Morihei Ueshiba

Morihei Ueshiba (1883-1969) este cel mai mare practicant de arte marţiale din istorie. La vârsta de 80 ani el putea să
dezarmeze orice adversar, să doboare orice numar de atacanţi, să îşi ţintuiască oponentul cu un singur deget.

Deşi invincibil ca războinic, era în primul rând un adept al păcii, detestând lupta, războiul, orice fel de violenţă. De
altfel Aikido, calea marţială fondată de el, se traduce ca "Arta Păcii". În 1925, în urma unei lupte în care el, neînarmat
a făcut faţă atacurilor furioase ale unui maestru spadasin, a avut prima stare de iluminare, în urma căreia a înţeles că
un adevărat războinic trebuie să manifeste constant Iubirea divină. În decembrie 1940, în urma practicării unui ritual
de purificare, a trăit a doua stare de iluminare, în urma căreia a înţeles că tehnicile trebuie folosite pentru cultivarea
vieţii, virtuţii, înţelepciunii şi nu pentru distrugerea oamenilor. În 1942, în timpul celui de al 2-lea război mondial, a
avut a treia stare de iluminare, realizând absurditatea războiului, înţelegând că adevărata calea a războinicului este
Arta Păcii, luptătorul spiritual autentic fiind acela care are capacitatea să învingă folosind forţa iubirii. Un practicant de
aikido nu urmăreşte distrugerea adversarului ci controlul agresiunii, aşa încât agresorul să înţeleagă faptul că nu prin
violenţă va putea obţine ceea ce îşi doreşte. Aikido este darul făcut de M.Ueshiba umanităţii, este cu adevărat o cale
spirituală ce poate transforma practicantul într-un mod profund, pe toate planurile.

Cărţi de Morihei Ueshiba

Creatorul Aikido a avut o viata neobisnuita si bogata in evenimente. Fire plapanda si bolnavicioasa, el s-a
interesat de timpuriu de toate aspectele religioase ale sectei budiste Shingon, careia ii apartineau parintii
sai, si venera asiduu pe kamii religiei Shinto din districtul sau, Kumono. in acelasi timp el se straduia prin
exercitii fizice permanente sa-si consolideze sanatatea si vigoarea trupului. Desi tatal sau a inceput sa-l
invete de la 10 ani Aiai-Ryu, o metoda de lupta cu mana goala, adevarata practica a inceput in 1901, cand
a urmat cursuri de arte martiale (Ju-jutsu) predate de un maestru de la Tenjin-shin yo ryu, Towara
Tokusaburo. Anul urmator l-a petrecut studiind principiile scolii Yagyu Shinkage-ryu. intre 1903 si 1904 a
fost inrolat in armata imperiala japoneza. La intoarcere a continuat sa se instruiasca in stilul Yagyu-ryu
sub conducerea maestrului Nakai Masakatsu (un om dur care a calit si modelat vointa tanarului Ueshiba).
in 1908 a primit din partea acestuia diploma de instructor de arte martiale si si-a deschis imediat un dojo
la Tanabe, continuandu-si antrenamentul cu pasiune. Avand posibilitati materiale (tatal sau era un fermier
prosper din acel sat), O-Sensei l-a invitat pe Kiyoichi Takogi sa predea cursuri de judo, arta in care Takogi
era expert, pentru tinerii din sat, cursuri la care participa si el cu multa sarguinta. in 1912 a intemeiat
impreuna cu un grup de 84 de oameni, fosti tarani si militari, un nou sat in nordul Japoniei, in friguroasa
insula Hokkaido, in Shirataki. Aici s-a angrenat in muncile cele mai grele, ca taietor de lemne si agricultor
(de fapt tot atatea prilejuri de antrenament), continuand totodata studierea si aprofundarea artelor
martiale. in 1915 l-a cunoscut pe Takeda Sogaku, un vestit spadasin, maestru in stilul Dayto-Ryu Aiki-
jutsu, care l-a acceptat ca discipol si i-a decernat in 1916 diploma de maestru in Aiki-jutsu. Ueshiba a
continuat sa se antreneze cu Sogaku inca patru ani, dupa care sau despartit, datorita modurilor diferite in
care vedeau artele martiale. Tot Ueshiba povesteste ca antrenamentele erau foarte grele si costisitoare
(dezvaluirea unui procedeu costa cam 250-300 de dolari, o suma imensa pentru acea perioada).

