INSTALAŢII DE PRODUCERE A ENERGIEI CU VAPORI Cap 7

Curs BTT II, cap 7, .
Instalaţii de Producere a Energiei cu Vapori (abur)
7. INSTALAŢII DE PRODUCERE A ENERGIEI CU VAPORI (ABUR)

(SINTEZA)
Printre sistemele de conversie energetică a energiei primare conţinută în combustibilii fosili,

biocombustibili şi nucleari, o pondere ridicata o deţin instalaţiile energetice cu vapori. Instalaţiile
de tipul menţionat, care utilizează ca agent termic vaporii de apă, denumit şi abur, reprezintă în
prezent peste 90% din sistemele de producere a energiei electrice şi termice. Acest tip de sistem
de conversie energetică este întâlnit deseori şi în instalaţiile : chimice, petrochimice, alimentare,
metalurgice, de materiale de construcţii etc. În continuare vor fi tratate ciclurile termodinamice
ale instalaţiilor energetice cu vapori destinate producerii energiei electrice şi termice, instalaţii
care echipează centralele electrice care folosesc combustibili menţionaţi, respectiv sistemele de
conversie a energiilor neconvenţionale.
7.1. Ciclul de referinţă a instalaţiilor energetice cu vapori (ciclul Rankine)
Dezvoltarea tracţiunii prin maşini cu vapori (în special locomotive cu cazane de abur) a
dominat secolul XIX şi prima parte a secolului XX. Tracţiunea cu vapori a reprezentat un prim
model pentru centralele electrice cu abur actuale. Ciclul termodinamic de referinţă se bazează pe
schema de principiu prezentata în figura 7.1. Pe această schemă se disting patru componente
separate : generatorul de vapori-GV, turbina cu vapori-T, condensatorul-Cd şi pompa de
alimentare-PA. Fiecare component realizează o transformare termodinamică aferentă sistemului
de producere a energiei astfel:
- generatorul de vapori-GV - transforma energia legată chimic de combustibilul fosil,
sau fizic legată de combustibilul nuclear, respectiv energia captată de la soare sub
formă de căldură, şi o transferă fluidului de lucru. Agentul termic intră în generatorul
de vapori în stare lichidă, şi prin absorbţia căldurii Q& GV de la sursa caldă se
transforma în vapori. Procesul de preluare a căldurii de către fluidului de lucru se
realizează teoretic izobar şi are ca efect transformarea lichidului prin procesele de
încalzire-vaporizare-supraîncalzire în vapori supraîncălziţi ;
- turbina-T- realizează transformarea energiei vaporilor - prin destindere adiabatică –în
lucru mecanic, respectiv putere. Lucrul este utilizat pentru antrenarea unei maşini
generatoare-G ( L&G = P ), echipament care poate fi constituit dintr-un: generator
electric, compresor, pompa etc ;
- condensatorul-Cd-realizează condensarea – teoretic izobară – a vaporilor ieşiţi din
turbină, prin transferul căldurii de condensare Q& cd către un agent de răcire. În urma
condensării vaporilor, lichidul obţinut este condus la pompa de alimentare PA.
Agentul de răcire poate fi constituit din apă sau aer, funcţie de condiţiile locale de
răcire specifice ;
- pompa de alimentare-PA-are rolul de a ridica presiunea lichidului la presiunea
maximă a sistemului, presiune la care este alimentat generatorul de vapori. Procesul
termodinamic aferent pompei de alimentare este dat de o transformare adiabatică,
care consuma lucrul mecanic-puterea L& PA = PPA . Lucrul de pompare este furnizat de
un motor M care poate fi de tip electric sau termic (turbina cu abur).
Prof. Alexandru Chisacof 7-1
an univ 2007/2008
Curs BTT II, cap 7, . Instalaţii de Producere a Energiei cu Vapori (abur)
1
Reziduuri de
combustie
L&G
Combustibil
T G
Aer de GV
combustie
2 Q& Cd
Q& GV
Cd
Agent răcire
L&PA M
4 3
PA
Fig. 7.1. Schema de principiu a instalaţiei cu vapori pentru producerea de energie

GV – generatorul de vapori ; T – turbina cu vapori ; G – generator (electric) ;
Cd – condensator de vapori ; PA – pompa de alimentare ; M – motor de antrenare al PA
Ciclul termodinamic reversibil care combină transformările realizate în fiecare modul

component al instalaţiei, este cunoscut sub numele de ciclul Clausius-Rankine sau ciclul
Rankine. La acest ciclu toate transformările termodinamice se consideră reversibile. În figura
7.2. este reprezentat ciclul termodinamic reversibil Rankine în diagramele p-v ; T-s şi h-s,
diagrame trasate pentru un kg de vapori generaţi de generatorul de vapori. În consecinţă,
schimburile de căldură şi de lucru mecanic, realizate de modulele instalaţiei, vor fi notate cu q şi
l şi se măsoară în kJ/kg agent termic. Acest ciclu este constituit din :
- încălzire izobară 4-1, încălzire lichid– vaporizare lichid– supraîncălzire vapori, proces care
are loc în generatorul de vapori;
- destindere adiabat-izentropă 1-2 care se desfăşoară în turbina cu vapori;
- răcire izobară 2-3 din condensatorul de vapori, prin cndensarea vaporilor şi obţinerea de
lichid;
- pompare adiabat-izentropa a lichidului 3-4 realizată în pompa de alimentare.
Din reprezentarea ciclului Rankine în diagrama p-v (figura 7.2 a) se observă că procesul de
pompare 3-4 este aproape vertical, aceasta deoarece lichidul se consideră incompresibil. Ipoteza este
valabilă în cazul temperaturilor relativ coborâte (sub 150°C) şi pentru diferenţe de presiune p4-p3
ridicate (până la câteva sute de bari, respective zeci de MPa). Deoarece majoritatea instalaţiilor
energetice cu abur funcţionează în domeniul parametrilor menţionaţi, erorile rezultate urmare a
ipotezei făcute nu sunt semnificative cantitativ. Pe diagrama T-s din figura 7.2 b se observă că
segmentul 3-4, care reprezintă adiabata de pompare, este redus, deoarece creşterea de temperatura este
foarte mică. Acest fapt se datorează faptului că lichidul este foarte puţin compresibil. În cazul apei,
pentru o ridicare de presiune cu 600 bar, în condiţii adiabat izentrope, creşterea de temperatură este de

an univ 2007/2008
circa 1,6 K. Cum diferenţele de presiune uzuale din instalaţiile energetice sunt sub 250 bar rezultă că
procesul de pompare adiabat-reversibil practic nu modifică temperatura fluidului.
cr
4 1’ 1’’ 1 lc
p2
x=1
p1 2
3 x2
x=0
v3=v4 v
T
1 p1 h
cr
qGV p1
1’’ 1
1’
lT qGV
4 p2 cr p2 lT
3 2 x2 x=1 lPA 2 x=1

x=0 4 qcd
qcd
x2
3
s3=s4 s1=s2 s s3=s4 s1=s2 s
Figura 7.2 Reprezentarea ciclului Rankine în diagramele :

a) p-v ; b) T-s ; c) h-s
Pe diagrama h-s, din figura 7.2 c, se observă că procesul de pompare adiabat-reversibil

atrage o creştere de entalpie, creştere datorată lucrului mecanic de pompare absorbit de lichid. În
ceea ce priveşte procesul de condensare din condensator, acesta este izobar-izoterm numai daca
are loc sub curba limită lichid-vapori, deci în zona de saturaţie (titlul vaporilor x<1). La marea
majoritate a instalaţiilor energetice, aburul ieşit din turbină are starea umedă, deci titlul său este
subunitar, de unde rezultă că procesul de condensare a vaporilor în condensatoare este izobar-
izoterm (se neglijează subrăcirea lichidului în condensator). Deoarece ciclul Rankine prezentat
mai sus se refera la o instalaţie de turbina cu abur, mărimile aferente vor avea indicele ITA.
Lucrul mecanic al instalaţiei de turbina cu abur -ITA- care funcţionează dup ciclul Rankine
se calculează cu relaţia clasică:

