Motto

Din copilărie aştept această criză

Să fi trecut prin viaţă fără s-o cunosc?
Să nu-i fi simţit, în maţe, letala briză?
Ar fi fost frustrant, ştiu şi recunosc

Povesteau bunicii despre… patruzeci şi şapte

Noi ciuleam urechea, zbârliţi precum aricii
Dar toate acestea; erau duse departe
Uitasem durerea, uitasem gustul fricii

Uitasem totodată că trăim în statul

În care morala ucisă pe la spate
Putrezeşte-n stradă, infestând asfaltul
Maladia, boala, devin astăzi fapte

Apte de ambalare, de pus la cutie

Şi vândute ,, ţării” în loc de alifie

08-06-2010
Feteşti
 VÂRTEJUL

Un vârtej ridică-n ceruri

Frunze de porumb, uscate,
Ca fantasticele zmeuri
De copii, în slăvi jucate

Arătând perseverenţă,
Pe câmp se tot învârte
Şi cu multă insistenţă
Prafului îi face curte

Şi ţinând mişcarea-n strună,

Tot înaltul îl adoră,
Cum frumos, el le adună
Praf şi frunze; într-o horă

Mai în centru, e părtaşă

O foaie dintr-un ziar
Şi aici presa-i fruntaşă
Să aducă o ştire-n dar

Din zbor, o barză citeşte,

Pe cel petic de hârtie,
Că spre Africa pluteşte
Ceva zvon de vijelie.

Zboară-n cerc în jurul foii

Şi suratele îşi adună
Comentând efectul ploii
Şi a nopţii fără lună
De plecat, tot se vor duce,
Ploaia nu e o povară
Busolă; e gândul dulce....
Acolo e primăvară

Vârtejul profund admiră,

Legea zborului planat,
Un cioban stă şi se miră:
Bravo, cui l-a inventat!...

13 -09-2009
Feteşti
SE ÎNTORC CULEGĂTORII

Foşnesc frunzele uscate,

Când prin ele trec mistreţii
E senin, vântul nu bate
Luna inspiră poeţii

Greierii cu vioara - n mână,

Trubadurii nopţilor,
Îngână pişcând o strună
Scârţâitul roţilor

Umbre puse în mişcare

Ies din lanul de porumb
Plumbul pică în picioare
Praful zace pe carâmb

Sforăit de cai dă vestea

Unei vulpi ce taie calea
O ţărancă-şi cântă zestrea
Dealul îşi iubeşte valea

Printre stele trec cocorii

Şi în raza Lunii, pline
Neagră e, ca pana ciorii,
Umbra zilei care vine

E trecut de miezul nopţii

Cocoşii se aud cântând
Peste prispă umbra porţii
Somnului îi face rând
19 -09- 2009
Fetesti
 DE VENEAI....

Inutil să baţi la uşă,

Că ai venit, nu se v-a şti...
Pe clanţă uită o mănuşă
De tine, ea, v-a povesti

La aşa asta au bătut

Şi toamne lungi şi frunze moarte
Dar nici ele n-au ştiut
Zăvorul să-l dea la o parte

La uşa asta vor veni

Să bată şi alte anotimpuri
În prag, însă, vor muri
Îngropând cu ele timpuri

Zăvorâtă e intrarea,
Ruginită-i cheia-n yală
Doar suspinul ştie calea
Dar cu greu mai dă năvală

De veneai... dar e târziu...