Takeda Sogaku a fost fara indoiala unul dintre cei mai valorosi budoka ai tuturor timpurilor, dar caracterul
sau nu era prea evoluat -- era impulsiv, vanitos si se lauda cu numarul oamenilor ucisi.

Pentru ca O-Sensei avea aspiratii spirituale mai inalte legate de lupta propriu-zisa, in 1919 a parasit
Shirataki pentru a se intoarce acasa si a studia de unul singur, dar in drumul spre casa a aflat de o noua
secta, Omoto-kyo, infiintata de catre Onisaburo Deguchi la Ayabe (regiunea Kyoto). O-Sensei a avut de
mic o inclinatie pentru religie, fiind incurajat in acest sens de catre parintii sai. La 7 ani asculta lectiile
preotului de la templul Jisaji, iar la 10 ani invata Zen la templul Homanji din satul Akitsu. in continuare si-
a pastrat interesul si preocuparea pentru religie, vizitand numeroase temple si audiind predici unde avea
ocazia.
La Ayabe este foarte impresionat de invatatura predata de Deguchi si anume principiul iubirii si bunatatii,
al relatiilor armonioase intre oameni, al unei morale superioare prin religie. Din acest moment Ueshiba
incepe sa impleteasca antrenamentele fizice cu exercitii de meditatie in izolare, izolarea in natura fiind un
element primordial in a realiza sfintirea sufletului uman in toate religiile lumii.

In 1922 obtine diploma de maestru al stilului Shinkage Ryu-Jujutsu. Anul 1924 il gaseste studiind cu
indarjire lupta cu sulita in stilul Naginata-do. A continuat sa-si perfectioneze tehnica si in anii 1925-1926 a
facut demonstratii ale artei sale in fata unor inalte foruri militare la Tokyo. Stabilindu-se in capitala, si-a
deschis un dojo in care a predat principiile luptei fara arme, in scop defensiv, inventate de el. A mai predat
la Academia Navala din Toyama, la Academia Politiei Militare si la Colegiul Militar. Am pomenit aceste locuri
in care a predat pentru a vedea ca toate sunt unitati militare de elita unde se cerea foarte multa
eficacitate a tehnicilor. Dar existau destui oameni neconvinsi de tehnicile Aiki-Budo (acesta era numele pe
care il purta pe atunci Aikido) care incercau sa-l invinga si sa-l umileasca, primind in schimb, bineinteles,
portia de bataie binemeritata datorita comportamentului lor. De altfel, fiul lui O-Sensei povestea cat de
mult detesta tatal sau sa predea la institutiile respective tocmai din cauza caracterului oamenilor de acolo.
Ororile produse de militarii care au condus Japonia in anii 1930-1945 si au implicat-o in al doilea razboi
mondial, care s-a sfarsit prin cosmarul atomic, au dovedit ca a avut dreptate. De altfel, Ueshiba a si
renuntat sa mai predea, retragandu-se la tara, la Iwama, districtul Ibaraki, unde a creat un sanctuar
(dojo) dedicat intalnirii lui "Ai-ki", continuand sa predea Aikido, nume pe care la luat arta sa in jurul anului
1940.

Am incercat sa va expun biografia fondatorului cat mai succint, pornind de la nasterea sa si continuand
pana la crearea Aikido. Mai sunt de spus enorm de multe despre el (sunt si mai multe cele pe care le stiu
foarte putini), dar pe parcursul comunicarilor viitoare vom mai vorbi despre O-Sensei si mai ales despre ce
a creat si despre ceea ce incercam sa facem si noi urmandu-i invataturile.

