CONTROLUL MĂRIMILOR FIZICE

Prof. Dr. Ing. Andrei Szuder

Tel. 40.2.1.4112604
Fax. 40.2.1.4112687
www.labsmn.pub.ro
szuder@labsmn.pub.ro
 CONTROLUL MĂRIMILOR
FIZICE

TITULAR CURS : Prof. Dr. Ing. Andrei SZUDER

CURS: 2 ORE/SAPTAMANA

LABORATOR: 2 ORE/ 2 SAPTAMANI

EVALUARE:
EXAMEN FINAL - 50 PUNCTE
LABORATOR - 35 PUNCTE
CURS (PREZENŢĂ/TEME) -15 PUNCTE
 CONTROLUL MĂRIMILOR FIZICE

CURSUL 1

MĂRIMI – MĂSURAREA – METODE

DE MĂSURARE – SISTEME DE
MĂSURARE – ERORI DE MĂSURARE
 MĂRIMI

• Mărime- o proprietate a
obiectelor, fenomenelor sau
sistemelor care poate fi pusa in
evidenta calitativ si masurata
cantitativ.
• Mărimi fizice - sunt descrise
anumite proprietati fizice ale
obiectelor, fenomenelor sau
sistemelor
 MĂRIMI

– Calitativ, - mărimi care se refera la

proprietati diferite, de exemplu
lungimea, masa, energia, rezistenta
electrica etc.
– Specii de marimi, - mai multe alte
marimi comparabile intre ele (de ex.
distanta, deplasarea, grosimea,
inaltimea, lungimea de unda) sunt
referite in metrologie printr-o singura
marime, lungimea
 CLASIFICAREA MĂRIMILOR

    Dupa sistemele de unitati de masura:

-
Mărimi fundamentale - mărimi ale căror
unitaţi de măsură au fost alese ca
fundamentale ( independente unele de
altele ) în cadrul unui sistem de unitati
de masura.
Mărimi secundare - mărimi ale căror
unitaţi de măsură rezultă în mod univoc
prin alegerea unitaţilor de măsură
fundamentale  
 MĂSURAREA
Măsurarea este
Operatia experimentala prin care se determina,
cu ajutorul unor mijloace de masurat,
valoarea numerica a unei marimi in raport cu
o unitate de masura data;

Operatia prin care se stabileste pe cale

experimentala raportul numeric intre
marimea de masurat si o valoare oarecare a
acesteia luata ca unitate de masura;

Un proces de cunoastere prin care se compara

marimea data cu o valoare a ei adoptata ca
unitate de masura, prin intermediul unei
experiente fizice
 MĂSURAREA
• Toate măsurările sunt relative
• Măsurarea presupune compararea
mărimii fizice cu o mărime fizică
similară.
• Sunt necesare unităţi (standarde)
de referinţă
• Unităţi de măsură primare (m,
sec, kg,  K)
• Unităţi de măsură derivate
 MĂSURAREA
Valoare numerica
   
Un element din multimea numerelor reale care
corespunde unei stari din multimea starilor
unei marimi

Un numar, pozitiv sau negativ, care depinde de

scara de referinta adoptata.
   
Elementul din multimea starilor marimii care
corespunde valorii numerice 1 se numeste
unitate de masura.

Pentru a usura identificarea, unitatea de

masura poarta o denumire (metru, volt,
amper, etc.).
   
 MĂSURAREA

Rezultatul măsurării

Raportul N dintre o
marime M existând
independent de noi
si o unitate u aleasa
pentru acea marime,
stabilit experimental
in procesul de
masurare
 MĂSURAREA
Valoarea mărimii

Forma de exprimare a mărimii sub formă de

valoare numerică şi unitate de măsură (o
tensiune electrica de 217,63 V, etc.).

Valoarea unei mărimi include intotdeauna şi

unitatea de măsură, care trebuie să
insoţească obligatoriu valoarea numerică.