Sângele s-a făcut toamnă,
Sufletul rămas pustiu
Vrea un trup... o altă doamnă

07-09- 2009
Feteşti
 CULORILE TOAMNEI

Într-un cuib de turturea,

Toamna pe clocit se pune…
Lăsând razele sub ea,
Soarele alene apune

Şi din micile comori

Eclozează la soroc,
O mulţime de culori
În tonuri de jar şi foc

Aşchia din Soare ruptă

Culorile-s rod genetic
Zeul Ra şi arta cultă
Se iubesc în mod frenetic

Puii sunt zglobii ca vântul

Şi ca roua dimineţii,
Toamna îi învaţă cântul
Iubirii şi tinereţii

Şi-i învaţă totodată

Zborul din frunză în frunză
Transformând natura toată
În pastel, ulei pe pânză

08 – 10 – 2009
Feteşti
 EU AM

Am atâta fruct în sânge

Şi atâta toamnă–n trup,
Că aş umple, de aş curge,
O livadă şi un stup

Am în minte atâta galben

Şi în venă atâta must,
C-aş înveseli cu-n gulden;
O armată şi un bust

Am atâtea ploi pe umeri

Şi atâtea frunze moarte
Că de-ai vrea ca să le numeri
Ţi-aş da timp; iernile toate

Am în plete atâta brumă

Şi pe tălpi atâta îngheţ,
Câ te-aş premia c-o urmă
De mi-ai zice de dezgheţ

Am în gene atâtea stele

Şi în piept atâta Lună
Că aş construi cu ele
Un decor de ... Noapte bună!

10-10- 2009
Feteşti
 PRIMA BRUMĂ

De pe creangă de arin,
Toamna vrând să facă o glumă,
Presără pe un ciulin
Un banal veşmânt de brumă

Poleiala argintie
Îi dă un aer regesc
Doară el, din alţi o mie,
Are rang cavaleresc

Şi-n ţinuta lui măreaţă

Călare pe un fir de vânt,
Privindu-şi destinu-n faţă…
Pleacă să ceară pământ

Să ceară pământ şi apă…

A citit el într-o carte,
Că o Rigă de nu crapă
Are drept să-şi facă parte

Păpădia şi lăptuca
Văzând prinţ rostogolind
Îşi lăsară-n grabă munca
Urechea spre el ciulind.

Parcă ar spune vorbe multe,

Sau continuu el se vaită…
Lovind bolovanii-n frunte
Cu veşmântu-i alb; de vată

Aşa e , uite ce zice,

Că rostogolind, el cere;
Jurând ţolul să şi-l strice…
De nu i se dă putere.
 Dar puterea i-o dă vântul
Şi pământ, pe rochia popii,
Până unde ajunge gândul…
Dacă vrea, sări-iar ochii!

Ş-un ciulin poate fi nobil?

Chiar de are strai lucios
Când în capul lui… imobil
Totul e cu susu-n jos

Naivul vrând să impună

Rangul lui regesc, divin
Căzu într-o văgăună
Unde muri ca ciulin

Peste toată întinsura

Toamna cere brumă deasă
Folosind bine măsura
Altă glumă vrea să ţeasă

24 – XI – 2009
Feteşti
 ŞI AZI E CEAŢĂ !

Iarna veste ne trimite,

Dornică-i să ne revadă
Strecurând printre cuvinte,
Ceaţă groasă; ca dovadă

Zvonul c-ar sosi curând

Declanşează panică
Frunzele în primul rând
Deplâng vremea jalnică

E atâta umezeală
Şi atâta inconfort
Nu e timp de făcut fală
Doar în loden mă suport

Ceaţa aerul încarcă

Greutatea lui cuprinde
Orice gâză care-ncearcă
Vreo mişcare; pe oriunde

Numai ici şi acolo umbre

Vii paiaţe străvezii
Definesc scenarii sumbre…
Viaţa lor de zi cu zi

Că, în negura lăptoasă

Umbră e ; făptura ei
A speranţei fără casă
A grijii fără bordei
 Prin văzduh, doar croncănit
Stol de ciori se strâng pe dâmb
Nevăzute au venit
Una, însă, zboară strâmb.

Doar splendidă, crizantema,

Se simte în largul ei…
Acceptându-şi diadema
De chiciură şi polei.

