LITERATURA ASERVITĂ IDEOLOGIEI COMUNISTE Instaurarea regimului comunist a produs o serie de schimbări atăt la nivel politic si social, căt

si la nivel cultural. Literatura din această perioadă este profund marcată de componenta naţională, devenind o unealtă a partidului pentru a „educa” (a se înţelege a manipula) căţi mai mulţi oameni. Scriitori erau obligaţi să scrie doar despre temele propuse şi susţinute de către partid, le era dictat cum să scrie, ce să scrie şi cum să se comporte în acord cu profesia lor. Cei care nu se supuneau acestor reguli trebuiau să facă faţă repercursiunilor: li se interzicea publicarea operelor sau erau excluşi din puţinele cercuri literare rămase. Scriitorii trebuiau să funcţioneze asemeni unui corp de armată, aflat sub conducerea partidului comunist, ce trebuiau să lupte împotriva literaturii imperialiste, considerată decadentă, murdară si dăunătoare. Acest referat se va ocupa de analiza a trei poezii din perioada comunistă, texte ce demonstrează, prin tematica si limbajul lor, cele prezentate mai sus. Una dintre aceste poezii este intitulată Drumul către viitor1. Poezia este o amplă antiteză între trecutul duşmănos al ţării si viitorul luminos promis de către partidul comunist:
„Am în spate de la Burebista Pînă la Cîrmaciul de acum Leaturile cu adesea trista Soarta pe al ţării vajnic drum. Dar pe drumul prin vecii întins Noi sîntem aceia ce-am încins. Acest timp de glorii azi ridică Falnic, luminosu-i obelisc. Semn de purpur care ne indică Drumul către comunistul pisc. Iar Cîrmaciul înţelept e-n frunte, Ceauşescu-n veghea ţării, munte.”

Ceauşescu este comparat cu Burebista, unul dintre cei mai vrednici conducători ai acestei ţări. El este cel care îşi asumă rolul de a conduce poporul spre o lume şi o viaţă mai bună. Este asemenea unui mesia ce, prin bunătatea sa, îi îndrumă pe toţi spre calea cea dreaptă. Comunismul este prezentat ca ultimul ideal, ca cel mai înalt pisc, care trebuie atins de către toţi, pentru a putea fi fericiţi. Numai aderănd la ideologia comunistă, vom putea atinge gloria. Puteriile „cărmaciului” sunt hiperbolizate, acesta ajungănd să fie comparat, prin măretţia sa, cu un munte. Aceste pozii au aspectul unor laude, unor omagii aduse ideologiei si conducătorilor comunişti, formănd o literatură encomiastică. Un asemenea text este şi
1

Poeyia este scrisă de Mihai Beniuc, şi a apărut in revista Contemporanul, nr. 4, în 23 ianuarie 1987, la pagina 9.

1

Prin El sîntem puternici şi drepţi. Poezia intitulată Înaltă cinstire 3. scris cu majusculă. 2 . Prin El se luminează istoria şi vrerea Dorinţa şi credinţa acestui brav popor La sfat mereu cu ţara-i lumina şi puterea Cum creşte in poveste viu veşnicul izvor. fără de care atăt ţara căt şi locuitorii acesteia ar fi pirduţi. unicitate şi originatlitate. Atributele sale sunt preyentate prin enumeratie. Sloganul „EXIST/ PRIN ŢARA ŞI PARTIDUL NOSTRU COMUNIST” reprezintă crezul pe care trebuie să-l poarte în suflet fiecare catăţean. cu majusculă. Conducătorul este reprezentantul întregii naţiuni. cel Bun. şi anume. „El e Întîiul. destinul ei îl doare Prin El sîntem un nume recîştigat sub soare. 2. Acest slogan distruge orice şansă la individualitate. preşedintele este pomenit cu ajutorul pronumelui personal „el”. în 21 ianuarie 1988 la pagina 7.poezia Cîntec pentru preşedintele ţării2. cel Drept. este sanctificat şi privit precum o fiinţă atotştiutoare şi atoatefăcătoare. autorul poemului îl ridică pe Ceauşescu la rang de zeitate. bunătăţii şi puterii. un conducător. 2 Aceasta poezia aparţine lui Florin Grigoriu. Pămîntul plin de holde. autorul ajută la manipularea omului simplu căruia i se cere să asculte de partid şi de conducătorul acestuia fără să obiecteze. Prezentăndu-l în acest fel. Nu oferă oamenilor decăt o singură posibilitate de existenţă. De. cel Tare.pe prima pagină. de brazi. Toate aceste atribute sunt apoi transferate întregului popor. şi a apărut în revista Tribuna. nr. A trei-a poezie a fost scrisă cu ocazia sărbătoririi zilei de naştere a Elenei Ceauşescu. Ţara şi colectivitatea sunt puse mai presus decăt individul. îmbinănd in fiinţa sa atributele acestui „brav popor”. nr. Ceauşescu este prezentat ca întruchipănd toate atributele unui bun conducător. fiind scrise la fel ca şi pronumele. în 9 ianuarie 1986. cu fruntea sus Strălucind ideea. cel Tare Prin El noi sîntem toţi lumini biruitoare. sub soare bun Se bucură că este în neamul său străbun.a lungul întregului text. Aşa cum este sugerat în titlu. 3. Tot ce-i al ţării prin El e bun şi mare Tot ce-i al ţării greu întîi pe El îl doare El e Întîiul. care a fost iybăvit numai prin ideologia partidului comunist.” Aceste adjective îl situează deasupra tuturor din punctul de vedere al dreptăţii. 3 Poezia este scrisă de Pavel Pereş şi a fost publicată în revista Romînia literară. cel Drept. Textul laudă calităţile şi multele aptitudini ale acestei doamne. Te bucuri că există şi că-l auzi EXIST PRIN ŢARA ŞI PARTIDUL NOSTRU COMUNIST. o existenţă doar întru ideile comuniste şi doar întru binele întregii naţiuni. cel Bun. textul este un lung omagiu adus conducătorului ţării. hotar celor ce nu-s Istoria prin El s-a-nnoit. Cu ajutorul acestui „El”. este un omagiu adus soţiei preşedintelui.