an univ 2007/2008
lc = l ITA = qGV − qcd [kJ/kg] (7.1)
Procesele din generatorul de vapori şi din condensator sunt izobare (dp=0). Deoarece atât
generatorul de vapori cât şi condensatorul schimbă substanţă cu celelalte echipamente, ele sunt
sisteme termodinamice deschise, iar schimbul de căldură este dat de diferenţa de entalpie. Deci :
δq = dh − vdp = dh
În conformitate cu notaţiile din figura 7.1., căldura preluată de fluidul de lucru în generatorul
de vapori (abur), care formează sursa caldă a ciclului, se determina din :
qGV = q 41 = h1 − h4 (7.2)
iar căldura preluată de agentul de răcire în condensator, echipament care joaca rolul de sursa rece
a ciclului, se calculează cu relaţia:
q Cd = q 23 = h2 − h3 (7.3)
Cu aceste relaţii, lucrul mecanic al ciclului (expresia 7.1), devine:
l c = l ITA = (h1 − h4 ) − (h2 − h3 ) [kJ/kg] (7.4)
O altă variantă de determinare a lucrului mecanic al ciclului instalaţiei de turbina cu abur, în

conformitate cu schema arătă în figura 7.1, este dată de diferenţa dintre lucrul mecanic produs de
turbina cu abur lT şi lucrul mecanic necesar pompei de alimentare lPA:
l ITA = l c = lT − l PA [kJ/kg] (7.5)
Turbina şi pompa de alimentare sunt sisteme termodinamice deschise, în care au loc

transformări adiabate ( δq = 0 ). Pe baza acestor constatări, din primul principiu al
termodinamicii, rezultă lucrul mecanic tehnic δlt = − dh . Astfel lucrul mecanic pentru :
-turbina cu vapori este:
lT = lt12 = h1 − h2 (7.6)
-pompa de alimentare este:
l PA = lt 34 = h4 − h3 (7.7)
Cu ecuaţiile 7.6 şi 7.7 lucrul mecanic al instalaţiei de turbină cu abur dat de relaţia (7.5)
devine:
l ITA = (h1 − h2 ) − (h4 − h3 ) (7.8)

an univ 2007/2008
Prin compararea relaţiilor 7.4 şi 7.8 se constata ca membrii din dreapta sunt identici.
Deci, lucrul mecanic determinat prin cele doua variante este identic.
La determinarea lucrului mecanic al pompei de alimentare se ţine seama de faptul că fluidul
pompat este practic incompresibil, deci volumul său specific rămâne constant v3=v4, iar
temperatura fluidului are o variaţie neglijabila, deci şi dilatarea sa se poate neglija. Pe baza
acestor simplificări rezultă că energia internă a lichidului nu se modifică în procesul de pompare,
deci u3=u4. Cu aceste precizări lucrul mecanic de pompare rezultă:
l PA = lt 34 = u 4 + p 4 v 4 − (u 3 + p3 v3 ) = ( p 4 − p3 )v3 [kJ/kg] (7.9)
Luând în considerare faptul ca procesele din generatorul de vapori şi din condensator sunt
considerate teoretic izobare, rezultă p4=p1 şi p3=p2. Se introduce densitatea lichidului în funcţie
1
de volumul specific ρ 3 = şi lucrul mecanic de pompare rezultă:
v3
p1 − p 2
l PA = [kJ/kg] (7.10)
ρ3
Dacă în relaţia 7.10 presiunea se exprima în bar (1bar = 105Pa) şi densitatea lichidului ρ 3 în
kg/m3, atunci lucrul mecanic de pompare este :
p1 − p 2
l PA = 100 [kJ/kg] (7.10’)
ρ3
Pentru temperaturi de condensare sub 500C, domeniul uzual al instalaţiilor actuale,

densitatea apei lichide se poate considera ρ3 = ρ apa ≅ 103 kg/m3, iar lucrul de pompare dat de
p1 − p 2
relaţia 7.10 devine l PA = , iar atunci când presiunile sunt date în bar rezultă
10 3
( p1 − p 2 )bar
l PA = [kJ/kg]. La marea majoritate a instalaţiilor de turbină cu abur presiunea de
10
condensare p2 ≅ 0,04 ÷ 0,08 bar este foarte mică comparativ cu presiunea aburului intrat în
p [bar ]
turbina (p1≅100 bar). Atunci, lucrul de pompare se poate determina cu lPA = 1 [kJ/kg].
10
În calculele termodinamice curente entalpia la ieşirea din condensator este data de relaţia
clasică :
h3 = clT3 [°C ] [kJ/kg] (7.11)
unde T3 este temperatura lichidului la ieşirea din condensator în °C, temperatură care are
valoarea aproximativ egală cu temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii p2, deci T3=T’l3
(s-a neglijat subrăcirea fazei lichide în condensator).

an univ 2007/2008
Entalpia lichidului la ieşirea din pompă, intr-un proces de pompare adiabat-izentrop se află
la intersecţia între izentropa s3=s4 şi izobara p1 (fig. 7. 2). O altă posibilitate practică de
determinare a entalpiei h4 rezultă prin utilizarea expresiilor (7.6), (7.9), (7.10).
p1 − p 2
h4 = h3 + l PA = h3 + ( p 4 − p3 )v3 = h3 + [kJ/kg] (7.12)
ρ3
Pentru un debit de abur m& , în kg/s, puterea instalaţiei de turbina cu abur este:
PITA = l ITA m& [kW] (7.13)
unde lITA este exprimat în kJ/kg. Atunci când debitul de abur m& este exprimat în t/h, puterea
instalaţiei se calculează cu relaţia:
lITA m& [t/h ]

PITA = [kW] (7.14)
3,6
Puterea turbinei cu abur, pentru debitul de agent termic m& în kg/s este:
PT = lT m& [kW] (7.15)
iar puterea aferentă pompei de alimentare este:
PPA = l PA m& [kW] (7.16)
Cu aceste expresii puterea instalaţiei de turbină cu abur se poate exprima cu relaţia

echivalenta:
PITA = PT − PPA (7.16)
Randamentul termic al instalaţiei de turbină cu abur care funcţionează după ciclul Rankine
este:
lITA qGV − qCd q h −h

ηtITA = = = 1 − Cd = 1 − 2 3 (7.18)
qGV qGV qGV h1 − h4
Căldura data de sursa caldă ciclului este concentrată în generatorul de vapori, ea fiind
obţinuta în urma arderii unui combustibil fosil sau a reacţiei de fisiune a combustibilului nuclear.
În cazul instalaţiei energetice cu abur prevăzută cu sisteme de ardere a combustibililor fosili,
debitul de căldură necesara ciclului şi obţinut în urma arderii combustibililor, fără a considera
pierderile de căldură conţinute de gazele reziduale, este:
Q& GV = m& qGV = Q& cb = BH i [kW] (7.19)

an univ 2007/2008
unde : m& -debitul de abur în kg/s; qGV=h1-h4 căldura preluată de 1 kg de abur în generatorul de
vapori, în kJ/kg, B-debitul de combustibil consumat, în kg/s combustibil solid sau lichid,
respectiv m3N/s pentru combustibilul gazos; Hi-puterea calorifică inferioară a combustibilului, în
kJ/kgcomb în cazul combustibilului solid sau lichid, respectiv în kJ/m3Ncomb pentru combustibilul
gazos. Din membrul 2 si 4 al ecuaţiei 7.19 se obţine debitul teoretic de combustibil necesar
generatorului de vapori (randamentul arderii este considerat egal cu unitatea) :
m& qGV m& (h1 − h4 )

