Contabilitatea este o stiinta si un important domeniu al politicii sociale.

Ca stiinta,
contabilitatea a evoluat si s-a impus tot mai mult in practica prin functiile sale, inspirand incredere
in actiunile viitoare.

Doua dintre procedeele de baza ale metodei contabilitatii, Bilantul si Contul, concepute
pe suportul conceptelor teoretice -;dubla reprezentare si dubla inregistrare- constituie elemente
centrale ale lucrarii prin care se pot intelege logica si mecanismul in care contabilitatea
interpreteaza, reprezinta si esentializeaza in plan informatic obiectul sau. 1.1 Sistemul
informational economic (SIE)

1.1.1 Notiuni generale privind SIE

Cele mai vechi urme de masurare apar cu peste douazeci de mii de ani in urma sub forma
crestaturilor facute pe oase de animale sau al dungilor verticale sapate pe peretii grotelor
preistorice.

In antichitate, grecii, persii si incasii tineau socotelile cu ajutorul unor sfori innodate, de
diferite culori, ansamblul acestor sfori constituind veritabile registre de evidenta.

In Mesopotamia se utilizau tablitele de argila umeda pentru a consemna prin gravare

operatiile care au avut loc. In Egipt scribii tineau socotelile pe papirus, iar pastorii si brutarii isi
tineau evidentele granvand linii verticale pe bucati de lemn.

O data cu dezvoltarea raporturilor de piata aceste socoteli s-au constituit incetul cu

incetul intr-un sistem complex de coduri, norme si regulamente si au determinat formarea unor
specialisti detasati de activitatea productiva, avand ca unica sarcina efectuarea acestui complex de
operatiuni in vederea urmaririi activitatilor desfasurate si prezentarii rezultatelor.

Sistemul informational economic reprezinta un ansamblu organizat de informatii

economice complexe, care se obtin prin prelucrarea datelor furnizate de anumite surse si care sunt
necesare pentru organizarea, conducerea si desfasurarea activitatii economice. Un sistem este
definit ca un ansamblu de oameni, masini, programe si procedee, al carui tel este de a furniza
informatiile necesare functionarii unei intreprinderi sau unui organism.
 Principala functie a SIE este aceea de a furniza informatiile necesare cunoasterii activitatii
economice in vederea luarii deciziilor pe toate treptele organizatorice.

SIE are urmatoarea structura: ansamblul informatiilor economice complexe, prelucrarea

datelor sau informatiilor economice, sursele de date si informatii economice.

Activitatile economico-sociale si SIE se delimiteaza in timp si spatiu. Delimitarea in timp

se realizeaza pe perioade de gestiune sau exercitii economico-financiare. Delimitarea in spatiu se
face in cadrul unor verigi organizatorice ale economiei nationale numite unitati patrimoniale.

Importanta SIE consta in faptul ca organizarea si conducerea activitatii economice la nivel

micro si macroeconomic presupune cunoasterea permanenta a starii si functionarii unitatilor
patrimoniale. Conducerea in general si conducerea activitatii economice in special nu mai este
considerata numai o arta in care intuitia joaca un rol insemnat in luarea deciziilor, ci ca o stiinta de
sine statatoare. SIE ne ajuta sa observam modul de utilizare a resurselor, sa sesizam si sa
examinam critic deficientele existente si sa punem in valoare efectele pozitive.

1.1.2 Informatiile economice- notiune, clasificari

Informatia economica reprezinta o comunicare, o stire sau un mesaj ce contine elemente

noi de cunoastere a unor stari sau a conditiilor de manifestare a anumitor fenomene sau procese
economice din trecut, prezent sau viitor. Informatiile reprezinta elemente noi in raport cu alte
cunostinte prealabile.

Expresiile concrete, suportul pe baza carora se obtin informatiile poarta denumirea de

date. Datele sunt reprezentative prin diferite cuvinte, cifre, semne, propozitii etc.

La randul lor datele isi au suportul material intr-o serie de mijloace materiale sau tehnice
care se numesc purtatori de date. Ei au calitatea de a conserva, stoca si restitui datele.