25–XI –2009
Feteşti
 CIOARA ŞI VULPEA

În copacul desfrunzit,
Încărcat cu promoroacă
O cioară s-a îmbulzit
Să croncăne pe o cracă…

Eu în faţa naţiunii;
Declar scurt şi revoltată
Că sunt victima minciunii
Şi a uneltirii faptă

Sunt o victimă umilă,

Căci imparţialitatea
Îmi e crezul, fără milă,
Când împart pe câmp dreptatea

Fâstâcită şi pătrunsă
De afrontul ce-o lovise,
Se lăsă văzută plânsă;
Şiretlicuri de culise…

Lacrimile-i curg cascadă,

Ignorând gerul cumplit,
Udă-i cioara pân` la coadă
Bună e de înlemnit

Rebegită, îngheţată,
Cade cioara într-o parte
Şi lovi pământu-n dată
Cu zgomot de geamuri sparte

………………………………………………………………………….
Hoinărind prin seci pârloage
Ieşită la o plimbare
Vede cioara cum se sparge
Ş-o prinde de aripioare
Ah!... Ce prânz neaşteptat!...
Zice vulpea bucuroasă
Poftă bună!... şi cu tact
Se porni vârtos la masă

MORALA

Când cioara e prefăcută

Şi-are-n gând manipularea
De cumătra vulpe uită
Fatală fiind uitarea

31–12 –2005
Feteşti
VISCOL ÎN BĂRĂGAN

Viscolit se troieneşte,
Peste un fir de mărăcine
Răsărit total orbeşte
Lâng-o tufă de sulfine

Îmbrăcat în straie albe

Pare un cavaler sever,
Un seducător de babe,
Cu garoafă la rever

Timorat de atmosferă,
Ar dori să se încline,
Căci natura îi oferă
Prezenţa bietei sulfine

Însă viscolul perfid

Îl îndoaie, îl suceşte,
De joacă părând avid,
În zăpada –l îmbrânceşte

Zărindu–le zbenguitul,
Vălătucul rătăcit
Îşi luă în spate vântul
Şi porni rostogolit

În dorinţa lui precară

Ar fi vrut să se oprească
Dar furtuna; de ocară,
Vrea acum să-l obosească

Se opreşte hăt… departe,

Poticnindu–se într-un plop
Şi privind mereu în spate
Se tot miră: Ce potop!...
Rătăcind prin neaua moale
Două ciori pun mai presus
Vorbe stranii şi banale
Despre anul ce s-a dus

22-12 - 2005
Feteşti
 A NINS

În pădurea troienită,
La margini de luminiş,
Din zăpada viscolită
Ies vârfuri de lăstăriş

Nici o urmă nu perturbă

Neaua din ceruri cernită
Doar o frunză, ca o umbră,
O alintă obosită

Sub omăt, ramura crudă,

Scârţâie necontenit
Ca orchestra ce-şi acordă
Instrumentul învechit

Peste împărăţia albă

Unde nemişcarea-i sfântă
Se propagă o undă slabă
Cine oare, cine cântă?

Firele de telegraf
Înşirate peste câmpuri
Au format acum taraf
Ce înalţă-n ceruri cânturi

Vântul le struneşte abil,

Ciupindu-le ca pe o harpă
Încercând acum un stil;
De hip-hap cântat la grapă

Dansatorii hibernează
Lunca pare a fi pustie
Doar o vrabie şochează
Spunând lumii că e vie.
18 – 12 – 2005
Feteşti
 ÎNSERARE

Printre crengi vântul se joacă

Uşor răsfirându-le,
Cerul indigo se-mbracă,
Jocul învelindu-le

Crapă piatra, geru-i crunt,

Cade cioara din capac,
Iar în drum; stând ca un sfânt,
Îngheţând plânge un drac

Lupii urlă a clar de Lună,

Bufniţa joacă şotron
Şi la mat e voie bună;
Stan cântă la acordeon

Sub bocanci zăpada, sticlă,

Scârţâie ameţitor…
Un ţăran cu ochii-n pâclă
Se răsteşte la zăvor

De prin hornuri fumuri nalte

Se ridică către cer
Dar pierdute-n frig şi noapte
Devin grele, ca de fier

Câinii latră a pustie

Tot zicând în limba lor;
Asta e chiar neghiobie
Să faci cu gerul amor

Căci în curtea de la vale

Dezbrăcat la bustul gol,
Cu zăpadă-şi dă pe şale
Vasile a lui Pârjol
 Se căleşte, zice lumea
Alţii spun că e nebun
Numai Tinca, uite, culmea,
Îl priveşte dintr-un prun