Bt = = [kgcb solid,lichid/s; m3Ncb gazos/s] (7.20)
Hi Hi
Deoarece în generatoarele de vapori apar pierderi de căldură cauzate de căldura conţinută în

reziduurilor arderii de tip : gaze de ardere, zgura, cenuşă, ardere incompletă chimică şi mecanică,
pierderi de caldură prin izolaţii şi neetanşeităţi. Pe această bază se introduce randamentul
generatorului de vapori η GV , ale cărui valori se afla de obicei în intervalul 0,85-0,96 (raportarea
randamentului se face în mod uzual la puterea calorifică inferioară a combustibilului). Urmare
acestor pierderi, este necesar un consum suplimentar de combustibil, deci, consumul real de
combustibil la generatorul de vapori este:
Bt m& (h1 − h4 )
B= = [kgcb s,l/s; m3Ncb gaz/s] (7.21)
η GV η GV H i
în care : indicele inferior „s” se referă la combustibilul solid, iar indicele inferior „l” se referă la
combustibilul lichid.
Un indicator important privind performanţa ciclului ITA este dat de consumul specific de
combustibil b, mărime care se defineşte ca raportul dintre debitul de combustibil consumat şi
puterea instalaţiei de turbina cu abur:
B m& (h1 − h4 ) h1 − h4 1
b= = = =
PITA ηGV H i m& lITA ηGVη ITA H i ηGVη ITA H i
[kgcb s,l/kJen. prod; m3Ncb gaz/kJen. prod] (7.22)
În cazul debitului orar de combustibil, notat cu Bh şi exprimat în kgcb s,l/h sau m3Ncb gaz/h,
la debitul de abur m& dat în kg/s, consumul specific de combustibil raportat la un kWh de energie
produsă este:
b=
Bh (h − h )
= 1 4 3600 =
1
3600
PITA ηGV H i lITA ηGVη ITA H i
[kgcb s,l/kWh; m3N cb gaz/kWh] (7.23)
Consumul specific de căldură al ciclului qITA se defineşte ca raportul dintre căldura dată
generatorului de vapori qGV şi lucrul mecanic al ciclului lITA, iar pentru un randament al
generatorului de vapori η GV se obţine:

an univ 2007/2008
q GV 1
q ITA = = [kJ căld consumată/kJen.produsă] (7.24)
η GV l ITA η GV η ITA
Atunci când consumul specific de căldură se raportează la 1kWh de energie produsă, relaţia
de mai sus devine:
3600
q ITA = [kJ/kWh] (7.25)
η GV η ITA
După cum s-a specificat anterior condensatorul, care joaca rolul de sursa rece a ciclului,
este răcit cu un agent de răcire, agent care provine din mediul înconjurător instalaţiei. El poate fi
lichid (apa), sau gaz (aerul), din ambient. În urma preluării căldurii de condensare a vaporilor de
către agentul de răcire se obţine lichidul vaporilor, lichid care este condus la pompa de
alimentare.
Bilanţul termic al condensatorului raportat la 1 kg de abur intrat în turbina, conform
schemei din figura 7.1, conduce la ecuaţia de bilanţ:
qCd = 1(h2 − h3 ) = mar car (Tar , e − Tar , i ) = mar car ∆Tarcd (7.26)
unde : mar-debitul specific de agent de răcire, sau multiplu de răcire, necesar condensării a 1 kg
de vapori, şi se exprimă în kg agent de răcire/ kg vapori; car-căldura specifică masică a agentului
de răcire în kJ/kg; Tar, i, Tar, e-temperatura agentului termic la intrarea în condensator, respectiv la
ieşirea din condensator în °C sau K; ∆Tarcd -diferenţa de temperatură cu care se încălzeşte agentul
de răcire în condensator, în K. În cazul răcirii cu apa ∆Tarcd =8…12K, pentru care rezultă un
multiplu de răcire mar=60…45 kg agent de răcire pentru 1kg de abur condensat.
Din relaţia 7.26 rezultă multiplu de circulaţie al condensatorului :
h2 − h3
mar = [kg agent răcire/kg abur condensat] (7.27)
c ar ∆Tarcd
În cazul utilizării aerului ca agent de răcire relaţia 7.27 se scrie în funcţie de debitul
volumic raportat la starea normala fizica, sub forma :
qCd 1(h2 − h3 )
mVar = = [m3N agent răcire/kg vap] (7.28)
C p ar ∆Tarcd C p ar ∆Tarcd
unde: C p ar - căldura specifică a agentului de răcire tip gaz, în kJ/ m3N K; diferenţa de temperatură
∆Tarcd , cu care se încălzeşte aerul din condensator este de cca 6…10K, funcţie de condiţiile
locale. La această diferenţă de temperatura corespunde un multiplu de circulaţie mar=250…150
kg agent răcire/kg vap. condensaţi, respectiv mVar=220…130 m3N agent răcire/kg vap.

an univ 2007/2008
7.2 Metode de creştere a randamentului termic al ciclului Rankine al I.T.A
Randamentul termic al instalaţiilor energetice cu turbinǎ cu abur care funcţionează după

ciclul Rankine este dependent de :
- parametrii sursei calde, presiunea şi temperatura aburului produs de generatorul de vapori,
valori care sunt practic egale cu cele de la intrarea în turbina cu abur;
- temperatura mediului de răcire, temperaturǎ care impune presiunea de condensare a
vaporilor în condensator, respectiv temperatura de condensare, temperaturǎ care corespunde
sursei reci disponibile.
În analiza influenţei parametrilor menţionaţi asupra randamentului termic al ciclului
Clausius-Rankine, s-au considerat procesele din generatorul de vapori şi din condensator izobare,
iar procesele de pompare din pompă şi destindere din turbinǎ adiabat reversibile. Nu se ţine
seama de pierderile de presiune şi de căldură pe circuitele de legătura dintre echipamente. Nu se
ia în considerare ponderea lucrului mecanic de pompare (|lPA|=(1…2)%lT). Pentru ciclul analizat
se considerǎ că în instalaţie evolueazǎ 1 kg de agent termic (lichid-vapori).
7.2.1 Creşterea parametrilor iniţiali a vaporilor
a) Creşterea presiunii iniţiale a vaporilor. Prin aceasta modalitate se realizează creşterea

temperaturii medii superioare a ciclului şi deci, creşterea randamentului termic al acestuia. În
figura 7.3 sunt reprezentate în diagramele T-s şi h-s ciclurile I.T.A. la presiunile iniţiale p1 şi p’1,
ceilalţi parametri ai ciclului rămânând nemodificaţi. Se constatǎ cǎ pe mǎsurǎ ce presiunea
iniţialǎ creşte (p1 < p’1), temperatura de saturaţie corespunzătoare creşte, iar titlul vaporilor la
ieşirea din turbinǎ scade (x2’<x2), valoarea minimă recomandată pentru titlul masic al vaporilor
fiind x ≅ 0,87.
Reducerea titlului vaporilor este limitatǎ de considerente de funcţionare a turbinei, ceea ce
poate constitui o cauzǎ a limitării presiunii iniţiale a ciclului. Pe de altǎ parte din figura 7.3.b, se
observǎ cǎ o creştere a presiunii iniţiale a aburului nu are drept efect o mǎrire substanţialǎ a
lucrului mecanic furnizat de turbinǎ (lT12 ≅ lT12’). Datoritǎ proprietǎţilor termodinamice ale
vaporilor, în special la presiuni ridicate, entalpia se reduce cu creşterea presiuni fapt care
conduce la o reducere a căldurii necesare procesului de încǎlzire-vaporizare-supraîncǎlzire a
aburului la presiuni ridicate. Cantitativ, pentru cele două situaţii se poate aprecia:
-pentru lucrul mecanic al turbinei:
lT 12 ≅ lT 1' 2 ' ; (h1 − h2 ) ≅ (h1' − h2 ' ) (7.29)
-pentru cǎldura preluatǎ de vapori-apǎ în generatorul de vapori
q31 > q31' ; h1 − h3 > h1' − h3 (7.30)
În aceastǎ situaţie randamentele celor douǎ cicluri sunt:
lT 12 lT 1'2'
η tITA = ; η ' tITA = (7.31)
q 31 q31'

an univ 2007/2008
Ţinând seama de expresiile (7.29) şi (7.30), rezultǎ că randamentul ciclului cu presiune