Principalii purtatori de date sunt documentele economice, diferitele registre, anumite

situatii si purtatorii tehnici de date: benzi si cartele perforate, benzi si discuri magnetice, dischete,
microfilme etc.

Clasificarea informatiilor economice

 Informatiile economice fiind variate, se pot clasifica dupa diferite criterii: a) Dupa
continutul lor informatiile economice pot fi de planificare sau de programare, efective si de
control.

• Informatiile de planificare sau de programare se concretizeaza sub forma obiectivelor

prevazute in planurile si programele de activitate ale fiecarei unitati patrimoniale si reflecta
dinamica si proportiile acestei activitati, pentru diferite perioade de gestiune viitoare.

• Informatiile efective caracterizeaza operatiile si procesele economice efectuate intr-un

anumit loc si timp.

• Informatiile de control rezulta din compararea infirmatiilor efective cu informatiile de

planificare sau de programare, cu prevederile legale, cu hotararile conducerii unitatii si echipei
manageriale. Ele reflecta abaterile de la obiectivele prevazute. b) Dupa forma de prezentare se
deosebesc informatiile orale, scrise si audiovizuale.

• Informatiile orale sunt folosite in comunicarile directe dintre oameni, prin viu grai, in
cadrul activitatilor zilnice.

• Informatiile scrise sunt consemnate in carti, documente, registre, note de serviciu,

circulare, scrisori, procese verbale etc.

• Informatiile audiovizuale se obtin prin intermediul comunicatiilor facute le telefon, fax,

radio, televizor, prin grafice, scheme, filme etc. c) Dupa etaloanele informationale folosite pentru
exprimarea lor informatiile economice pot fi cantitative si valorice.

• Informatiile cantitative permit cunoasterea fenomenelor si proceselor economice din

punct de vedere cantitativ, cu ajutorul etaloanelor informationale corespunzatoare.

• Informatiile Informatiile cantitative permit cunoasterea fenomenelor si proceselor

economice din punct de vedere cantitativ, cu ajutorul etaloanelor informationale corespunzatoare.

• Informatiile Informatiile cantitative permit cunoasterea fenomenelor si proceselor

economice din punct de vedere cantitativ, cu ajutorul etaloanelor informationale corespunzatoare.

• Informatiile valorice exprima aceste fenomene si procese economice in etalon banesc.

d) Dupa sfera de cuprindere informatiile economice pot fi: sintetice si analitice.
 • Informatiile sintetice asigura cunoasterea generala, de ansamblu a activitatiilor
economice. Ele se intalnesc la nivelul unitatilor de baza ale economiei nationale si la nivelul
organelor de sinteza ale statului.

• Informatiile analitice fac posibila cunoasterea detaliata a activitatilor desfasurate,

caracterizand amanuntit si concret aceste activitati din fiecare unitate patrimoniala si subunitatile
sale organizatorice. e) Dupa scopul pentru care sunt folosite pot exista informatii de conducere sau
dirijare, de raportere si de reglare.

• Informatiile de conducere sau de dirijare se concretizeaza sub forma dispozitiilor,

hotararilor, deciziilor, recomandarilor etc. emise de organele de conducere catre organele
inferioare acestora.

• Informatiile de raportare sunt furnizate de sistemul condus catre sistemul conducator

privind starea si compotamentul verigilor organizatorice ale unitatilor patrimoniale. Tot in aceasta
categorie intra si informatiile transmise departamentelor si ministerelor, organelor de sinteza.

• Informatiile de reglare urmaresc indreptarea, corectarea activitatilor economice, atunci

si acolo unde apar dereglari in desfasurarea fenomenelor si proceselor economice. Reglarea
acestora se face pe baza informatiilor de control. f) In functie de reflectarea in timp a proceselor si
fenomenelor economice deosebim: informatii active sau dinamice, pasive si previzionale.

• Informatiile active fiind culese in timpul desfasurarii proceselor si fenomenelor

economice, influenteaza evolutia actuala si ulterioara a acestora (informatii privind derularea
contractelor de aprovizionare, calitatea produselor fabricate, cererea de marfuri pe piata).