Îl priveşte –n clar de Lună…

Muşchii lui ca nişte pietre!...
Zică lumea, orice spună
Ea îl vrea… adună zestre
………………………………………………………………………

Pisica uitată afară

Miaună din răsputeri
Este frig!... nu-i prima oară!...
Afară m-aţi dat şi ieri

Noaptea vine şi se lasă

Grea peste cătunul mic
Adunaţi ca ceapa-n plasă
Sau ca; gaura-n covrig

16 -12-2005
Feteşti
 PESTE TOT POLEI

Ca o oaste răvăşită
Şi cuprinsă doar de zare
Vegetaţia împlinită
A-mbrăcat costum de zale

În armura, sa, de gheaţă,

Pădurea cu negre ramuri,
Încercând să prindă viaţă
Fluturând sticloase flamuri

Astfel scena hibernală

Încercând un ritm vioi
Are-n frunte şi fanfară;
Nişte tufe mai de soi

Care scârţâind absurd,

De crivăţ unduite
Par un taraf muto-surd
Pus să bată-n blid cu bâte

Din văzduh ploaia nebună

Ca-ntr-un atac cu săgeţi…
Vrea Herei să-i dea în bună
Necăjind mai multe vieţi

Picăturile vrăşmaşe
Îngheţând instantaneu,
Platoşa de gheaţă îngroaşe
Atârnând greu, tot mai greu

Crengi căzute la tot pasul

Arbori răsuciţi, plângând,
Timpul tremurând în ceasul
Ce cuminte stă la rând
…………………………………………………………………………………
….
 Este tot ce ochiul vede
Prin fereastra fin brodată
Şi cu greu poate a crede
C-a fost vară altădată

Doar o tufă de măceş

Cu frunzişul încă verde
Susţine că… fără greş
Vară a fost; cum se mai vede

Însă şi ea, prinsă-n gheaţă,

Cu flori roşii în tulpan,
Are prestanţa; de viaţă
Pictată pe porţelan

16-12-2009
Feteşti
 VISCOL ÎN SUFLET

Mi-a căzut polei pe gânduri,

S-a îngheţat în mine plânsul
Dorul spulberat de vânturi
S-a încins, şi el, în dânsul

Ochii văd doar gri şi gheaţă

Urechile aud doar lupii
Sângele cu greu învaţă
Să nu bată-n vene câmpii

În picioare –mi creşte polul

Iar în mâini ţin Himalaia
În creier tot umblă zvonul
Că s-ar stinge şi văpaia

Din soba ce gungureşte

Şi cu vântul se îngână
Prin fereastră umbra creşte
Eu îi spun doar… Noapte bună!

16-12-2009
Feteşti
 LUPTÂND CU VISCOLUL

Printre genele încărcate

Cu rimel de promoroacă,
Privirea ei greu răzbate
Ca să afle unde calcă

Viscolul se troieneşte
Pe sprâncene şi broboadă
Bietul nas se străduieşte
De pe faţă să nu cadă

Buzele întredeschise
Firave aripi spre cer,
Rostesc; multele, nescrise
Intonaţii despre ger

Rugăminţi să steie vântul

Printre snoave găsesc cale
Dar mai iute este gândul…
Viscolul muşcă din poale.