Rezultatul măsurării N este un număr

adimensional, a carui valoare variază invers
proporţional cu unitatea de măsură aleasă
 SISTEME DE UNITĂŢI DE
MĂSURĂ
Ansamblul unităţilor de masura definite
pentru un sistem dat de mărimi fizice.
   
În decursul dezvoltarii istorice a fizicii si
tehnicii au existat, si mai exista si azi,
mai multe sisteme de unitati de
masura. Un astfel de sistem contine
unitaţi:
- fundamentale;
- derivate;
- suplimentare.
 SISTEME DE UNITĂŢI DE
MĂSURĂ
Un sistem de unitati de masura trebuie sa
îndeplinească urmatoarele conditii:

- să fie general - aplicabil tuturor

capitolelor fizicii;

- să fie coerent - să nu introducă coeficienti

numerici suplimentari in ecuatiile fizicii;

- să fie practic - unitatile din sistem sa

aiba, pe cât posibil, ordine de marime
comparabile cu valorile din activitatea
uzuala .
 SISTEME DE UNITĂŢI DE
MĂSURĂ

Sistemul care indeplineste în măsura cea

mai mare aceste conditii este Sistemul
International de Unitati - SI - adoptat pe
plan mondial de a XI - a Conferinta
Generala de Masuri si Greutati din 1960.

În România el a fost adoptat ca unic sistem

de măsuri legal si obligatoriu în 1961
 MIJLOACE DE MĂSURARE

• Totalitatea mijloacelor tehnice cu

care se obtin informaţiile de
măsurare.
 MIJLOACE DE MĂSURARE
Mijloacele de masurare se impart, dupa precizia
lor, in:
-
mijloace de masurare de lucru - care servesc la
efectuarea masurarilor curente, necesitate de
practica;

mijloace de masurat model (de comparatie sau

martor), destinate etalonarii sau verificarii
masurilor si aparatelor de masurat de lucru,;

mijloace de masurare etalon, care reproduc sau

stabilesc unitatea de masura cu o precizie
maxima, o pastreaza si o transmit mijloacelor
de masurare de precizie inferioara.
 MIJLOACE DE MĂSURARE

• Etaloanele sunt de mai multe categorii:

- nationale - alcătuiesc baza metrologica

a ţării respective;
- principale (primare) - determină unitatea
de masura prin compararea lor cu
etaloanele nationale;
- de verificare (de lucru) - servesc la
executarea lucrărilor de metrologie
curente.
 MIJLOACE DE MĂSURARE

- Măsurile;

- Aparatele de măsurat;

- Lanţuri de măsurare - ansambluri,

instalaţii şi sisteme de măsurare
 MĂSURILE

• Realizarea materială a unităţii de măsură,

având rolul de a genera (reproduce) una
sau mai multe valori cunoscute ale unei
mărimi fizice
• Posibilă numai pentru unele din mărimile
fizice (lungime-metrul, masa-kilogramul,
volum-litrul, etc.)
• Măsurile permit compararea directă a
mărimii necunoscute (măsurandului) cu
unitatea de măsură
 MĂSURILE

• Dupa destinaţia lor

- etalon;
- de lucru
• După numărul valorilor
- măsuri cu valoare unică. Deobicei ele
sunt asociate in serii sau truse, care
contin măsuri de valori diferite, alese
după o anumită succesiune);

- măsuri cu valori multiple, care pot fi

măsuri cu valori discrete
masuri cu valoarea variabila continuu
 APARATE DE MĂSURARE

• Mijloacele de măsurat intercalate

între o mărime fizică ce nu e
accesibilă direct simţurilor
operatorului uman şi care
realizează o conversie a
măsurandului într-o mărime
perceptibilă pentru acesta
 ANSAMBLURI DE
MĂSURARE
• Cea mai simpla asociere de aparate de
masurat, (un traductor, asociat cu un
aparat indicator sau inregistrator,
pentru a masura un singur măsurand).
• Reproduce structura unui aparat de
măsurat, cu deosebirea că mijloacele
conţinute sunt independente, cu
caracteristici metrologice normate
separat.
 INSTALAŢIA DE MĂSURARE

