăind din
nerva", B u c , 1973.]
luminile ei proprii, se afirmă în cele din urmă linia drep­
tăţii şi a toleranţei, impusă împrejurărilor de Sindipa.
Ferid, ba poate şi Şatun sînt salvaţi. înţeleptul învăţase
pe ucenicul său împărătesc că „nici sabia, nici mărirea
nu preţuiesc cît dreptatea" şi că atunci „ c î n d la putere se
adaugă înţelepciunea, atunci a fost scris muritorului în
zodia sa cunună de lumină". Dorise oare Sindipa, prin
toată întîmplarea pe care o provocase, să adauge încă o
învăţătură utilă conducătorului de oameni ? Desigur, po-

230
Bun cunoscător al literaturii engleze, traducător el însuşi al
FOin
a n e l o r lui W. Scott, Petru Comarnescu, cu simţul său estetic
atît de fin şi în afara oricărei prejudecăţi, a intuit profunda deo­
sebire dintre romanul istoric al scriitorului englez şi cel al lui
Sadoveanu, neta superioritate artistică a autorului Fraţilor Jderi.
Simpatizant frenetic, partizan şi popularizator în aria româ­
nească al artei moderne, Petru Comarnescu nu se sfieşte însă
PETRU C O M A R N E S C U să se apropie de romanul „tradiţional" al lui Sadoveanu cu sen­
timentul descoperirii unei capodopere a artei universale. El n-are
(1905—1970)
reticenţe în a compara trilogia sadoveniană cu tablourile lui
Leonardo da Vinci, în a apropia geniul sadovenian de cel brân-
cuşian sau enescian, din însufleţirea cărora se configurează
Despre Petru Comarnescu, criticul şi istoricul literar Valeriu geniul artistic românesc.
Râpeanu scria : „Timp de aproape patru decenii, prezenţa sa Eseul de mai jos este un model de analiză comparativistă.
dinamică, multilaterală, revărsată către toate domeniile interpre­
tării frumosului şi către toate formele cunoaşterii artistice s-a
materializat în zeci de volume, în mii de articole, în conferinţe
al căror număr cred că nici nu se mai poate estima, în inau­ STILUL EPOPEIC AL D-LUI M. S A D O V E A N U
gurări de expoziţii, în intervenţii la dezbateri publice. Contri­
faţă de romanul istoric al lui Walter Scott
buţiile sale sînt deopotrivă revendicate de arta reportajului, a
traducerii, a memoriilor, a criticii şi istoriei de artă plastică,
literară, teatrală şi muzicală, a publicisticii curente, a eseului
filozofic şi, aş adăuga, a artei oratorice. Urmărind diagrama ne­
Ne-am întrebat şi noi, citind şi apoi recitind pagi­
întreruptă a scrisului său, ai impresia că lui Petru Comarnescu nile „romanului istoric" al d-lui Mihail Sadoveanu,
foaia albă de hîrtie nu-i stîrneşte temeri sau reticenţe, ci îl Fraţii Jderi, căror însuşiri li se datoresc impresia ini­
transpune instantaneu într-o stare de efervescenţă intelectuală." ţială şi apoi însăşi judecata critică sau convingerea că
„Pentru el, cultura nu este un obiect de studiu, ci o pasiune, ne aflăm în faţa celei mai însemnate şi mai tipice crea­
căreia i se dedică cu frenezie." (Petru Comarnescu, Virtuţile ţii epice româneşti de pînă acum.
entuziasmului, în voi. Interferenţe spirituale, Ed. „Eminescu", [...] Socotim că una din însuşirile sau caracteristi­
1970.) Este aceasta o lapidară caracterizare a activităţii lui Petru cile conducînd la concluziile de mai sus este stilul
Comarnescu, poate cea mai lapidară care i se poate face celui ce epopeic al povestirii şi, dacă mergem mai adînc, un
a scris trei volume despre „lumea nouă" a Americii, monografii stil epopeic tipic sensibilităţii estetice româneşti. Su­
şi studii despre Brâncuşi, Luchian, Ţuculescu, Grigorescu, Tonitza, flu de epopee are povestirea Fraţii Jderi nu numai pen­
Rembrandt, Anghel, Şirato, Băncilă, despre Voroneţ, apoi studiile tru că epicul se îmbină aici cu liricul, dar mai ales
despre Gauguin, Daumier, Picasso, Delacroix (cf. Confluenţe ale pentru că totul este închegat pe un plan de măreţie
artei universale, Ed. „Meridiane", 1972), tratate de etică şi estetică fantastică. Întâmplările, cînd calme, cînd vijelioase,
(cf. Kalokagathon, traducerea din limba engleză a tezei sale de chiar dacă descrise într-un ritm molcom şi fără grabă ;
doctorat susţinută la Los Angeles), studii şi prefeţe la o serie eroii, atît de distincţi, fără să fie totuşi prea materiali
de scriitori români sau străini (Emil Botta, Ch. Bronte, J. K. Je-
şi cuprinşi de-o psihologie m o d e r n ă ; prezenţa naturii
rome, London, O'Neill), alături de numeroase traduceri din
nu ca fundal, ci ca un element cel puţin egal cu oame­
creaţia lui O'Neill, Defoe, Ilya Ehrenburg, Bernard Shaw, Mark
nii şi acţiunile lor — toate acestea sunt contopite în­
Twain etc, sau cronici estetice şi filozofice în revistele in­
tr-o atmosferă ademenitoare, fermecătoare, suficientă
terbelice (Revista Fundaţiilor regale, de pildă).
sieşi, care ne duce cu gîndul la Homer, prin suflu-i mă-

232 233
reţ şi luminos, prin ritmul calm şi totuşi plin de va­ ales Baia, Neamţul, Vasluiul şi laşul, pentru cel de
riaţii, prin alternanţa de expresie umană şi surpriza din al doilea. Amîndoi, inspiraţi de folclor şi de c r o n i c i ;
partea destinului. Ne-am gîndit şi la celelalte epopei amîndoi dornici mereu să povestească şi cu excepţio­
mai stufoase, mai întunecate, mai iraţionale, dar în loc de nală putere de creaţie, Walter Scott publicînd 29 de
asemuire am constatat mai cu seamă contraste, cum este romane. Amîndoi apropiaţi de ţărănime, ca şi Burns,
contrastul dintre vînătoarea de la Izvorul Alb şi epi­ poetul-ţăran.
sodul uciderii balaurului de către Siegfried din Nibe- Totuşi, socotim că Walter Scott, în ciuda acestor
hingii. Ne v o m opri la timp asupra acestor contraste, însuşiri şi a acelora ce le v o m pomeni mai departe,
ce precizează modalităţile tipice d-lui Mihail Sadovea- e mai aproape de romanul istoric decît Sadoveanu, care
nu. Ne-am gîndit şi la unele balade străine şi româ­ transfigurează istoria în epopee sau legendă. La Scott,
neşti, tot pentru a tălmăci caracterul unic al povestirii conştiinţa documentului istoric este aproape totdeauna
sadoveniene. prezentă — conştiinţa întreprinderii lui de arheolog şi
Deşi intitulată „roman istoric", lucrarea Fraţii Jderi anticar.
proiectează totul pe un plan de legendă, ceea ce în­ [...] Cît de departe suntem de figura lui Ştefan cel
seamnă mult mai mult decît istorie propriu-zisă. Ima­ Mare din Fraţii Jderi, asupra căruia unii critici au fă­
ginaţia scriitorului conferă lui Ştefan cel Mare, boie­ cut justa observaţie că este mereu prezent în roman,
rilor şi răzeşilor săi, o viaţă mult mai măreaţă decît fără ca totuşi să apară decît rareori în acţiunea lui, Ştefan
o pot face documentele, cronicile şi ştiinţa. dominînd acţiunea şi faptele eroilor, mai mult ca o
Desigur, romanul istoric este mai mult decît istorie, realitate imaterială ! [...]
fiind o speţă literară şi nu ştiinţifică, dar chiar şi aşa [...] Compton Rickett ne citează pasiunea cu care
termenul de roman — mai ales în sens modern — încă imaginaţia lui Scott asocia frumuseţea naturii de zvo­
nu cuprinde cadrele de transfigurare ce le au epopeea nul istoriei : „Arătaţi-mi, spunea Scott, un castel vechi
antică, povestea orientală sau povestirea european-ră- şi un c î m p de luptă şi mă aflu deodată la mine acasă".
săriteană. Scott, ca şi Sadoveanu, conferă viaţă trecutului,
Pentru lămurirea noastră, am recitit pe unul din cre­ proiectîndu-1 în prezent, dîndu-i coloare şi miş­
atorii romanului istoric, pe Walter Scott, şi ne-am care (noi susţinem, mai ales, mişcare, căci nici unul,
oprit mai ales la Ivanhoe, pe care, comparîndu-1 ou nici celălalt nu sunt mari colorişti, Sadoveanu fiind mai
Fraţii Jderi, nu o dată am ajuns la observaţii reve­ curînd luminos decît colorat, dacă ne gîndim la c o l o ­
lante. Se ştie că Walter Scott (1771—1832) a fost atras ritul adevărat puternic al unui Mateiu Caragiale în
în tinereţe de literatura romantică germană, că a tradus Craii de Curtea-Veche). Uneori, după cum s-a obser­
balade germane şi a scris şi poeme de mare suflu, vat, uităm la Scott aspectul documentar-istoric, din
renunţînd însă la poezie, cînd şi-a dat seama de su­ pricina instinctului său pentru ceea ce e pitoresc şi
perioritatea lui Byron. Poetul însă nu a murit în po­ dramatic, dar alteori, precum am arătat din propria
vestitorul Scott, aşa cum este mereu prezent şi în po­ noastră experienţă şi aşa cum se vede m a i ales în
vestitorul Sadoveanu. Quentin Durward — romanul certei dintre Ludovic al
O altă asemănare între scriitorul scoţian şi cel mol­ XI-lea şi Carol Temerarul, ducele Burgundiei, şi unde
dovean este aceea că amîndoi au fost fermecaţi de garda scoţiană a regelui francez este mai intim confi­
mediul copilăriei lor, de peisajul şi zvonul istoriei, pe gurată —, istoricul dăunează poetului. Citatul din Ivan­
care le-au exprimat legendar, conferindu-le o splen­ hoe, care poate fi multiplicat şi variat, este concludent.
doare şi o măreţie unică. Ceea ce a fost Edinburghul De asemenea, conştiinţa că trecutul s-ar prelungi în
pentru Scott, au fost Iaşii şi Suceava pentru Sado­ prezent, că ar fi un curs continuu, este adesea între­
veanu ; ceea ce este peisajul nordic al Scoţiei pentru ruptă — contrar celor susţinute de unii critici şi isto­
primul, au fost ţinuturile din nordul Moldovei, mai rici literari englezi — tocmai de grija pentru d o c u -