Cu mâinile înfăşurate
Într-o mai veche basma
Cu greu strânge pe sub coate
O ciozvârtă de cazma

Ieşită printre nămeţi

Să deschidă drum la poartă
Află-n stradă şi alte vieţi
Ce ţin iarna de o toartă

Tăvălite prin zăpadă,

Ca şniţelul prin pesmet
Ea s-opri în loc să vadă
Un aşa nobil balet

………………………………………………………………………………
Luând martoră o cioară
Că; natura o alungă
Se gândi întâia oară
C-ar fi bună, acu`, o fugă

Încercând o răsucire
Şi un pas mai cu elan
Dar totul e amăgire…
Vântul o culcă-n troian

Cu cazmaua rătăcită
Şi omăt pătruns în sân
Crede c-ar fi fericită
Dacă ar ninge doar cu fân

Supărată e pe dânsa
Că-şi lăsă urma; în urmă…
Înţeleaptă este spusa:
Bun păstor, păcat de turmă

Numai că de data asta

Turma fulgilor de nea,
Cu un gest de: gata, basta!
E lăsată în şosea

Un lătrat prelung de câine

E un semn că pe afară
S-ar putea mânca o pâine
Tocmai hăt… la primăvară

20-12-2009
Feteşti
 CURG STREŞINILE

Viscolul e amintire
Norii călători s-au dus
E moment de-mpăciuire
Între răsărit şi apus

Soarele merge-n solie

Mândru şi strălucitor
Peste munţii din câmpie
De omăt scânteietor

Infinitele cristale
Razele îmbrăţişează
Reflectând la scări banale
Astrul ce le luminează

E atâta strălucire
Şi atâta soare-n aer
Că s-ar umple de uimire
Însăşi noaptea cu al ei caer

Şi de atâta feerie
Molecula dezgheţată
Se combină într-o chimie
De natură inventată

Zăpada-n metamorfoză
În mărgea de apă pură
Se transformă după doză
Cu blândeţe, fără ură

Picătura magică
Şir de ţurţuri mângâind
În căderea-i tragică
Se desprinde clipocind
 Armonie de acorduri
Cuprinse-n sonate scurte…
Dansul e mai mult din șolduri
Unduiri de fuste ude

24-12-2009
Feteşti
 APUNE SOARELE

Peste ramuri desfrunzite

Spre Apus, măritul Soare,
Lăsând lumii neîmblânzite
Existenţa să-şi doboare,

Încearcă să mai aline,

Cu o ultimă privire,
Din îngheţul care vine
După a Lunii reivire

Ramuri în lumina caldă

Par spoite-n auriu…
Un stol de vrăbii se scaldă
Într-un ochi de apă viu

Adunată-n mici lacustre

Din apa plânsă de streşini;
Prin ferestre se văd lustre
Înflorind ca nişte vişini
…………………………………………………………………………………

Soarele-i deja apus

Crengile-s doar negre braţe
Întuneric e de ajuns
Să auzi un cârd de raţe

Ce zboară către vreo baltă

La adăpost de stufăriş
Noaptea nu e doar o haltă
E un joc cu ochii închişi

Pe sobe se-ncing ibricuri

Traiul e tot mai amar
Mâinile, pentru nimicuri
Se ascund în buzunar
Este seară, stele alungă
Orice urmă de îndoială
În această noapte lungă
Viaţa-i doar o bănuială

24 -12-2009
Feteşti
 GÂNDURI

Gânduri vin şi gânduri pleacă

Ş-au în ele atâta chin;
Aş dori cu fruntea, parcă,
Răul lumii să dezbin

Gânduri vin şi gânduri pleacă

Au în ele o speranţă
Că în lumea asta seacă
Dumnezeu înseamnă viaţă

Gânduri vin şi gânduri pleacă

Ş-au în ele atât divin
Cât cuprinde o bărdacă
Vise înmuiate-n vin

Gânduri vin şi gânduri pleacă

Au în ele împăcarea
Credinţa de-ţi este sacră
Dumnezeu dă îndurarea

25-12-2009
Feteşti
 PLOUĂ ÎN MARTIE

Ploaia asta nu mai trece

Streşinile plâng profund
Cerul, cred că vrea să sece
Plouă-n stradă, plouă-n gând