• Informatiile pasive se mai numesc si istorice. Ele reflecta fenomene si procese

economice petrecute, servind la analiza activitatii desfasurate (bilantul contabil, contul de profit si
pierdere, anexa la bilant, raportarile statistice).

• Informatiile previzionale se refera la procese si fenomene economice ce se vor

desfasura in perioada viitoare de gestiune (programele de activitate, bugetele intreprinderii).

1.1.3 Prelucrarea datelor sau informatiilor economice

 Prin prelucrarea datelor se intelege efectuarea unei serii de operatii functionale, logice si
de calcul asupra unui fond de date informationale.

Operatiile functionale constau in consemnarea datelor in documente si vehicularea lor

dupa anumite reguli.

Operatiile logice se concretizeaza in sortarea, gruparea si aranjarea datelor luand in

considerare continutul calitativ al informatiilor.

Operatiile de calcul iau in considerare continutul cantitativ al datelor informationale.

Datele economice, din momentul aparitiei lor si pana in cel al valorificarii ca informatii in
cadrul procesului de gestiune si decizional, trec prin mai multe etape operationale care formeaza
ciclul de prelucrare a datelor, denumit in literatura de specialitate “fluxul informational economic”.
Aceste etape sunt:

• Aparitia (primirea) informatiei

• Culegerea informatiei

• Prelucrarea informatiei

• Transmiterea si manipularea informatiei

• Analiza si utilizarea informatiei

• Pastrarea (stocarea) informatiei economice.

SIE se compune dintr-un ansamblu de fluxuri informationale. In procesul de prelucrare a

datelor se folosesc diferite mijloace materiale si tehnice precum si procedee, care alcatuiesc
continutul acestui proces.

Sistemul de prelucrare a datelor este un ansamblu de procedee, de mijloace materiale si

tehnice folosite in procesul complex de culegere, prelucrare, transmitere, folosire si pastrare a
tuturor informatiilor economice.
 Mijloacele tehnice de prelucrare a datelor constau din masini de calcul de birou, masini
de birou specializate si echipamente electronice.

Procedeele de prelucrare a datelor reprezinta partea logica a prelucrarii datelor in

vederea obtinerii informatiilor si indicatorilor economico-financiari. Ele se intemeiaza pe principiile
metodei contabilitatii.

Circuitele informationale desemneaza drumul, itinerarul pe care-l parcurg informatiile

intre emitent si prelucrator, intre emitent si utilizator, implicit returul lor, dupa cum se poate
observa in schema urmatoare:

Fig.1. Schema sistemului informational

Intre SIE si sistemul de prelucrare a datelor exista un raport de incluziune ca de la scop la

mijloacele de realizare a scopului. SIE si sistemul de prelucrare a datelor nu se confunda nici cu
sistemul informatic, domeniu care trateaza informatia prin structura ei formala, fara a avea in
vedere continutul, intelesul informatiei. Un sistem informatic primeste date, informatii cu un
anumit inteles, le prelucreaza cu ajutorul echipamentelor ecectronice prin procedee si tehnici
specifice, dupa anumite reguli formale, obtinandu-se la iesire rezultate care au din nou un inteles.

1.2. Sistemul informational economic si sistemul informatic

Introducerea echipamentelor moderne de colectare, transmitere si prelucrare a datelor

asigura in mod operativ informatiile necesare luarii deciziilor celor mai eficiente pentru realizarea
activitatilor.

1.1.4 Surse de date si informatii

A. Structura surselor de date si informatii economice

 Cele mai reprezentative surse de date si informatii economice sunt: a) planificarea
economica care furnizeaza date informationale de plan si prognoza economica, a caror pondere
este de 28% din totalul informatiilor economice; b) evidenta economica, furnizeaza date
informationale efective si care reprezinta aproximativ 70% din totalul informatiilor economice, ce
se distribuie astfel:

• 46-50% sunt informatii furnizate de contabilitate;

• 9-13% sunt informatii furnizate de statistica economico-sociala;

• 11% sunt informatii furnizate de evidenta operativa; c) alte surse cum ar fi, de exemplu,
legislatia economico-financiara, furnizeaza diferite informatii cu o pondere de 2% din totalul
informatiilor economice.