234 235
mentare a scriitorului, care intervine şi rupe magia p o ­ conştiinţa farmecului, ce le are povestitorul faţă de
vestirii pentru a ne spune că atunci era aşa spre lumea lui.
deosebire de cum este în zilele Iui. Am şi arătat că, asemeni filozofiei idealiste, lumea
[...] Imaginaţia-i este destul de bogată, dar ea nu apolinică, plină de vitejie, virtuţi, înţelepciune, bună­
procedează atît de nestingherită. Deşi idealizează totul, tate, dreptate din Fraţii Jderi este ideea sau imaginea
Scott se îndrumă, din pricina referinţelor istorice şi a scriitorului, care selectează şi idealizează anumite
grijii de documentare, spre un început de realism, pe aspecte din istorie, atribuindu-le puritatea şi omenia
cînd Mihail Sadoveanu idealizează şi purifică totul, sufletului său, trăind prin analogie cu inima lui viaţa
spre a ajunge la legenda luminoasă şi grăitoare, proiec- lumii, transpunînd epopeic ceea ce el crede că este
vrednic de neştirbită amintire. Dacă îl credem, este
tînd o lume vitează, firească, măreaţă, din care nu lip­
pentru că viziunea aceasta, mai mult proiecţie interi­
sesc nici humorul sfătos, nici o adîncă înţelepciune
oară decît realism istoric, [...] este atît de vie şi arti­
provenită nu atît din intuiţii psihologice, aşa cum le
culată, de către un mare suflet şi de către o mare con­
găsim la romancierii moderni, cît din instinctul de a
ştiinţă artistică. Ororile, chinurile, bestialităţile, răutatea
înţelege totul prin natură, prin viaţă, prin adevărurile
omenească aproape că nu se ivesc la Mihail Sadoveanu,
elementare. totul fiind apolinic, sau măcar natural, urmărind desfă­
[...] Ceea ce diferenţiază substanţial romanul isto­ şurarea binelui vitejesc şi omenos pe pămînt. Singurele
ric al lui Walter Scott şi al urmaşilor lui : James, Ains- părţi relativ tehnice ar fi poate descrierea ospeţelor şi
worth, Lytton, Kingsley, Hugo, Dumas, Flaubert de cicălirea muierească, dar şi acestea apar atît de natu­
opera capitală a d-lui Mihail Sadoveanu este tocmai rale şi sănătoase încît implică cel mult reacţii de admi­
acest egal şi continuu plan de legendă, care este şi raţie sau de rîs uşor. Lumea din Fraţii Jderi e dreaptă,
trecut şi prezent, mai precis este prezent istoric, fără se­ pilduitoare. între povestitor şi lumea lui este o desă-
paraţii, fără referinţe documentare, fără schimbări de to­ vîrşită contopire asigurînd verosimilitudinea ce-1 preo­
nalitate între dialog şi expunere, curgînd mereu ca o p o ­ cupa şi pe Scott, dar la care am arătat că există adesea
veste sau epopee, în care te integrezi total, uitînd, ca şi o discrepanţă între povestitor şi lumea evocată. Sado­
în faţa lui Homer, că aparţii altei lumi sau altor vremuri. veanu nu evocă trecutul, ci îl trăieşte, ca şi ţăranul
La Scott şi Hugo, trecutul pare reconstrucţie ; la baladele sau credinţele lui.
Sadoveanu, e construcţie directă, naturală, magică, Viziunea d-lui Mihail Sadoveanu nu este prea colo­
asemeni Iliadei, Odiseii sau basmelor orientale, care rată şi nici prea complexă, deşi pare de-o imensă b o ­
au înrîurit în atît de mare măsură epica europeană. găţie. D-sa nu este pictural în măsura altor povestitori
Dar firescul acesta — şi al viziunii, şi al tonului p o ­ moderni şi, uneori, documentaţia mult căutată a lui Scott
vestirii — este dobîndit prin însuşiri şi procedee c o m ­ are mai multe detalii şi chiar colori. Impresia de b o ­
plexe, ce depăşesc cu mult pe acelea cerute unui autor găţie şi miraculos provine — credem — la Sadoveanu mai
de romane istorice. Mihail Sadoveanu e mult mai mult ales din luminozitatea puternică a imaginaţiei prin care ne
decît un autor de roman istoric, iar Fraţii Jderi trece dezvăluie tainele naturii şi ale oamenilor. E o lumină
mai mult decît orice altă scriere, inspirată de trecutul elementară, nespus de puternică în epica sa, şi mai pu­
nostru istoric, pe planul legendar. ţin imagini colorate variat şi dens. Epica d-lui Sado­
veanu nu este picturală, dar nici pitorească. Scott e
Cum se desăvîrşeşte această trecere spre legendar ? mai curînd pitoresc, pentru că îşi vede mai exterior lu­
Mai întîi, prin unitatea interioară a povestirii, prin mea. Dl. Perpessicius — care în trei substanţiale foile­
viziunea unitară, selecţionată şi purificată a povestirii. toane (Acţiunea, cu datele de 20 şi 27 martie şi 3 apri­
Apoi, prin potenţarea acestei viziuni către fantastic şi lie 1943) a făcut o seamă de consideraţii cu care suntem
monumental. In fine, prin tonalitatea de destăinuire şi în totul de acord, cum suntem şi cu unele din temei-

236 237
nicele observaţii ale d-lui Octav Şuluţiu, publicate î n vînătoarea domnească de la Izvorul Alb (Capitolul I X ,
n-rele din martie şi aprilie 1944 ale acestei reviste —- volumul II).
susţine că, pentru fiecare din personajele sale, scriitorul Ştefan cel Mare porneşte la vînătoare în ţinutul Bis­
„întrebuinţează toate colorile şi toate nuanţele bogatei triţei şi al Ceahlăului, căutînd bourul alb, despre care
sale palete". Operă de imaginaţie — şi nu atîta de des­ îi povesteşte starostele Căliman. Bourul acesta e năz­
criere picturală, şi mai puţin încă pitorească — Fraţii drăvan şi miraculos, apărînd deasupra prăpăstiilor, în
Jderi pare colorată din pricina imaginaţiei unitare, locuri necunoscute nici vînătorilor încercaţi. Unii îl
curgătoare, vii, dar dacă în orice personaj izbucnesc fel cred sluga demonului, dar curînd v o m afla că, departe
de fel de gînduri şi acţiuni, iar în peisaj păsări şi ani­ de a fi un animal demonic, el este îmblînzit, luînd de
male aduc mereu viaţă şi duh, să nu uităm că vibraţia la oameni daruri pentru a le duce unui pustnic retras,
peisajului sadovenist se datoreşte tocmai acestui suflu într-o peşteră. „Nevoia sufletului Măriei-sale de a des­
de viaţă sau spiritualităţii lui — faptului că omul este face o taină, de care era legat trecutul părinţilor săi,
ridicat pînă la puterea naturii. [...] E o viziune primitivă, stărui şi-n somn." In timpul nopţii, glasul bourului alb
elementară, magică, asemeni epopeii antice şi folclorului strică liniştea vînătorilor domneşti. Ionuţ Jder porneşte
nostru, în care toate lucrurile sunt văzute mai vii, mai de cu noapte să caute sălaşul pustnicului şi al bouru­
lui întovărăşit de feciorii lui Căliman, de Gheorghe Tă­
luminoase, mai miraculoase, deschizîndu-şi tainele şi
tarul şi de un căţel iscusit. Căutarea lor e plină de
sensurile.
peripeţii, căci ei ajung la Izvorul Alb, unde sunt „sin­
Eroismul, prin firea şi funcţia lui, este excepţional,
gurătăţi pe care, dintru începutul zidirii, oamenii nu
ridicînd la un moment dat pe om într-o situaţie egală
le călcaseră". Ca şi balaurul din Nibelungii, bourul
cu destinul, în tragedie, sau cu natura, sau cu piedicele se­
duce o existenţă miraculoasă, „sare în desime nestră­
menilor, în epică. Ceea ce dă măreţie tragediei este
bătută şi iese după aceea la poteca din fund". Ionuţ vrea
tocmai ridicarea omului peste condiţia lui obişnuită.
să cutreiere aceleaşi desimi şi prăpăstii pentru a găsi
Ceea ce dă măreţie epopeii, baladei, poveştilor este
peştera tainică. Porunca voievodului este ca bourul să
fantasticul conferit unei existenţe omeneşti. Monu­
fie urmărit, iar nu jertfit, căci Domnul vrea să întîl-
mentalitatea Fraţilor Jderi se datoreşte mai cu seamă nească pe schivnic pentru a-i auzi proorocirile. Ionuţ
fantasticului către care năzuiesc mai ales doi eroi : Jder ajunge la peşteră, „lingă coamele de spumă ale
Ştefan, cu planurile-i de atlet al creştinătăţii, eroul spi­ izvorului", dar o află goală. „Cîndva trăise aici un o m .
ritual al epopeii, şi Jderul cel Mititel, Ionuţ, eroul a- Era ş-un loc de hodină scobit în perete. A c o l o îşi adu­
venturos al epopeii, necunoscînd piedici naturale sau nase veveriţa alune şi jir." Voievodul află d e . la preo­
omeneşti, trăind mai mult în nourii vitejiei şi ai cu­ tul schitului din vecinătate povestea schivnicului, care
rajului neînfricat. [...] a adus de peste munţi bourul. [...] „După ce s-a alinat
De aceea, lui nu-i este dat să fie pînă la urmă un iarna, acu doi ani, de ziua lăsatului de sec, cap de
Achile sau Siegfried, chiar dacă are dintr-înşii, fiind primăvară, s-a întors bourul cel alb cu darurile şi atunci
construit în proporţii mai omeneşti şi mai blînde, ase­ am înţeles că pustnicul a trecut în limanul cel fără
meni bisericilor bizantine şi nu înfruntătoarelor cate­ vifor. Ne-am coborît şi l-am căutat ca să-i aducem
drale gotice. El activează, dar şi ascultă, e avîntat, dar sfinţitul trup aici. Fusese slab, numai ca vedenie. N-am
şi înţelept; e năzdrăvan, dar funciarmente bun, fără a găsit nimic la peşteră. Poate să-1 fi furat puhoiul, cînd
ajunge la nobleţe monumentală. s-a dus să ia apă şi a căzut, ori, poate, să se fi înălţat
cu aburii cînd s-a aplecat după cum îi era rînduit, ca
E armonia naturii ce se exprimă prin el, a naturii
s-asculte glasul din fund... A rămas bourul singur.
graţioase şi binefăcătoare — aşa cum o văd românii.
Uneori, cînd îl supără cîinii ciobanilor, ori vînătorii,
Dealtfel, toate acestea se desprind cu tîlc mai ales
vine la noi la s c h i t ; ' bate cu fruntea în poarta de din
dintr-un episod ce ne este deosebit de drag, anume

238 239
dos, iar noi îi dăm aici sălaş. Cînd se cere, noi îl lăsăm tragedie antică, dar au din plinătatea, înţelepciunea şi
iarăşi slobod... Vodă cugeta cu sprinceana coborîtă pe viaţa naturii, fiind distincţi şi vii ca şi copiii aceleiaşi
luminile ochilor. Avea în sine o şoaptă : Adîncurile familii, familia fiind natura.
s-au mişcat, dar noi n-am fost gata." Legendarul epopeii sadoveniene se mai realizează, de
Episodul acesta mi se pare plin de semnificaţii. Mai asemenea, prin tonalitatea destăinuirii şi prin conştiin­
întîi, caracterul sacru şi miraculos al bourului, care ţa farmecului ce-o are povestitorul faţă de lumea lui.
este şi simbolul ţării lui Ştefan întrupînd natura sfin­ Povestitorul este atît de stăpînit de lumea lui, crede
ţită şi binefăcătoare, iar nu cea de pradă şi răutate. în ea, încît transmite cititorului acest farmec lăuntric,
Apoi, legătura, mai precis comuniunea între om, ani­ fermecîndu-1. Credem că, mai mult decît virtuţi vizuale
mal şi natură, ce reiese din viaţa schivnicului şi din şi picturale, Mihail Sadoveanu are darul de a comu­
modul în care îi dispare trupul, contopindu-se cu coş­ nica prin ritmul larg, sonor, ritual şi prin tonul vorbi­
marul, sau din legătura bourului cu cei de la schit. In rii, -moştenind deci esenţiala însuşire a tradiţiei orale.
fine, glasul pămîntului, pe care-1 asculta tainicul schiv­ Mişcarea personajelor, gesturile lor, acţiunea propriu-
nic şi îl caută voievodul. Fantasticul acestei scene, zisă cresc şi devin relevante, datorită tonului de împăr­
tăşire şi destăinuire ce-1 are evident exprimarea scrisă.
chiar dacă mai puţin dramatic, are o amploare metafi­
Descrierea se face — oricît de interesante - ar fi întâm­
zică, tîlc transcendent, curăţenie omenească, aşa cum
plările şi purtările oamenilor —• cu o coloratură lirică,
în muzică are Simfonia a Hl-a, cu cor, a lui Enescu,
amestec de uimire, farmec şi împărtăşire ceremonială,
în sculptură păsările măiastre ale lui Brâncuşi, în pic­
şi poate aceasta măreşte efectul povestirii, dîndu-i ca­
tură florile triste şi nostalgice ale lui Luchian — pro­
racter legendar. Totul este însufleţit lăuntric, iar nu
ducţiile majore ale artei româneşti care, încă o dată,
construit din afară ; totul decurge viu şi adevărat, pen­
nu a atins stadiul humanist, dar s-a desăvîrşit pe plan
tru care cele spuse sunt realităţi vii şi minunate, pen­
naturist, elementar, primitiv. In literatură, Mihail Sa-
tru care scrisul este încă vorbire, păstrînd din viaţa
doveanu este creatorul care a realizat, mai ales în
glasului ce destăinuie şi împărtăşeşte.
Fraţii Jderi, culmile stadiului naturist al spiritualităţii
noastre. Rickett ne spune despre Scott că nu era fericit pînă
întîlniri între domnitori şi pustnici, domnitori tra­ nu dădea fantaziilor sale romantice o etichetă geogra­
fică, dobîndind astfel un caracter concret pentru acţi­
vestiţi şi călătorind incognito sau nu, se găsesc din plin
unea romanelor sale. Şi la Sadoveanu numele localită­
în epica orientală şi europeană. Chiar în Ivanhoe, re­
ţilor au un răsunet afectiv, dar locurile cele mai fru­
gele se întîlneşte cu Friar Tuck în adăpostul unui pust­
moase sunt atunci umblate pentru prima dată sau, dacă
nic. Harun Al Raşid cutreieră şi el, travestit, străzile
sunt cunoscute, ele capătă un prestigiu magic, o colo­
Bagdadului, iar —• după cum ne arată introducerea la
ratură legendară, dar nu mitică. Mitul e mai departe de
Ivanhoe — în folclorul englez, regele Edward, urmă­
noi decît legenda şi uneori absurd. Eroii săi capătă
rind la o vînătoare o ciută de mărime neobişnuită, se
vestmînt de legendă, fiind vii şi fascinanţi, fără a fi
rătăceşte în pădure singur şi dă de adăpostul unui pust­
concreţi în sens cotidian. Destăinuirea purcede vitali-
nic, care nu-1 primeşte la început, apărînd „legile pădu­
zînd, dar nu concretizînd la Mihail Sadoveanu. E un
rii" şi dobîndind, apoi, o ospitalitate abundentă. Regele suflu viguros, calm, fermecător.
ajunsese la pustnic după ce se rugase Sfîntului Julian
E continuarea modalităţii de expresie a cronicarilor,
să-1 ajute. La Sadoveanu, însă, tîlcul este mult mai pro­
în special Ureche şi Neculce. Nu numai că ethosul este
fund şi acţiunea miraculoasă, cu sensuri fantastice, se
acelaşi la cronicarii moldoveni şi la Mihail Sadoveanu,
rezolvă în stilul luminos şi paşnic, cucernic şi înţelept
dar şi răsunetul stilului oral stăruieşte în proza atît
al vieţii româneşti tipice. [...] Eroii d-lui M. Sadoveanu
de poetică şi de vie, închegînd un stil epopeic. Etic, cu­
nu au în totul monumentalitatea eroilor de epopee sau
tremurul din 1471, este tălmăcit de Ştefan ca semn din

