Sunteți pe pagina 1din 2

MOMENTELE SUBIECTULUI BUDULEA TAICHII

Opera literară “Budulea Taichii” a fost publicată în anul 1880 în revista


“Convorbiri literare”.
Titlul este porecla pe care i-o dau colegii lui Huţu, de fapt o formulă de
adresare tipic populară care aparţine lui Lepădat Budulea, tatăl băiatului.
Autorul povesteşte mai multe momente din viaţa personajului principal, Mihai
Budulea sau Huţu aşa cum era cunoscut de cei apropiaţi urmărind evoluţia acestuia
din primii ani de şcoală până la realizarea sa deplină ca om.
Scrierea aceasta este o operă epică întrucât autorul îşi exprimă indirect
sentimentele sale de admiraţie faţă de Huţu prin intermediul acţiunii şi al
personajelor.
Nuvela este o specie a genului epic în proza, mai întinsa decât schita, dar mai întinsa
decât romanul, riguros construita, care un singur fir narativ, actiunea bazându-se pe
un conflict puternic si având un numar redus de personaje bine individualizate.
Parintele nuvelei românesti este considerat Ioan Slavici, autorul volumului „Novele
din popor” (1881) din care fac parte „Moara cu noroc”, „Budulea Taichii”, „Gura
satului”, „Popa Tanda”.
Avand o actiune complexa naratiunea “Budulea Taichii”are si un numar mai mare de
personaje prezentate in mediul lor de viata , cu obiceiurile si trasaturile lor de
caracter.
Ioan Slavici foloseste in aceasta opera literara toate modurile de expunere
dominanta fiin naratiunea , prin descriere sunt reliefate direct unele din insusirile
fizice sau morale ale personajului , iar dialogul are menirea de a dinamiza actiunea
sau de a pune in evidenta unele trasaturi caracteristice ale personajelor prin felul lor
de a vorbi , de a se manifesta .
Actiunea nuvelei se caracterizeaza printr-o constructie epica riguroasa, un singur
plan narativ, care se refera la formarea personalitati lui Hutu, devenit mai intai elevul
Budulea Mihai, apoi ajuns protopop prin perseverenta si tenacitate, prin tarie de
caracter si prin sarguinta.
Nuvela e impartita in 7 capitole in care se prezinta intamplarile gradat, respectandu-
se momentele subiectului.

1.Expozitiune. Mai întâi personajul narator şi-l aminteşte pe Huţu însoţindu-l


pretutindeni pe tatăl lui, cimpoierul din Cocorăşti prezent la toate petrecerile din sat
apoi la şcoală în calitate de monitor.
2. Intriga. Deşi diferenţă ca vârstă între cei doi se leagă o prietenie sinceră şi
durabilă, Huţu devenind model pentru celălalt.Mai târziu la îndemnul dascălului
Clăiţă, Budulea îl trimite pe Huţu la şcoală în oraş ca să poată să ajungă dascăl în
sat.
Astfel cei doi băieţi ajung colegi de şcoală iar Huţu stârneşte prin voinţa şi
ambiţia sa admiraţia tuturor camarazilor săi dar şi pe a profesorului Wondracek.
Prietenia dintre cei doi băieţi devine mai puternică pentru că stau la aceeaşi
gazdă unde Huţu se dovedeşte acelaşi copil liniştit,calculat, harnic şi silitor.
3. Punctul culminant. Budulea cel bătrân venea des la oraş spre mare bucurie a
copiilor, dar surpriza imensă pentru toţi a fost atunci când acesta a venit însoţit de
dascălul Clăiţă şi de Buduleasa, nevasta sa care-l părăsise pe băiat când avea abia
cinci ani. Reîntâlnirea dintre fiu şi mamă îi emoţionează pe cei prezenţi totul
terminându-se cu lacrimi de regret sau bucurie.
Prin calităţile sale Huţu intră şi mai mult în graţiile profesorului Wondracek
care-l foloseşte ca un băiat în clasă şi îl scuteşte astfel pe Budulea de multe
cheltuieli.
4. Deznodamantul. Prinzând gustul învăţăturii Huţu hotărăşte să se
preoţească şi îşi continuă studiile renunţând la ideea de a se face dascăl sau
profesor.
După terminarea şcolii de preoţi merge să studieze în străinătate. Deşi ar fi
putut să ocupe un loc important în erarhia bisericească, Huţu renunţă şi la gândul
călugăriei şi se întoarce în sat, spre bucuria dascălului devine protopop şi se
căsătoreşte cu Mili, una din fetele lui Clăiţă, având cu acesta un băiat, primul nepot al
lui Budulea.