B. Notiuni generale privind evidenta economica

Evidenta economica constituie un sistem unitar de inregistrare, urmarire si control,

documentat, cronologic si sistematic, in etaloane cantitative si in etalon valoric, pe baza unor
principii bine stabilite, a fenomenelor si proceselor economice, in scopul cunoasterii activitatii
desfasurate.

Evidenta economica are de indeplinit urmatoarele obiective:

1. Sa furnizeze informatiile necesare elaborarii planurilor si programelor de activitate

economica, stiind ca acestea se sprijina pe nivelul de dezvoltare realizat in perioadele de gestiune
trecuta.

2. Sa asigure urmarirea si controlul indeplinirii planurilor si programelor de activitate

economico-sociale prin inregistrarea curenta a operatiilor si proceselor economice de realizare a
acestora.
 3. Sa asigure pastrarea integritatii patrimoniului unitatilor prin inregistrarea existentei,
miscarii si transformarii elementelor patrimoniale.

4. Sa permita determinarea costului productiei, a veniturilor, a cheltuielilor si a

rezultatelor financiare.

5. Sa asigure informatiile necesare caracterizarii complexe si multilaterale a activitatilor

desfasurate in vederea elaborarii deciziilor.

Pentru realizarea acestor obiective, evidenta economica trebuie sa indeplineasca

urmatoarele conditii: a) sa fie organizata pe baza unor principii si norme fundamentate stiintific; b)
sa fie atotcuprinzatoare, incluzand toate sectoarele de activitate si subdiviziunile organizatorice; c)
sa fie unitara, fiind organizata si condusa dupa o metodologie si pe baza acelorasi principii la toate
unitatile de acelasi fel; d) sa asigure operativ si eficient informatiile necesare utilizatorilor, in sensul
ca costul informatiilor trebuie sa fie justificat comparativ cu avantajele pe care le ofera in cadrul
procesului de conducere; e) sa fie simpla, clara, precisa, documentata si neintrerupta.

Dupa natura, modul de obtinere, prelucrare si prezentare a informatiilor pe care le

furnizeaza, evidenta economica imbraca trei forme:

Evidenta operativa, contabilitatea si statistica, care impreuna alcatuiesc sistemul unitar

de evidenta economica.

Evidenta operativa inregistreaza, urmareste si controleaza acele laturi ale activitatii a

caror cunoastere prezinta o importanta imediata. Principalele caracteristici ale evidentei operative
sunt:

1. reflecta o mare diversitate de fenomene si procese economice;

2. foloseste separat sau paralel toate tipurile de etaloane informationale;

3. contine atat informatii de planificare sau programare cat si informatii efective;

4. nu are o metodologie unitara de prelucrare a datelor, ea foloseste o diversitate de

mijloace si procedee de lucru, cum ar fi: a) anumite registre simple: registrul corespondentei
intrate si iesite, condici de prezenta a personalului la lucru; b) diferite situatii, tabele, grafice
speciale si lucrari scrise; c) anumite mijloace mecanice sau tehnice de masurare si inregistrare
automata a operatiunilor si proceselor economice (contoare de apa, energie electrica, gaze
naturale); d) tablouri de semnalizare sau instalatii speciale de obtinere a informatiilor.

5. inregistreaza, urmareste si controleaza numai partial anumite operatii si procese

economice;

6. are un rol completativ, in sensul ca reflecta unele operatii si procese economice care
nu sunt cuprinse in obiectul celorlalte forme ale evidentei economice;

7. se realizeaza de catre lucratorii diferitelor sectoare de activitate ale unitatilor

patrimoniale ca: planificare-programare, financiar, aprovizionare, desfacere, tehnic, sectii de
productie, magazine etc.

Contabilitatea-componenta a evidentei economice- inregistreaza, urmareste si

controleaza numai acele laturi ale activitatii care pot fi exprimate valoric cu ajutorul etalonului
banesc. Contabilitatea se deosebeste de celelalte componente ale evidentei economice prin
urmatoarele particularitati: a) contabilitatea inregistreaza numai operatii economice efectuate,
spre deosebire de celelalte componente ale evidentei economice care inregistreaza si operatii
prevazute a se efectua in perioadele viitoare; b) in contabilitate operatiile economice se
inregistreaza numai pe baza de documente justificative, in timp ce alte forme ale evidentei
economice aceste poeratii se pot inregistra si fara documente; c) contabilitatea foloseste, in
principal, etalonul banesc si numai ca o completare utilizeaza etaloanele cantitative; d)
contabilitatea are un obiect propriu de cercetare deosebit de obiectul celorlalte stiinte; e)
contabilitatea foloseste o metoda proprie de cercetere a obiectului sau.

