Bacteriil

e au o structură celulară relativ simplă, însă destul de bine dezvoltată care se compune
din:

Peretele celular este un element morfologic distinct, cu o grosime variabilă, între 15 şi

35nm alcătuit din peptidoglicani. La celulele mai tinere peretele celular este evident mai
subţire decat peretele celular al bacteriilor bătrâne unde acesta trece uneori de
dimensiunea de 35nm.
Funcţiile peretelui celular asigură forma celulei bacteriene, prin compoziţia sa chimică
constituie o barieră cu aspect de sită moleculară, datorată structurii sale poroase
participă activ la procesul de creştere, dezvoltare şi diviziune celulară
este sediul unor antigene de suprafaţă celulară, precum şi a unor enzime implicate in
procesele de interacţionare şi modificare a mediilor pe care le ocupă

Membrana citoplasmatică este o formaţiune strâns legată de peretele celular, o formaţiune

fină, elastică, subţire de 5-10 nm, alcătuită din 3 straturi intercalate, straturile exterioare fiind mai
dense decat cel interior.Funcţiile membranei citoplasmatice au rolul de de membrană
semipermeabilă selectivă care reglează schimburile care au loc cu mediul exterior celulei
bacteriene
este sediul enzimelor implicate în procesul de respiraţie şi biosinteză a componentelor majore ale
peretelui celular.
participă direct la creşterea şi diviziunea celulei, prin formarea septului de diviziune şi la
formarea sporilor

Citoplasma reprezintă o masă coloidală semifluidă formată din 80% apă, în care sunt
dispersate o cantitate foarte mare de molecule organice, ioni anorganici, enzime şi acizi
nucleici. În cadrul citoplasmei se gasesc mai multe formaţiuni, cum ar fi:
mezozomii si ribozomii (granulele lui Palade)- formaţiuni corpusculare proteice si
purtătoare de acizi nucleici (ARN), în care se produce biosinteza proteică. Sunt în număr
foarte mare şi conferă citoplasmei aspectul fin, granular.
Rolul deosebit de important al citoplasmei este reprezentat de procesele de biosinteză
proteică, de oxido-reducere şi de elaborare a unor toxine bacteriene, iar la unele bacterii
fiind sediul formării sporului.

Nucleoidul este alcătuit dintr-o moleculă de ADN unic bacterian, materia nucleară fiind
concentrată în centrul celulei fără a fi delimitat de o membrană distinctă faţă de
citoplasmă. În cromozomul bacterian este stocată informaţia genetică necesară
autoreplicării, precum şi organizarea structurală şi functională a celulei bacteriene.

Plasmidele pot păstra informaţia genetică adiţională, situate în proximitatea nucleoidului.

Informaţia păstrată de acestea nu este vitală şi de obicei reprezintă aspecte evolutiv-
adaptabile ale celulei bacteriene, precum ar fi codificarea genetică a unor toxine selectiv
produse cât şi recunoaşterea acţiunii unor iatrogeni (antibiotice).
Capsula este un înveliş, ce poate îngloba unul sau mai mulţi germeni, fiind întalnită la
unele specii. Este constituită din material macro-molecular de consistenţă gelatino-
vâscoasă, ce conţine apă în proporţie de 90% şi alte substanţe specifice speciilor la care
se manifestă: polizaharide, acid hialuronic, polipeptide.
Capsula bacteriană produce odată cu pătrunderea unei bacterii într-un corp receptiv şi are
rolul de apărare bacteriană împotriva procesului de fagocitoză. În cadrul capsulei
bacteriene, există condiţii necesare de autoreplicare şi secreţie toxică şi de produşi
hemolizici. Capsula bacteriană este strict legată de patogenitatea bacteriei respective.
Când capsula bacteriană se pierde sub acţiunea diferiţilor factori infulenţatori bacteriile
îşi pierd patogenitatea dar îşi păstrează capacitatea imunogenă, astfel putând fi folosite în
prepararea vaccinurilor.

Cilii, flagelii: Unele specii bacteriene prezintă organite specifice pentru deplasarea în
mediile hidrice, numite cili, cu orginea în citoplasmă, imediat sub membrană. Aceşti cili
sunt structuri filamentoase, flexibile, extrem de subţiri 0.01-0.02μm cu o lungime
variabilă. În afara rolului evident în locomoţie, cilii au un rol în pătrunderea şi invadarea
celulelor.

Pilii sunt formaţiuni filamentoase rigide, scurte, neflexibile, întâlnite atât la bacteriile
ciliate cât şi la cele neciliate. Sunt foarte mici putand fi observaţi doar cu ajutorul
microscopului electronic. Pilii bacterieni sunt de două tipuri:
comuni - rol în aderarea bacteriilor la suprafaţa celulelor
de sex sau de conjugare - cu rol în transferul materialului genetic în timpul procesului de
conjugare.

Glicocalixul este alcătuit dintr-o masă de filamente polizaharidice, structură ce formează

în ansamblul său o pâslă ce asigură fixarea bacteriilor la celule. Ca şi capsula,
glicocalixul se formează doar în cazul pătrunderii bacteriei într-un organism.

Sporul este o formă de rezistenţă bacteriană, care ia naştere când bacteria ajunge în
condiţii nefavorabile de mediu. Acesta este o formaţiune sferică sau ovoidală, ce se
formează în interiorul celulei bacteriene. Comparativ cu formle vegetative, sporii au un
conţinut mai redus de apă, săruri de fosfor şi potasiu, enzime, dar sunt mai bogaţi în ioni
de Ca++ şi Mg++. Formarea sporului poartă denumirea de sporogeneză şi se desfăşoară
în trei etape:
Stadiul preparator - este caracterizat prin detaşarea unui segment cromozomial bacterian
şi condensarea citoplasmei in jurul sau
Stadiul de prespor - caracterizat prin formarea septului de separare
Stadiul de spor matur - caracterizat prin reducerea dimensiunilor sporale şi maturizarea
sporului
Sporul bacterian are dimensiuni variabile, iar diametrul poate fi mai mic sau mai mare
decât a formei vegetative, ducând la deformarea ei. Aşezarea sporului poate fi central,
subterminal şi terminal.
Germinarea reprezintă trecerea sporului din forma sporulară în forma vegetativă, ce
durează până la 90 de minute. Germinarea are loc cand condiţiile ideale de umiditate,
hrană, temperatură, pH sunt întrunite şi permit absorbţia sporită de apă, creşterea
permeabilităţii învelişurilor, eliminarea de substanţe sporulare (în special Ca) şi activarea
enzimatică.

Rolul sporilor este de a conserva timp de zeci chiar sute şi mii de ani datorită rezistenţei
sporite la radiaţii, uscăciune, căldură şi substanţe dezinfectante. Prin revenirea la forma
vegetativă, capabilă de multiplicare se asigură perpetuarea speciei.

Elev:Eparu Angelo
Clasa:XII-D