Sunteți pe pagina 1din 14

CONTROLUL PARLAMENTAR

Controlul parlamentar, cuprinde activităţi, organe de stat, acte normative etc. El se exercită
fie direct de către întregul parlament fie de una din camerele sale (în sistemul bicameral), fie prin
alte mijloace şi forme de control. Constituţia României conţine mai multe dispoziţii referitoare la
exercitarea funcţiei de control a Parlamentului, printre care menţionăm: obligaţia Avocatului
Poporului de a prezenta celor două Camere ale Parlamentului rapoarte (art.60), răspunderea
politică a Guvernului (art.109), obligaţia Guvernului de a prezenta în cadrul controlului
parlamentar informaţiile şi documentele cerute (art.111) etc.
Cât priveşte formele şi mijloacele specifice prin care se exercită controlul parlamentar,
acestea pot fi sistematizate astfel:
a) controlul exercitat prin dări de seamă, mesaje, rapoarte, programe prezentate
parlamentului;

b) controlul exercitat prin comisiile parlamentare;

c) controlul exercitat prin întrebări şi interpelări;

d) dreptul deputaţilor şi senatorilor de a cere şi obţine informaţii;

e) controlul exercitat prin avocatul poporului (ombudsman).

a) Controlul parlamentar exercitat prin dări de seamă, mesaje, rapoarte, programe

Acesta este un mijloc de control direct asupra activităţii autorităţilor statale. Potrivit
Constituţiei, unele organe de stat şi instituţii au obligaţia de a prezenta parlamentului sau uneia
din camerele sale mesaje, rapoarte, dări de seamă, programe. Astfel Parlamentul României
ascultă anual mesajul Preşedintelui României cu privire la principalele probleme politice ale
naţiunii (art.88 din Constituţie); ascultă şi aprobă programul Guvernului (art.103 din
Constituţie); ascultă anual raportul Curţii de Conturi (art.140 din Constituţie); ascultă rapoartele
Avocatului Poporului (art.60 din Constituţie).
b) Controlul exercitat prin comisiile parlamentare
Acesta este un control eficient practicat destul de des. În sens larg, toate comisiile
parlamentare pot efectua control, dar aceste funcţii sunt de regulă încredinţate unor comisii de
anchetă, sau comisii speciale. Acest comisii au deseori puteri judiciare, citează martori care au
obligaţia legală de a se prezente în faţa comisiei şi de a răspunde.
c) Controlul exercitat prin întrebări şi interpelări
Acesta este un important mijloc de control, reglementat detaliat prin regulamentele
parlamentare.

Întrebările sunt cereri adresate de către deputaţi sau senatori organelor de stat (îndeosebi
guvernului sau miniştrilor) în legătură cu activitatea analizată în parlament sau cu orice alte
probleme sociale, economice, culturale, juridice. Prin întrebări se cer anumite informaţii,
precizări etc.
Interpelările se deosebesc de întrebări atât prin importanţa lor sporită, cât şi prin regimul
lor juridic deosebit, stabilit de către regulamentele parlamentare. De regulă, obiectul oricărei
interpelări se formulează în scris şi se depune preşedintelui Camerei care o supune atenţiei
acesteia spre a hotărî dacă urmează a fi dezvoltată de îndată sau în care anume şedinţă.
Potrivit Constituţiei (art.112) Guvernul şi fiecare dintre membrii săi sunt obligaţi să
răspundă la întrebările şi interpelările formulate de deputaţi sau de senatori. Dispoziţiile
regulamentare privesc timpul în care se pot adresa, procedurile ce sunt urmate.
Regulamentul Senatului stabileşte reguli detaliate privind interpelările şi întrebările, lucru
firesc faţă de frecvenţa acestora în viaţa parlamentară şi de rolul lor în exercitarea funcţiei de
control. La Senat prezentarea interpelărilor se face în ziua dedicată acestora. În şedinţa
consacrată pentru dezvoltarea interpelării se dă cuvântul interpelatorului şi apoi primului-
ministru sau reprezentantului său sau ministrului. Aceştia pot, după dezvoltarea interpelării, să
răspundă imediat sau să ceară o amânare pentru a răspunde. Potrivit articolului 112 alin.(2) din
Constituţie, Camera Deputaţilor sau Senatul poate adopta o moţiune simplă prin care să-şi
exprime poziţia cu privire la o problemă de politică internă sau externă ori, după caz, cu privire
la o problemă ce a făcut obiectul unei interpelări.
d) Dreptul deputaţilor şi senatorilor de a cere şi obţine informaţii
Exercitarea eficientă a controlului parlamentar presupune dreptul deputaţilor şi
senatorilor de a cere informaţii autorităţilor publice şi desigur obligaţia acestora de a le furniza.
Este şi motivul pentru care Constituţia prin art.111 stabileşte că Guvernul şi celelalte organe ale
administraţiei publice, în cadrul controlului parlamentar al activităţii lor, sunt obligate să prezinte
informaţiile şi documentele cerute de Camera Deputaţilor, de Senat sau de comisiile
parlamentare, prin intermediul preşedinţilor acestora. Regulamentele celor două Camere ale
Parlamentului României prevăd în detaliu modul de solicitare a unor asemenea informaţii, cu
anumite nuanţări.
e) Controlul exercitat prin avocatul poporului (ombudsman)
Instituţia ombudsman-ului este de origine suedeză (1766), răspândindu-se apoi şi în alte
ţări. Ea funcţionează sub diferite denumiri precum: comisarul parlamentar, apărătorul poporului,
apărătorul public, mediatorul public, avocatul poporului, procurorul parlamentar.
Avocatul poporului este denumirea sub care instituţia ombudsman-ului se regăseşte în
România.
Avocatul poporului îşi găseşte reglementarea constituţională în articolele 58-60.
Rolul fundamental al Avocatului poporului este de a apăra drepturile şi libertăţile
cetăţeneşti, îndeosebi în raport cu autorităţile publice şi în special cu cele executive.
Avocatul poporului este numit de către Parlament, în şedinţă comună pentru o durată de
5 ani. Pe durata mandatului său, avocatul poporului nu poate îndeplini nici o altă funcţie publică
sau privată cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior. El îşi exercită atribuţiile fie
din oficiu, fie la cererea persoanelor interesate. Pentru ca activitatea să fie eficientă, Constituţia
obligă autorităţile publice să-i asigure sprijinul necesar.
Avocatul poporului răspunde numai în faţa Parlamentului, având obligaţia de a prezenta
acestuia rapoarte anual sau la cererea acestuia. În aceste rapoarte, avocatul poporului poate face
şi recomandări privind legislaţia sau luarea unor măsuri pentru ocrotirea libertăţilor publice.