iniţială ridicată p1’ este superior ciclului cu presiune mai scăzută p1:
η tITA
'
> η tITA (7.32)
T
cr 1’ 1 h
T1 p1
p’1
1 T1
p’1 1’
p1 p2 q31’ lT1’2’
3≅4 q31 p2 lT12
2 cr
2’ x=1
x2’ x2 2 x2 x=1
2’ x2’
qcond
3≅4
s3=s4 s1’=s2’ s1=s2 s s
Figura 7.3 Influenţa creşterii presiunii iniţiale asupra randamentului termic al ciclului ITA
(Rankine) : a) diagrama T-s; b) diagrama h-s
b)Creşterea temperaturii iniţiale a vaporilor. În mod asemǎnǎtor cu cazul precedent, prin
mǎrirea temperaturii iniţiale se obţine o creştere a temperaturii medii a sursei calde. În figura 7.4.
sunt reprezentate ciclurile Rankine pentru douǎ temperaturi iniţiale diferite (T1’>T1).
Se constatǎ din aceste diagrame cǎ pe mǎsurǎ ce temperatura iniţialǎ creşte, se măreşte
titlul vaporilor la ieşirea din turbinǎ, x2’>x2, iar căldura preluatǎ de apǎ-abur în generatorul de
vapori sporeşte cantitativ aproximativ în aceeaşi măsură cu lucrul mecanic furnizat de turbinǎ cu
vapori.
T p1
1’ p1
T’1 h
cr 1’ T1’
T1 1
q11’ lT11’ T1
1
q31’ lT1’2’
p2 q31 lT12
3≅4 2’ cr 2’
2
x=1
x2 p2
x=0 x2’ 2 x2’ x2’>x2 x=1
qcond
3≅4
s3=s4 s1=s2 s1’=s2’ s s
a) b)
Prof. Alexandru Chisacof 7 - 10

an univ 2007/2008
Figura 7.4 Influenţa creşterii temperaturii iniţiale asupra randamentului termic al ITA :
a) diagrama T-s; b) diagrama h-s
Acest fapt se poate constata din diagrama h-s ( figura 7.4b), în care se observă divergenţa
accentuată a curbelor izobare, prin:
- aportul suplimentar de cǎldurǎ pentru generatorul de vapori
q11' = h1' − h1 (7.33)
- sporul de lucru mecanic în turbinǎ
lT 11' = h1' − h1 (7.34)
Datoritǎ proprietăţilor vaporilor şi a pantei reduse a izobarelor de joasǎ presiune în zona de

condensare, se poate neglija diferenţa de entalpie h2’-h2 în comparaţie cu diferenţa de entalpie
h1’-h1. Randamentul ciclului 1’2’3, având temperatura T1’>T1 este:
lT 1'2' lT 12 + lT 11'
η ' tITA = ≅ (7.35)
q31' q31 + q11'
Din diagrama h-s, arătata în figura 7.4b s-a constat cǎ lT11’=q11’. Aceastǎ cantitate de
energie se regăseşte ca supliment la numărătorul precum şi la numitorul relaţiei (7.35). În aceastǎ
l
situaţie rezultă η tITA
'
> η tITA (unde η tITA = T 12 este randamentul termic al ciclului de referinţǎ).
q31
La instalaţiile actuale de turbine cu abur, temperatura iniţialǎ a ciclului este limitatǎ la circa
560…5650C. Aceste valori sunt impuse printre altele de utilizarea otelurilor înalt aliate
neaustenitice, în special la generatorul de vapori, precum şi reducerea semnificativă a duratei
regimurilor tranzitorii şi a frecvenţei avariilor.
7.2.2 Variaţia presiunii de condensare
Dacǎ în cazul parametrilor iniţiali modificarea acestora era limitatǎ de considerente

tehnice (materiale rezistente la temperaturi şi presiuni ridicate, fiabilitatea sistemului etc.),
temperatura sursei reci, care impune temperatura de condensare, depinde de sistemul de răcire
adoptat. Sistemul de răcire al condensatoarelor turbinelor cu abur este în strânsǎ corelaţie cu
sursele de răcire disponibile care pot fi: locale (turnuri de rǎcire); conectate la surse naturale de
apǎ (râuri, fluvii, lacuri, mǎri), mixte ( turnuri şi surse naturale de apǎ), baterii de rǎcire cu aer. În
toate situaţiile se constatǎ o dependenţǎ a presiunii de condensare, şi implicit a temperaturii de
condensare, de parametrii apei de rǎcire (temperatură, debite disponibile), de umiditatea relativǎ
şi temperatura aerului.
Influenţa reducerii presiunii, respectiv a temperaturii de condensare asupra ciclului
Rankine, este prezentatǎ în figura 7.5.
Se constatǎ cǎ o reducere a presiunii de condensare atrage dupǎ sine o creştere a lucrului
mecanic furnizat de turbinǎ (figura 7.5b):

an univ 2007/2008
lT12’>lT12 (7.36)
şi o scǎdere a titlului vaporilor la ieşirea din turbinǎ x2’<x2, reducerea titlului fiind limitatǎ de
considerente de concepţie şi construcţie a ultimelor trepte a turbinei cu abur. De exemplu, la
turbinele cu abur ce funcţionează la turaţia de 3000 rot/min se recomandǎ ca titlul final x2’ sǎ nu
scadă sub 0,88 (0,87).
Diferenţa dintre lucrurile mecanice în cele douǎ cazuri reprezintă un supliment de lucru
furnizat de turbină dat de diferenţa de entalpii h2 şi h2’ :
lT 22' = lT 12' − lT 12 = h2 − h2' (7.37)
Cantitatea de cǎldurǎ preluatǎ de agentul termic în generatorul de vapori q31, rǎmâne

practic aceeaşi (h3≅h3’), şi în consecinţǎ randamentul termic creşte :
lT 12 ' lT 12 + lT 22 ' l
η tITA
'
= = = η tITA + T 22 ' > η tITA (7.38)
q31 q31 q 31
Variaţia presiunii la condensator, în zona presiunilor de sub 0,1 bar, cu circa 0,02 bar,
cǎreia îi corespunde o variaţie de temperaturǎ de aproximativ 6 K, are un efect asupra
randamentului termic al instalaţiei similar cu situaţia în care variaţia temperaturii la sursa caldǎ
ar fi de circa 50 K, la o temperaturǎ de referinţǎ de 500°C (500 ± 50°C), sau pentru o variaţie a
presiunii iniţiale de circa 50 bar, pentru o presiune de referinţǎ de 150 bar (150 ± 50 bar).
T
1 p1 h
cr
p1
1’’
1’ 1
p2 p2’<p2 q 31=q3’1 lT12’ l
3 2 T12
cr p2 p2’
3’ x=1 2
2’ x2’ x2 lT22’
x=0
2’ x=1
s3’ 3≅3’ x2
s3
s1=s2=s2’ s s1=s2 s
a) b)
Figura 7.5 Influenţa scǎderii presiunii la condensator asupra randamentului termic a ciclului ITA
a) diagrama T-s ; b) diagrama h-s
Dupǎ cum se constatǎ, combinarea celor trei modalitǎţi conduce la o creştere aprecialbilǎ
a randamentului termic al instalaţiilor de turbina cu abur. Concluziile calitative obţinute mai sus
pentru ciclul teoretic Clausius-Rankine sunt valabile şi pentru ciclul real al instalaţiei de turbinǎ

an univ 2007/2008
cu abur la care procesul de pompare a apei şi procesul de destindere al aburului în turbină sunt
procese adiabat nereversibile.
7.2.3 Ciclul instalaţiei energetice cu vapori cu supraîncălzire intermediară
După cum s-a constatat în paragraful 7.2.1 creşterea parametrilor iniţiali este limitatǎ de
restricţiile tehnice şi de realizarea unei funcţionǎri cu fiabilitate ridicatǎ a instalaţiilor energetice.
În scopul creşterii temperaturii medii a sursei calde se adoptǎ pentru instalaţia de turbinǎ cu abur,
ciclul termic Rankine cu supraîncălzire intermediarǎ (figura 7.6). Vaporii intrǎ în primul corp al
turbinei, denumit uzual corpul de înaltǎ presiune a turbinei – CIP, în care se destind adiabatic
până la o presiune intermediarǎ p2. Aburul ieşit din CIP este recondus la generatorul de vapori
unde este încălzit izobar până la temperatura T3 în supraîncălzitorul intermediar SI, echipament
amplasat de obicei în generatorul de vapori. Temperatura T3 are valori comparabile cu
temperatura iniţialǎ T1. Cu aceşti parametri, presiunea p2 respectiv temperatura T3, aburul se
destinde adiabatic în corpul de joasǎ presiune al turbinei, denumit CJP, până la presiunea din
condensator p4. În continuare aburul este condensat, iar lichidul astfel obţinut este pompat de
pompa de alimentare la presiunea p1 care generatorul de vapori.
În figura 7.7 este reprezentat ciclul instalaţiei de turbinǎ cu abur cu supraîncălzire
intermediarǎ, cu procesele de destindere şi pompare adiabat reversibile, în diagramele T-s şi h-s.
1
Reziduuri de
combustie L&G
3
Combustibil
CIP CJP G
Aer de
SI
combustie
2 4 Q& Cd
Q& GV
GV Cd
Agent răcire
L&PA M
6 5
PA
Fig. 7.6. Schema de principiu a instalaţiei de turbină cu vapori cu supraîncălzire intermediară
GV – generatorul de vapori ; SI – supraîncălzitor intermediar ; CIP - corpul de înaltǎ presiune
al turbinei ; CJP – corpul de joasă presiune al turbinei ; G – generator (electric) ;
Cd – condensator de vapori ; PA – pompa de alimentare ; M – motor de antrenare al PA