240 241
partea lui Dumnezeu pentru căderea vrăjmaşilor săi cei u are o funcţie defectivă, ca cicatricea de pe tîmpla
n
răi, şi ca vestire pentru cei care trebuie să purceadă omului de încredere al cardinalului Richelieu sau ca
îndată la fapte. „A detunat din fundul pămîntului şi stigmatizarea Miladyei. Părul de jder ţine legătura în­
s-a dat zvon în înălţime, pentru ca să nu mai întîrzie tre creaţiile naturii, conferind familiei Jderilor o parti­
domnii şi împăraţii să nu se mai desfrîneze în lene, cularitate mîndră. Cei cinci fraţi Jderi sunt distincţi prin
ci să purceadă împotriva lui Antehrist război pentru sufletul lor, prin îndeletnicirile şi temperamentul lor, prin
credinţa dreaptă." Iar poporul, prin cei doi feciori de destinul lor, pe cînd dArtagnan, Athos, Portos şi Aramis
la munte şi uriaşi de poveste, fraţii Căliman, tălmăceşte au nevoie de contraste fizice puternice, de biografii şi le­
cutremurul ca opera peştelui cel mare, ce are „ d e la înce­ gături bine delimitate spre a nu fi confundaţi. Desigur, în­
putul zidirii [poruncă] să ţie sub soare pămîntul". Cîteo- tre monahul Nicodim, ajuns la Mănăstirea Neamţului în
dată peştele adoarme, îi intră în nări apă din marea, urma unei dezamăgiri sentimentale, între închisul la
la faţa căreia stă, şi atunci strănută, se deşteaptă şi suflet, melancolicul şi vrednicul Simion, suferind şi el
bate o dată din coadă. Oprindu-ne la expresia lingvis­ din pricina unei dragoste nefericite, între Damian,' ne­
tică, menţionăm că d. Ion Diaconu (Ethnos, Focşani, guţătorul stabilit la Liov, şi fudulul Cristea, soţul Can-
Anul I, Fascicola 2) a arătat că Neculce este marele dachiei, şi Ionuţ, adolescentul plin de frăgezime, avînt
model al expresiei d-lui Sadoveanu şi mai puţin Can- şi gingăşie — cei cinci fraţi Jderi — există destule
temir, deşi — susţinem noi — ca ethos Ureche are deosebiri, dar ele se manifestă mai ales sufleteşte, por­
întîietateaj fiind mai metafizic şi mai cugetător. Virtu­ nind cu toţii din aceeaşi lume, şi trăind în funcţie de
tea plasticizării, de care se vorbeşte, este virtutea ima­ ea. Unitatea inspiraţiei îi înrudeşte pe toţi. însăşi ju-
ginaţiei unitare şi legate de viaţă, a imaginaţiei-glas, pîneasa Ilisafta, cicălitoarea şi drăgăstoasa mamă a
şi nu a unei plastici totuşi concrete sau abundent c o l o ­ patru dintre Jderi şi îndrăgindu-1 mai cu seamă pe al
rate. Concretul cotidian este cu totul absent la Sado­ cincilea, pe Ionuţ, copilul de pripas vorbăreaţă ca na­
veanu. tura lăsată în voia ei şi pe care soţul o echilibrează prin
N-avem decît să comparăm Fraţii Jderi cu Cei trei tăcere sau cu humor realist, de om bătrîn şi încercat,
muşchetari ai lui Al. Dumas, pentru a vedea cum con­ făcîndu-şi datoria şi murind eroic la urmă, ca şi nobi­
cretul cotidian ucide legendarul şi cum îl trage în ro­ lul Simion, prin a cărui tăcere de cavaler vorbeşte Evul
man foileton sau poliţist. Baltagul ar putea fi luat drept Mediu — purcede din aceeaşi imaginaţie vie şi unitară,
un roman detectiv în stil românesc. Căci ce este, în desprinsă din natură, fiind spiritualiceşte mai volumi­
fond, viaţa nevestii lui Nechifor Lipan decît o continuă noasă, ca o apariţie de baroc, lucrată şi în total, şi în
căutare cu procedee ţărăneşti a dovezilor cum a fost detalii, şi constituind una din cele mai tipice fiinţe din
omorît şi de cine a fost omorît soţul ei ? Iată o temă epica noastră. Zecile de personaje care încheagă o de­
obişnuită, ca şi aceea ce frămîntă pe eroina din Nă­ mocratică solidaritate socială de iubire şi devoţiune,
pasta lui Caragiale şi care este tratată cu mijloace cum este între Ştefan şi răzeşii-eroi sau între Ionuţ şi
artistice atît de specifice scriitorului român, în care familia lui, sunt şi ale ţării şi ale Europei contempo­
natura şi peisajul trădează pe oamenii răi şi ajută pe rane. Prin fiul neguţător la Liov chiar vedem încropi­
cei buni cînd vor să facă dreptate. Dimpotrivă, epicul rea burgheziei europene şi drumul ei la noi, în timpul
eroic din Muşchetarii lui Dumas este redus la o acţiune, înfloritoarei domnii a lui Ştefan, continuînd începutu­
e drept, dinamică, dar plină de absurdităţi, neverosimili- rile de sub Alexandru cel Bun. Legendarul nu exclude
tudini, episoade „trase de păr". astfel de solidarităţi democratice, ivirea formelor e c o ­
[...] La familia comisului Manole Păr-Negru, părul nomice sau situarea pe plan european a unei lumi to­
de jder ce le dă şi porecla, după „acel semn oval, cît tuşi specifice nouă. E meritul largii viziuni a lui H o -
ai pune degetul cel mare, împodobit cu păr de coloarea mer, care şi el ne-a documentat într-atîtea privinţe, fără
jivinei", aşezat pe obraz sub coada pleoapei stingi", a o face cu dinadinsul. E meritul epopeii, atît de cu-

242 243
prinzătoare şi pe care aici am socotit-o cunoscută de •
către cititor, pentru a nu o mai rezuma sau povesti, a
d-lui Mihaií Sadoveanu, de a fi cuprins atît de mult
din existenţa omenească, pentru a plăsmui nu un ro­
man istoric, cit o epopee unică, de proporţii măreţe cu
luminozitate fantastică şi ton viu. Chiar personaje de­
cadente şi odioase ca Hrana-Beg (aventura lui Ionuţ în
afară de ţară are din atmosfera Divanului persian) sau SA VIN BRATU
ca tîlharii ce vor să fure calul năzdrăvan de la Timiş al
(1925 — 1977)
domnitorului încă sunt elemente ale unei naturi în care
spiritul trăieşte mai dens sau mai puţin dens, căci na­
tură imaginată poetic sunt toate personajele, peisajele
şi întîmplările epopeii sadoveniste. Timp de zece ani, în perioada 1954—1963, Savin Bratu a
Orice comparaţie între Fraţii Jderi şi Cei trei muş­ fost cercetătorul cel mai asiduu al operei scriitorului, aducîn-
chetari nu are nici o relevanţă artistică, mai întîi pentru du-şi o substanţială contribuţie de ordin istorico-literar.
că romanul lui Dumas cu greu ar putea fi conside­ Primul său articol despre Sadoveanu pare a fi cel intitulat
rat literatură artistică şi, apoi, chiar dacă ar fi, nu are j Evocările unui mare scriitor (scris în noiembrie 1954 şi apă­
decît extraordinarul ordinarului, şi nimic din legen­ rut în Cronici, I, E.S.P.L.A., 1957), o recenzie la volumul Evocări
darul realizat prin viziunea unitară, selecţionată şi puri- ( (Buc, E.S.P.L.A., 1954), scrisă în stilul epocii şi cu unele vitrio-
ficată, prin potenţarea către fantastic şi monumental, prin lări, în final, la adresa lui Titu Maiorescu.
tonalitatea de destăinuire şi conştiinţă a farmecului im­ Urmează alte cîteva articole, dintre care cele mai intere­
plicat. sante sînt însemnările despre începuturile literare ale lui Mihail
Numai o cultură, care încă trăieşte în preajma na- ! Sadoveanu, prin cantitatea de informaţie pe care o aduc referi­
turii şi în care mai stăruie anumite viziuni medievale toare la debutul scriitorului.
şi practici primitive, cum este sau a fost pînă acum Astfel, urmărind întruchiparea şi ipostazele artistice ale pri­
cultura română, putea condiţiona apariţia tîrzie, dar beagului în opera de tinereţe a lui Mihail Sadoveanu, Savin
uimitoare calitativ, a unei epopei sau roman-legendă Bratu dezvăluie colaborarea scriitorului la Pagini literare (1899),
ca Fraţii Jderi. Stadiul naturist al culturii noastre ex­ la Lumea (revistă scoasă de Sadoveanu împreună cu publicistul
plică din plin apariţia unui Creangă, Sadoveanu, Brân-
Matei Rusu, în 1899), la Voinţa naţională, unde apare, în 1903,
cuşi, Luchian şi confirmă autenticitatea de ton, vibra­
romanul Şoimii etc. Istoricul literar oferă valoroase detalii despre
ţie, suflu epopeic a Fraţilor Jderi.
procesul de elaborare a volumului Crîşma lui Moş Precu şi a
romanului Şoimii.
[Revista Fundaţiilor regale, An. X I I ,
După un articol de sinteză (Unitatea unei opere monumentale),
august, 1945, nr. 8, p. 358—371.]
criticul îşi continuă investigaţiile de istorie literară în vederea
apropiatei monografii.
In mai multe numere din Gazeta literară, sub titlul Sado­
veanu şi critica veche, trece în revistă ecoul pe care 1-a avut
opera sadoveniană în critica literară a începutului de secol şi
în cea interbelică. Aceste foiletoane oferă utile informaţii, ală­
turi de paginile scrise, pe aceeaşi temă, de Marin Bucur, D. Isac
şi Adrian Marino, constituind un important capitol al exegezei
despre Sadoveanu.