Controlul Vamal
A. Sarcini principale
Această componentă cuprinde acele sarcini aferente unei ocupaţii care au cea mai mare
importanţă pentru
ocupaţia respectivă şi permit diferenţierea între o persoană cu performanţe ridicate în profesia
respectivă
(expert) şi o persoană cu performanţe reduse (novice).
• Efectuează controlul vamal al mijloacelor de transport care trec frontiera de stat.
• Efectuează controlul vamal al mărfurilor importate, exportate sau tranzitate, aparţinând
persoanelor juridice şi agenţilor economici.
• Controlează bunurile introduse, scoase sau tranzitate de către persoanele fizice.
• Verifică corectitudinea întocmirii declaraţiilor vamale pe baza actelor însoţitoare (facturi,
declaraţii de valoare în vamă, licenţe, certificate de origine, certificate de abilitate, certificate
de înmatriculare a mijloacelor de transport care trec frontiera etc.).
• Întocmeşte chitanţe stabilind cuantumul taxelor vamale şi a altor drepturi pentru bunurile
apaţinând persoanelor fizice.
• Organizează şi coordonează activităţi de control ulterior.
• Constată şi sancţionează abaterile în conformitate cu legislaţia în vigoare şi în limita
competenţei organelor vamale.
• Aplică şi urmăreşte aplicarea riguroasă a reglementărilor legale referitoare la circulaţia şi
păstrarea documentelor justificative ce stau la baza întocmirii documentelor vamale şi a
înregistrărilor contabile.
• Urmăreşte, asigură şi răspunde de virarea la bugetul statului a tuturor sumelor încasate şi
datorate acestuia la termenele legale.
• Calculează şi încasează majorările de întârzieri prevăzute de lege pentru nerespectarea
termenelor de plată a drepturilor vamale cuvenite bugetului statului.
• Identifică tipul de mărfuri pentru a verifica dacă corespund tipului specificat în declaraţia
vamală. Copyright COGNITROM 2007 2
• Efectuează controlul fizic al mărfurilor prin verificarea integrităţii sigiliului şi a ambalajelor,
prin
observarea sau sondajul mărfurilor aflate pe mijloacele de transport, pe platforme sau în
magazii.
• Aplică sigiile vamale pe magazia unde sunt depozitate mărfurile ce urmează a fi vămuite, pe
mijloacele de transport ce urmează să tranziteze mărfurile la o altă vamă de interior sau
conţin mărfuri pentru export.
• Confirmă şi autentifică prin ştampilare rezultatul controlului mărfurilor.
• Întocmeşte proces-verbal de contravenţie în cazul în care se constată diferenţe între mărfurile
declarate şi cele identificate.
• Recepţionează documentele vamale prin verificarea numărului de înregistrare de pe
declaraţia vamală şi a tuturor documentelor anexate acesteia în funcţie de regimul vamal
solicitat.
• Validează declaraţia vamală şi acordă liberul de vamă în urma verificării concordanţei dintre
felul
şi cantitatea mărfii existente real şi cel înscris în declaraţia vamală.

Articolul 185. Controlul vamal şi formele lui


(1) Controlul vamal este efectuat de colaboratorul vamal şi constă în:
a) verificarea documentelor şi informaţiilor prezentate în scopuri vamale;
b) controlul vamal (controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport, controlul corporal ca o
formă excepţională de control vamal);
c) evidenţa mărfurilor şi mijloacelor de transport;
d) interogarea verbală a persoanelor fizice şi a persoanelor cu funcţii de răspundere;
e) verificarea sistemului de evidenţă şi a dărilor de seamă;
e1) „controlul ulterior al declaraţiei vamale;
f) controlul depozitelor provizorii, antrepozitelor vamale, zonelor libere, magazinelor duty-
free, altor teritorii şi spaţii unde se pot afla mărfuri şi mijloace de transport supuse controlului
vamal sau unde se pot desfăşura activităţi supuse supravegherii vamale;
g) efectuarea altor operaţiuni prevăzute de prezentul cod şi de alte acte normative.
(2) La efectuarea controlului vamal, pot fi aplicate mijloace tehnice de control care nu prezintă
nici un pericol pentru sănătatea şi viaţa oamenilor, animalelor şi plantelor şi care nu cauzează
prejudicii mărfurilor şi mijloacelor de transport.
(3) Regulile de efectuare a controlului vamal sînt stabilite de Serviciul Vamal.
Articolul 186. Zonele de control vamal
(1) La frontiera vamală, în locul unde se efectuează operaţiunile de vămuire, în locul
amplasării organului vamal, precum şi în alte locuri stabilite de Serviciul Vamal, sînt create zone
de control vamal.
(2) Procedura creării şi delimitării zonelor de control vamal este stabilită de Serviciul Vamal.
[Art.186 al.(2) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349; în vigoare
01.01.09]
(3) Desfăşurarea activităţii de producţie, activităţii comerciale şi de altă natură, trecerea
mărfurilor, mijloacelor de transport, persoanelor, inclusiv a factorilor de decizie din autorităţile
publice, peste frontiera acestor zone şi în perimetrul lor sînt posibile numai cu autorizaţia
organului vamal şi se vor efectua sub supraveghere vamală, cu excepţia cazurilor prevăzute de
legislaţie. Accesul în zona de control vamal este permis numai cu înştiinţarea prealabilă a
organului vamal.
Articolul 187. Documentele şi informaţiile necesare
efectuării controlului vamal
(1) Persoanele care trec mărfuri şi mijloace de transport peste frontiera vamală sau care
desfăşoară activităţi aflate sub supraveghere vamală sînt obligate să prezinte organului vamal
documentele şi informaţiile necesare efectuării controlului vamal.