an univ 2007/2008
T p1 p2=p3
cr h
1 3 T1=T3
p2=p3
p1 T1=T3
lTCIP 1 3
2
lT q23
p4 q61 lTCJP
5≅6 4 cr 2 p4
2’ x=1
x2’ x4 4 x=1
qcond 2’ qcond
5≅6
a b s s
Fig. 7.7. Diagramele T-s şi h-s pentru instalaţia de turbină cu vapori cu

supraîncălzire intermediară
Pentru prezenta analizǎ se neglijează lucrul mecanic de pompare l PA . Datoritǎ

supraîncălzirii intermediare a vaporilor se produce o creştere a titlului vaporilor la ieşirea din
turbinǎ, x4>x2’, ceea ce permite o reducere a presiunii de condensare fǎrǎ sǎ apară pericolul
scăderii titlului vaporilor sub valoarea minimă caracteristicǎ fiecărui tip de turbinǎ.
Lucrul mecanic al ciclului Clausius- Rankine cu adiabate reversibile este format din lucrul
mecanic al corpului de înaltǎ presiune al turbinei lTCIP=h1-h2 şi din lucrul mecanic al corpului de
joasǎ presiune al echipamentului lTCJP=h3-h4:
lT = l TCIP + lTCJP = (h1 − h2 ) + (h3 − h4 ) [kJ/kg] (7.39)
Cǎldura preluatǎ de apǎ-abur de la sursa caldǎ, în generatorul de vapori, este:
qGV = (h1 − h6 ) + (h3 − h2 ) [kJ/kg] (7.40)
unde: q61=h1-h6 este cǎldura datǎ mediului lichid-vapori, în kJ/kg; iar q23=h3-h2 reprezintă
căldura preluatǎ de abur la presiunea intermediarǎ p2 în supraîncălzitorul intermediar,
echipament amplasat în cele mai multe cazuri tot în generatorul de abur.
Cu aceste relaţii randamentul termic al ciclului teoretic al instalaţiei energetice de turbinǎ cu
abur cu supraîncălzire intermediarǎ este:
ηtITA
si
=
lT (h − h ) + (h3 − h4 )
= 1 2 (7.41)
qGV (h1 − h6 ) + (h3 − h2 )
Prin compararea acestui ciclu cu ciclul de referinţǎ (§7.2) se observǎ (v. figura 7.2 şi
figura 7.7), următoarele :
-pentru turbinǎ:

an univ 2007/2008
lT 12 fig 7.2
≅ lTCJP fig 7.7
= lT 34 (7.42)
fig 7.7
-pentru generatorul cu vapori rezultă în mod similar:
q41 fig7.2
= q61
si
(7.43)
fig7.7
Cu aceste notaţii randamentul termic dat de relaţia (7.41) devine:
lTCIP + lTCJP
ηiITA
si
= (7.44)
si
q61 + q23
si
Pe de altǎ parte din diagrama h-s (fig. 7.8 b), se constatǎ cǎ lTCIP ≅ q 23 si
, sau
h1 − h2 ≅ h3 − h2 , ceea ce se obţine prin neglijarea diferenţei de entalpie h3-h1. Cu aceste
simplificări şi prin divizarea cu qsi61 a numărătorului şi numitorului randamentului termic al
I.T.A dat de relaţia (7.44) rezultă:
lTCIP lTCIP
si
+ ηtITA si
+ ηtITA
q61 q61
ηtITA
si
= = > ηtITA (7.45)
q23si
lTCIP
+1 si
q61si
q61
în care randamentul ciclului, în conformitate cu ciclul de referinţă considerat (v. § 7.1), este
l l
ηtITA = T 12 ≅ TCJP
si
(s-a neglijat lucrul de pompare lPA). Adăugând aceeaşi cantitate şi la numitorul
q41 q61
şi la numărătorul unei fracţii valoarea acesteia este mai ridicatǎ decât valoarea fracţiei iniţiale.
Pentru cazul analizat este evident cǎ η tITA
si
> η tITA .
Puterea instalaţiei de turbinǎ cu abur cu supraîncălzire intermediarǎ şi consumul sau de
combustibil total şi specific se determinǎ în mod similar ca în cazul ciclului de referinţǎ al
instalaţiei de turbinǎ cu abur (§7.1).
7.2.4. Ciclul instalaţiei energetice cu turbină cu abur cu preîncălzire regenerativă
După cum s-a constatat în cazurile tratate anterior, creşterea temperaturii medii a sursei
calde a instalaţiilor energetice de turbinǎ cu abur I.T.A s-a realizat: fie prin creşterea parametrilor
iniţiali ai ciclului Clausius-Rankine, fie prin destinderea şi încălzirea intermediarǎ în zona
temperaturilor înalte ale ciclului. O altǎ posibilitate de creştere a temperaturii medii a sursei
calde se poate realiza prin mărirea temperaturii lichidului la intrarea în generatorul de vapori.
Preîncălzirea apei de alimentare se face până la o temperaturǎ inferioarǎ temperaturii de saturaţie
corespunzătoare presiunii lichidului. Agentul termic utilizat pentru preîncălzirea apei în stare
lichidă este constituit din aburul prelevat din turbinǎ la o presiune, astfel încât temperatura de
saturaţie corespunzătoare presiunii prizei sǎ fie superioarǎ temperaturii lichidului supus
preîncălzirii care iese din preîncălzitorul respectiv.

an univ 2007/2008
Spre exemplificare, se considerǎ cazul unei instalaţii de turbinǎ cu abur cu preîncălzire

regenerativǎ. Preîncălzirea lichidului este realizatǎ în trei preîncălzitoare, douǎ de suprafaţǎ şi
unul de amestec. Fiecare preîncălzitor de lichid este alimentat cu abur prelevat de la prizele
turbinei (fig. 7.8). Presiunea aburului prelevat la o anumitǎ prizǎ este astfel aleasǎ încât
temperatura de saturaţie aferentă, sǎ fie superioarǎ temperaturii lichidului la ieşirea din
preîncălzitorul respectiv cu circa 10-15 K. În acest mod se respectǎ principiul al-II-lea al
termodinamicii care postulează imposibilitatea trecerii în mod natural a căldurii de la un corp cu
temperaturǎ coborâtǎ care un corp cu temperaturǎ mai ridicatǎ (enunţul Clausius).
[1]
[1 – a1]
SI
GV
[1–a1]
[1-a1-a2-a3]
[1]
p1, [a1]
p2, [a2]
s1
p3
[a3]
[1]
s3, [a3]
Fig. 7. 8 Schema instalaţiei energetice cu turbină cu abur cu supraîncălzire

intermediară şi preîncălzire regenerativă
GV – generatorul de vapori ; SI – supraîncălzitor intermediar ; CIP - corpul de
înaltǎ presiune a turbinei ; CJP – corpul de joasă presiune a turbinei cu vapori ;
G – generator (electric) ; Cd – condensator de vapori ; PA – pompa de
alimentare ; PC – pompă de circulaţie ; PJP – preîncălzitor de joasă presiune ;
D – preîncălzitor de amestec – degazor ; PIP – preîncălzitor de înaltă presiune
Figura 7.8 prezintă schema unei instalaţii de turbinǎ cu abur cu supraîncălzire

intermediarǎ şi preîncălzire regenerativǎ. Pentru bilanţul termic şi de masă al instalaţiei

an univ 2007/2008
prezentate în fig. 7.8, se consideră că generatorul de vapori produce 1 kg de vapori supraîncăziţi.

