Sunteți pe pagina 1din 4

LITERATURA ASERVITĂ IDEOLOGIEI COMUNISTE

Instaurarea regimului comunist a produs o serie de schimbări atăt la nivel politic


si social, căt si la nivel cultural. Literatura din această perioadă este profund marcată de
componenta naţională, devenind o unealtă a partidului pentru a „educa” (a se înţelege a
manipula) căţi mai mulţi oameni. Scriitori erau obligaţi să scrie doar despre temele
propuse şi susţinute de către partid, le era dictat cum să scrie, ce să scrie şi cum să se
comporte în acord cu profesia lor. Cei care nu se supuneau acestor reguli trebuiau să facă
faţă repercursiunilor: li se interzicea publicarea operelor sau erau excluşi din puţinele
cercuri literare rămase. Scriitorii trebuiau să funcţioneze asemeni unui corp de armată,
aflat sub conducerea partidului comunist, ce trebuiau să lupte împotriva literaturii
imperialiste, considerată decadentă, murdară si dăunătoare.
Acest referat se va ocupa de analiza a trei poezii din perioada comunistă, texte ce
demonstrează, prin tematica si limbajul lor, cele prezentate mai sus. Una dintre aceste
poezii este intitulată Drumul către viitor1. Poezia este o amplă antiteză între trecutul
duşmănos al ţării si viitorul luminos promis de către partidul comunist:

„Am în spate de la Burebista Acest timp de glorii azi ridică


Pînă la Cîrmaciul de acum Falnic, luminosu-i obelisc.
Leaturile cu adesea trista Semn de purpur care ne indică
Soarta pe al ţării vajnic drum. Drumul către comunistul pisc.
Dar pe drumul prin vecii întins Iar Cîrmaciul înţelept e-n frunte,
Noi sîntem aceia ce-am încins. Ceauşescu-n veghea ţării, munte.”

Ceauşescu este comparat cu Burebista, unul dintre cei mai vrednici conducători ai
acestei ţări. El este cel care îşi asumă rolul de a conduce poporul spre o lume şi o viaţă
mai bună. Este asemenea unui mesia ce, prin bunătatea sa, îi îndrumă pe toţi spre calea
cea dreaptă. Comunismul este prezentat ca ultimul ideal, ca cel mai înalt pisc, care
trebuie atins de către toţi, pentru a putea fi fericiţi. Numai aderănd la ideologia
comunistă, vom putea atinge gloria. Puteriile „cărmaciului” sunt hiperbolizate, acesta
ajungănd să fie comparat, prin măretţia sa, cu un munte.
Aceste pozii au aspectul unor laude, unor omagii aduse ideologiei si
conducătorilor comunişti, formănd o literatură encomiastică. Un asemenea text este şi

1
Poeyia este scrisă de Mihai Beniuc, şi a apărut in revista Contemporanul, nr. 4, în 23 ianuarie 1987, la
pagina 9.

1
poezia Cîntec pentru preşedintele ţării2. Aşa cum este sugerat în titlu, textul este un lung
omagiu adus conducătorului ţării.

Prin El se luminează istoria şi vrerea Prin El sîntem puternici şi drepţi, cu fruntea sus
Dorinţa şi credinţa acestui brav popor Strălucind ideea, hotar celor ce nu-s
La sfat mereu cu ţara-i lumina şi puterea Istoria prin El s-a-nnoit, destinul ei îl doare
Cum creşte in poveste viu veşnicul izvor. Prin El sîntem un nume recîştigat sub soare.

Tot ce-i al ţării prin El e bun şi mare Te bucuri că există şi că-l auzi EXIST
Tot ce-i al ţării greu întîi pe El îl doare PRIN ŢARA ŞI PARTIDUL NOSTRU COMUNIST.
El e Întîiul, cel Drept, cel Bun, cel Tare Pămîntul plin de holde, de brazi, sub soare bun
Prin El noi sîntem toţi lumini biruitoare. Se bucură că este în neamul său străbun.

Conducătorul este reprezentantul întregii naţiuni, îmbinănd in fiinţa sa atributele