(2) Lista documentelor şi informaţiilor, procedura lor de prezentare sînt stabilite de Serviciul
Vamal.
[Art.187 al.(2) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349; în vigoare
01.01.09]
(3) Pentru efectuarea controlului vamal, organul vamal este în drept, în conformitate cu
legislaţia, să primească de la bănci şi de la alte instituţii financiare informaţii şi certificate
referitor la operaţiunile şi conturile persoanelor care trec mărfuri şi mijloace de transport peste
frontiera vamală, ale brokerilor vamali şi ale altor persoane care desfăşoară activităţi aflate sub
supraveghere vamală.
(4) Organele de drept şi de control, inspectoratele fiscale furnizează organelor vamale, din
oficiu sau la solicitarea acestora, datele necesare efectuării controlului vamal.
(5) Documentele necesare efectuării controlului vamal trebuie să fie păstrate de către persoane
nu mai puţin de 4 ani.
Articolul 188. Antrenarea specialiştilor şi experţilor la
efectuarea controlului vamal
(1) Organul vamal este în drept să antreneze specialişti din organele de drept şi de control, din
diferite unităţi economice, indiferent de tipul de proprietate şi forma de organizare juridică,
precum şi experţi, la efectuarea controlului vamal.
(2) Cererea organului vamal de a antrena specialişti şi experţi la efectuarea controlului vamal
este executorie pentru conducătorii de autorităţi publice, de unităţi economice în care activează
specialistul sau expertul solicitat.
Articolul 189. Accesul colaboratorului vamal pe teritorii
sau în încăperi pentru efectuarea
controlului vamal
Pentru a efectua controlul vamal, colaboratorul vamal este în drept să intre, cu legitimaţie de
serviciu şi cu autorizaţia şefului de vamă sau a conducerii Serviciului Vamal, pe teritorii sau în
încăperi unde se pot afla mărfuri şi mijloace de transport supuse controlului vamal, documentele
necesare efectuării controlului vamal sau unde se desfăşoară activităţi aflate sub supraveghere
vamală, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţia Republicii Moldova sau de acordurile
internaţionale la care aceasta este parte.
Articolul 1891. Echipele mobile
(1) Echipele mobile sînt subdiviziuni speciale operative ale Serviciului Vamal, create pentru a
asigura respectarea legislaţiei vamale.
(2) Echipele mobile activează în baza regulamentului aprobat de Guvern.
(3) Echipele mobile sînt subordonate Serviciului Vamal. Ele sînt dotate cu arme de foc,
mijloace speciale, unităţi de transport, cu alte mijloace necesare pentru realizarea sarcinilor lor.
(4) Nici o autoritate publică nu este în drept să oprească şi să controleze echipele mobile,
precum şi mijloacele de transport însoţite de ele, în timpul exercitării funcţiilor de serviciu.
Articolul 1892. Sarcinile de bază ale echipelor mobile
Sarcinile de bază ale echipelor mobile sînt:
a) depistarea, prevenirea, contracararea contrabandei, a altor infracţiuni ce ţin de competenţa
organelor vamale, a contravenţiilor vamale, comise de către persoane în afara zonelor de control
vamal;
b) asigurarea respectării legislaţiei vamale la tranzitarea mărfurilor;
c) controlul şi supravegherea deplasării mărfurilor şi mijloacelor de transport pe teritoriul
vamal;
d) acordarea suportului necesar subdiviziunilor vamale la depistarea şi documentarea cazurilor
de contrabandă, a altor infracţiuni, a contravenţiilor vamale în afara zonelor de control vamal şi a
zonelor libere;
e) localizarea, de comun acord cu alte organe de drept, a situaţiilor de conflict apărute în
legătură cu exercitarea de către colaboratorii vamali a funcţiilor de serviciu.
Articolul 1893. Atribuţiile şi drepturile echipelor mobile
Pentru îndeplinirea sarcinilor specificate la art.1892, echipele mobile sînt în drept:
a) să se deplaseze pe teritoriul vamal;
b) să verifice documentele mijloacelor de transport, precum şi cele ce indică originea şi
destinaţia vamală ale mărfurilor, inclusiv documentele de transport internaţional;
c) să reţină şi să efectueze controlul mijloacelor de transport suspectate de încălcarea
reglementărilor vamale şi al mărfurilor transportate de acestea, să însoţească mărfurile, inclusiv
cele aflate în tranzit pe teritoriul vamal. În cazul în care mijloacele de transport şi mărfurile
transportate de ele nu pot fi controlate în locul unde au fost oprite, se procedează la însoţirea lor
pînă la cel mai apropiat birou vamal în vederea realizării controlului;
d) să efectueze, cu acordul Serviciului Vamal, controlul vamal repetat al mijloacelor de
transport şi al loturilor de marfă vămuite anterior de către alte organe vamale;
e) să oprească mijloacele de transport, utilizînd semnale formale speciale, în cazurile legate de
încălcarea legislaţiei vamale;
f) să aducă la organul vamal persoanele în legătură cu efectuarea procedurii pe cauzele cu
privire la contravenţiile vamale.
Articolul 1894. Dislocarea echipelor mobile
Echipele mobile sînt dislocate la Serviciul Vamal sau în alte locuri stabilite de Serviciul
Vamal.
Articolul 190. Identificarea mărfurilor, mijloacelor
de transport încăperilor şi altor spaţii
(1) Mijloacele de transport, încăperile şi alte spaţii în care se află sau se pot afla mărfuri şi
mijloace de transport supuse controlului vamal, spaţiile unde se desfăşoară activităţi aflate sub
supraveghere vamală, precum şi mărfurile şi mijloacele de transport care se află sub
supraveghere vamală pot fi identificate de organul vamal.
(2) Identificarea se efectuează prin aplicarea de plombe, sigilii (contra plată), ştampile,
marcaje, semne de identificare, prin prelevarea de probe şi mostre, prin descrierea mărfurilor şi
mijloacelor de transport, prin desenarea planului, fotografiere, utilizarea documentelor de
însoţire a mărfurilor şi altor acte, prin alte mijloace de identificare.
(3) Mijloacele de identificare pot fi schimbate sau nimicite numai de organul vamal sau cu
autorizarea lui.
[Art.191 exclus prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
Articolul 192. Controlul vamal selectiv
(1) În timpul efectuării controlului vamal, organul vamal foloseşte, de regulă, forme de control
suficiente pentru asigurarea respectării legislaţiei Republicii Moldova şi a acordurilor
internaţionale la care aceasta este parte.
(2) Organul vamal este în drept, după caz, să utilizeze toate formele de control vamal
prevăzute de prezentul cod, ţinînd cont de prevederile art.193.
Articolul 193. Exonerarea de unele forme de
control vamal
(1) Cazurile de exonerare de unele forme de control vamal sînt stabilite în exclusivitate de
prezentul cod.
(2) Nu se supune controlului vamal bagajul personal al Preşedintelui Republicii Moldova şi al
membrilor lui de familie care îl însoţesc.
(3) Sînt exonerate de control vamal navele maritime şi aeriene, inclusiv militare, alte mijloace
de transport, tehnica militară şi armamentul forţei militare străine, precum şi ale formaţiunilor
speciale antitero străine, ce desfăşoară activităţi comune în baza acordurilor internaţionale la care
Republica Moldova este parte. De asemenea, sînt exonerate de control vamal şi documentele
oficiale ale forţei militare şi ale formaţiunilor speciale antitero străine conţinute în plicuri
sigilate, dacă persoanele care le transportă deţin un ordin individual de deplasare în care se
precizează numărul plicurilor şi faptul că acestea conţin numai documente oficiale.
(4) Exonerarea de unele forme de control vamal prevăzută de acordurile internaţionale se
efectuează după ratificarea acestora de către Parlamentul Republicii Moldova.
Articolul 1931. Agentul economic autorizat
(1) Agentul economic autorizat este persoana juridică, înregistrată în conformitate cu