245
Alte cîteva articole pregătesc din punct de vedere documen­ cierile şi disocierile între unele din creaţiile lui Eminescu, Re-
tar monografia din 1963, prima monografie dedicată scriitorului. breanu, Mateiu Caragiale, Ion Barbu, Eugen Barbu sau Fănuş
Aşa cum mărturiseşte în cele cîteva cuvinte introductive, Sa- Neagu, de pildă, pot aduce unele revelaţii excepţionale. Cel puţin,
vin Bratu s-a ocupat în cartea sa Mihail Sadoveanu — o bio- comparaţia lui Savin Bratu între arhitectura cărţii lui Sado­
grafie a operei, „numai de constituirea universului sadovenian", veanu şi cea a piramidelor egiptene este în măsură să scalde,
lăsînd analiza artei sadoveniene şi „sinteza'' acestor cercetări în lumina unui soare... egiptean, dificultoasa sa aventură în tai­
analitice pe seama altor două volume, care însă n-au mai apă­ nele emblematicii. „Arhitectura Crengii de aur — scrie Savin
rut. Bratu — e modelată după aceea a marii piramide egiptene dacă
Aproape jumătate din carte ocupă „universul copilăriei şi o privim ca avînd o construcţie emblematică, pentru că dimen­
adolescenţei", pentru că acesta, zice Savin Bratu, „constituie cheia siunile şi proporţiile ei semnifică : se spune că baza ei reprezintă
şi potenţialul cel dinţii al universului artistic". Autorul descifrează orbita terestră, înălţimea — raza cercului aceluiaşi perimetru :
atent păienjenişul debutului şi al creaţiei de tinereţe ale lui Sado­ Vîrful — Soarele, cu distanţa redusă la scară exactă de la pă-
veanu, aducînd, în acest sens, o contribuţie de baaă. Operele mînt pînă la el."
aparţinînd acestei perioade sînt analizate global, pornind de la
foiletoanele publicate anterior în reviste. Sub titlurile Magul
Kesarion Breb în faţa secolului XX şi Lumina vine de la Ră­
sărit, criticul urmăreşte istoria celorlalte creaţii, de maturitate, [NICOARĂ POTCOAVĂ]
ale scriitorului. Fiecare operă este analizată în parte. Un spaţiu
şi atenţie considerabile se acordă criticii, de la Maiorescu, Lovi-
nescu, Ibrăileanu şi Mihail Dragomirescu, la Paul Georgescu, [...] Noul Nicoară Potcoavă nu mai era doar un le­
Ov. S. Crohmălniceanu, Dumitru Micu, cu pagini speciale dedi­ gendar personaj romantic, care, cu o mină de alţi oa­
cate lui G. Călinescu, Perpessicius şi Tudor Vianu. meni fără şi cu credinţă, se ridică împotriva ucigăto­
In interiorul volumului este inserat şi studiul despre publicis­ rului fratelui său, trăind peripeţii voiniceşti şi murind
tica scriitorului, apărut anterior ca prefaţă la volumul Mărturisiri fără urme. Noul Nicoară şi şoimii săi se înscriu acum
(1960). într-o tradiţie a luptei pentru libertate, în care m o l ­
Cartea se impune în primul rînd prin bogăţia sa documentară. dovenii şi cazacii încă nesupuşi ţarului s-au aflat ală­
în 1970, Savin Bratu publica (în numărul omagial al revistei turi împotriva boierilor, domnilor lor şi turcilor. Pe
Viaţa românească) Introducere în limbajul emblematic al „Cren­ un fundal social bine definit, chipul lui Nicoară apare,
gii de aur", o analiză doct-structuralistă a polivalenţei romanu­ ca şi în balada lui Taras Sevcenko, nu numai ca al
lui Creanga de aur, a limbajului său „esenţial şi încifrat". unui viteaz tare de virtute, ci ca al unui comandant
După o aproximare a conceptului de emblemă şi a specifi­ energic şi înţelept totodată, căruia „gîndurile-i cresc
cului limbajului emblematic, Savin Bratu descoperă că, în al tumult", în vreme ce porneşte o acţiune.
11-lea nivel al său (cel al „metaforelor figurative"), „emblema­ Hatmanul Nicoară e un umanist, contemporan al R e ­
tica sadoveniană nu e preluată, pur şi simplu, de undeva, ci e naşterii, în ciuda existenţei sale de războinic cazac.
construită de el însuşi, din tradiţii esoterice ca şi din tradiţii Studiile sale de tinereţe, la Bar, sînt din aceeaşi sferă
folclorice româneşti şi, mai ales, din sintetizarea lor în propria cu cele ale clasicismului apusean. Învăţătura lui de eli-
sa viziune poetică, în limbajul său irepetabil". nească îi asigură un comerţ spiritual rar în epocă şi
De o oarecare dificultate prin opulenţa referinţelor biblio­ în colţul lui de lume. Dar, mai ales, Nicoară e un dis­
grafice, prin preţiozitatea limbajului şi prin pedantismul demon­ cipol şi un exponent al eticii renascentiste, reprezen-
straţiei, eseul lui Savin Bratu despre „limbajul emblematic" al tînd, în Răsărit, momentul contemporan al luptei pentru
Crengii de aur deschide un nou capitol al exegezei sadoveniene, depăşirea concepţiilor medievale. De la dascălul său
anume acela orientat spre viziunea filozofică şi simbolurile în­ Ian Saviţki de la Bar, care a murit sub paloşul gîde-
ţelepciunii sau iniţierii în tainele naturii, în cadrul căruia aso- lui, a cunoscut că robia şi serbia sînt raporturi c o n -

246 247
trare esenţei umane. Deşi oştean neînfricat, hatmanul gismul acestei biruinţi rămîne, explozia ei exterioară
e în primul rînd un cugetător apăsat de întrebări pri­ e înăbuşită şi forţa ei distrugătoare scursă ca aceea a
vind soarta omenirii ; acest cugetător poartă război nu­ trăsnetului în pămîntul mut. Radu Suliţă a înţeles bine
mai pentru că aşa îi dictează conştiinţa unei datorii că, în vînătoarea nebună şi fără scop a domnului său
sfinte, către memoria marelui său frate şi către norodul împotriva fiarei, pe care a cruţat-o dintr-o dată, „lupul
Moldovei. Nici domn aşezat pe tronul ţării, girînd o cel singuratec primise în fiinţa lui o parte din povara
orînduire în sine nedreaptă, nu e menit să fie Nicoară : lui Nicoară".
poruncile lui, slobozite în numele dreptăţii, ar fi înfăp­ Intre el şi mezinul Alexandru Potcoavă stă, în ciuda
tuite prin acelaşi aparat fără suflet care a înfăptuit po­ dragostei şi a vitejiei comune, o vîrstă a spiritului.
runcile unui înaintaş nevrednic şi le va înfăptui, de ^Acest Alexandru — cum cugetă căpitanul Cozmuţă —
asemenea, pe ale unui urmaş răzbunător. Diacul logo- e faptă năvalnică. Va fi fost cîndva ca el şi hatmanul
feţiei scrie cu aceeaşi nepăsare documentele tuturor Nicoară; dar acum la Nicoară gîndirea înlătură ne-
voievozilor ce se succed unii împotriva altora, iar gîdea cumpătarea şi se adînceşte într-o jertfă voită. în el ho-
cel mut taie cu aceeaşi linişte capetele celor care s-au tărîrea statornică roade ca viermele rumeneala mărului...
împotrivit vechiului domn, ca şi ale celor ce s-au îm­ La oameni ca el viaţa-i luminată de hotărîrea cea ne­
potrivit domnului nou şi vrăjmaş celui vechi. Numai şovăitoare, dar zilele-s umbrite de truda gîndurilor."
diacul şi gîdea rămîn statornici în şirul luptelor pentru [...] Nicoară Potcoavă, hatman, „căruia îi stîrnise
tron, şi această statornicie îi va sluji lui pentru drep­ cîntece de slavă căzăcimea", stătuse alături de fratele
tate. Nicoară ar vrea o domnie fără pată, care să pri- său cel mare cînd i-a înfruntat pe turci şi pe boieri,
vegheze asupra libertăţii şi drepturilor celor mulţi şi avînd cu sine pe lîngă răzeşime şi şaptesprezece sotnii
să înfrîneze jaful, sila şi neorînduiala, aşa cum a izbutit de zaporojeni de la Pragurile Niprului. După pieirea lui
să fie hătmănia lui ostăşească. Cum îi spune prietenul Ion-Vodă, el trebuia să-i ducă opera înainte, bizuin-
şi sfătuitorul său Cubi Lubiş filozof : „ I n furtuni, în du-se pe aceeaşi alegere a forţelor credincioase luptei.
înşelări, în glodul ticăloasei lumi, inima lui Nicoriţă a Aceste forţe sînt, în primul rînd, cele ale poporului
rămas curată. Se cuvenea să fii un învăţat pustiit de însuşi. în drumul său spre Praguri, hatmanul Nicoară
lume, nu să ţii sabie." e întîmpinat de răzeşime ca adevăratul ei voievod, şi
De aceea, viteazul Nicoară Potcoavă apare, cel mai oştenilor săi vechi li se alătură neîncetat oameni ca
adesea, cu „înfăţişarea-i de mîhnire", şi jertfa bătăliilor Agapie Vatamanul sau căpitanul Cozmuţă, în fruntea
în care iese biruitor e deopotrivă una a braţului şi una unor sate întregi. Se adaugă de asemeni, venind spre
a inimii : „trudit trup şi trudit suflet" — cum spune în­ căzăcime -—• simbol al libertăţii —, mereu alţi „fugari
ţeleptul Radu Suliţă. din ţările de margine, ţărani asupriţi care căutau o
înţelepciunea stăpînirii de sine înseamnă, pentru el, viaţă liberă".
înfrînarea raţională a pasiunilor, deci şi a bucuriilor, Oamenii săi de încredere sînt oşteni vechi şi neîn­
a nerăbdărilor, a setei de împlinire, ca şi a durerii. trecuţi în luptă, dar mai ales tovarăşi şi prieteni, în
Nicoară nu-şi îngăduie să fie fericit un ceas, nici să frunte cu bătrînul Petrea Gînj, de care hatmanul şi
se gîndească la fericirea sa personală, cum nu-şi îngă­ fratele său mezin nu bănuiau că le e tată bun. Solida­
duie să aibă o durere care e numai a lui. întreaga lui ritatea cu sotniile căzăceşti se bizuie pe comunitatea
viaţă trebuie să fie călăuzită fără abatere spre ţelul criteriilor în preţuirea oamenilor, şi prieteniile m o l d o -
urmărit, cu o intransigenţă absolută, faţă de care orice căzăceşti sînt dintre cele eroice ale pildelor antice,
slăbiciune omenească e o tranzacţie şi o trădare. Dra­ între moldoveanul Petre Gînj şi cazacul Elisei Pokotilo
gostea lui tîrzie, care nu s-a mărturisit nimănui, deşi a e o frăţie de arme şi de suflet. Prieteniile lui Nicoară,
fost împărtăşită în taină şi în durere, e păstrată în inimă, cîntărind cum se cuvine vitejia şi credinţa, se întind
dar biruită în raţiune, ca o chemare divergentă. Tra- şi asupra înţelepciunii, şi între ele şi unii prieteni ai săi

248 249
se stabileşte repede o comunicare intimă a minţii şi a
inimii : abia întîlniţi unii cu alţii, aceşti prieteni, obiş­
nuiţi să cugete şi să pătrundă în miezul lucrurilor, S e
recunosc imediat între dinşii, fie că unul e diacul Radu
Suliţă, altul e Cubi Lubiş filozof şi celălalt hatmanul
Şah al zaporojenilor, căruia „la război îi plăcea să în­
trebuinţeze mai mult mintea decît paloşul" şi despre
care se spunea că „ar fi fost bun de schivnic, dacă nu EDGAR PAPÚ
s-ar fi dovedit atît de harnic oştean". Din acelaşi aliaj
e prietenia lui Nicoară cu bătrîna şi înţeleaptă presvi- (n. 1908)

teră Olimbiada, vrăciţă de răni trupeşti şi de răni su­


fleteşti, care pătrundea în gîndul şi inima omului, „ur-
cînd şi coborînd cu repejune scara înţelegerilor as­ într-un articol publicat în revista lui Vladimir Streinu, Ka-
cunse". lende, polemizînd cu naţionaliştii, cu rasputinismul exaltat de la
[...] Filozofia lui Nicoară îl învaţă că viaţa omului Gîndirea, Mihail Ralea scria : „întîi să ne cultivăm şi pe urmă
e pieritoare, îndreptîndu-se spre . mormînt cu toate ale ne vom înţelege [...]. începînd a fi buni europeni, vom sfîrşi
ei. Dar aceeaşi filozofie, nutrită nu numai de înţelep­ prin a fi buni români. Românismul se învaţă prin europenism."
ciunea ecleziastului, ci şi de aceea a dascălilor antici, (Precizări, în Kalende, nr. 3—4/1929.)
îl învaţă că „totuşi sînt bărbaţi care pot sta deasupra Profesor de literatură universală, cunoscător al unor mari
vieţii şi a morţii, păstrîndu-şi cumpăna inimii în urgii, culturi, explorator temerar al „evoluţiei şi formelor genului
pentru că au de împlinit aici pe pămînt, în timpul lor liric", Edgar Papu — parcă în virtutea dezideratelor teoretice
scurt, o datorie. Aşa patruzeci şi opt de ani măritul ale lui Mihail Ralea — a făcut periplul lumii, pentru a descoperi
Ştefan-Voievod a stat cu sabia apărător al moşiei şi România.
norodului său. Cunoscînd zădărnicia silinţilor sale, mă- Astfel, după o amplă excursiune în cultura universală,
ria-sa a stat totuşi în picioare pînă la sfîrşit, ca să fie excursiune care începe de la epopeile Extremului Orient sau de
pildă altora care vor veni după el. Acea pildă a urmat-o la lirica triburilor africane şi ajunge la Cervantes sau la lite­
Ion-Vodă şi s-a pus şi măria-sa Ion jertfă." Nori ornnis ratura contemporană a Extremului Occident, Edgar Papu şi-a
moriar. Ion-Vodă retrăieşte acum în el, prin ceea ce nu întors privirile spre scriitorii români : Iorga, Sadoveanu, Re-
a putut fi omorit. breanu, Călinescu, Vianu, Eminescu, nesfiindu-se a-i aborda de
[...] Viteazul Nicoară, trist şi înţelept, avea să fie pe aceleaşi poziţii fundamentale ale frumosului etern, sublim şi
prins şi supus gîdelui, la porunca turcilor, de către şleah- a-i proiecta estetic pe lungimi de undă universale.
ticii creştini. Dintre vitejii săi, s-a ridicat bădiţa Ghiţă Rebreanu, de pildă, este asociat cu Sadoveanu întru crearea
Botgros, nou comandant în căzăcime, lăsînd şi el cîn- unor epopei naţionale (Fraţii Jderi şi Ion şi Răscoala) şi îm­
tecelor bătrîneşti amintirea lui Iuri Botgrozna. preună sînt comparaţi... cu Homer (cf. Rebreanu în literatura
universală, în voi. Din luminile veacului, E.P.L., 1967).
[Mihail Sadoveanu, o biografie a In ultimul timp, după un eseu fundamental despre speci­
operei, 1963, Editura pentru litera­ ficul frumosului naţional, Edgar Papu este tot mai preocupat
tură, p. 616—622.] de ceea ce d-sa a numit „protocronismul românesc".
Deşi ocazional (a apărut în numărul omagial al Gazetei li­
terare, nr. 44/1965, aşternut la întîmplare pe o oarecare pagină
a Vl-a), articolul despre Fraţii Jderi, al lui Edgar Papu, reprodus
apoi în volumul Din luminile veacului, are marele merit nu
numai de a-1 fi situat pe Sadoveanu în constelaţia spiritelor