Se neglijează pierderile de presiune în echipamentele de transfer termic, preîncălzitoare şi
condensatorul de vapori. Pentru schema analizată se neglijează pierderile de căldură pe circuitele
de legătură dintre echipamente şi din echipamenele propriu-zise (preîncălzitoare, condensator,
turbină, pompe). Aceste simplificări afectează în măsură redusă bilanţul termic real al instalaţiei.
Vaporii supraîncălziţi produşi de generatorul de vapori, cu parametrii iniţiali p1 şi T1 sunt
conduşi la corpul de înaltǎ presiune al turbinei CIP, unde se destind adiabatic până la presiunea
intermediarǎ p2. Aburul ieşit din CIP este dirijat către supraîncălzitorul intermediar SI unde este
încălzit izobar până la temperatura T3, fiind trimis ulterior la corpul de joasǎ presiune CJP al
turbinei. După destinderea adiabatică în acest corp vaporii, având parametrii punctului 4, sunt
trimişi la condensatorul turbinei Cd, iar în urma procesului izobar de condensare se obţine
lichidul cu parametrii aferenţi punctului 5. Lichidul astfel obţinut este pompat de pompa de
circulaţie PC până la presiunea corespunzătoare punctului 5’, presiune care domneşte în
preîncălzitorul de joasǎ presiune de suprafaţǎ PJP şi în preîncălzitorul de amestec, denumit şi
degazor, D, preîncălzitor în care aburul vine în contact direct cu lichidul. În afarǎ de procesul de
preîncălzire a lichidului, în preîncălzitorul de amestec D se realizează şi desorbţia gazelor
dizolvate în lichid. O desorbţie eficientǎ a gazelor dizolvate în lichid se produce în vecinătatea
temperaturii de saturaţie a lichidului, motiv pentru care temperatura lichidului la ieşirea din
degazor este practic egalǎ cu temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii de lucru din
acesta. Lichidul obţinut în urma proceselor de încălzire-degazare, având parametrii punctului 7
este preluat de pompa de alimentare PA şi pompat până la presiunea din generatorul de vapori
p1. De la ieşirea din pompa de alimentare lichidul, având paramtrii punctului 7’, este introdus în
preîncălzitorul de înaltǎ presiune PIP. În urma preluării căldurii de la aburul care se
condensează, lichidul se încălzeşte până la temperatura corespunzătoare punctului 8, după care
este introdus în generatorul de vapori GV. Ciclul teoretic al instalaţiei de turbinǎ cu abur cu
supraîncălzire intermediarǎ şi preîncălzire regenerativǎ, reprezentat în diagramele T-s şi h-s, este
arătat în figurile 7.9 şi 7.10. La ciclul teoretic al instalaţiei menţionate s-au considerat procesele
de pompare din pompe şi de destindere din turbinǎ, ca fiind adiabate reversibile (izoentrope).
Dupǎ cum s-a precizat anterior, preîncălzirea lichidului este realizatǎ în preîncălzitoare
alimentate cu abur de la prizele amplasate în corpurile turbinei cu abur. În urma procesului de
cedare a căldurii de către abur lichidului supus încălzirii, vaporii sunt condensaţi. De la
preîncălzitoarele de suprafaţǎ, şi anume preîncălzitorul de înaltǎ presiune PIP şi preîncălzitorul
de joasǎ presiune PJP, urmare a condensării aburului, se obţine lichid care se considerǎ cǎ are
temperatura de saturaţie corespunzătoare presiunii prizei de respective. În degazorul D se
realizează preîncălzirea lichidului prin amestec, iar procesul de condensare are loc în urma
contactului direct al vaporilor, având presiunea de la priza 2=p1, cu lichidul. Pe schema
prezentatǎ în figura 7. 8 s-au notat cu p1, p2 şi p3 punctele corespunzătoare prizelor, iar cu s1 şi
s3 s-au notat punctele corespunzătoare lichidului aflat la temperaturile de saturaţie aferente
presiunilor prizelor p1 şi p3. Vapori extraşi la priza p1 au presiunea pp1. Aceastǎ prizǎ este
amplasatǎ la ieşirea din corpul de înaltǎ presiune al turbinei. Prizele p2 şi p3, având presiunile de
abur pp2 şi pp3, sunt constituite în corpul de joasǎ presiune a turbinei. Se observǎ cǎ punctul s2 nu
existǎ deoarece condensatul corespunzător prizei p2 este introdus în circuitul principal în
schimbătorul de căldură de amestec, degazorul D.
În scopul unei recuperări energetice cu pierderi minime de exergie, lichidul condensat
aferent prizei p1, obţinut din preîncălzitorul de înaltă presiune PJP, este condus către degazorul
D, în care presiunea este mai redusǎ decât presiunea prizei 1, pp1. De la preîncălzitorul de joasǎ

an univ 2007/2008
presiune PJP se obţine lichidul condensat având parametrii punctului s3, lichid care este trimis la
condensatorul turbinei.
Pentru bilanţul termic şi de masǎ al schemei prezentate în figura 7.8 se considerǎ drept
referinţă cantitatea de 1 kg abur produsǎ de generatorul de vapori şi care intrǎ în corpul de înaltǎ
presiune al turbinei. Se adoptǎ pentru bilanţul de masǎ notaţia cantităţilor în paranteze drepte
(exemplu 1kg-[1]). În continuare se va efectua bilanţul termic şi de masǎ pe fiecare echipament
al instalaţiei în scopul determinării debitelor specifice de abur la prizele turbinei [ai], în kg vapori
prelevat la priza i raportat la 1 kg abur produs de generatorul de vapori. Deci, ai se exprimă în
kg abur extras la priza i/kg abur ieşit din generatorul de vapori şi intrat în turbină prin corpul de
înaltă presiune CIP.
cr 1 3 T1=T3
2=p1 p2
8 p3
7’
7
6
x=1
5’
5
4
a b c d e f i j g
s
Fig. 7. 9 Diagrama T-s pentru ciclul ITA cu supraîncălzire intermediară şi preîncălzire

regenerativă

an univ 2007/2008
h
p1
p2=pp1
3
1
pp2
T1=T3
p2
pp3
2=p1
cr p3
x=1
4
v. detaliu fig. 7. 10 b
a) s
x=1
h
p1=p8
8
p5’=p7
7’
6
5’ 7 p4=p5
b) s
Fig. 7. 10 Diagrama h-s pentru ciclul ITA cu supraîncălzire intermediară şi preîncălzire
regenerativă, a) – ciclul complet ; b) – detaliu zona de pompare şi preîncălzire lichid
Bilanţul termic pe preîncălzitorul de înaltǎ presiune PIP ( figura 7.11), este exprimat
prin:
1(h8 − h7 ' ) = a1 (hp1 − hs1 ) (7.46)
Din relaţia 7.46 se obţine debitul specific de abur al prizei p1 :

an univ 2007/2008
1(h8 − h7 ' )
a1 = [kg ab. p1/kg ab. GV] (7.47)
h p1 − hs1
8
p1, [a1]
s1
7’ [1]
Figura 7.11 Bilanţul pe preîncălzitorul de înaltǎ presiune PIP
Pentru preîncălzitorul de amestec, degazorul D (figura 7.12) bilanţul termic este:
a1 hs1 + a 2 h p 2 + (1 − a1 − a 2 )h6 = 1h7 (7.48)
Debitul specific de abur necunoscut [a2] rezultǎ:
h7 − a1 hs1 − (1 − a1 )h6
a2 = [kg ab. p2/kg ab. GV] (7.49)
h p 2 − h6
s1; [a1] 6; [1-a1-a2]
p2; [a2]
7 ; [1]
Figura 7.12 Bilanţul pe preîncălzitorul de amestec tip degazor D
Bilanţul termic şi al preîncălzitorului de joasǎ presiune PJP ( figura 7.13), este :
(1 − a1 − a 2 )(h6 − h5' ) = a3 (h p3 − hs 3 ) (7.50)
din care rezultǎ debitul specific de abur aferent prizei 3 :
(1 − a1 − a 2 )(h6 − h5' )
a3 = (7.51)
h p 3 − hs 3