legislaţia, care deţine acest statut în temeiul deciziei Serviciului Vamal şi care beneficiază de
anumite facilităţi în ceea ce priveşte controlul vamal privind securitatea şi siguranţa şi/sau de
anumite simplificări prevăzute de reglementările vamale.
(2) Condiţiile, criteriile şi procedura obţinerii, suspendării şi retragerii statutului de agent
economic autorizat, facilităţile şi simplificările care se acordă persoanelor cu un astfel de statut
sînt stabilite de Serviciul Vamal, în conformitate cu legislaţia.
[Art.1931 introdus prin LP103-XVI din 16.05.08, MO117-119/04.07.08 art.459]
Articolul 194. Controlul corporal
(1) Controlul corporal, ca formă excepţională de control vamal, poate fi efectuat cu
permisiunea şefului organului vamal sau a adjunctului acestuia dacă există destule temeiuri
pentru a presupune că persoana care trece frontiera vamală sau care se află în zona de control
vamal ori în zona de tranzit din aeroportul internaţional are asupra sa şi nu le prezintă mărfuri ce
constituie obiectul contravenţiilor sau infracţiunilor prevăzute de legislaţia Republicii Moldova
sau de acordurile internaţionale la care aceasta este parte.
(2) Pînă la efectuarea controlului corporal, colaboratorul vamal înştiinţează persoana fizică
despre decizia şefului organului vamal sau a adjunctului acestuia privind efectuarea controlului
corporal, îi lămureşte drepturile şi obligaţiile pe care le are şi îi propune să prezinte singură
obiectele tăinuite.
(3) Controlul corporal este efectuat de un colaborator vamal de sexul persoanei supuse
controlului corporal, în prezenţa a doi martori asistenţi de acelaşi sex cu primii. Controlul
corporal se efectuează într-o încăpere izolată, în condiţii sanitare. Accesul în aceste încăperi al
persoanelor care nu participă la efectuarea controlului corporal şi urmărirea controlului sînt
interzise.
(4) Referitor la efectuarea controlului corporal se întocmeşte proces-verbal de o formă stabilită
de Serviciul Vamal.
(5) Procesul-verbal referitor la controlul corporal este semnat de colaboratorul vamal care a
efectuat controlul corporal, de persoana supusă acestui control, de martorii asistenţi, precum şi
de lucrătorul medical care a participat la control. Persoana supusă controlului corporal este în
drept să facă menţiuni în procesul-verbal.
Articolul 195. Neadmiterea pricinuirii de daune nejustificate
la efectuarea controlului vamal
(1) În timpul efectuării controlului vamal este interzisă pricinuirea de daune nejustificate
persoanei, precum şi mărfurilor şi mijloacelor ei de transport.
(2) Organul vamal şi colaboratorii vamali care pricinuiesc daune nejustificate la efectuarea
controlului vamal poartă răspundere conform legislaţiei.
(3) Daunele pricinuite legitim de colaboratorii vamali la efectuarea controlului vamal nu sînt
reparabile.
Secţiunea a 29-a
Dispoziţii suplimentare privind controlul vamal
Articolul 196. Mărfurile şi mijloacele de transport
supuse controlului vamal
(1) Controlului vamal sînt supuse toate mărfurile şi mijloacele de transport care trec frontiera
vamală, cu excepţia cazurilor prevăzute de legislaţie.
(2) Organul vamal este în drept să oprească forţat mijloacele de transport în cazurile prevăzute
de legislaţie.
Articolul 197. Timpul aflării sub supraveghere vamală
(1) Mărfurile şi mijloacele de transport se află sub supraveghere vamală de la începutul şi pînă
la sfîrşitul controlului vamal, în conformitate cu prevederile regimului vamal.
(2) La introducerea mărfurilor şi mijloacelor de transport pe teritoriul vamal, controlul vamal
începe în momentul trecerii frontierei vamale.
(3) La scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport de pe teritoriul vamal, controlul vamal
începe în momentul primirii declaraţiei vamale.
(4) Controlul vamal se încheie în momentul punerii în circulaţie a mărfurilor şi mijloacelor de
transport, dacă prezentul cod nu prevede altfel.
[Art.197 al.(4) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349; în vigoare
01.01.09]
(5) La scoaterea mărfurilor şi mijloacelor de transport de pe teritoriul vamal, controlul vamal
se încheie în momentul trecerii frontierei vamale.
(6) Persoanele sînt obligate să respecte cerinţele stabilite de Serviciul Vamal referitor la
perioada minimă de efectuare a controlului vamal.
Articolul 198. Controlul vamal al mărfurilor şi mijloacelor
de transport după punerea lor în circulaţie
Controlul vamal poate fi efectuat în orice moment, indiferent de faptul dacă mărfurile şi
mijloacele de transport controlate au fost puse în circulaţie, în cazul în care există temeiuri de a
se considera că au fost încălcate prevederile legislaţiei Republicii Moldova sau ale acordurilor
internaţionale la care aceasta este parte.
Articolul 199. Termenul de verificare a declaraţiei
vamale, a documentelor, de control
al mărfurilor şi mijloacelor de transport
(1) Verificarea declaraţiei vamale, a documentelor, controlul mărfurilor şi mijloacelor de
transport le efectuează organul vamal în cel mult 10 zile din momentul primirii declaraţiei a
documentelor şi informaţiilor necesare controlului vamal, iar verificările privind mărfurile
indicate la art.138 - în cel mult 3 zile.
(2) În cazul în care se cere prezentarea mărfurilor şi mijloacelor de transport, termenul de
verificare curge din momentul prezentării.
(3) Termenul de verificare nu include timpul necesar efectuării controlului de către alte
autorităţi publice.
Articolul 200. Operaţiunile de încărcare-descărcare
şi alte operaţiuni efectuate cu mărfurile
şi mijloacele de transport, prelevarea de
probe şi mostre necesare controlului
vamal
Operaţiunile de încărcare-descărcare şi alte operaţiuni efectuate cu mărfuri şi mijloace de
transport, prelevarea de probe şi mostre necesare controlului vamal se efectuează conform
art.139 şi 140.
Articolul 201. Asistarea declarantului şi altor persoane
la efectuarea controlului vamal
(1) Declarantul şi alţi titulari de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport, precum
şi reprezentanţii acestora sînt obligaţi să asiste la controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport.
(2) Persoanele indicate la alin.(1), iar în lipsa lor persoana care conduce mijlocul de transport
sînt obligate să acorde asistenţă organului vamal la efectuarea controlului mărfurilor şi
mijloacelor de transport.
(3) Organul vamal este în drept să efectueze controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport în
lipsa declarantului, altor titulari de drepturi asupra mărfurilor şi mijloacelor de transport, precum
şi a reprezentanţilor acestora, dacă:
a) persoanele indicate nu se prezintă în decursul a 10 zile de la prezentarea mărfurilor şi
mijloacelor de transport;
b) sînt puse în pericol securitatea statului, ordinea publică, viaţa şi sănătatea oamenilor,
animalelor, plantelor, întregul mediu, precum şi în alte împrejurări care nu suferă amînare;
c) mărfurile sînt expediate prin poşta internaţională;
d) mărfurile şi mijloacele de transport sînt lăsate pe teritoriul vamal cu încălcarea regimului
vamal.
(4) Controlul mărfurilor şi mijloacelor de transport în cazurile menţionate la alin.(3) se
efectuează în prezenţa unor persoane neinteresate în rezultatul controlului.
Articolul 202. Inventarierea mărfurilor şi mijloacelor
de transport aflate sub supraveghere
vamală
Organul vamal este în drept să efectueze în orice moment inventarierea mărfurilor şi
mijloacelor de transport aflate sub supraveghere vamală, precum şi a mărfurilor pentru care nu
au fost încasate drepturi de import sau de export sau au fost acordate facilităţi la plata acestor
drepturi.

