Măsura, 25 august

Joaca de-a Dumnezeu

Daniel Botgros

Una dintre activităţile umane cu, probabil, cele mai

profunde implicaţii ştiinţifice, morale, etice, religioase sau

economice, este, fără îndoială, clonarea. Cercetările

asupra clonării nu datează de ieri, de azi, ci de ani buni,

şi se pare că se află în stadii mai avansate decât ne-am

putea închipui. Pentru că e deja o axiomă, dacă doriţi s-

o numiţi aşa, conform căreia studiile ştiinţifice sunt mult

mai avansate decât se recunoaşte public. În special cele

militare sau cele legate de un virtual potenţial economic.

Dovadă stau, de pildă, internetul şi telefonia mobilă,

ambele iniţial aplicaţii militare. Şi nu sunt singurele

domenii unde există studii şi experimente secrete. Avionul

„invizibil“ pentru radar, de pildă, a stat mulţi ani la cel

mai mare secret.

Aşa se întâmplă şi cu clonarea. Dincolo de studiile

publice legate de această uimitoare posibilitate de-a te juca

„de-a Dumnezeu“, avem de-a face, cu siguranţă, cu o

parte ocultă a cercetărilor, demnă probabil de

„Dosarele X“. Adică ceea ce ne provoacă cele mai mari

dileme şi spaime: clonarea umană. Până atunci, însă,

ne pregătim să consumăm carne clonată! Autorităţile

pentru siguranţa alimentelor susţin că a servi la masă

carne provenind din clone de animale sau din progeniturile

acestora nu reprezintă un pericol. Poziţia aceasta vine la

destul de mult timp de la prima clonare a unui animal: oaia

Dolly. Chiar dacă se ştie că vieţuitoarele clonate sunt

mult mai debile şi susceptibile la a se îmbolnăvi, decât

cele născute pe căi naturale, cei care se ocupă cu

securitatea alimentară susţin că nu e nici un pericol şi

carnea clonată ar putea ajunge într-un timp relativ scurt în

galantare şi pe mesele noastre. Europa, Australia, Japonia,

Canada, sunt entităţi de state sau state care au lansat deja

spre dezbatere publică această temă, de a avea sau nu

în farfurie carne provenită de la clone. E, să

recunoaştem, destul de şocant, să fim confruntaţi cu

aşa ceva, deşi, la prima vedere, un asemenea produs nu

se deosebeşte de altul similar, natural. În timp ce disputa

mondială pe tema plantelor modificate genetic se

canalizează în general pe doi poli – Uniunea Europeanã şi

Statele Unite (prima fiind împotrivă, iar cealălaltă

cultivând deja masiv astfel de plante modificate genetic) –, la

orizont se prefigurează o altă provocare: carnea clonată,

care va fi, cu siguranţă, mult mai ieftină. Dar

implicaţiile?