Obiectivele sau sarcinile contabilitatii sunt:

1. sa furnizeze date necesare elaborarii planurilor si programelor de activitate

economica, si in primul rand bugetele unitatilor patrimoniale, la elaborarea carora se furnizeaza
informatii, atat pentru venituri, cat si pentru cheltuieli;

2. sa asigure urmarirea si controlul valoric al activitatilor desfasurate, prin inregistrarea

cronologica a operatiilor economice si financiare, prelucrarea informatiilor cu privire la situatia
patrimoniului, informatii necesare atat pentru nevoile proprii ale unitatii, cat si in relatiile cu
actionarii si asociatii, clientii, furnizorii, bancile, cu organele fiscale si alte persoane fizice si juridice;
 3. sa asigure controlul integritatii patrimoniului prin inregistrarea existentelor si
miscarilor elementelor patrimoniale, pe categorii, pe locuri de depozitere sau pastrare, persoanele
in responsabilitatea carora se afla etc.;

4. sa furnizeze informatiile necesare intocmirii documentelor de sinteza contabila care

dau imaginea fidela a patrimoniului, a situatiei financiare si a rezultatelor obtinute, astfel incat
aceste informatii sa poata fi utilizate de toti utilizatorii la luarea deciziilor economice.

Felurile contabilitatii. In functie de momentul, locul si modul e realizare a lucrarilor sale,

contabilitatea este de doua feluri : contabilitatea curenta si contabilitatea periodica. a)
contabilitatea curenta inregistreaza zilnic, pe baza documentelor justificative, existenta, miscarea
si transformarea elementelor patrimoniale, precum si rezultatele financiare ale activitatilor
desfasurate. Informatiile furnizate de contabilitatea curenta servesc pentru elaborarea si
urmarirea realizarii valorice a programelor de activitate ale unitatilor patrimoniale, a situatiei
economico-financiare, a rezultatelor si a altori indicatori economici. b) Contabilitatea periodica se
realizeaza la sfarsitu perioadelor de gestiune in cadrul unitatilor macroeconomice-sociale
(holdinguri, grupuri, directii financiare judetene, departamente, ministere) prin centralizarea
informatiilor cuprinse in bilanturile contabile ale unitatilor patrimoniale de baza. Informatiile
furnizate de contabilitatea periodica asigura cunoasterea activitatilor desfasurate pe ramuri de
activitate si pe intreaga economie nationala.

Contabilitatea curenta poate fi centralizata si descentralizata. Contabilitatea centralizata

se caracterizeaza prin faptul ca toate lucrarile contabile sunt concentrate si executate de
compartimentul de contabilitate al unitatii. In sistemul de contabilitate descentralizata o parte din
lucrarile contabile sunt executate in cadrul fabricilor, sectiilor de productie, atelierelor, santierelor
si altor subunitati ale intreprinderii. Acest sistem de organizare al contabilitatii prezinta avantajul
ca este operativa, fenomenele si procesele economice se inregistreaza in momentul si la locul
producerii lor.

Functiile contabilitatii. Pentru realizarea sarcinilor sale, contabilitate indeplineste

urmatoarele functii:

1. Functia de inregistrare si prelucrare a datelor consta in consemnarea, potrivit unor

principii si reguli proprii, a proceselor si fenomenelor economice ce apar in cadrul unitatilor
patrimoniale si se pot exprima valoric.
 2. Functia de informare a contabilitatii rezida in furnizarea informatiilor privind structura
si dinamica patrimoniului, a situatiei financiare si rezultatelor obtinute in scopul fundamentarii
deciziilor.Contabilitatea are o functie de informare interna (pentru conducerea unitatii) si o functie
de informare externa (a tertilor).