Inspectoratul Fiscal Principal de Stat

1. Noţiuni generale.
1.1. Regulamentul intern al Inspectoratului Fiscal Principal de Stat (în
continuare Inspectoratul) este elaborat în temeiul şi în conformitate cu prevederile
Codului fiscal, Codului muncii, Legii serviciului public, de asemene a în rezultatul
consultărilor cu reprezentanţii salariaţilor, urmăreşte scopul de a reglementa
raporturile de muncă ale tuturor salariaţilor, contribuind la îmbunătăţirea muncii, la
sporirea eficienţei administrării fiscale, la consolidarea disciplinii de muncă.
1.2. Drept sarcină primordială a Inspectoratului este stabilirea direcţiilor generale de
activitate a organelor Serviciului Fiscal de Stat, în ansamblu, principiilor generale de organizare
a activităţii, modului de colaborare cu autorităţile publice şi răspunderea organelor fiscale şi
angajaţilor lor pentru exercitarea neconformă a obligaţiunilor funcţionale stabilite prin actele
legislative nominalizate la pct. 1.1.

Sarcina de bază a Serviciul Fiscal de Stat constă în exercitarea controlului asupra respectării
legislaţiei fiscale, asupra calculării corecte a sumelor obligaţiilor fiscale şi colectarea veniturilor
la Bugetul Public Naţional, care are obligaţia să asigure atît majorarea procesului de colectare a
veniturilor bugetare, cît şi creşterea gradului de încredere publică în sistemul de administrare
fiscală, prin schimbarea modului de abordare a relaţiilor cu contribuabilii şi prin creşterea
gradului de transparenţă, fără a atinge interesele personale ale contribuabililor. În activitatea sa
IFPS se conduce atît de planurile sale de măsuri, cît si de cel de acţiuni prioritare ale Ministerului
Finanţelor, ce reies din prevederile Programelor guvernamentale Modernizarea ţării-bunăstarea
poporului, Republica Moldova – Uniunea Europeană, Legii bugetului pe anul curent, precum şi
alte acte legislative şi normative care reglementeaza activitatea organelor fiscale, concomitent
realizînd şi unele obiective ale Strategiei de dezvoltare a Serviciului Fiscal de Stat.

Curtea de conturi
Gestiunea financiară riguroasă, administrarea raţională şi eficientă a finanţelor publice sînt unele
din sarcinile primordiale în activitatea de ghidare a ţării angajată în procesul de transformări spre
conformarea la standardele de guvernare din Uniunea Europeană.

Curtea de Conturi, ca instituţie supremă de audit public extern, în conformitate cu prevederile


Legii Curţii de Conturi nr.261-XVI din 05.12.2008, are ca misiune exercitarea controlului asupra
formării, administrării şi întrebuinţării resurselor financiare publice şi administrării patrimoniului
public prin realizarea auditului extern în sectorul public, confirmînd adeziunea Republicii
Moldova la standardele internaţionale privind cele mai bune practici în domeniul auditului public
extern.
Prin evaluarea regularităţii, economicităţii, eficienţei şi eficacităţii gestionării resurselor
financiare publice, precum şi prin promovarea standardelor de transparenţă, independenţă şi
responsabilitate, Curtea de Conturi va contribui direct la îmbunătăţirea managementului financiar
public în Republica Moldova şi la buna gestionare a banilor publici în beneficiul societăţii.
În calitate de membru al INTOSAI ?i EUROSAI (din anul 1994) Curtea de Conturi s-a angajat
s? respecte criteriile de convergen??, necesare integr?rii europene, care rezult? din Liniile
directoare europene de aplicare a standardelor de audit INTOSAI, elaborate în baza Declara?iei
de la Lima cu privire la liniile directoare ale auditului finan?elor publice, adoptat? la Congresul
IX INTOSAI, desf??urat la Lima în anul 1977; Recomand?rile EUROSAI de la Praga; Declara?
ia din Mexic cu privire la independen??, adoptat? la Congresul XIX INTOSAI, 2007.