acestui „brav popor”. De.a lungul întregului text, preşedintele este pomenit cu ajutorul
pronumelui personal „el”, scris cu majusculă. Cu ajutorul acestui „El”, autorul poemului
îl ridică pe Ceauşescu la rang de zeitate, este sanctificat şi privit precum o fiinţă
atotştiutoare şi atoatefăcătoare. Prezentăndu-l în acest fel, autorul ajută la manipularea
omului simplu căruia i se cere să asculte de partid şi de conducătorul acestuia fără să
obiecteze. Ceauşescu este prezentat ca întruchipănd toate atributele unui bun conducător,
un conducător, fără de care atăt ţara căt şi locuitorii acesteia ar fi pirduţi. Atributele sale
sunt preyentate prin enumeratie, fiind scrise la fel ca şi pronumele, cu majusculă. „El e
Întîiul, cel Drept, cel Bun, cel Tare.” Aceste adjective îl situează deasupra tuturor din
punctul de vedere al dreptăţii, bunătăţii şi puterii. Toate aceste atribute sunt apoi
transferate întregului popor, care a fost iybăvit numai prin ideologia partidului comunist.
Sloganul „EXIST/ PRIN ŢARA ŞI PARTIDUL NOSTRU COMUNIST” reprezintă
crezul pe care trebuie să-l poarte în suflet fiecare catăţean. Acest slogan distruge orice
şansă la individualitate, unicitate şi originatlitate. Nu oferă oamenilor decăt o singură
posibilitate de existenţă, şi anume, o existenţă doar întru ideile comuniste şi doar întru
binele întregii naţiuni. Ţara şi colectivitatea sunt puse mai presus decăt individul.
A trei-a poezie a fost scrisă cu ocazia sărbătoririi zilei de naştere a Elenei
Ceauşescu. Poezia intitulată Înaltă cinstire 3, este un omagiu adus soţiei preşedintelui.
Textul laudă calităţile şi multele aptitudini ale acestei doamne.

2
Aceasta poezia aparţine lui Florin Grigoriu, şi a apărut în revista Tribuna, nr. 3, în 21 ianuarie 1988 la
pagina 7.
3
Poezia este scrisă de Pavel Pereş şi a fost publicată în revista Romînia literară, nr. 2, în 9 ianuarie
1986,pe prima pagină.

2
„Purtînd pentru popor si pentru ţară Cinstire-naltă aceleia ce-aşază
Întregul viu al celor trei culori Cu simplitatea marilor idei
A înnoit în vatra milenară Lumina caldă-a muncii cînd cutează
Destinul izbîndirii de cu zori. Cu patria, spre fericira ei.

Mereu pentru a ştiinţei afirmare Un adevăr de împliniri a scris


Cu spirit comunist, cutezător Cu omul ce cu patria e una
A înstelat a vremilor izvoare Care-n istorii rostul ne-a decis
Întruchipînd prezenntu-n viitor. Dintr-un congres ce străluceşte-ntruna

A-mpurpurat spre mergerea-nainte Ani mulţi noi îi dorim, şi timp de pace


Prefacerile-n orişice cuvînt Fără odihnă gîndul său lucrînd,
Avînd în viaţă crezul său fierbinte Superb exemplu-n toate cîte face
Într-un demers de comunist avînt. În dorul său o ţară înălţînd.”

Şi s-a aflat mereu cu-nţelepciune


În lupta pentru bine zi de zi
Ca visu-n adevar să se-ncunune
Seninul temelie spre a fi.

Doamna ceauşescu este prezentată asemeni emblemei ţării, întruchpănd şansa


poporului de a-şi făuri un destin glorios. Ea este însăşi esenţa comunismului, fiind un
cetăţean exemplar, creat de mult prea slăvita ideologie. Atributele sale cele mai
importante sunt credinţa nestrămutată intr-un viitor strălucit, seninătatea cu care
abordează orice problemă, simplitatea, puterea de muncă şi patriotismul. Ultima strofă
este o adresare directă prin care autorul îşi exprimă în mod liber sentimentul de admiraţie
şi respect, transformănd-o în fiinţa ideală ce trebuie iubită şi imitată de toată lumea.
În toate aceste poezii se poate observa o înapoiere la modelul pre-modern,
paşoptist chiar de versificaţie şi de abordare tematică. Acest lucru se datorează faptului că
literatura modernă era considerată o copie a literaturii occidentale, literatură burgheză ce
dăuneayă spiritului. Literatura comunistă esre o literatură cu tendinţă, preluată după
documentele partidului comunist, ce are ca scop educarea muncitorilor şi a spiritului
socialist. Acest gen de literatură îi transformă pe poeţi în propagandişti iar arta în
ideologie. Aceste texte nu se pot considera poezii, din punct de vedere estetic, nu sunt
nimic altceva decăt nişte slogane răspăndite de către cei fideli regimului comunist. În
toate poeziile se poate observa utilizarea limbajului simplu, pentru ca toţi oameniisă
poată înţelege mesajul politic trnsmis. Versificaţia este greoaie, cuvintele sunt alătuarte
forţat pentru a obţine ritmul si măsura metrică dorită. Se poate observa îmbinarea
obositoare a unor cuvinte cu ajutorul cratimei pentru a obţtine numărul corect de silabe.
Rimele sunt, de asemenea , forţate şi banale. Ceea ce au realizat aceşti scriitori nu este

3
artă frumoasă, artă estetică, nu e poezie, ci nişte texte versificate ce nu fac altceva dacăt
să instruiască şi să convingă oamenii de necesitatea şi prosperitatea ideologiei şi
partidului comunist.