an univ 2007/2008
p3; [a3]
6 5’; [1-a1-a2]
s3; [a3]
Figura 7.13 Bilanţul pe preîncălzitorul de joasǎ presiune PJP
Bilanţul pe condensatorul turbinei se face pe partea de apǎ-condensat şi pe partea de agent

de acire ( figura 7.13):
(1 − a1 − a 2 − a3 )h4 + a3 hs 3 − (1 − a1 − a 2 )h5 = mar car ∆Tar (7.52)
de unde rezultǎ multiplul de circulaţie al condensatorului:
(1 − a1 − a 2 − a3 )h4 + a3 hs 3 − (1 − a1 − a 2 )h5
mar =
c ar ∆Tar
[kg agent rǎcire /kg vapori la GV] (7.53)
unde ∆Tar = Tar , e − Tar ,i este diferenţa de temperaturǎ cu care se încǎlzeşte agentul de rǎcire în
condensator.
4; [1-a1-a2-a3]
s3; [a3]
Tar,e
Tar,i
5; [1-a1-a2]
Figura 7.14 Bilanţul termic pe condensatorul de abur
În diagrama T-s din figura 7. 9 se observǎ suprafeţele aferente cǎldurii schimbate între
prizele de abur şi preîncǎlzitoarele instalaţiei. Cǎldura este regeneratǎ intern în cadrul ciclului
astfel încât cantitatea de cǎldurǎ cedatǎ de aburul prelevat la prize sǎ fie egalǎ cu cǎldura preluatǎ

an univ 2007/2008
de lichidul care se preîncǎlzeşte. Egalitatea suprafeţelelor din diagrama T-s (fig. 7. 9), prin
suprafeţe care reprezintǎ călduri schimbate este:
-pentru preîncălzitorul de înaltǎ presiune PIP
aria c7’8d-aria e p1 f
-pentru preîncălzitorul de amestec D (degazor)
aria b67c=aria j p2 g
-pentru preîncălzitorul de joasǎ presiune PJP
ara a5’6b=aria i p3 j
Lucrul mecanic specific al turbinei cu abur este compus din suma lucrurilor mecanice a celor
douǎ corpuri :
lT = lTCIP + lTCJP = (h1 − h2 ) + (1 − a1 )(h3 − hp 2 ) + (1 − a1 − a2 )(hp 2 − hp 3 ) + (1 − a1 − a2 − a3 )(hp 3 − h4 )

[kJ/kg] (7.54)
Lucrul mecanic specific necesar pompei de circulaţie este :
l PC = (1 − a1 − a 2 )(h5' − h5 ) = (1 − a1 − a 2 )( p5' − p5 )v5 [kJ/kg] (7.55)
Lucrul mecanic al pompei de alimentare este:
l PA = 1(h7 ' − h7 ) = ( p 7 ' − p 7 )v7 [kJ/kg] (7.56)
Cu aceste expresii lucrul mecanic al ciclului analizat este :
l ITA = lT − l PA − l PC [kJ/kg] (7.57)
Căldura preluatǎ de mediul lichid-vapori de la sursa caldǎ, în generatorul de vapori, este :
qGV = 1(h1 − h8 ) + (1 − a1 )(h3 − h2 ) [kJ/kg] (7.58)
Cu relaţiile 7. 57 şi 7. 58 randamentul termic al ciclului teoretic cu regenerarea căldurii este :
l ITA
η tITA
reg
= (7.59)
qGV
Valorile randamentului ciclului analizat sunt sensibil mai ridicate decât ale ciclului cu
supraîncǎlzire intermediarǎ şi fǎrǎ preîncălzire regenerativǎ.
7.2.4 Instalaţia energetică de turbină cu abur cu co-generare
Co-generarea reprezintă producerea combinatǎ de lucru mecanic (electric) şi cǎldurǎ de

cǎtre o instalaţie energeticǎ. Aceastǎ instalaţie energeticǎ poate fi constituitǎ din:
-instalaţie de turbinǎ cu abur care funcţionează după ciclul Clausius-Rankine;
-instalaţie de turbinǎ cu gaze;
an univ 2007/2008
-instalaţie mixtǎ care funcţioneazǎ dupǎ ciclul combinat gaze-vapori;

-motoare cu ardere internǎ.
În terminologia curentǎ a centralelor electrice care produc energie electricǎ şi cǎldurǎ în
locul termenului de co-generare, se utilizează şi noţiunea de termoficare Atunci când instalaţia
de termoficare furnizeazǎ căldura unui consumator industrial se utilizează noţiunea de
cogenerare (termoficare industrialǎ). În situaţia utilizării căldurii în scopul încălzirii cartierelor
de locuinţe, provenitǎ de la o centralǎ electricǎ se foloseşte noţiunea de co-generare (termoficare)
urbanǎ.
La instalaţia de turbinǎ cu abur cu condensaţie, care produce numai energie mecanicǎ
şi/sau electricǎ, căldura evacuatǎ la sursa rece este inutilizabilǎ, în special datoritǎ temperaturii
scăzute a surse reci, temperaturǎ comparabilǎ cu temperatura mediului ambient. În general,
randamentul efectiv al ITA cu condensaţie purǎ depǎseşte rareori 45%. Rezultǎ în acest caz cǎ
diferenţa de circa 55% din cǎldura evacuatǎ la sursa rece este neutilizatǎ. În scopul folosirii, cel
puţin parţial, a acestei cǎlduri se impune ca nivelul ei de temperaturǎ sǎ creascǎ la valoarea
cerutǎ de consumator. În acest scop presiunea de condensaţie creşte, ceea ce conduce la
reducerea lucrului mecanic furnizat de instalaţia de turbinǎ cu abur. Funcţie de nivelul de
temperaturǎ necesar la consumator presiunea de condensare poate varia între 0,8 bar şi 6 - 8 bar
(cazul termoficării urbane), iar în cazul co-generării industriale această presiune ia valori
specifice sistemului alimentat. În cazul unor consumatori industriali care utilizează aburul direct
în tehnologia specificǎ, sursa rece se deplasează la utilizator, căldura fiind folositǎ integral de
acesta.
Pe de altǎ parte, căldura evacuatǎ la sursa rece, sursǎ care este racordatǎ la un consumator,
industrial sau urban, ar putea fi utilizatǎ integral de acesta (caz ideal). Schema instalaţiei de
turbina cu abur cu cogenerare şi utilizare integralǎ a căldurii sursei reci este prezentatǎ în figura
7.15. Diagramele T-s şi h-s aferente ciclului teoretic menţionat sunt prezentate în figura 7.17.
1
Reziduuri de
combustie
lT
Combustibil
T G
Aer de GV
combustie
qGV 2
qCons
SC Agent purtător
caldură
l PA M
4 3
PA
Fig. 7.15 Schema ITA cu co-generare integrală

an univ 2007/2008
Lucrul mecanic obţinut la turbinǎ este:
lT = h1 − h2 = aria (3412)diagrT − s (7.60)
iar căldura preluatǎ şi utilizatǎ de consumator de la sursa rece a ciclului este :
qcons = h2 − h3 = aria (a32b )diagrT − s (7.61)
În cazul în care se neglijează lucrul mecanic de pompare (lPA=h3-h4≅0), randamentul

termic al ciclului instalaţiei de turbinǎ cu abur, cu utilizare integralǎ a căldurii sursei reci de către
un consumator exterior, este:
lT + qcons
η tITA
cogen
= =1 (7.62)
qGV
deoarece cǎldura preluatǎ de agentul de lucru în generatorul de vapori este :
qGV = h1 − h3 = aria(a3412b )diagrT − s (7.63)
T
cr 1 h
1
lT qGV lT
4
2
3 2 qcons
qcons
3≅4
a b s s
Fig. 7.16 Ciclul ITA cu co-generare integrală în diagramele T – s şi h - s
Acest randament are o componentǎ tip mecanic η tITA = l tITA / qGV şi una de tip termic
q cons / qGV . El se poate scrie sub forma :
qcons
ηtITA , p = ηtITA +
cogen
> ηtITA (7.64)
qGV

an univ 2007/2008
Se constatǎ cǎ randamentul termic al instalaţiei cu cogenerare este mai ridicat decât

randamentul termic al instalaţiei cu turbinǎ cu abur care funcţionează după ciclul teoretic
Clausius-Rankine (§ 7.1). Randamentul instalaţiei cu co-generare este superior instalaţiei de
referinţǎ, care funcţionezǎ după ciclul Clausius-Rankine, în cazul în care numai o micǎ parte din
cǎldura disponibilǎ la sursa rece este consumatǎ util, deci şi numai pentru o cotǎ din
q cons = h2 − h3 . Se constatǎ uşor din diagramele prezentate în figura 7.16 egalitatea între qGV şi
lT + q cons , fie sub forma ariilor din diagrama T-s (aria a3412b =aria 3412 +aria a32b), fie din
diferenţa de entalpii :
qGV = lT + qcons = (h1 − h2 ) + (h2 − h3 ) = h1 − h3 (relaţiile 7.60, 7.61 şi 7.63)