Arbori goi şi fără fală

Încărcaţi cu stropii grei
Privesc cerul ca de smoală
Visând… berze, ghiocei…

Iarba veche, îngălbenită

Crescută pe drum de ţară
Stă acum înnoroită
Sub a ploii grea povară

Apa neagră, verde –brună,

Bălteşte pe drumu`îngust
Un ţăran cu traista-n mână
Îi dă clipei un alt gust

Înotând prin lungi noroaie

Călcând strâmb şi mai pe dungă
Se răzbună azi pe ploaie,
Încercând s-o ia la fugă

Ce păcat; pământul moale

Îl cuprinde de picior
Şi fixându-l până-n şale
Îl lăsă fără motor

Pe un fir uscat de brâncă,

O broboană cristalină
Lunecând vrea să aducă
Mângâierea ei divină
Vieţii ce-n curând va naşte
Din oribila mocirlă,
Totu-i rânduit în astre
Şi aici va creşte milă

Câmpul este cenuşiu,

Dar privind mai în detaliu,
Sub noroi; totul e viu
Ca planctonul în acvariu

12-03-2006
Feteşti
ORAŞUL E UN FUND DE MARE

Plouă, trist, de două zile,

Oraşul e un fund de mare
Mai respiră; cei cu pile
Sau cei ce-s lungi în picioare

Şi–şi ridică, după poate,

Capul dincolo de nori
Unde soarele se zbate
Să sădească nişte flori

Trec prin ploaia inodoră

Oameni trişti şi incolori
Ce au în program o oră
De găsit găuri în nori

Şi privind spre cerul plat

Plumburiu; fără defect
Se cred iar la ei în sat…
Doar noroiu-i mai select.

14-03-2006
Feteşti
 E PRIMĂVARĂ

Narcisa din priviri o soarbe

Un boboc, crud, de lalea
Vântul ţi se joacă–n plete
Iarba e de catifea

În salcâm se nasc mici frunze

Uluite de… afară …
Stau cu zâmbetul pe buze
Gungurind: E primăvară!

Nici zambila nu-i cuminte

În parfumuri se preface…
O copilă fără minte
Mirosind, de dor, iar zace

Părul cu–nflorite ramuri

Nu se lasă mai prejos
Fluturând spre ceruri, flamuri
Se făleşte că-i frumos

Doar un fluture anemic

Prea pătruns de-a sa nobleţe
Se declară scurt, alergic…
La atâta frumuseţe

20-04-2010
Feteşti
 ÎN PRAG DE MAI

A înflorit iar liliacul,

Se adună în buchete,
Mierla îşi îmbracă fracul
Băieţii se duc la fete

Teiul şi-a-nverzit corola,

Printre ramuri ciripituri
Inima-şi pierde busola
Într-un pat se compun lieduri

E miros de iarbă dulce

Cosită în zori, pe rouă
Gândul din trup mi se scurge
Sub o fustă scurtă, nouă…

Săgeţi scăpate-n văzduh,

Rândunele zvăpăiate,
Sunt ca vorbele de duh
Rostite în prag de noapte

Atâta potop de soare

Şi insecte prinse-n nuntă…
Orice zi e sărbătoare,
Orice ceas; glas de lăută

30-04-2010
Feteşti
 CAPRICIU

Un capriciu fără margini

E această primăvară
Îmi trasează numai sarcini
O percep ca o povară

Ca să vezi tupeu la dânsa…

Tot polenul copt, ştiut,
Într-un joc de-a v-aţi ascunsa,
Să-l culeg în vas de lut

Şi turnând pe el nectarul
Zilelor cu miez fierbinte,
Să umplu apoi paharul;
Dar pot eu a ţine minte?...

Paharul şi-un blid de linte

Să-l ofer apoi în dar
Unui năzdrăvan cuminte
Şi ceva… de buzunar…

Căci acesta ascunde timpul

Şi de-l mituim cinstit,
Înmuia-vom, astfel , tipul
Cât o arde un chibrit.