În virtutea angajamentului de a adera la cele mai bune standarde ?i practici în domeniul auditului
extern, Curtea a demarat, în anul 2007, procesul de transformare într-o institu?ie suprem? de
audit, care s? întruneasc? cele mai înalte standarde de independen??, obiectivitate ?i
profesionalism în efectuarea auditului finan?elor publice.

Primul pas, ?i cel mai important, în acest proces de transformare îl constituie elaborarea ?i
adoptarea noii Legi a Cur?ii de Conturi, care a intrat în vigoare începînd cu 01 ianuarie 2009.
Schimb?rile principale pe care le-a introdus noua lege pot fi rezumate ca o trecere de la controlul
financiar extern la un nou sistem de audit public extern ?i reprezint? o schimbare major? a func?
iei Cur?ii de Conturi în cadrul unui nou model de management al finan?elor publice.
Statutul
Curtea de Conturi î?i desf??oar? activitatea independent, în conformitate cu Constitu?ia
Republicii Moldova, Legea Cur?ii de Conturi ?i alte acte legislative, precum ?i cu tratatele
interna?ionale la care Republica Moldova este parte.

Curtea de Conturi este unica autoritate public? a statului care exercit? controlul asupra form?rii,
administr?rii ?i întrebuin??rii resurselor financiare publice ?i administr?rii patrimoniului public
prin realizarea auditului extern în sectorul public, în calitate de institu?ie suprem? de audit ?i este
protejat? legal de interferen?a din partea organelor de drept sau cu func?ii de control.
Obiectivele ?i principiile activit??ii Cur?ii de Conturi

evaluarea regularit??ii, legalit??ii, conformit??ii, economicit??ii, eficien?ei ?i eficacit??ii


gestion?rii resurselor financiare publice ?i a patrimoniului public;
promovarea standardelor, recunoscute interna?ional, privind transparen?a ?i responsabilitatea în
domeniul managementului finan?elor publice;
asigurarea transparen?ei prin informarea autorit??ilor publice responsabile ?i publicului despre
planurile sale strategice ?i anuale, despre constat?rile ?i recomand?rile sale;
certificarea personalului cu atribu?ii de audit public.
Activitatea Cur?ii de Conturi se bazeaz? pe urm?toarele principii:
legalitate;
obiectivitate;
independen??;
transparen??.
Conducerea

Conducerea Cur?ii de Conturi se exercit? de Pre?edintele acesteia, care se nume?te de Parlament


pe un termen de 5 ani, la propunerea Pre?edintelui Parlamentului.
Domeniile ?i entit??ile supuse auditului

La exercitarea atribu?iilor sale, Curtea de Conturi auditeaz? urm?toarele domenii:

formarea ?i utilizarea resurselor bugetului de stat, ale bugetului asigur?rilor sociale de stat, ale
bugetelor unit??ilor administrativ-teritoriale, ale fondurilor asigur?rii obligatorii de asisten??
medical?, inclusiv:
formarea, utilizarea ?i gestionarea fondurilor speciale, precum ?i a fondurilor de tezaur public;
formarea ?i gestionarea datoriei publice, respectarea garan?iilor guvernamentale pentru creditele
interne ?i externe;
utilizarea de c?tre institu?iile publice a granturilor ?i finan?elor alocate de donatorii externi
pentru realizarea programelor la care particip? Republica Moldova;
utilizarea aloca?iilor bugetare pentru investi?ii, a subven?iilor ?i altor forme de asisten??
financiar? din partea statului;
executarea tratatelor interguvernamentale în domeniul economico-financiar;
administrarea ?i gestionarea patrimoniului public;
procesul de privatizare a patrimoniului statului ?i de asigurare a activit??ii de postprivatizare;
administrarea ?i utilizarea resurselor naturale;
utilizarea resurselor creditare ?i valutare ale statului;
?inerea eviden?ei contabile ?i raportarea financiar?;
activitatea altor organe de control/audit financiar public, precum ?i a sistemelor de control intern;
alte domenii de activitate raportate, prin legi organice, la competen?a Cur?ii de Conturi.
Curtea de Conturi poate s? auditeze utilizarea resurselor alocate de Uniunea European?, de
partenerii de dezvoltare ?i de al?i donatori ale c?ror resurse au fost incluse în bugetul de stat sau
în bugetele unit??ilor administrativ-teritoriale.
Tipurile de audit

Curtea de Conturi efectueaz? controlul asupra administr?rii ?i întrebuin??rii resurselor financiare


publice ?i a patrimoniului public prin:

auditul regularit??ii;
auditul performan?ei;
alte tipuri de audit.
Curtea de Conturi efectueaz? anual, în mod obligatoriu, auditul rapoartelor Guvernului privind
executarea din exerci?iul bugetar expirat:
a bugetului de stat;
a bugetului asigur?rilor sociale de stat;
a fondurilor asigur?rii obligatorii de asisten?? medical?.
Urm?rirea recomand?rilor de audit
Entit??ile auditate ?i alte institu?ii vizate în hot?rîrile Cur?ii de Conturi sînt obligate s?
informeze despre implementarea recomand?rilor ?i/sau executarea cerin?elor Cur?ii de Conturi
în termenul stabilit de Curtea de Conturi ?i s? comunice despre m?surile luate.

În cazul în care entitatea auditat? nu execut? hot?rîrea Cur?ii de Conturi ?i nu informeaz? despre
implementarea recomand?rilor, ?i dac? prin aceasta se încalc? legisla?ia, Curtea de Conturi
sesizeaz? organele ierarhic superioare ?i alte organe competente.
Rela?iile cu Parlamentul
Parlamentul aprob? bugetul Cur?ii de Conturi pe anul urm?tor pîn? la 1 iulie a anului în curs ?i-l
remite Guvernului pentru includerea lui în proiectul legii bugetului de stat pentru anul bugetar
urm?tor.
Pre?edintele Cur?ii de Conturi se nume?te de Parlament pe un termen de 5 ani, la propunerea
Pre?edintelui Parlamentului, cu votul majorit??ii deputa?ilor ale?i. Pre?edintele Parlamentului
propune candidatura pentru func?ia de Pre?edinte al Cur?ii de Conturi dup? consultarea
obligatorie a frac?iunilor parlamentare.