251
absolute, de a fi oferit cîteva intuiţii noi, subtile, ingenioase, timpului într-însul. Acel om ştie ceva, o taină a trecutului, pe
dar se remarcă mai ales prin reuşita de a fi subliniat întregul care a trăit-o, la care a asistat...".
proteism şi spirit sintetic sadovenian. Criticul abordează apoi clasica întrebare : este Sadoveanu un
în 1969, acordînd un scurt interviu ziarului Scînteia tinere­ romantic ? Romanticii — consideră Edgar Papu — caută culoarea
tului, criticul se referea la Nicoară Potcoavă, făcînd o remarcă locală, care e şi culoare temporală (fantezie reproductivă o nu­
excepţională : „Este poate romanul cu cei mai mulţi bătrîni din mea Iorga), Sadoveanu „iniţiază un timp hieratic infinit în po­
literatura noastră. Printre ei îl recunoaştem pe neuitatul Unchieş tentă, care străbate şi transfigurează totul".
Petrea Gînj, şi pe boierul Dăvideanu, şi pe Goraşcu Haramin „Marele nostru poet al prozei s-a născut sub semnul saturnian
hangiul, şi pe încîntătoarea presvitera Olimbiada şi încă pe al înţeleptului, al Zodiei dominate de destinul sapienţial" —
mulţi alţii. Nu este, însă, vorba — preciza Edgar Papu — de o conchide criticul. Idealul lui Sadoveanu este, deci, cel clasic, goe-
bătrîneţe decrepită, jalnică, inutilă, ci de una viguroasă, rodnică, thean, seducţia misteriosului apropiindu-1 pe scriitorul român nu
activă." Altfel spus : „Este vechimea plină de amintiri pierdute atît de clasicismul francez, cit de cel german sau englez, nu de
în legendă, a însuşi poporului român, conjugată cu mereu reîn- Antichitatea greacă sau latină, dar de cea afro-asiatică, nu de
tinerita lui vigoare." (Nicoară Potcoavă, în Scînteia tineretului, spiritul cristalin, precis şi riguros latin, dar de cel labirintic, în
nr. 6251/24 iunie 1969.) joc de oglinzi, egipteano-persan, precum sugerează Edgar Papu în
în 1970, la aniversarea a 90 de ani de la naşterea scriito­ această frumoasă comparaţie : „Aşa cum într-un uriaş palat sau
rului, Edgar Papu publică alte două studii, care rotunjesc şi labirint se intră la nesfîrşit dintr-o sală într-alta, tot astfel, nu
consolidează viziunea sa asupra eposului sadovenian. Primul, în încăperi de spaţiu, ci în încăperi de timp, se intră la nesfîrşit
Sadoveanu sau revenirea lui Kronos (România literară, nr. 44/1970), în acel sanctuar mental al lui Kronos, care e cugetul sadovenesc".

e o reuşită încercare de a-1 defini pe Sadoveanu ca poet al Tim­ Marele Pan al romanticilor devine la Sadoveanu Marele K r o ­
pului, „îndeobşte — scrie criticul — natura reprezintă pentru nos. în articolul Sadoveanu, publicat peste o săptămînă în Scîn­
poeţi un ansamblu de intuiţii sau de revelaţii spaţiale. Lui Sa­ teia tineretului, Edgar Papu reia aceeaşi idee a „istoricităţii
doveanu ea îi oferă în aceeaşi măsură şi intuiţii temporale, ase­ naturii", „senzaţie pe care — zice criticul — în alte părţi o dau
menea vechilor edificii sau monumente. [...]. Pentru Sadoveanu numai vechile monumente şi vestigii umane", subliniind mai
totul cuprinde intuiţii temporale, pînă şi omul. Personajele sale, ales „atmosfera vrăjită" a eposului sadovenian, efect al acelei
bunăoară cele din Hanu-Ancuţei, toate coboară din timp, ca şi „impalpabile aure temporale". „Atmosfera lui Sadoveanu este

natura." Ideea „bătrîneţii" umane din opera lui Sadoveanu e aşe­ însăşi resursa supremă a grandorii lui Sadoveanu, este ceea ce

zată „în acelaşi registru cu evocarea «bătrîneţii» stihiale". „In face ca proza sa artistică să-1 înalţe pe rapsodul nostru în rîn-
dul marilor poeţi ai lumii" — coAchide Edgar Papu.
faţa tuturor aspectelor «bătrîne» ale naturii şi vieţii, Sadoveanu
se înclină, şi nu pentru aceste aspecte în sine, ci fiindcă în­
tr-însele se relevă augusta suveranitate a Timpului."
De la această idee, anume că timpul este la Sadoveanu „un FRAŢII JDERI
fundamental şi decisiv factor integrator"^ criticul ajunge la cî­
teva observaţii privind arta scriitorului.
Astfel : „în pictarea oricărui fel de bătrîneţi, Sadoveanu în­
Dacă în fiecare din cărţile lui Sadoveanu apare Sa­
doveanu întreg, faptul se învederează cu atît mai puternic
trebuinţează genul măreţ — genus grande — de la munţii «bă­
cînd este vorba de Fraţii Jderi. Fruct al unei îndelungi
trîni» sau de la codrii «bătrîni» pînă şi la acei uriaşi «crapi
meditaţii şi elaborări, această grandioasă lucrare am
bătrîni cu solzii de rugină» din Nada Florilor".
putea spune că alcătuieşte însuşi „rodul pămîntului" din
Sau: „Deşi un admirabil portretist, el creează la început
bogata ţarină sadoveniană. Prezentată de autor cu sub­
numai portretul-enigmă din trăsături mai mult sau mai puţin titlul de „roman istoric", ea cuprinde în realitate cu
neutre, dacă nu chiar şterse. Treptat însă personajul capătă con­ mult mai mult decît atît. Fraţii Jderi este într-adevăr
tur pronunţat prin dimensiunea din ce în ce mai vizibilă a roman istoric, dar totodată şi epopee, şi cronică, şi le-

252 253
gendă, şi poem folcloric, şi rapsodie naţională, şi roman untrice". Aceeaşi gradaţie poate fi întîlnită şi în rîn-
realist. dul altor categorii, bunăoară a călugărilor, de la pru­
Nu numai toate genurile, ci şi toate categoriile artei dentul şi diplomatul Amfilohie, pînă la Stratonic ne­
se încrucişează sau se împletesc într-însul, frumosul, bunul.
gingaşul, sublimul, tragicul, caracteristicul, grotescul! Cea mai mare parte din omenetul lui Sadoveanu ne
Toate sunetele intră în această uriaşă orchestraţie ; tonul întîmpină pe drumuri. Cine nu cunoaşte amplele re­
ritual şi oracular coboară pe nenumărate trepte inter­ surse — aproape unice în literatura lumii — ale dru­
mediare pînă la cel umoristic şi caricatural. Şi în toate murilor sadoveneşti, cu locurile lor de popas pe la ra-
aceste registre Sadoveanu realizează modele culminante, teşuri şi pe la focuri în spate ? „Drumurile" lui Sado­
Fraţii Jderi ni-1 arată pe unul din cei mai vibranţi poeţi veanu sînt mai mult decît un simplu motiv pitoresc ;
imnici ai naturii alături de unul din cei mai mari umo­ ele constituiesc un principiu aproape simbolic al cu­
rişti români. noaşterii, o secţiune de investigaţie tăiată cu lumină în
Optica lui Sadoveanu îşi aşază postul de observaţie misterul şi necunoscutul infinitelor destine omeneşti.
deschis • la toate perspectivele : el pătrunde în singură­ Focurile sale de popas, în noapte, transpuse la superioara
tatea melancolică a omului, în gîndurile sale cele mai scară umană, au funcţiunea reflectoarelor subacvatice,
de taină, se instalează în intimitatea sa domestică, iese care, în întunericul nesfîrşit al fundurilor de mare, ne
afară în forfota curţilor de mînăstiri sau a gospodăriilor descoperă frînturi de viaţă ignorată. Drumeţii săi, parcă
cu argaţi şi, în sfîrşit, se urcă pe o înălţime ca să cu­ simbolic luminaţi numai parţial de vîlvoarea flăcărilor,
prindă unduirea amplelor mişcări de mase. Aci, adică aduc treptat la lumină, odată cu trăsăturile lor, şi ceva
în înregistrarea ritmului sincronic al mulţimilor, propul­ din întîmplări neştiute, din evenimente de taină, smulse
sate de un vijelios pathos colectiv, poate că, în lite­ parcă din tenebrele de unde au venit, şi care-i înconjoară,
ratura universală, numai Gorki îl întrece. Iată, bună­ aşa cum vietăţile mărilor, la lumina reflectoarelor, vestesc
oară, ritmul ridicării simultane „ c - o mişcare de val" a şi ele ceva din enigmele umedelor bezne neexplorate.
celor douăzeci de mii de inşi îngenuncheaţi în faţa lui Motivul drumului la Sadoveanu te pătrunde adînc cu
Ştefan-Vodă, sau acela năprasnic al nohailor călări „ca aceeaşi sugestie de infinitate — în formele cele mai nebă­
dâra de pulbere aprinsă", ale căror pilcuri „împungeau nuite — a relaţiilor şi destinelor umane în lumea noastră
văile" (a se observa găsirea formulei sugestiv sintetice largă.
— cel mai adesea prin utilizarea verbului neprevăzut, Insistăm cu deosebire asupra acestui factor uman în
în speţă „împungeau" —, care concentrează în ascuţi­ Fraţii Jderi tocmai fiindcă în critica mai veche marele
şul unui singur cuvînt o suită întreagă de idei, imagini scriitor a fost privit îndeosebi ca un poet al naturii, negli-
şi reprezentări, ca la marii poeţi antici). Dar nu mai jîndu-se, astfel, una din trăsăturile sale fundamentale.
puţin decît amploarea mulţimilor impresionează varie­ Vasta frescă a Jderilor pune în lumină tocmai o aseme­
tatea tipurilor umane izolate. In acest colos de peste nea latură, care ne permite să vorbim de o adevărată
o mie de pagini, cu sute de personaje, întîlnim domni­ concepţie antropologică la Sadoveanu. Aşa cum la vechii
tori, boieri, domniţe, oşteni, vânători, argaţi, călugări, greci predomină cunoscutul antropomorfism al naturii, la
negustori, răzeşi, hoţi, robi, ţigani, într-o împletire din scriitorul moldovean se precizează vederea inversă, aceea
cele mai stufoase. Inlăuntrul fiecăreia din aceste ca­ de cosmomorfism al omului. Natura nu mai este umani­
tegorii există iarăşi o diferenţiere nesfîrşită. Dacă ar fi zată ca la antici, adică nu se mai află populată cu diverse
să surprindem tipurile feminine ale romanului, trebuie spirite homoforme, dar în schimb ea prezintă o frumu­
să trecem de la familiara, pletorica, revărsata Ilisafta, seţe şi o ordine intrinsecă, acea „rînduială a firii" care nu
la cocheta Candachia, la pasionata Nasta, pînă să ajun­ relevă numai un model de adaptare, ca la stoici, ci însăşi
gem la adînc obsedata de tristeţe Chiajna, ai cărei ochi temelia originară a fiinţei umane. Nu mai mult decît
verzi erau „rotunjiţi ca de o spaimă a unor vedenii lă- simplele portrete fizice în Fraţii Jderi sînt captate de o