Timpului de-i va da drumul

Vara să vină în tihnă,
Scăpând natura de cumul
De neşansă şi de vină

Şi doar astfel primăvara

Capriciul va potoli
Doar în aşternut cu vara
Încă o zi ne va iubi
…………………………………………………………………………………
…

Vai ce muncă ameţitoare

Şi eforturi în zadar…
Nu-i normal şi simplu, oare;
Să schimb fila-n calendar?

04-06-2010
Feteşti
 PROMISIUNE

Am să tac; când tu mă vrei,

Las cucul să câte-n tei
Şi să spună ce eu vreau,
Să îţi dau, sau să nu-ţi dau

Am să tac; când tu mă ceri,

Până-n tei vor creşte peri,
Până, cucul răguşit
Îţi va spune c-ai greşit

Am să tac; când tu îmi spui,

C-o să-mi pun pofta în cui…
Am să tac şi am să fac;
Vei fi înger, voi fi drac

18- 05-2009
Feteşti
 ŞI DE O FI…

Şi de o fi să vii, să vin,
Semn să fie un suspin
Şi de o fi să pleci; năuc,
Semn de ducă… un papuc
Şi de o fi să stai, eu cer,
Semn c-ai sta… un rinocer…

30- 04-2010
Feteşti
MI SE DESCOMPUNE TRUPUL

Mi se descompune trupul
În mii de fluturi aurii
Poleind cu aripi câmpul;
Ei trăiesc, sunt încă vii

Împietrit este scheletul

Sângele în maci se scurge
Inima îşi sparge pieptul
Şi-n lumină stă şi plânge

Printre coaste cresc alunii

Buzele se subţiază
Din cuvinte, doar nebunii
Pot să mai compună o frază

Unghiile scrijelesc
În timpul înmărmurit
Hieroglife ce vorbesc
Despre cel ce a murit

23-05- 2010
Feteşti
 ALT TIMP ACELEAŞI VREMURI

Vrând memoria să şteargă

Şi lumii să-i dea alt rost
Pe a existenţei targă
Timpul ţine iar post

Se hrăneşte doar cu aluzii

Şi nisipul din clepsidră
Risipind în jur iluzii
Rătăcite în apsidă

Râvna lui e flămânzire

Postul fiind chinuitor
Doar speranţa trage fire
Să-l facă nemuritor

Trecutul, de-l dă uitării

Minţii festă să îi joace
Va rodi din spuma mării
Un alt timp, alte soroace

Şi rostogolind; de-a dura

Precum fătul din poveste
Va topi în Soare ura
Nedreptăţilor terestre
…………………………………………………………………………………

În zadar se-nvârte Terra

De la Apus la Răsărit
Timpul îşi dresează Era
C-un bucolic biscuit

Doar popoarele-s la modă

Şi el vrea să reclădească
Veşnicia incomodă…
 Simplă, dulce, ţărănească

Să redea vieţii natura

Şi legile înnăscute,
Nicidecum încrengătura
Unor raţiuni oculte
…………………………………………………………………………………

Ceasul rezemat de-o scripcă,

Îşi ucide în minte gândul
Că-n cutia lui de şipcă
Timp nu e, cam bate vântul

Deşi din Dorinţă Sacră

Era oricum nemuritor
Ar fi vrut în altă arcă
Să-nceapă alt viitor,

Dar mai sus de nemurire

Hotărăsc nişte pitici
Ce-n fatală dăinuire
O confundă cu trei mici

24-12-2009
Feteşti
 ODĂ PASTRAMEI ŞI GRĂTARULUI

Cărbunii încinşi cu grijă

Carnea fin asezonată,
Înşirată pe o tijă
Şi cu vin alb botezată

Stă gata să se atingă

Jarului făcându-i poftă
Să o prindă, să o frigă
Şi să-i dea apoi o notă

Peste tot ceremonialul

Fumuri pline de arome
Răspândesc în aer darul
Fericirii dându-i forme
………………………………………………………………………………

Formele sunt rumenite

Cu legume printre ele
Asistate de vechi blide
Şi de vinul din ulcele

Pastrama e sol de pace,

Rafinat şi cu bun gust
Priceput la; a desface…
Când se stropeşte cu must.