• Asociere complexă de aparate de

măsurat si alte utilaje, dispozitive
si accesorii, folosite în scopul
măsurării unuia sau mai multor
măsuranzi, în anumite conditii, pe
baza unei metode comune
 SISTEMUL DE MĂSURARE

• Ansamblu sau o instalatie de măsurare

prevăzută cu posibilitaţi de automatizare a
măsurărilor, prelucrare a rezultatelor,
inregistrare etc. (sisteme de achizitie a
datelor).
• De regulă, ele presupun existenta unui
procesor, operaţiunile desfăşurându-se pe
baza unui program (software de măsurare),
gestionat de procesor.
• Sistemele de măsurare pot fi încorporate în
linii tehnologice si asociate instalatiilor de
reglare automată a proceselor.
 METODE DE MĂSURARE

Principiul de Măsurare

• Baza ştiinţifică a realizării unei

măsurări (legi ale fizicii, efecte).

• Exemplu: efectul termoelectric

(măsurarea temperaturii)
 METODE DE MĂSURARE

Ansamblul relaţiilor teoretice şi

operaţiilor experimentale pe care
le presupune măsurarea
 METODE DE MĂSURARE

- Metode directe, atunci când valoarea

măsurandului se obţine nemijlocit, fără
furnizarea unor valori ale altor marimi
fizice.
- Rezultatul se obţine printr-o singură
operaţie, iar bucla de măsurare este
deschisă, adica valoarea măsurandului
nu este corectată cu ajutorul
instalaţiei care participă la măsurare în
scopul atingerii unei valori prescrise
 METODE DE MĂSURARE
• Metode indirecte, în care valoarea
măsurandului se obţine prin măsurarea
uneia (sau mai multor) mărimi, de care
măsurandul este legat printr-o relaţie
funcţională, urmată de un calcul în care
intervin valorile obţinute şi, eventual,
unele constante.

• Măsurarea indirectă poate fi privită ca

o succesiune de măsurări directe,
urmate de un calcul..
 METODE DE MĂSURARE
• Metode de comparatie - se bazeaza pe
folosirea unor etaloane, necesare la furnizarea
mărimii de comparaţie, şi a aparatelor de
măsurat, care sesizează egalitatea dintre
măsurand şi mărimea de comparaţie.
• Rezultatul se exprimă in functie de aceasta
marime, ea putându-se regla, manual sau
automat, pâna când devine egala cu marimea
de masurat.
• Lantul de masurare este inchis, in acest fel
crescând mult precizia operatiei de masurare
(cel mult egala cu cea a etalonului folosit).
 METODE DE MĂSURARE
• Metode de comparatie-
• Comparatia simultană,

• Măsurandul este comparat nemijlocit cu

una sau mai multe valori de referinţă
date de un etalon care participa la
fiecare masurare (compararea unei
mase cu masa unei greutati etalon
folosind o balanţă, a unei tensiuni
electrice cu cea a unui element normal,
etc.)
 METODE DE MĂSURARE
• Metode de comparatie-
• Comparatia simultană,
• Comparatia 1:1 directa, aplicabila
numai marimilor fizice care pot fi si
pozitive si negative (deci au o
polaritate), cum sunt lungimea, forta,
presiunea, tensiunea electrica, etc.
• De ex. o forta poate fi apreciată printr-
o forţă opusă cunoscută de sens
contrar, pâna la echilibrarea lor.
 METODE DE MĂSURARE
• Variante ale metodei de comparaţie simultană
1:1 directă sunt:

Metoda diferenţială (directă) în care se

măsoară diferenţa  dintre măsurandul M si o
mărime m de aceeaşi natură, dar cunoscută
cu o anumită precizie. Precizia este cu atât
mai buna, cu cât precizia mărimii m este mai
bună şi cu cât diferenţa e este mai mică. La
limită, această precizie poate ajunge la
precizia cu care este cunoscută mărimea de
comparaţie m
M-m=e
 METODE DE MĂSURARE
• Variante ale metodei de comparaţie simultană
1:1 directă sunt:
- Metoda de zero (directă) constă în folosirea
unui etalon variabil m, încât diferenţa din
metoda anterioară să poată fi adusă la zero:

• M-m=O

Metoda se mai numeşte şi de compensaţie.