Contabilitatea furnizeaza informatii privitoare la gospodarirea resurselor materiale,

financiare si de munca, dinamica productiei obtinute, costurile de productie, veniturile realizate
etc. Prin reflectarea tuturor activitatilor desfasurate contabilitatea permite cunoasterea eficientei
economice.

Perfectoinarea acestei functii este conditionata de folosirea pe scara larga a mijloacelor

de culegere si prelucrare automata a datelor in vederea obtinerii unor informatii operative, rapide
si de calitate la toate nivelurile organizatorice.

3. Functia de control gestionar este legata de functia de informare. Ea consta in

verificarea cu ajutorul informatiilor contabile a modului de pastrare si utilizare a valorilor materiale
si banesti, de gospodarire a resurselor, controlul respectarii disciplinei financiare etc.

4. Functia juridica. Datele din contabilitate si documentele primare servesc ca mijloc de

proba in justitie, pentru a dovedi realitatea unor operatii economice, pentru stabilirea raspunderii
patrimoniale pentru pagubele produse. Ele ajuta la solutionarea unor litigii.

5. Functia previzionala. Informatiile furnizate de contabilitate sunt utilizate la stabilirea

tendintelor viitoare ale fenomenelor si proceselor economice, la elaborarea unor scenarii de
dezvoltare bazate pe realitatea trecuta si prezenta. Informatiile contabile servesc la
fundamentarea programelor, la elaborarea bugetelor unitatii patrimoniale.

Contabilitatea firmei (intreprinderii) poate fi organizata in doua circuite: contabilitatea

financiara sau generala; contabilitatea interna sau de gestiune (analitica).

De la data de 1 ianuarie 1994 contabilitatea din tara noastra este organizata in dublu
circuit.

Contabilitatea financiara sau generala are la daba norme unitare de organizare pentru
toate unitatile patrimoniale. Ea are ca obiect inregistrarea operatiilor ce afecteaza patrimoniul
unitatii, in vederea rezultatelor financiare.
 Contabilitatea financiara furnizeaza informatiile necesare atat pentru managerii unitatii,
cat si pentru actionari sau asociati, pentru furnizori, clienti, banci, organe fiscale, salariati etc.

Contabilitatea interna sau de gestiune are ca scop gestiunea interna a unitatii, calcularea
costurilor de productie, stabilirea rezultatelor si a rentabilitatii produselor obtinute, a lucrarilor
executate, serviciilor prestate, intocmirea bugetelor pe feluri de activitati, urmarirea si controlul
acestora in vederea cunoasterii rezultatelor si furnizarea informatiilor necesare in procesul
decizional.

In conditiile organizarii contabilitatii in dublu circuit, functiile acesteia se localizeaza pe

fiecare circuit.

Contabilitatea financiara :

• Functia de inregistrare completa a tranzactiilor intreprinderii in scopul determinarii

periodice a situatiei patrimoniale si a rezultatului global;

• Functia de comunicare financiara externa (informarea tertilor);

• Functia de instrument de verificare si de proba judiciara si fiscala;

• Functia de instrument de gestiune a intreprinderii;

• Functia de furnizare a informatiilor necesare realizarii sintezelor macroeconomice;

• Functia de informare pentru analize financiare.

Contabilitatea interna de gestiune:

• Functia de determinare a costurilor pe produse, lucrari si sectoare de activitate;

• Functia de determinare a diferitelor marje si a rezultatelor analitice pe produse si

activitati;

• Functia de generare si furnizare a informatiilor destinate elaborarii bugetelor si

conturilor previzionale;

• Functia de generare si furnizare a informatiilor destinate actualizarii andicatorilor de

gestiune din structura tabloului de bord al intreprinderii;
 • Functia de generare a informatiilor destinate masurarii performantelor (rentabilitate,
productivitate) la nivelul sectoarelor si pe produse, lucrari si servicii.