11-10-2009
Feteşti
 DE-MI UMBLI-N SUFLET

De vrei să-mi rătăceşti prin suflet,

Să iei cu tine şi lanterna
Bio-spaţiul este umed,
Nu uita; ia şi umbrela!

Din trecut lacrimi se scurg,

Prezentul e ploaie deasă,
Viitorul… în amurg
Nu-şi găseşte încă casă

Şi ai grijă să n-aluneci
Pe visele de altă dată
Rătăcite-n gânduri reci
Zac, acum, lăsate baltă

Să nu aştepţi ivit de zori

Soarele nu ştie drumul…
Farul e plecat în nori
Să-şi pocească-n taină scrumul

Să nu cauţi loc de odihnă

Vei găsi doar bolovani
Aşezaţi de timp, în tihnă
În grămezi de ani amari

Şi de vei găsi vreo floare

Să n-o crezi c-ar creşte acum
Ar putea fi doar o boare…
Morgana uitată-n drum

Întorcându-te în comic;
Să descrii această lume
Şi cu glas dulce, bucolic…
Dă tristeţilor un nume.
03-04-2010
Feteşti
ZILE VIN ŞI ZILE PLEACĂ

Sunt zile care vor să vină

Din viitorul lumii rece
Dar, tot mai pline de lumină
Sunt zilele ce vor să plece

Îmi conduc clipa la gară,

O conduc până-n vagon…
Dar, pentru a câta oară
O aştept la alt peron

Cu o floare-n pod de palmă

Şi cu pălăria-n mână
Aşteptarea-mi este calmă
Şi privirea; clar de Lună

21-12- 2008
Feteşti
 ŞI CALUL VREA…

Ploaia biciuie câmpia,

Bolovani şi frunze moarte
Sub căciulă stă cheia
Lipsită de libertate

Ploaia cade n-are stare,

Vânt subţire şi tăios
Calul vrea, şi el, călare
Călăreţul nu-i vânjos

Ploaia cade în rafale

Frigul pătrunde la os
Toate sunt lucruri banale
Calu`njură furios

18-11-2009
Feteşti
 LAUDA CEAIULUI

Te rog nu mă reţine
Şi-n cale să nu-mi stai
De vrei să-ţi fie bine,
Mă lasă să beau ceai

Cu fructe de pădure
Doresc să mă îmbăt,
Am mai făcut eu cure
Şi mic, când eram făt

Lăsaţi-mi licoarea
Lăsaţi-mi energia
Ceaiu-mi este starea
Ceaiul e magia

Vieţii de burlac
Vieţii cu femei
Când totul e un drac
De bei, sau de nu bei

30-04-2010
Feteşti

Unui coleg de serviciu, burlac, care bea toată ziua ceai.

 LA PERON

Mi-am regăsit paşii pe peron

Eram acolo de o veşnicie,
De când speranţa se urca pe tron
Crezând că, mult timp, va rămâne vie

Pe lângă bitumul învechit

Înfloriseră, din nou, macii,
Un tren prin timp călătorit
Cu-n şuierat salută fragii

Învechitele vagoane
Scârţâind din toţi saboţii
Opresc în zgomot de tampoane
Trezind la viaţă chiar şi morţii

O fanfară suflă-n goarne

Un hamal se opinteşte
Dintr-un nor stă să se toarne
O aversă, fără veste

Au înflorit, iarăşi macii,

Flori şi adieri uşoare…
Un ţăran îşi roagă sacii
Să se ţină pe picioare

Pe peron e o întreagă lume,

Plictiseala n-are loc
Aici paşii vin să curme
Doruri aruncate-n foc

15- 05-2010
Feteşti