254 255
optică deprinsă să vadă totul drept natură. Bunăoară, Omul sadovenesc este unul care ştie, fiindcă natura
comisoaia Ilisafta avea „un glas îmbielşugat", vocea ome­ a pătruns integral într-însul cu cele mai secrete „rîn-
nească fiind apreciată prin atributul cantitativ, care se dă duieli" ale ei. Bunăoară, schivnicul de la Izvorul A l b
de obicei recoltelor de bucate, stupilor sau pomilor fruc­ punea urechea la pămînt ca s-audă glasul pămîntului" ;
tiferi. Barba Vlădicăi era „învierşunată", asemenea vîn- tot el „avea o cunoştinţă ascunsă despre mersul stele­
tului puternic sau furtunii. Moş Nichifor Căliman ni se lor şi al soarelui". Nu mai puţin Ştefan-Vodă este un
înfăţişa „ c u mădularele răsucite din frînghii şi noduri", asemenea mag, care smulge sensul anumitor aspecte
fiind privit, astfel, ca un copac bătrîn. In sfîrşit, însuşi ale naturii şi îl aplică la planul guvernămîntului. „ N o i ,
semnul distinctiv al celor cinci fraţi şi al părintelui lor, domnii şi stăpînitorii de noroade, spune el fiului său
acea pată de jder de pe figură, vădeşte o ingerinţă a Alexandrei, trebuie să urmăm pilda soarelui, dînd în
naturii extraumane. fiecare zi căldură şi lumină, fără a primi." Aceasta o
Felul lor de viaţă exprimă de asemenea reproduce­ numeşte Ştefan „rînduială noastră", rînduială obţinută
rea la scară umană a formelor naturii. Bărbaţii din fami­ în mod elaborat şi dirijat în sensul de mai sus. Astfel,
lia Jderilor, în frunte cu comisul Manole Păr-Negru, vestita „vînătoare domnească" din partea a doua este
aveau ceva din elementul prin excelenţă mobil şi mutabil pentru domnitor o cale de iniţiere tainică, aşa cum
al firii — element animal —, cel care-şi schimbă frec­ pentru babilonianul Ghilgameş a fost călătoria la stră­
vent orizonturile şi cuiburile, riscîndu-şi adesea viaţa moşul său Utnapiştin, spre a afla iarba nemuririi, sau
în atacuri. Dimpotrivă, femeia, în speţă comisoaia Ili­ pentru Aeneas popasul la Sybilla din Cumae. El d o ­
safta, reprezintă elementul vegetal, cu funcţiune nutri- reşte să se iniţieze de la legendarul schivnic al Izvo­
toare, înrădăcinat în pămîntul rodnic al Timişului. Că o rului A l b asupra destinului său şi al Moldovei. Dar acest
asemenea „rînduială" intră în însăşi concepţia lui Sado- drum de iniţiere se află legat tocmai de cufundarea
veanu ne dovedeşte faptul că el atribuie bărbaţilor, îndeo­ adîncă în elementul naturii, în acea pădure neumblată,
sebi tînărului Ionuţ, unele reflexe ale naturii animale : unde semnul de călăuză — factorul introducător — este
„sălbăticiunea din el avea fiorul primejdiei". De la sine tot o vietate a acelei sălbăticii, fabulosul bour a cărui
chiar, flăcăul observă că se aseamănă cu căţelul său de evocare, laolaltă cu multe altele din regnul zoologic, fac
vînătoare, care „ n u părăseşte niciodată urma, prin ploaie, din Sadoveanu unul din cei mai mari pictori animalieri
vînt, zăduf". Desigur că, sub acest aspect, indiciile cosmo- ai lumii. Prin cele mai variate aspecte, romanul cuprinde
morfice nu se opresc aci, ci apar deosebit de multiple în astfel într-însul întreaga scară a cosmomorfismului sado­
Fraţii Jderi. venesc.
Ionuţ este încă tînăr, şi natura se proiectează în- In spaţiul restrîns ce ne mai este îngăduit, ne per­
tr-însul doar sub specia simplelor intuiţii de apărare şi mitem o ultimă întrebare : care este genul dominant al
orientare. într-o a patra parte a Jderilor, pe care scrii­ acestei opere atît de complexe ? S-a spus că este roman
torul n-a mai prins s-o realizeze, nevîrstnicul personaj istoric, indiciu susţinut de însuşi subtitlul lucrării. Noi,
ne-ar fi apărut probabil într-o fază cosmomorfică matură, însă, am înclina să vedem precumpănitoare într-însa ele­
aşa cum se întîlnesc alte figuri umane nu numai în Fraţii mentele de epopee. In primul rînd, romanul istoric, crea­
Jderi, ci şi în restul operei sale, bunăoară în Creanga de ţie provenită prin excelenţă din individualismul roman­
aur, în Baltagul şi Nicoară Potcoavă. Maturitatea cosmo- tic, este aceea a eroului unic care determină întreaga
morfismului se exprimă nu prin simpla reflectare a atmosferă. Titlul Fraţilor Jderi ne indică acea plurali­
naturii în om, ci şi prin iniţierea în tainele naturale. Se tate familiară cu reminiscenţe gentilice, proprie epopeii
ajunge, astfel, la cel mai specific tip antropologic sadove- începuturilor. însuşi numărul de cinci al Jderilor amin­
nesc, acela al „magului" sau al „înţeleptului". Acesta teşte atît cifra cît şi legăturile de rudenie ale persona­
caută să pătrundă anumite sensuri sau puteri ascunse ale jelor dintr-o bătrînă şi celebră epopee, şi anume cei cinci
naturii şi să şi le însuşească.

256 257
fraţi Pandava din Mahabharata indiană. Iar solidaritatea joc de răsfrîngeri pleacă de la demnitarii săi, care, deşi
familiară dintre ei implică existenţa aceluiaşi unic orga­ mai înalţi decît el, păreau că-1 privesc „ d e jos în sus",
nism colectiv, ale cărui membre aflîndu-se învestite cu pînă la mulţimea nenumărată a poporului, care, înge­
funcţiuni diferenţiate rămîn totuşi indisolubil legate nuncheată în faţa lui, nu îndrăzneşte să-1 privească. A c i
întreolaltă. Pasiunea lui Simion şi a lui Nicoară pentru Sadoveanu exprimă magistral fiorul emoţiei colective,
aceeaşi femeie, care, în planul individualismului romantic, care ajunge pînă la gradul freneziei cu ecouri viscerale :
ar fi dus la o spărtură, ca, de pildă, în drama Cei doi cîteva neveste ţipară de sfială, văzîndu-1 pe vodă în ase­
fraţi a lui Lermontov, nu poate să atingă cu nimic ne­ menea înălţime şi săgetări de lumină". Acest puternic
zdruncinatul şi aproape ritualul ciment familial. împre­ reflex emotiv ajunge în curînd să se intensifice nebă­
jurările sînt mai evoluate şi aduc, deci, repercusiuni mai nuit : „Trei ţipete înfricoşate izbucniră dintr-o dată : în
dureroase, dar ne amintesc totuşi de episodul prinţesei acel loc mulţimea se zvîrcoli grăbit. Erau ţipete de fe­
Draupadi faţă de cei cinci fraţi Pandava din aceeaşi meie. Se dădu îndată lămurire măriei-sale că, de mare
Mahabharata. sfială, în acea clipă a slobozit din măruntaiele ei un
, în al doilea rînd, pe cînd romanul istoric se menţine prunc." Dar nu numai în apariţia strălucirii sale d o m ­
în ritmul palpitant al aventurii, Fraţii Jderi îşi însuşeşte neşti, ci şi în momentele sale de interiorizare, de recu­
cadenţa lentă a vechilor epopei, înaintînd pe căile ocolite legere, de întristare, se creează sugestia unei atmosfere
ale popasurilor în natură, ale amintirilor, ale voroavelor rituale desprinse dintr-însul, modelîndu-se doar din simple
tihnite. în cadrul acestor episoade se încheagă o rapso­ răsfrîngeri, din antecedente, din semnificaţii mute c o n ­
die a pămîntului Moldovei, acest loc „îmbielşugat şi des- turul unei figuri excepţionale. De aceea, el atinge — însă
mierdat", unde la treier boabele de grîu se desfac „grele cu un accent de mult mai adîncă umanitate — funcţiunea
şi tari, c-un sunet de sticlă", şi unde albinele fac „un fel registrului zeiesc din vechile epopei. [...1
de ceară care nu se găseşte nicăieri pe lume", o ceară
verzuie şi cu o mireazmă ameţitoare. îndeobşte tablourile
[Gazeta literară, An. XIII, nr. 44
sale se prezintă cu ritmul coacerii lente a bucatelor pe
(677), 28 octombrie 1965, p. 6. Repro­
cîmp, aşa cum se prezintă, în virtutea cosmomorfismului
dus în Din luminile veacului, E.P.L.,
său, şi figurile umane. La început, noile personaje intro­
1967, p. 21—26.]
duse in vasta sa scenă apar neutre ca şi fructele crude,
urmînd să se coacă cu încetul sub ochii noştri, pînă devin
captivante prin comoara de experienţă, de cunoştinţe şi
de înţelepciune, care ajunge să se desprindă ca o aromă
îmbătătoare dintr-înşii. Acest ritm al coacerii solare este
propriu mai curînd vechii epopei decît romanului istoric.
In sfîrşit, şi în Fraţii Jderi există un echivalent al
registrului zeiesc, care mînă evenimentele, ca în epopeile
antice. Numai că acest echivalent se află situat acum pe
un plan de imanenţă în persoana lui Ştefan-Vodă, a
cărui făptură tutelară se face pretutindeni presimţită. Por­
tretul său fizic este sumar schiţat, insistîndu-se mai mult
asupra privirii sale tăioase, ca o expresie a forţei morale
pe care o degajă. în schimb, dimensiunile formidabilei sale
'•personalităţi se află măsurate în efectul pe care pre­
zenţa sa îl produce în conştiinţa celorlalţi. Ştefan-Vodă
se construieşte, astfel, uriaş pe calea răsfrîngerilor. Acest

258
Criticul se dedică tot mai mult operei lui Sadoveanu şi, după
Cîteva conferinţe ţinute la Seminariile internaţionale de literatură
română de la Sinaia, despre Mihail Sadoveanu — evocator al
istoriei (cf. Evocation de l'histoire dans l'œuvre de Mihail Sado-
veanu, Ed. Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1966), dă la iveală
0
densă micromonografie Mihail Sadoveanu (Ed. Tineretului,
1966).
Dacă Savin Bratu oferise o „biografie a operei", Const. Cio­
CONST. CIOPRAGA
praga, depăşind faza consemnărilor critice, încearcă o abordare
(n. 1916) Sincronică a eposului sadovenian, intersectînd cîteva planuri te­
matice : Perspective rurale, Tablouri de mică provincie, între
hotarele oraşului, întoarceri în istorie, între istorie şi legendă etc.