Membrii Cur?ii de Conturi se numesc de Parlament, la propunerea Pre?edintelui Cur?ii de


Conturi, pe un termen de 5 ani, cu votul majorit??ii deputa?ilor ale?i.

Parlamentul sau frac?iunile parlamentare pot solicita Cur?ii de Conturi efectuarea unor ac?iuni
de audit. Ac?iunile de audit pot fi solicitate f?r? decizia Parlamentului, la cererea oric?rei frac?
iuni parlamentare, o dat? în semestru.

Num?rul de personal al Cur?ii de Conturi se aprob? de c?tre Parlament.

Curtea de Conturi prezint? anual Parlamentului:

- c?tre 15 martie, raportul financiar de executare a bugetului propriu din exerci?iul bugetar
expirat;

- c?tre 15 iulie, raportul asupra administr?rii ?i întrebuin??rii resurselor financiare publice ?i


patrimoniului public, care se examineaz? în ?edin?? plenar? a Parlamentului.
Personalul

În cadrul Cur?ii de Conturi activeaz? 150 de angaja?i. Organigrama Cur?ii de Conturi include 4
departamente de audit, inclusiv Departamentul auditul utiliz?rii finan?elor publice în teritoriu cu
2 oficii teritoriale (Oficiul teritorial Nord ?i Oficiul teritorial Sud), ?i Departamentul asigurare
metodologic? ?i juridic?.

Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si


Coruptiei
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei este un organ de ocrotire a
normelor de drept, specializat in contracararea infractiunilor economico-financiare si fiscale,
precum si a coruptiei. Cadrul juridic al activitatii Centrului il constituie Constitutia Republicii
Moldova; Legea cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei,
adoptata de catre Parlamentul Republicii Moldova la 6 iunie 2002, alte acte normative, inclusiv
tratatele internationale la care Republica Moldova este parte.
Principiile de activitate
Centrul isi desfasoara activitatea pe principiile legalitatii, respectarii drepturilor si libertatilor
fundamentale ale omului, oportunitatii, imbinarii metodelor si mijloacelor publice si secrete de
activitate, conducerii unipersonale si colegiale, colaborarii cu alte autoritati publice, organizatii
obstesti si cetateni.
Atribuţiile
În atribuţiile Centrului intră preîntâmpinarea, depistarea, cercetarea şi curmarea contravenţiilor şi
infracţiunilor economico-financiare şi fiscale; contracararea corupţiei şi protecţionismului;
prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului; efectuarea expertizei
anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi a proiectelor de acte normative ale Guvernului în
vederea corespunderii lor cu politica statului de prevenire şi combatere a corupţiei.

Necesitatea creării
Crearea Centrului a fost determinata, in primul rand, de necesitatea edificarii unei structuri de
stat eficiente, scopul principal al caruia este combaterea infractiunilor economice si coruptiei in
Republica Moldova. Prevenirea lor este o sarcina prioritara pentru organele de ocrotire a
normelor de drept. O alta cerinta, nu mai putin importanta, a fost necesitatea optimizarii
structurii si activitatii organelor de control. Din experienta anilor trecuti, nu se reusea
solutionarea problemelor privind infractionalitatea economica, sporirea rezultatelor in
combaterea ei din mai multe cauze, dintre care pot fi mentionate cele mai importante: dublarea
functiilor de catre diferite institutii de stat, pe de o parte, si ineficienta interactiune intre ele, pe
de alta. In consecinta, se inregistra un numar considerabil de controale si revizii tendentioase si
inoportune, care nu aveau nici un efect asupra nivelului criminalitatii in economie, si sustrageau
de la activitate agentii economici. Fiecare organ de control avea competentele proprii,
subordonarea sa ierarhica. Totodata, dintre tarile CSI, numai in Republica Moldova organele de
control nu dispuneau de functii de urmarire penala. Odata cu adoptarea Legii cu privire la
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice si Coruptiei, in Moldova a fost creata o
institutie avind un sistem complex de descoperire a infractiunilor economice, incepand cu
obtinerea si documentarea informatiilor operative, efectuarea actului de revizie si control,
intentarea dosarului penal, urmarirea penala si transmiterea dosarului in instanta de judecata.
Centrul a fost creat ca urmare a fuzionarii Departamentului Control Financiar si Revizie al
Ministerului Finantelor; Directiei anticoruptie a Departamentului pentru Combaterea Crimei
Organizate si Coruptiei, precum si a Directiei politiei economico-financiare a Inspectoratului
General de Politie al Ministerului Afacerilor Interne si a Garzii Financiare, care era subordonată
Inspectoratul Fiscal Principal de Stat.

Începînd cu 6 iunie 2002, în Republica Moldova există un organ de ocrotire a normelor de drept,
specializat în contracararea infracţiunilor economico-financiare şi fiscale, precum şi a corupţiei -
Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei. Cadrul juridic al activităţii
Centrului îl constituie Legea cu privire la Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi
Corupţiei nr. 1104-XV, adoptată de către Parlamentul Republicii Moldova la 6 iunie 2002, alte
acte normative, inclusiv tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

Crearea unui organ specializat în combaterea corupţiei şi infracţiunilor economice a fost


determinată şi de standardele europene integraţioniste, care impun necesitatea existenţei
organelor anticorupţie specializate.