Statistica- forma a evidentei economice. Statistica inregistreaza, prelucreaza si furnizeaza

informatii privitoare la fenomene social-economice de masa. Statistica foloseste fie etaloane
cantitative, fie etalonul banesc separat, paralel sau simultan, dupa necesitati. Statistica se
realizeaza, in general, pe doua cai: a) o cale proprie, concretizata in culegerea, inregistrarea,
prelucrarea si analiza informatiilor social-economice prin mijloace specifice (anchete,
recensaminte, bugete de familie) pe care le grupeaza si centralizeaza in scopul obtinerii de
indicatori care sa caracterizeze in ansamblu fenomenele respective; b) folosirea informatiilor
furnizate de evidenta operativa si de contabilitate, informatii pe care le prelucreaza prin metode
statistice.

1.2 Sistemul unitatilor patrimoniale in cadrul carora se organizeaza contabilitatea

Contabilitatea, prin campul sau de actiune, este grefata pe o entitate patrimoniala. Se

delimiteaza ca patrimoniu, deci ca sfere de actiune ale obiectului contabilitatii regiile autonome,
societatile comerciale, institutiile publice, unitatiile cooperatiste, asociatiile si celelalte persoane
fizice si juridice care desfasoara activitate comerciala.In acceptia data de Codul Comercial, pentru
persoanele fizice cu activitate comerciala reprezinta acele persoane care efectueaza acte de
comert si sunt inscrise in Registrul de comert.

Din categoria actelor de comert fac parte: vanzarea-cumpararea de marfuri, operatiile de

asigurare, de banca, transportul de marfuri si de persoane, activitatea de editura etc.

Aceste unitati patrimoniale au obligatia sa asigure: a) intocmirea documentelor

justificative pentru operatiile care afecteaza patrimoniul unitatii; b) inregistrarea in contabilitate a
operatiilor patrimoniale; c) inventarierea patrimoniului unitatii; d) intocmirea bilantului contabil; e)
controlul asupra operatiilor patrimoniale efectuate; f) furnizarea, publicarea si pastrarea
informatiilor cu privire la situatia patrimoniului si rezultatelor obtinute de unitate.
 Unitatile in care se conduce si se realizeaza contabilitatea se impart in unitati economice,
institutii publice, organizatii obstesti.

1.2.1 Unitatile economice si clasificarea lor

Unitatea economica este persoana juridica creata pe baza patrimoniului propriu care are,
potrivit profilului sau, ca obiect activitatea de productie a marfurilor, circulatia marfurilor, a
titlurilor de valoare si a instrumentelor de plata, de prestari de servicii in transporturi si asigurari,
servicii bancare, executari de lucrari si alte operatii accesorii activitatii de comert. Unitatile
economice se conduc dupa principiul gestiunii economice, adica isi acopera cheltuielile din
veniturile proprii si realizeaza profit.

Unitatile economice pot fi organizate sub forma regiilor autonome ale statului,
societatilor comerciale si asociatiilor cooperatiste.

Regiile autonome se organizeaza si functioneaza in ramurile strategice ale economiei

nationale: industria de armament, energie electrica, exploatarea minelor si a gazelor naturale,
posta si transporturi feroviare etc. stabilite de guvern.

Societatile comerciale se infiinteaza prin acte administrative sau prin asociere de

persoane fizice si/sau juridice in vederea efectuarii in acte de comert, cu respectarea dispozitiilor
legale.

Asociatiile cooperatiste sunt unitati economice constituite pe principiul activitatii comune

ale membrilor ei, avand caracteristica unor societati de persoane care administreaza bunurile si
muncesc impreuna dupa reguli statutare de administrare si repartizare a rezultatelor. a) Dupa
obiectul activitatii lor unitatile economice pot fi: de productie de marfuri, de constructii-montaj, de
exploatari miniere, de comert, de prestari servicii in domeniul financiar-bancar, in transporturi si
asigurari, de prestari de servicii diverse, de executari de lucrari si altele. b) Dupa forma de
constituire si functionare societatile comerciale imbraca urmatoarele forme juridice: societate in
nume colectiv, societate in comandita simpla, societate in comandita pe actiuni, societate pe
actiuni, societate cu raspundere limitata. c) Dupa forma de proprietate societatile comerciale pot
fi:

• Societati comerciale de stat sau publice;

• Societati comerciale private sau particulare;

• Societati comerciale cu capital mixt-privat si public, cu capital autohton si capital strain.