Const. Ciopraga şi-a început activitatea de cercetător al în cadrul fiecărui capitol, cercetarea rămîne tot diacronică.
Anumite intenţii eseistice se subordonează scopului didactic al
operei sadoveniene printr-o recenzie la Nada Florilor (laşul nou,
lucrării. Cartea nu aduce imaginea unui nou Sadoveanu, ci fi­
nr. 1—2/1951).
xează cîteva coordonate unanim recunoscute.
Peste patru ani, criticul recenzează volumul al doilea din
Subtilităţile şi originalitatea nu depăşesc planul amănuntului
Opere, care include creaţii aparţinînd anilor 1905—1906 : Povestiri
concret, al detaliului semnificativ. Deocamdată, lui Const. Cio­
din război, Amintirile căprarului Gheorghiţă, Floare ofilită şi
praga îi lipseşte bătaia de aripă a vulturului, privirea de la
Mormîntul unui copil (Reflexiuni despre „anii de ucenicie" ai
înălţime, viziunea largă, integratoare, dar, fin analist al „nuan­
unui scriitor clasic, în laşul literar, nr. 9/1955).
ţelor microscopice", criticul a adus nu o dată revelaţia desco­
Numărul următor al revistei laşul literar (10/1955) a fost
peririi unor sensuri estetice fundamentale ale cuvîntului la Sa­
dedicat sărbătoririi a 75 de ani de la naşterea lui Mihail Sa-
doveanu. Ca, de pildă, în articolul Arta evocării la Mihail
doveanu. Cîteva poezii, amintiri, schiţe biografice şi articole de
Sadoveanu din volumul Portrete şi reflecţii literare (E.P.L., 1967).
referinţă critică sînt semnate de Mihai Codreanu, Otilia Cazimir,
Convingerea sa este, aici, că „limbajul scriitorului implică
Profira Sadoveanu, George Lesnea, I. Istrati, N. Ţaţomir, N. Barbu,
mai mult decît spun cuvintele" şi, prin „unicitatea timbrului",
Nicolae Labiş, D. Costea. Const. Ciopraga scrie studiul Elemente
Sadoveanu s-a distins chiar de la „primele sale pagini". „Carac­
folclorice în creaţia lui Mihail Sadoveanu, reprodus şi în volumul
teristica geniului sadovenian e polivalenţa, aptitudinea de a se
închinat scriitorului de Academie (Omagiu lui Mihail Sado­
manifesta pe mai multe registre, cu o viziune integrală asupra
veanu..., E.S.P.L.A., 1956). „Registrul de emoţii şi sentimente al existenţei." Pentru Sadoveanu, „modalitatea stilistică adecvată"
creaţiei sadoveniene conferă acestui excepţional artist aureola va fi, ca şi la Creangă, evocarea. Dar — disociere tranşantă :
unui rapsod". înaintea lui Călinescu, criticul apelează la o de­ „Tehnica lui Creangă e a unui clasic pentru care raporturile
zinvoltă comparaţie muzicală : „întreaga claviatură a unei orgi dintre lucruri sînt clare ; totul se raportează la experienţa mile­
uriaşe a fost pusă la contribuţie de acest impecabil artist al nară. Tehnica sadoveniană implică mult romantism ; între om şi
cuvîntului". Elementele folclorice din opera lui Sadoveanu sînt : univers se interpun ceţuri, obstacole, taine." Ca în pînzele lui
„motive, teme şi idei împrumutate creaţiei folclorice, viziunea Corot, la Sadoveanu se întîlneşte pretutindeni „o pîclă tainică",
despre lume de pe poziţii populare, expresivitatea de esenţă „între Tolstoi şi Flaubert, scriitori ţinuţi în mare stimă, poetul
populară". Ample demonstraţii validează concluzia că „Echili­ Tării de dincolo de negură optează pentru vitalitatea tolstoiană
brul limbajului sadovenian atinge un clasicism de structură plină de sevă." Creator de „ambianţă", Sadoveanu asociază „ele­
populară". mente vizuale, acustice, olfactive, tactile", şi obţine semnificaţii
Urmează o serie de prefeţe pe care Const. Ciopraga le-a noi, revelatoare în ordine psihologică, peste tot amplificîndu-se
semnat cu prilejul a numeroase reeditări ale operelor scriito­ «impresia de polifonie". „Timpul şi spaţiul se confundă ; omul

rului.

261
260
pare suspendat în infinit. Totul pare aerian, imaterial." Peste
O VIZIUNE R O M Â N E A S C A A EXISTENŢEI
tot eposul sadovenian pluteşte aceeaşi „aură de nostalgie şi mis­
ter". „Fluiditatea şi cadenţa poematică trec pe primul plan."
SADOVEANU
Aproape totdeauna, „povestirea cedează pasul poemului".
Disocierile criticului privind, de pildă, Dumbrava minunată
[...] întreaga operă sadoveniană, de o perfectă unitate
ajung la conjuncţia şi : „Frecventul « ş i » duce la o frazare saca­
interioară, respiră un umanism- delicat, în care emoţia
dată, bazată pe unităţi paratactice. Percepem limpede prezenţa în faţa existenţei şi fiorul naturii se armonizează într-o
rapsodului popular." optică a nobleţei sufleteşti. Ce raporturi sînt în această
Tehnica poematică sadoveniană e originală, iar reflexul ei operă, între negaţie şi afirmare ? In numeroase pagini se
estetic, unic şi sublim : „Utilizînd fie efectele de perspectivă în descriu vărsări de sînge, trădări, zvîrcoliri, violenţe, oa­
timp şi spaţiu, fie orchestraţia muzicală sub forma paralelismului menii se agită, suferă, unii din ei cad năprasnic. Lecţia
dintre voce şi instrumente, fie scriitura poematică, Sadoveanu a umană a lui Sadoveanu excelează în afirmarea valorilor
dat evocării un rol neîntîlnit pînă la el. Prin interferenţa mo­ etice perene. Privirile însoţesc cu tristeţe pe cei prăbu­
dalităţilor evocarea devine simfonică." şiţi, sub apăsare, cuvîntul condamnă pe alţii, sensibilita­
Tensiunea lirică a eposului sadovenian, precum şi o serie de tea îndrumă spre monumental. De la nivelul „durerilor
alte imagini şi teme (pădurea, liniştea, „regresiunea spre primi­ înăbuşite" pînă la personajele de epos din Fraţii Jderi tra­
tivism şi adine", cultul legendei şi al mitologicului) îl conduc pe iectoria duce către omul tare, de o calmă stăpînire de
Const. Ciopraga la o comparaţie Eminescu-Sadoveanu : „Acelaşi sine, care, integrat în istorie, observator al legilor pămân­
ton «dulce», aceeaşi «blîndeţe» conferă frazei, la ambii, o vibraţie tului, scrutează netulburat vremea. Deşi cu o subliniată
lirică extraordinară. Permanenţe naţionale şi, prin aceasta apar- conştiinţă a trecerii şi relativului, scriitorul e aproape
ţinînd de drept literaturii universale, cei doi creatori reprezintă,
totdeauna acelaşi, fixat în convingerile lui, asistînd cu o
cu mijloace specifice geniului propriu, esenţe ale geniului popular
măreţie liniştită la rotaţia aştrilor, considerînd — ca
Rabindranath Tagore — că omul şi arta sînt eternităţi.
românesc." (Filiaţii: Eminescu şi Sadoveanu, în voi. Portrete şi
A c o l o unde în basm întîlnim structuri arhaice, cristalizate
reflecţii literare.)
în formule, la Sadoveanu intervine prospeţimea unei ima­
în ultimii ani, paralel cu o impresionantă lărgire a sferei
ginaţii enorme, cu vocaţia timpului şi spaţiului. în por­
de preocupări (de la clasici la ultimele plachete de versuri), se trete cu aur şters şi fum, el pune un realism psihologic
observă o tendinţă constantă în activitatea critică a lui Const. ce merge la esenţa umană. Natura, poporul şi istoria,
Ciopraga de a se apropia tot mai intim de specificul creaţiei lui cele trei mari prezenţe ale literaturii sadoveniene apar
Sadoveanu. După cîteva articole deschizătoare de noi perspective ca nişte coloane de sprijin ; limbajul rapsodic le unifică,
(Solitarii sadovenieni, în Ateneu, nr. 10/1970 ; Tentaţia Orientului lirismul le conferă viaţă, cugetarea le imprimă un ethos.
la Sadoveanu, în Cronica, nr. 45/1970), despre definirea specifi­ Cum existenţa nu e nici în totalitate neagră, nici exclu­
cului naţional în creaţia autorului Baltagului (Sadoveanu — o siv fericire, înţelepciunea înseamnă sinteză, punct de
viziune a existenţei, în Astra, nr. 10/1971 ; Sadoveanu sau despre vedere clasic. Ca sensibilitate, Sadoveanu e romantic,
noi înşine, în Cronica, nr. 43/1971), criticul a publicat în revista însă ca m o d de a privi lumea un clasic, lucid, extrăgînd
Convorbiri literare (nr. 13—14/1973) un eseu sintetic : O viziune din comportarea eroilor coordonate raţionale.
românească a existenţei: Sadoveanu. Reluat în volum, alături Sute de referinţe vorbesc în acest sens. La Hanu-
de altele consacrate lui Eminescu, Caragiale, Creangă, Rebreanu, Ancuţei, bătrînul Leonte Zodierul acţionează ca un înţe­
Arghezi, Blaga, Barbu (Personalitatea literaturii române, Ed. „Ju­ lept, din faptul lumii, în margine de legendă, „cercetând
nimea", 1973), acest eseu capătă o şi mai amplă rezonanţă, impu- cartea lui de zodii şi tălmăcind semnele lui Iraclie-îm-
nînd un nou mod de a fi al sensibilităţii româneşti : a fi prin părat". Cadrul arhaic respiră o anumită frumuseţe spiri­
Sadoveanu. tuală ; povestitorul deschide paranteze, captivat de necu­
noscut pentru a se apropia de psihologia ingenuă. Figurile

262
263
par împietrite asemenea statuilor antice, într-o simplitate din muzică de Bach sînt apăsaţi aproape toţi de morbi­
ambiguă. Istorisirile se desfăşoară la modul mitologic, ditate, de spaime şi moarte. „ T o t ce ţine de moarte,
„în anul cînd au căzut de Sîntilie ploi năprasnice şi spu­ remarcă scriitoarea, într-o pagină din Ape adinei, are
neau oamenii că ar fi văzut balaur negru în nouri" ; asupra vieţii precădere..." La Sadoveanu, natura fiind o
spre răsărit au trecut „vîslind" „paseri" fantastice, „cu componentă a sensibilităţii şi ethosului popular, senti­
penele ca bruma"... Atmosfera e una de epos, cu lăutari mentul naturii ia forme concrete, materiale, încorporîn-
care cîntă „fără oprire" şi extraordinară abundenţă de du-se vîrstelor existenţei. în biografiile oamenilor intră
vin. Rapsod, Sadoveanu relatează acest detaliu cu dis­ de drept apele, arborii, cerul, pămîntul, zăpezile, cîntecul
cretă încîntare. Homer n-ar fi procedat altfel ! „Cînd vîntului, care devin factori de reacţie psihologică. Sta­
cădeau unii, doborîţi de trudă şi de vin, se ridicau alţii tistic, în treisprezece mii de pagini la Sadoveanu s-au
de prin cotloanele hanului [...]. Şi, la focuri, oameni înregistrat două mii patru sute de referiri privind diver­
încercaţi şi meşteri frigeau hartane de berbeci şi de viţei, sitatea timpului, pe cînd la Balzac, pe acelaşi număr de
ori pîrpîleau clean şi mreană din Moldova." Pentru c o m ­ pagini, se găsesc doar patruzeci ! Trebuie să remarcăm,
pletarea cadrului mitologic, hanul însuşi „nu era han, — de asemenea, că specifică prozatorului român e natura
era cetate", cu „ziduri groase" şi „porţi ferecate". întoc­ calmă, transfigurată de o lumină mozartiană, la originea
mai ca în credinţele celor vechi, soarele se cufundă „înspre căreia se poate descoperi explicaţia unui echilibru colec­
tiv, al naţiunii.
tărîmul celălalt", lucrurile ascunzîndu-se în „tainice
neguri". Ioniţă comisul, care soseşte pe un cal „din Nu mai trebuie dovedit că în împărăţia apelor, în
poveste", „cal vrednic de mirare", e un troian melanco­ Ţara de dincolo de negură, ulterior în Valea Frumoasei,
lic, iar Ancuţa cea tînără o Elenă pe care drumeţii se nu descripţia în sine are prioritate, ci poezia, fascinaţia
opresc s-o vadă „ c u m era datina". Nu lipseşte nici Nestor, clipei, fiorul existenţial cu reverberaţii unice. Din pri­
înţeleptul, care aici se numeşte Gherman şi îşi petrece mele două se pot cita de oriunde pagini antologice. însă
zilele într-un Olimp moldav, adică la Ceahlău. Singura­ tonul original îl dă mai degrabă acel incomparabil aliaj
ticul cultivă tăcerea : „ S ă mă iertaţi că eu pînă acum de lirism şi reflecţie, momentul de vîrf în care secunda
am tăcut. Am urmat unei învăţături filosoficeşti; şi cer­ se înscrie pe o curbă a eternităţii. Capodoperele sadove-
cam în tăcerea mea a preţui bunătatea vinului." niene de acest gen sînt creaţiile unui spirit activ-contem-
Că nemărginirea şi eternitatea constituie pentru Sa­ plativ (dacă ne putem exprima astfel), ale cărui propo­
ziţii balansează între înţelesul gramatical şi metaforă.
doveanu dimensiuni fundamentale, e limpede, de unde
Adevărurile lui dau ritm deopotrivă cugetării şi sensi­
ca trăsătură dominantă echilibrul în faţa destinului, con­
bilităţii, situîndu-se undeva între le décis et l'indécis;
cluzia (comună, de fapt, poporului român în genere) des­
ele nu aparţin unui logician care operează cu silogisme,
pre o existenţă în care legile firii se împlinesc „cînd le
çi unui spirit filozofic în sensul în care un Rousseau din
vine vremea poruncită". Tinînd seama de modul tra­
Les Rêveries d'un promeneur solitaire se diferenţiază
gic în care, la Hortensia Papadat-Bengescu, de exemplu,
de un filozof propriu-zis, de Kant, de pildă. Autenticul
reprezentînd altă optică decît autorul Baltagului, moar­
stil al vieţii primordiale, crede Sadoveanu, a fost paro­
tea dislocă, dezarticulează şi macină inexorabil, se poate
xismul, fenomen din care numai primăvara păstrează
spune că între cei doi scriitori antinomia e totală. „ M o a r ­
reminiscenţe. Un fel de explozie a elementelor anunţă,
tea acumulată — constată Sadoveanu, undeva în Valea în fiecare an, o nouă geneză : „Echinocţiul de primăvară
Frumoasei — se supune vieţii biruitoare." Natura rămîne a venit cu un cumplit austru, care vuieşte în văzduh ca
o permanenţă tonică : „ î n mii şi mii de ani, codrii de o uriaşă cascadă şi ţipă, geme şi tremură prin toate col­
brad s-au întins, au căzut şi iar au crescut în preajma ţurile, streaşinile şi cotloanele casei. Ţiuie la ferestre şi
puhoiului, ocrotind misterul vieţii". Distanţaţi de natură, în sobă. Sună parcă şi-n depărtările trecutului şi mă
supuşi uscăciunii morale, indivizii din aria Concertului ţine treaz noaptea, chemînd din ţintirimul lucrurilor