Avînd în vedere că corupţia ca fenomen social negativ reprezintă un proces complex, tot un
proces complex trebuie să constituie şi acţiunile de curmare a corupţiei. Sub influenţa
intensificării riscurilor înregistrate la nivel naţional şi internaţional, multe state au decis să
adopte strategii de prevenire şi combatere a corupţiei.
În aşa mod, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei constituie un
imperativ al timpului, activitatea instituţiei vizînd preîntîmpinarea, descoperirea, cercetarea,
eliminarea contravenţiilor şi infracţiunilor economico-financiare şi fiscale; contracararea
corupţiei şi protecţionismului; contracararea legalizării bunurilor şi spălării banilor obţinuţi în
mod ilicit, efectuarea expertizei anticorupţie a proiectelor de acte legislative şi a proiectelor de
acte normative ale Guvernului, în vederea corespunderii lor cu politica statului de prevenire şi
combatere a corupţiei.
Primii paşi ...
Iniţial, conform schemei de încadrare aprobată la 29 martie 2002, primii conducători ai
Centrului au fost desemnaţi:

- dl Alexei Roibu, director al C.C.C.E.C.;

- dl Valentin Mejinschi, vicedirector, şef al Departamentului investigaţii operative şi control


documentar inopinat;

- dl Anatolie Donciu, vicedirector, şef al Departamentului anchetă penală;

- dl Ghenadie Munteanu, vicedirector, şef al Departamentului control şi revizie;

- dl Mircea Grigorev, vicedirector, şef al Departamentului pentru problemele administrative.

Începînd cu 01.07.2002, după publicarea Legii Republicii Moldova cu privire la Centrul pentru
Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei nr.1104-XV din 06.06.2002 în Monitorul Oficial,
a demarat angajarea prin transfer a personalului din cadrul Departamentului Control Financiar şi
Revizie al Ministerului Finanţelor, a Direcţiei anticorupţie a Departamentului pentru Combaterea
Crimei Organizate şi Corupţiei, Direcţiei poliţiei economico-financiare a Inspectoratului
General de Poliţie al Ministerului Afacerilor Interne; a Gărzii Financiare a Inspectoratului
Fiscal Principal de Stat.
La 13.12.2002 a avut loc reorganizarea Centrului şi s-a aprobat o nouă schemă de încadrare,
conform căreia subdiviziunile instituţiei erau amplasate teritorial în oraşele Chişinău, Bălţi,
Edineţ, Soroca, Ungheni, Orhei, Hînceşti, Căuşeni, Cahul şi Comrat.
Această structură s-a menţinut pînă la 13 mai 2004, cînd a avut loc reorganizarea Centrului, cu
reducerea unor subdiviziuni, ca rezultat fiind lichidate 8 direcţii generale teritoriale. Astfel, din
cele 9 subdiviziuni teritoriale au rămas în componenţa Centrului numai două: Direcţia generală
teritorială Bălţi şi Direcţia generală teritorială Cahul.
Deşi activează o perioadă de timp din anul 2002, Centrul pentru Combaterea Crimelor
Economice şi a Corupţiei se află la început de cale. Anii de activitate însă au demonstrat cu
prisosinţă rolul său covîrşitor în consolidarea statalităţii şi securităţii naţionale, în special în plan
economic şi social, capacităţile excepţionale în domeniul combaterii corupţiei în Republica
Moldova, calităţi evidenţiate prin parteneriatele interne şi externe, încheiate într-o perioadă
relativ scurtă de la înfiinţare.
Importanţa mişcării anticorupţionale se reflectă prin dimensiunile sale:
- umanitară, deoarece corupţia înăbuşă şi distorsionează dezvoltarea;
- democratică, deoarece corupţia constituie o barieră în făurirea democraţiei;
- etică, deoarece corupţia împiedică dezvoltarea integrităţii societăţii;
- practică, deoarece corupţia ruinează relaţiile de piaţă şi privează societatea de potenţiale
beneficii.
Lupta anticorupţie poate avea succes, în cazul în care va fi antrenată în mai multe domenii, în
special în cel social, economic, politic şi altele. Să nu uităm că implementarea Strategiei
naţionale anticorupţie este apreciată de către Uniunea Europeană ca fiind una dintre priorităţile
integrative, ceea ce înseamnă că integrarea în Uniunea Europeană constituie una din
prerogativele de perspectivă a ţării noastre.
Avînd în vedere rolul, dimensiunile şi aria de acţiune, Centrul pentru Combaterea Crimelor
Economice şi Corupţiei îşi onorează pe deplin responsabilitatea asumată într-o etapă de tranziţie
economică a întregii societăţi.
Operînd cu valori ca legalitatea, oportunitatea, credibilitatea prin integritate, profesionalism şi
comunicare, Centrul în perioada de activitate a demonstrat perfecţionare continuă şi paşi siguri
spre un statut de instituţie proeminentă în sistemul organelor de drept din ţară.
În tot ceea ce face, efectivul C.C.C.E.C. este ghidat de un management performant, de o instruire
profesională continuă, exercitînd atribuţiile la cel mai înalt nivel, fapt despre care ne vorbesc atît
realizările la nivel naţional, cît şi internaţional.
În virtutea tendinţei naţionale de conformare la un şir de iniţiative internaţionale, Centrul se
supune ajustării la noi standarde de performanţă în vederea asigurării armoniei şi eficienţei în
desfăşurarea activităţii. Aceste obiective de eficacitate sunt stabilite în concordanţă cu
programele anticorupţie de talie naţională şi internaţională. Astfel, în cadrul implementării
Programului preliminar „Provocările Mileniului” şi Strategiei de reformă a administraţiei publice
centrale în Republica Moldova, Centrul şi-a proiectat o nouă structură organizatorică, prin care
va delimita fără a dispersa în activitatea sa două elemente-cheie ale politicii anticorupţie şi
antifraudă: partea represivă a controlului social şi practicile consensuale şi multisectoriale de
prevenire.
În momentul de faţă, eforturile Centrului îndreptate spre îndeplinirea misiunii de prevenire,
combatere şi reducere a impactului corupţiei, crimelor economice şi fenomenului de spălare a
banilor se racordează la peste 10 programe de perspectivă, printre care menţionăm Strategia
naţională de prevenire şi combatere a corupţiei, susţinută financiar de către Comisia Europeană,
Agenţia Suedeză pentru Cooperare şi Dezvoltare Internaţională şi Consiliul Europei în cadrul
Proiectului MOLICO.
Realizarea acestor programe strategice va determina existenţa unui cadru legal adecvat în
prevenirea şi combaterea corupţiei, spălării banilor şi finanţării terorismului, formarea opiniei
publice intolerante faţă de fenomenul corupţiei şi credibile faţă de autorităţile antrenate în
combaterea acesteia, consolidarea controlului social al corupţiei - mecanisme reale de conlucrare
a statului cu societatea civilă şi mass-media în vederea reducerii actelor de corupţie.