Un alt tip de instalaţie de turbinǎ cu abur cu cogenerare este constituita de instalaţia cu
turbinǎ şi priză (prize) reglabilă în presiune. Schema unei astfel de instalaţii cu o singurǎ prizǎ de
abur este reprezentatǎ în figura 7.17. O cotǎ de abur notatǎ ap este utilizatǎ la consumatorul
extern, iar cota 1-ap se destinde până la presiunea de condensare p2. Pentru ciclul termodinamic
cu procese de destindere şi pompare adiabat reversibile, reprezentat în figura 7.16, lucrul
mecanic dezvoltat de turbinǎ este:
lT = 1(h1 − h p ) + (1 − a p )(h p − h2 ) [kJ/kg] (7.65)
Emisii cu gaze de
efect sera CO2, SO2, CH, NOx
coş
[1] 1
Sitem de purificare
gaze/cenuşă
GV T ~
[ap] consumator
de căldură
[1-ap] 2
combustubil aer
Cd
PC
[1] [1-ap]P
4 3
9
Fig. 7. 17 Schema instalaţiei de turbină cu abur cu cogenerare cu priză reglabilă

an univ 2007/2008
Căldura utilǎ transferatǎ consumatorului extern cu cota de abur ap este :
qcons = a p hp [kJ/kg] (7.66)

atunci când lichidului condensat nu este returnat, şi este pusă în evidenţă de qcons = aria cedb, sau:
qcons = a p (h p − hr , cond ) [kJ/kg] (7.66’)
pentru cazul în care lichidul obţinut în urma condensării vaporilor la consumator este returnat cu
entalpia hr,cond.
În ultimul caz prezentat randamentul termic este mai coborât decât randamentul termic
obţinut la instalaţia cu cogenerare integrală, dar mai ridicat decât randamentul ITA de referinţă
care funcţionează după ciclul Rankine (§ 7.1).
T
cr 1 h
1
e d pp
lT qGV pp
lT
4 cr d
2 x=1
3 2 qcond x=1
qcons
3≅4
a c b s s
Fig. 7.18 Diagramele T-s şi h-s pentru ITA cu cogenerare
Randamentul termic teoretic al ciclului analizat este atunci :
lT + q cons
η tITAp
cogen
= <1 (7.67)
qGV
Căldura evacuatǎ la condensator este :
q cd = (1 − a p )(h2 − h3 ) (7.68)
Se constatǎ o diminuare a căldurii evacuatǎ la condensator în cazul ciclului ITA cu

cogenerare prin priza de abur, comparativ cu cazul ciclului ITA cu condensaţie purǎ.

an univ 2007/2008

INSTALAŢII DE PRODUCERE A ENERGIEI CU VAPORI Cap 7

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

INSTALAŢII DE PRODUCERE A ENERGIEI CU VAPORI Cap 7

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs BTT II, cap 7, .

Instalaţii de Producere a Energiei cu Vapori (abur)

7. INSTALAŢII DE PRODUCERE A ENERGIEI CU VAPORI (ABUR)

Printre sistemele de conversie energetică a energiei primare conţinută în combustibilii fosili,

7.1. Ciclul de referinţă a instalaţiilor energetice cu vapori (ciclul Rankine)

Fig. 7.1. Schema de principiu a instalaţiei cu vapori pentru producerea de energie

Ciclul termodinamic reversibil care combină transformările realizate în fiecare modul

Prof. Alexandru Chisacof 7-2

3 2 x2 x=1 lPA 2 x=1

Figura 7.2 Reprezentarea ciclului Rankine în diagramele :

Pe diagrama h-s, din figura 7.2 c, se observă că procesul de pompare adiabat-reversibil

Prof. Alexandru Chisacof 7-3

lc = l ITA = qGV − qcd [kJ/kg] (7.1)

Cu aceste relaţii, lucrul mecanic al ciclului (expresia 7.1), devine:

l c = l ITA = (h1 − h4 ) − (h2 − h3 ) [kJ/kg] (7.4)

O altă variantă de determinare a lucrului mecanic al ciclului instalaţiei de turbina cu abur, în

l ITA = l c = lT − l PA [kJ/kg] (7.5)

Turbina şi pompa de alimentare sunt sisteme termodinamice deschise, în care au loc

-pompa de alimentare este:

l ITA = (h1 − h2 ) − (h4 − h3 ) (7.8)

l PA = lt 34 = u 4 + p 4 v 4 − (u 3 + p3 v3 ) = ( p 4 − p3 )v3 [kJ/kg] (7.9)

Pentru temperaturi de condensare sub 500C, domeniul uzual al instalaţiilor actuale,

h3 = clT3 [°C ] [kJ/kg] (7.11)

Prof. Alexandru Chisacof 7-5

PITA = l ITA m& [kW] (7.13)

lITA m& [t/h ]

PT = lT m& [kW] (7.15)

iar puterea aferentă pompei de alimentare este:

PPA = l PA m& [kW] (7.16)

Cu aceste expresii puterea instalaţiei de turbină cu abur se poate exprima cu relaţia

PITA = PT − PPA (7.16)

lITA qGV − qCd q h −h

Q& GV = m& qGV = Q& cb = BH i [kW] (7.19)

Prof. Alexandru Chisacof 7-6

m& qGV m& (h1 − h4 )

Deoarece în generatoarele de vapori apar pierderi de căldură cauzate de căldura conţinută în

Prof. Alexandru Chisacof 7-7

Prof. Alexandru Chisacof 7-8

7.2 Metode de creştere a randamentului termic al ciclului Rankine al I.T.A

Randamentul termic al instalaţiilor energetice cu turbinǎ cu abur care funcţionează după

7.2.1 Creşterea parametrilor iniţiali a vaporilor

a) Creşterea presiunii iniţiale a vaporilor. Prin aceasta modalitate se realizează creşterea

lT 12 ≅ lT 1' 2 ' ; (h1 − h2 ) ≅ (h1' − h2 ' ) (7.29)

-pentru cǎldura preluatǎ de vapori-apǎ în generatorul de vapori

q31 > q31' ; h1 − h3 > h1' − h3 (7.30)

În aceastǎ situaţie randamentele celor douǎ cicluri sunt:

Prof. Alexandru Chisacof 7-9

Ţinând seama de expresiile (7.29) şi (7.30), rezultǎ că randamentul ciclului cu presiune

Prof. Alexandru Chisacof 7 - 10

q11' = h1' − h1 (7.33)

- sporul de lucru mecanic în turbinǎ

lT 11' = h1' − h1 (7.34)

Datoritǎ proprietăţilor vaporilor şi a pantei reduse a izobarelor de joasǎ presiune în zona de

7.2.2 Variaţia presiunii de condensare

Dacǎ în cazul parametrilor iniţiali modificarea acestora era limitatǎ de considerente

Prof. Alexandru Chisacof 7 - 11

lT 22' = lT 12' − lT 12 = h2 − h2' (7.37)

Cantitatea de cǎldurǎ preluatǎ de agentul termic în generatorul de vapori q31, rǎmâne

Prof. Alexandru Chisacof 7 - 12

7.2.3 Ciclul instalaţiei energetice cu vapori cu supraîncălzire intermediară

Prof. Alexandru Chisacof 7 - 13

Fig. 7.7. Diagramele T-s şi h-s pentru instalaţia de turbină cu vapori cu

Pentru prezenta analizǎ se neglijează lucrul mecanic de pompare l PA . Datoritǎ

lT = l TCIP + lTCJP = (h1 − h2 ) + (h3 − h4 ) [kJ/kg] (7.39)