Mereu pentru a ştiinţei afirmare Cu spirit comunist. întruchpănd şansa poporului de a-şi făuri un destin glorios. Cinstire-naltă aceleia ce-aşază Cu simplitatea marilor idei Lumina caldă-a muncii cînd cutează Cu patria. Ultima strofă este o adresare directă prin care autorul îşi exprimă în mod liber sentimentul de admiraţie şi respect.” Doamna ceauşescu este prezentată asemeni emblemei ţării. din punct de vedere estetic. Un adevăr de împliniri a scris Cu omul ce cu patria e una Care-n istorii rostul ne-a decis Dintr-un congres ce străluceşte-ntruna Ani mulţi noi îi dorim. puterea de muncă şi patriotismul. simplitatea. literatură burgheză ce dăuneayă spiritului. de asemenea . A-mpurpurat spre mergerea-nainte Prefacerile-n orişice cuvînt Avînd în viaţă crezul său fierbinte Într-un demers de comunist avînt. cutezător A înstelat a vremilor izvoare Întruchipînd prezenntu-n viitor. Se poate observa îmbinarea obositoare a unor cuvinte cu ajutorul cratimei pentru a obţtine numărul corect de silabe. paşoptist chiar de versificaţie şi de abordare tematică. Ceea ce au realizat aceşti scriitori nu este 3 . nu sunt nimic altceva decăt nişte slogane răspăndite de către cei fideli regimului comunist. şi timp de pace Fără odihnă gîndul său lucrînd. preluată după documentele partidului comunist. Acest lucru se datorează faptului că literatura modernă era considerată o copie a literaturii occidentale. Superb exemplu-n toate cîte face În dorul său o ţară înălţînd. Rimele sunt.„Purtînd pentru popor si pentru ţară Întregul viu al celor trei culori A înnoit în vatra milenară Destinul izbîndirii de cu zori. Ea este însăşi esenţa comunismului. Şi s-a aflat mereu cu-nţelepciune În lupta pentru bine zi de zi Ca visu-n adevar să se-ncunune Seninul temelie spre a fi. În toate aceste poezii se poate observa o înapoiere la modelul pre-modern. Versificaţia este greoaie. Literatura comunistă esre o literatură cu tendinţă. forţate şi banale. cuvintele sunt alătuarte forţat pentru a obţine ritmul si măsura metrică dorită. spre fericira ei. creat de mult prea slăvita ideologie. fiind un cetăţean exemplar. pentru ca toţi oameniisă poată înţelege mesajul politic trnsmis. ce are ca scop educarea muncitorilor şi a spiritului socialist. Acest gen de literatură îi transformă pe poeţi în propagandişti iar arta în ideologie. Atributele sale cele mai importante sunt credinţa nestrămutată intr-un viitor strălucit. seninătatea cu care abordează orice problemă. În toate poeziile se poate observa utilizarea limbajului simplu. Aceste texte nu se pot considera poezii. transformănd-o în fiinţa ideală ce trebuie iubită şi imitată de toată lumea.

nu e poezie. 4 . ci nişte texte versificate ce nu fac altceva dacăt să instruiască şi să convingă oamenii de necesitatea şi prosperitatea ideologiei şi partidului comunist. artă estetică.artă frumoasă.