Sunteți pe pagina 1din 4

LUCRĂRI DE LABORATOR DE MECANICĂ ŞI ACUSTICĂ-L3 13

DETERMINAREA DENSITĂŢII UNUI CORP SOLID PRIN


CÂNTĂRIRE HIDROSTATICĂ

1. Aparate: balanţă hidrostatică, greutăţi marcate, corpuri de studiat, cilindri de sticlă, sârmă
subţire.

2. Principiul lucrării:

Pentru determinarea densităţii unui corp solid prin cântărirea hidrostatică se utilizează
o balanţă sensibilă, adaptată pentru a permite cântărirea corpului fie directă, fie când acesta
este scufundat în apă. O astfel de balanţă se numeşte balanţă hidrostatică (fig. 1)
În primă aproximaţie se neglijează corecţia datorată forţelor arhimedice ce acţionează
în aer asupra corpului şi greutăţilor marcate. În acest caz prin cântărirea directă a corpului se
obţine m = mc . Suspendând corpul de braţul OA al balanţei prin intermediul unui fir de
sârmă subţire de masă mf, masa cântărită va fi:
m1 = mc + m f = m + m f (1)
Dacă cântărim corpul suspendat de braţul OA şi scufundat în apă, masa cântărită va fi:
m1 = mc + m f − ma = m1 + m f (2)
m
unde m a reprezintă masa de apă cu densitatea ρa dezlocuită de corpul de volum V = ρ ,

unde ρ este densitatea corpului. Cum:


ρ 
ma = Vc ⋅ ρ a = m a  (3)
 ρC 
Înlocuind în relaţia (2), rezultă pentru densitatea corpului expresia:
m
ρc = (4)
m1 − m2
14 LUCRĂRI DE LABORATOR DE MECANICĂ ŞI ACUSTICĂ-L3

Dacă luăm în considerarea forţele arhimedice care acţionează în aer atât asupra
corpului cât şi asupra greutăţilor marcate utilizate pentru echilibrarea balanţei, la cântărirea
directă a corpului, între masa corpului mc şi cea a greutăţilor marcate m va exista relaţia:
mc −Vc ρaer = m −V g ρaer (5)
mc m
Înlocuind în relaţia (5) Vc = şi V g = ρ , Vg şi ρg unde reprezintă volumul şi densitatea
ρ g

greutăţilor marcate, obţinem;


 ρ   ρ 
mc 1 − aer  = mc 1 − aer  (6)
 ρ   ρg 
 
Aplicând corecţia introdusă, la cântărirea corpului suspendat în aer, obţinem în locul relaţiei
(1):
 ρ   ρ 
mc 1 − aer  + m f = m1 1 − aer  (7)
 ρ   ρg 
 
În cazul corpului suspendat şi scufundat în apă aplicând corecţia introdusă obţinem în locul
relaţiei (2);
 ρ   ρ 
mc 1 − aer  + m f = m2 1 − aer  (8)
 ρ   ρg 
 
Scăzând membru cu membru, din relaţia (7) relaţia (8) se elimină m f şi rezultă;
 
mc
( ρ a − ρ aer ) = ( m1 − m2 ) ⋅ 1 − ρ aer 
 (9)
ρ  ρg 
Împărţind relaţia (6) la (9) se elimină ρg şi rezultă posibilitatea exprimării densităţii corpului
prin relaţia:
m
ρ = ( ρ a − ρ aer ) + ρ aer (10)
m1 − m2

3. Aparatura experimentală.

În fig.1 este redată schiţa balanţei hidrostatice. Aceasta constă dintr-o balanţă
sensibilă, obişnuită, formată din suportul S, pârghia cu braţe egale AB prevăzută cu şuruburile
de reglaj S1 şi S2, acul indicator I solidar cu pârghia şi talerele T1 şi T2, având, eventual în
plus, cârligele C1 şi C2. Ca accesorii pentru realizarea balanţei hidrostatice se utilizează un
trepied (Tr) pe care se aşează cilindrul C conţinând apă distilată, a cărei temperatură se
măsoară cu termometrul T. În figură s-au mai notat, cu CP corpul de probă, cu F firul de
suspensie, iar cu G greutăţile marcate.
LUCRĂRI DE LABORATOR DE MECANICĂ ŞI ACUSTICĂ-L3 15

S1 (A) (O) (B) S 2

C1 C2
T I
CP
C G
T1 SG T2
TR S

Fig.1.

4. Modul de lucru.

a) Se verifică orizontalitatea balanţei şi poziţia de zero. Eventualul reglaj al acestei


poziţii se face cu şuruburile S1 şi/sau S2.
b) Se determină sensibilitatea şi limita de cântărire a balanţei.
c) Se cântăreşte corpul de probă direct, aşezându-l pe taler şi echilibrând balanţa şi se
determină m.
d) Se suspendă corpul de cârligul C1 şi se determină la echilibru masa aparentă m1.
e) Se aşează trepiedul deasupra talerului suspendat în A. Se aşează pe trepied cilindrul cu
apă distilată şi se scufundă corpul în apă.
f) Se determină masa aparentă m2, echilibrând balanţa.
g) Se determină temperatura t1 a apei, temperatura t2 şi presiunea p a aerului atmosferic.
Din tabelele anexă se citesc densităţile apei şi aerului.
h) Cu relaţia (10) se determină densitatea corpului.
i) Se repetă operaţiile pentru diverse corpuri şi se calculează de fiecare dată eroarea
relativă maximă. Datele se trec într-un tabel de forma;
Tabel
Nr.cr  ∆ρ 
Corp m m1 m2 t1 ρa P t2 ρaer ρ 
 

t  ρ max
– – kg kg kg °C kg m −3 torr °C kg m −3 kg m −3 –

Atenţie!
Aşezarea sau suspendarea greutăţilor pe talerele balanţei se face numai după ce a
verificat că balanţa este blocată. Deblocarea balanţei se face treptat şi cu mare atenţie.
16 LUCRĂRI DE LABORATOR DE MECANICĂ ŞI ACUSTICĂ-L3

Observaţii.

Calculul erorii relative maxime:

Diferenţiind relaţia (10) obţinem:

ρ a − ρ aer m( ρ a − ρ aer ) m( ρ a − ρ aer ) m  m 


dρ = dm − dm + dm + dρ a −  − 1 dρ aer
( m1 − m2 ) 2 ( m1 − m2 ) 2
1 2
m1 − m2 m1 − m2  m1 − m2 
respectiv:

dρ 1   m  
= ( ρ a − ρ aer ) ⋅  dm − ⋅ ( dm1 − dm2 )  + m dρ a − ( m − m1 + m2 ) dρ aer 
ρ ρ ( m1 − m 2 )   m1 − m2  
Trecând la variaţii finite, rezultă:
 dρ  1   m  
  = ( ρ a − ρ aer ) ⋅  ∆m − ⋅ ( ∆m1 − ∆m2 )  + m ∆ρ a − ( m − m1 + m2 ) ∆ρ aer 
 ρ  max ρ ( m1 − m2 )   m1 − m2  