264 265
duse fantasme şi icoane [...]. Floarea de aur. de la mar­ Tolstoi. „ C e ai, uncheşule ? — N-am nimic. Mi-a venit
ginea rîpei unde se zbătea şuvoiul, şi mireasma pămîn- vremea..." Lumina scade, în timp ce cornul cheamă din
tului jilav îmi stăruiesc în luminile ochilor deschişi şi-n nou, „ c u bătăi de limbă", adresîndu-se vînătorilor necu­
nări." (Cocostîrcul albastru). Alt anotimp, toamna, cu noscuţi din „sihla neclintită". Din sunete stinse pare a
bogata-i policromie de expoziţie impresionistă, alimen­ se descifra, în văi, un recviem misterios. Puşcaşii strînşi
tează după calmul solar al verii meditaţii grave. Proza­ lîngă răposat „se descoperiră în tăcere, trăgîndu-şi cu
torul nu e devorat de tristeţe, dar sezonul autumnal trans­ stînga de pe plete căciulile, — pe cînd în codrul poso­
mite senzaţia unei pauze, dacă nu pe aceea a extincţiei. morit de amurg, în depărtate şi tăcute tainiţe, sunau
Iarna nu e un anotimp agreat. Plasat în cadru hibernal, aceleaşi tihnituri fantastice de copoi alungind căprioa­
sfîrşitul bătrînului puşcaş Calistru (Pe Deleleu) este în rele." (Ţara de dincolo de negură)
fond o splendidă elegie pe tema morţii. Nu există în
literatura română alte pagini mai pătrunse de fionil
solemn al morţii, ca poemul acesta, insuficient remarcat,
Se vede de aici că monumentalitatea nu ţine de dimen­
care traduce, în linii mari, atitudinea globală a unui
siunile mari, ci stă în simplitate, mai exact în înţele­
popor. La polul de jos, în „împărăţia apelor", se revela
gerea ritmurilor universului. Transpus ca la cei vechi
viaţa sub semnul instinctului, existenţa vegetativă cu
în metafore mitologice, amestec de poezie şi plastică,
dinamica ei exuberantă. In munte, la polul de sus, con­
universul sadovenian este o mixtură de epos, de realitate
ştiinţa dă alte dimensiuni vieţii, cu perspective de la efe­
şi legendă, în care natura şi oamenii apropiaţi ei înain­
mer la etern, dominatoare fiind liniştea.
tează consonant, se întrepătrund, se completează. Dra­
Puşcaşul de pe Deleleu a cunoscut viaţa nu ca spec­ mele, oricît de zguduitoare, nu pot anihila interesul pen­
tator, ci ca participant nemijlocit la ritmurile naturii, tru sublimul bolţii celeste. Moralist al orizonturilor des­
homo pars naturae, de unde firescul în faţa morţii, ase­ chise, autorul Crengii de aur şi al Fraţilor Jderi revine
mănător ca substanţă cu acela din Mioriţa. însoţit de alţi la cuvinte elementare : bine, rău, fericire, mihnire, dra­
puşcaşi, taciturnul Calistru urcă în munţii de la Rîşca, în goste, durere, toate profilîndu-se pe un ecran al eterni­
momentul în care ultima zi de toamnă lasă loc zăpezii din­ tăţii. Apropierea de elementar devine un mod de conci­
ţii. Decor cu rezonanţe multiple, mai precis cu analogii şi
liere cu forţele oarbe. Lucrurile stînd astfel, scriitorul
semne premonitorii. Zăpada sugerează, anticipînd simbo­
dispune de o armură, nelăsîndu-se timorat de spectrul
lic, răceala morţii. Tăcerea devine grea, materială : „Ii
morţii. Fireşte, regretul inevitabilei dispariţii nu poate
împresură deodată o linişte adîncă. Cel dintîi omăt moale
lipsi : „Plăcut e cu luntrea la sălbăticiunile de baltă.
sta pe brădetul neclintit deasupra, şi pe cărări era numai
Plăcut e la stuf, cu copoii, urmărind lupi şi vulpi. Plăcut
un pospai subţire. Nu s-auzea nici un sunet : munte şi
e la sitari, primăvara, cînd crapă mugurii pădurii. Ah !
codru parcă muriseră. Aşa merseră multă vreme suind
viaţa aceasta e frumoasă şi prea scurtă. N-am aflat încă
tăcuţi pînă ce băgară de seamă că lumina leşietică le
toate tainele munţilor !..." (Ţara de dincolo de negură).
punea pe obrazuri ca nişte măşti palide..." Efecte de
Nimic la Sadoveanu, ca om, din acea réalité coupée gene­
lumină precedă ; efecte sonore vor marca finalul. Drama
se conturează lent, cu dialoguri scurte, muribundul vor­ ratoare de dramă, vizibilă în literatura absurdului. Dacă
bind cu economie. Puşcaşii tineri, porniţi după vînat există la el oameni trişti, cu obsesia unor aspiraţii contra­
prin „codrul încremenit", ascultă intrigaţi, precum în riate, aceştia au întrerupt (forţaţi de împrejurări) con­
Freischiitz de Weber, „ u n glas de corn". Semnalul „ca un tactele cu cadrul natural. Lîngă bărbaţi de care nu se
tremur, ca o chemare", vine din coliba de cetină, unde simt atrase sufleteşte, Tincuţa Negrea (din Floare ofi­
bătrînul, căzut, „strîngea în mîna dreaptă cornul cu care lită), Măria Stahu (din Apa morţilor) şi Daria Mazu, deli­
buciumase". Trecerea în nefiinţă se produce lin, amin­ cata apariţie din Locul unde nu s-a întimplat nimic, se
tind prin simplitate sfîrşitul arborelui din Trei morţi de comportă identic. Conştiinţa se estompează, rămînînd

266 267
pasivă. Emma Bovary, eroina lui Flaubert, alia visului se desprinde concluzia că artistul şi poporul sînt noţiuni
de fericire tentative practice de evaziune. Apariţiile sado- cu sfere concentrice. „ A v e m un popor : trebuie cunos­
veniene (de fapt un singur tip în diverse ipostaze), deşi cut [...]• A v e m o artă, avem o literatură : acestea sunt
au sentimentul fericirii frustrate, nu întreprind nimic. oglinda sufletului nostru şi prietenii noştri trebuie să le
Soluţia lor psihologică e aşteptarea. cunoască."
Eroi ai acţiunii, cu trăsături amintind vigoarea per­
sonajelor unui Bernini, iar lingă ei profiluri de medita­ Pentru autorul Fraţilor Jderi, istoria e totodată docu­
tivi, solitari, înfrînţi, în galeria sadoveniană fiecare ment şi instrument de reflecţie ; naraţiunea istorică deve­
exprimă o normă de viaţă. Impresionează în special o nită literatură reuneşte secvenţe reale sau imaginate (dar
umanitate care, deşi expusă căderilor, discută în toate cu un aer de istoricitate), dispuse într-o succesiune ex­
formele pe tema desăvîrşirii etice. Lume care-şi ciopleşte presivă, aptă să sugereze sensuri logice şi semnificaţii.
statui din rîndurile ei. Timpul, monoton sau exploziv, are Cu alte cuvinte, din situaţii disparate prozatorul selec­
o funcţie modelatoare, formalizantă, de aceea, asemenea tează esenţe ; trecînd apoi la explicaţii psihologice, la rela­
cronicarilor, scriitorul extrage din confruntarea epocilor ţiile între indivizi, el îşi rezervă, ca într-o scriere epică
norme de conduită. Timpul sublim, de incomparabilă obişnuită, libertăţile ficţiunii şi intuiţiei. Sadoveanu evocă
plenitudine spirituală, de echilibru mai ales, concordă, aşadar trecutul într-o optică proprie, punînd în joc
în viziune sadoveniană, cu solstiţiul de vară, moment de raţiunea şi sensibilitatea, combinate. Eroi de prim-plan
maximă anvergură solară. Echilibrul interior („liniştea", (Manole Păr-Negru, Ionuţ, Tudor Şoimaru) sînt biografii
cum îi spune Sadoveanu) reprezintă, în filozofia practică axate pe o dominantă. Fără s-o spună, prozatorul se
a reflexului, o întîlnire a idealului cu realul, o atît de comportă mereu ca un moralist, în prelungirea lui Miron
profundă trăire în timpul pasager, încît nici anxietatea Costin şi Neculce, înclinat să cugete pe marginea fapte­
morţii, nici regretul trecutului nu întunecă raţiunea vieţii. lor, aprobînd sau sancţionînd. Raportul bine-rău traduce
Restabilirea legăturilor cu natura ar fi o modalitate de în fond un sistem complex de relaţii : de la individ la
corectare a traiectoriilor umane eronate, însă lucrurile mase, de la o clasă la alta, relaţii între un popor şi altul.
stau altfel : „ î n zoritul nostru drum spre moarte avem In ciuda episoadelor crispante, naratorul păstrează un
puţin timp să privim în juru-ne, iar cînd privim nu calm ce vine dintr-o lungă disciplinare la izvoarele etho-
vedem realităţile, ci mai mult elemente ale sufletului sului popular. Sadoveanu e un Ceahlău masiv, munte-
nostru". Reflecţiile sînt încorporate în personaje, au o martor cu o viziune amplă peste timp şi spaţiu, pe care
structură şi o temperatură, traduc în mod coerent o expe­ seismele trecătoare nu-1 clintesc. De unde linearitatea ca
rienţă de viaţă şi propun un ideal, fără ca artistul să stil de evocare şi transparenţa, ca efect al luminii inte­
se considere prin aceasta un moralist. „Dacă cred că rioare. Istoria se transformă în confesiune elocventă, cu
arta trebuie să moralizeze ? Nu. Hotărît nu." Morala un inexplicabil aer de autenticitate. A traduce un roman
concepută „pedant" şi „didacticist" nu e agreată, dar arta istoric sadovenian e o tentativă nu lipsită de dificultăţi.
în datele ei fundamentale nu-şi poate refuza nicidecum Versiunile în alte limbi din Fraţii Jderi sau Nicoară Pot­
angajarea, o finalitate gravă, cu ecouri în conştiinţă. Cum coavă nu pot comunica vibraţiile unui limbaj în care
arta constituie „unul din marile titluri de nobleţă ale şoapta şi melancolia fuzionează într-o ţesătură de un rafi­
umanităţii", în „amintirea posterităţii", adică în istorie, nament verbal unic. întocmai ca la Eminescu, ecouri ale
rămîn numai „popoarele care şi-au înnobilat spiritul", frazei par a veni uneori din legendă şi mit, iar astfel de
contribuind la ascensiunea „speciei". Program de reţinut : infrasunete nu au echivalenţe în dicţionarele altor limbi.
„ î n urma instinctelor josnice stă neantul. în faţa noble­
Privind domeniul sadovenian în totalitate, cîteva ele­
ţei spiritului, o realitate luminoasă, care este singurul
mente revin simfonic : pămîntul, munţii, pădurea, apa,
scop al sărmanei şi trecătoarei noastre vieţi." Panoramă
lumina. Meşterii de fresce de la Voroneţ şi Humor ajun­
cu o infinitate de perspective, din opera lui Sadoveanu
seseră la ideea perfectei consonanţe cromatice cu florile

268 269
de cîmp din ţinut. Sadoveanu îşi concepe opera ca o
construcţie de dimensiunile ţării întregi, descoperind cu
încîntare acordul dintre ambianţa generală şi oameni.
Relicve istorice, ziduri ruinate, mănăstiri, îl orientează,
paralel cu munţii şi pădurea, spre trecut. A p e precum
Şiretul, Moldova, Bistriţa, ulterior rîuri transilvănene şi
ţinutul de basm al Deltei dunărene, poartă cu ele amin­
tiri de o arhaitate geologică. Pe malul Şiretu