d) Dupa importanta lor in cadrul economiei nationale unitatile economice cu capital public se
impart in unitati de subordonare republicana, care se infiinteaza prin Hotarari ale Guvernului si
unitati de subordonare locala, care se infiinteaza prin Decizii ale Consiliilor locale si judetene. e)
Dupa marime distingem: unitati economice mari, unitati economice mijlocii si unitati economice
mici. In functie de marimea lor unitatilor economice li se atribuie un grad exprimat cifric (0, 1, 2, 3).
f) Dupa caracterul activitatii in timp avem: unitati cu activitate continua sau permanenta si unitati
cu productie sezoniera. g) Dupa modul de organizare a productiei deosebim: unitati cu productie
individuala sau pe comenzi, unitati cu productie de serie si unitati cu productie de masa.

1.2.2 Institutiile publice (bugetare)

In aceasta categorie se cuprind institutiile de stat create pentru realizarea unor activitati
social-culturale. Ele nu indeplinesc o activitate economica direct productiva si se pot grupa dupa
cum urmeaza:

• Unitatile subordonate Ministerului Invatamantului, adica unitatile de invatamant

prescolar, scolile generale, liceele, scolile profesionale, universitatile, invatamantul postuniversitar.

• Unitatile subordonate Ministerului Sanatatii ca: dispensarele, spitalele, policlinicile,

sanatoriile etc.

• Unitatile subordonate Ministerului Culturii, cum sunt: teatre, opere, muzee, camine
culturale si altele.

• Organele puterii si administratiei de stat: presedentia, parlamentul, guvernul,

parchetul, organele de justitie, prefecturile si primariile.
 • Armata si organele de ordine interna si de paza.

Caracteristica esentiala a institutiilor bugetare o constituie faptul ca activitatea lor nu

genereaza venituri care sa le asigure in intregime autofinantarea, ele fiind finantate de la buget.

1.2.5 Organizatiile obstesti

Din punct de vedere contabil, principalele categorii de organizatii obstesti sunt: partidele
politice, sindicatele, asociatiile profesionale, cultele, societatile de caritate, fundatiile.

Organizatiile obstesti sunt constituite pe principiul asocierii sau participarii libere si

desfasoara activitati politice, social-culturale, religioase, precum si anumite activitati economice.

Ele isi acopera cheltuielile de functionare din contributia membrilor acestora si din unele
venituri proprii obtinute din activitatea economica.

1.2.4 Structura organizatorica specifica diferitelor categorii de unitati patrimoniale si

influenta ei asupra organizarii si realizarii contabilitatii

In cadrul unitatilor patrimoniale se desfasoara doua categorii de activitati: activitati

legate de obiectul de activitate si activitati functionale. Verigile organizatorice in cadrul carora se
desfasoara aceste activitati sunt de doua feluri: organisme productive si functionale. Aceste
organisme alcatuiesc structura organizatorica a unitatilor patrimoniale.

Potrivit celor doua categorii de organisme organizatorice structura organizatorica

cuprinde: structura de productie si cea functionala. a) Structura de productie este specifica
unitatilor economice si cuprinde organisme a caror continut si denumire difera de la o ramura
economica la alta, in functie de particularitatile acestora, astfel:

• In cadrul unitatilor industriale, structura de productie poate fi alcatuita din : uzine,

fabrici, sectoare de productie.
 • Unitatile agricole au in structura lor productiva: ferme de productie, sectoare de
activitate auxiliara (aprovizionare, transport).

• Unitatiile de constructii-montaj cuprind in structura lor productiva antreprize, brigazi,

santiere de construcsii, loturi.

• Unitatile de transporturi, pot avea in structura lor productiva: gari, autogari, aerogari,
porturi, autobuze etc.

• In sructura productiva a unitatilor din sfera comertului exista: depozite, magazine,

restaurante, cofetarii,hoteluri. b) Structura functionala a tuturor categoriilor de unitati
patrimoniale cuprinde ca verigi organizatorice: servicii, birouri, compartimente de activitate
functionala, precum si locuri de munca. In cadrul unitatilor macroeconomice (departamente,
ministere) exista directii si directii generale