Contele de Monte Cristo 

este una dintre cele mai captivante carti pe care le-am citit si, fara indoiala, unul dintre cele
mai cunoscute romane ale lui Alexandre Dumas. Este genul de carte care speri sa nu se mai termine.

Actiunea cartii incepe odata cu intoarcerea in Marsilia a tanarului marinar Edmond Dantes. Ambitios, provenind
dintr-o familie saraca si sustinut de capitanul corabiei din al carui echipaj facea parte, Dantes este avansat, iar
aceasta bucurie ii este amplificata de gandul revederii tatalui si a logodnicei sale, Mercedes. Dar aceasta bucurie nu
dureaza mult timp, fiindca “prietenul” sau il denunta ca fiind conspirator Bonapartist (“calitate” pe care o obtinuse fara
voia sa); motivul acestei “tradari” este, pe de-o parte, frumoasa Mercedes, iar pe de alta parte, invidia lui Fernand pe
succesul tanarului marinar.

Ca urmare a acestei tradari Dantes este pus sub acuzare si inchis pentru inalta tradare (fara ca el sa cunoasca acuza
ce i se aduce), urmand sa isi petreaca urmatorii 18 ani in Castelul D’If, situat pe o insula de pe coasta Marsiliei. Dupa
multi ani de incarcerare, in care de abia reuseste sa isi pastreze mintea sanatoasa, Edmond il cunoaste pe Farria, un
abate pe care toata lumea il crede nebun, si el prizonier pe aceeasi insula.

In ciuda diferentei de varsta, intre cei doi se leaga o prietenie stransa iar abatele ii transmite lui Dantes mare parte
din cunostintele sale, de la lupta cu sabia pana la matematica si limbi straine. Fiind foarte bolnav, abatele moare in
inchisoare, dar nu inainte de a ii indica lui Edmond locul in care se afla ascunsa o presupusa comoara, pe
insula Montecristo.

Edmond Dantes reuseste intr-un mod spectaculos sa evadeze, ajunge pe insula Montecristo si descopera cu uimire
ca bogatiile abatelui Farria chiar exista. Recuperand comoara el se intoarce in Franta, atribuindu-si titlul si numele
de Conte de Monte Cristo, hotarat sa se razbune pe cei ce i-au rapit 20 de ani din viata.

Odata ajuns in Marsilia el afla ca multe lucruri s-au schimbat: Mercedes are un copil si este maritata cu Fernand, iar
restul persoanelor implicate, mai mult sau mai putin, in condamnarea sa au ajuns in pozitii foarte inalte, in timp ce
tatal sau este mort de cativa ani (din cauza lipsei banilor). Aceste lucruri nu fac decat sa ii intareasca ura si sa ii
alimenteze setea de razbunare, planurile sale devenind in anumite momente de-a dreptul sadice.

Chiar daca ideea razbunarii e destul de comuna, in acest roman ea capata o usoara tenta de obsesie. Desi Dantes
are tot dreptul sa se razbune aceasta vendetta il transforma intr-un personaj fara mila, aproape lipsit de orice
sentimente, in afara de cel al razbunarii. Mai exista totusi momente in care se pot observa sclipiri de bunatate, sau,
mai degraba, de recunostinta vis-a -vis de persoanele care l-au ajutat, inainte sa fie inchis.

Una peste alta, un roman de cinci stele, care se citeste cu sufletul la gura si care surprinde in multe momente, in
primul rand prin ingeniozitatea “contelui” si, in al doilea rand, prin ambitia si consecventa cu care acesta isi urmareste
si realizeaza planurile.