Morihei Ueshiba este considerat, parerea fiind unanima, cel mai mare maestru de arte martiale al tuturor
timpurilor. Chiar si la varsta de 80 de ani putea dezarma orice inamic, dobori oricat de multi atacatori si
culca adversarul la pamant doar cu un singur deget. Desi era un luptator de neinvins, Morihei Ueshiba a
fost inainte de toate un om al nonviolentei; detesta luptele, razboiul si orice fel de infruntare.

Datorita zecilor de ani de antrenament, cat si modului in care vedea lumea, filosofiei pe care o
adoptase, Ueshiba a fost primul om care a reusit sa imbine plenar toate fortele existente (in om
si in univers), sa-si unifice si armonizeze spiritul cu fizicul si sa devina un luptator de neinvins.
Reusise sa dobandeasca acel simt al anticipatiei, adica o intuitie extraordinara, si un "ki"
impenetrabil. in acest sens va voi povesti o intamplare.

Intr-o demonstratie un puternic karateka l-a provocat si i-a spus: "Orice ati zice nu veti reusi niciodata sa
ma convingeti. Daca eu, cu cele 80 de kilograme ale mele, va dau un pumn, veti fi proiectat la 6 metri
distanta.". "Nimic din ceea ce spui ca o sa mi se intample nu este adevarat", i-a raspuns Ueshiba, care
cantarea cam 60 de kilograme si avea 1,55 metri inaltime. Karateka a insistat mult ca intalnirea sa aiba
loc si sa fie publica. in ziua convenita si dupa ceremonialul obisnuit, maestrul Ueshiba s-a expus, cu torsul
dezgolit, in fata adversarului sau. Acesta si-a luat elan si l-a lovit puternic cu pumnul in piept. Dar nimic --
ca si cum ar fi lovit cu pumnul in aer. Fara sa se clatine macar, maestrul ii spuse tanarului descumpanit:
"inca o data, te rog". Acesta si-a luat din nou avant si l-a lovit din toate puterile. Nici de data aceasta
maestrul nu se misca din loc, dar karateka scoase un urlet de durere. Pumnul sau era zdrobit. Lectia
fusese inteleasa. La prima lovitura, maestrul se multumise sa absoarba socul, sa nu opuna rezistenta. La
cea de-a doua, el respinsese insasi energia adversarului sau, care isi primise inapoi forta loviturii inzecita.

Trebuie sa spun ca in Aikido una din regulile de baza este sa primesti inapoi ceea ce dai. in functie de taria
atacului, cel care a fost nefericit si a atacat primeste inapoi, datorita primelor doua principii din Aikido (Ai
si Ki), toata forta atacului sau si este doborat datorita violentei si fortei sale. Aikido-ka utilizeaza
preponderent forta adversarului; numai in caz de necesitate (datorita faptului ca este nonviolent nu are
voie sa faca uz de forta sa; nu este bine pentru el, pentru spiritul sau si il opreste din progresul spiritual)
el utilizeaza si o parte din forta sa (ki) cu efecte dezastruoase pentru cel ce ataca.

Fragment din carte

Arta Pacii incepe cu tine. Munceste cu tine si lasa Arta Pacii sa se manifeste in toate activitatile tale. Fiecare
are un spirit care poate fi slefuit, un corp care poate fi antrenat si o cale pe care sa o urmeze.
Esti in viata pentru a cunoaste si a manifesta ceea ce este sacru in tine. Adu pacea in propria viata si aplica
Arta Pacii in tot ce te inconjoara.
„Indiferent cât de repede atacă un oponent, sau cât de încet răspund eu, nu pot fi învins. Nu pentru
că tehnicile mele sunt mai rapide decât ale oponentului. Nu are nimic de a face cu viteza sau
încetineala. Eu sunt victorios chiar de la început. Din momentul în care gândul atacului traversează
mintea oponentului, în acel moment el tulbură armonia universului şi e învins instantaneu, indiferent
cât de repede atacă.“