• Precizia ei depinde de precizia cunoaşterii lui
m si de sensibilitatea aparatului cu care se
detecteaza anularea diferentei M - m.
 METODE DE MĂSURARE

• Metoda diferentiala si Metoda de zero

• sunt cele mai precise metode de
măsurare, pentru ca incertitudinea de
măsurare introdusă de aparat este
minimă.
• Au insa dezavantajul că necesită
etalon de valoare apropiată cu a
măsurandului sau de valoare variabilă
 METODE DE MĂSURARE
• Metoda prin coincidenţă, in care se urmareste
obţinerea coincidenţei unor repere sau
semnale aparţinând măsurandului si etalonului
(sublerul);

• Metoda prin interpolare, în care rezultatul

măsurării se obţine folosind o relaţie
cunoscută dintre măsurand şi o mărime de
referinţă, cât si mai multe valori particulare
cunoscute ale măsurandului, valoarea aflându-
se în intervalul dintre aceste valori cunoscute.
 METODE DE MĂSURARE
• Metoda prin extrapolare: valoarea
căutată se afla in afara intervalului de
valori cunoscute

• Metoda prin esantionare se bazează pe

prelucrarea rezultatelor măsurarii unor
valori instantanee, la anumite
momente, ale unei mărimi variabile in
timp. Esantionarea poate fi periodica (la
intervale egale de timp) sau aleatoare
(la intervale de timp intâmplatoare.
 METODE DE MĂSURARE

• Metode de măsurare directă

• Metode de măsurare indirectă
• Metode de măsurare combinate

•Metode prin contact •Metode analogice

•Metode fără contact •Metode digitale

•Măsurare incrementală (relativă) - nu depind de

origine
•Măsurare absolută - în raport cu cota 0
(originea)
 PRECIZIA

• Precizia - diferenţa dintre

valoarea măsurată şi valoarea “
adevărată”.
• Valoarea “ adevărată”- valoarea
obţinută prin compararea cu un
standard primar.
• Precizia se determină prin
calibrare
 CALIBRARE

• Procesul de corelare a unui

instrument de măsură cu
standardul de măsurare.

• Calibrarea unui instrument nou.

• Calibrarea unui instrument

existent
 ERORI SISTEMATICE ŞI
ALEATORII
• Erorile sistematice sunt constante
pentru un instrument dat.
• Valoriile se determină prin calibrare.
• Efectele lor pot fi înlăturare.
• Erorile aleatorii nu pot fi înlăturate
• Efectele erorilor aleatorii pot fi reduse
prin măsurări repetate.
 DEFINIREA PRECIZIEI
(ERORII)
• Parametrii calibrării utilizaţi
pentru definirea preciziei (erorii)
– Rezoluţia
– Sensibilitatea
– Linearitatea
– Histerezisul
– Repetabilitatea/precizia
/reproductibilitatea
 REZOLUŢIA AFIŞĂRII
ANALOGICE
• Cea mai mică schimbarea a
măsurandului care poate fi detectată
de către instrument.
• Este detereminată de modul de afişare
a rezultatului.
• Bine definită de sistemele digitale.
• Mai slab definită de sistemele
analogice.
• Limitată de tipul de instrument utilizat.
• Denumită şi discriminare.
 REZOLUŢIA AFIŞĂRII
ANALOGICE

1 2 3 4 5
 SENSIBILITATE ŞI
LINEARITATE
• Sensibilitatea - raportul schimbării
semnalul de ieşire funcşie de semnalul
de intrare.
• Poate fi dat în mV/mm, A/mbar, mm/C
• Un instrument ideal are o sensibilitate
constantă
• Linearitatea - modul de variaţie a
sensibilităţii pe domeniul de măsurare
al instrumentului.
 NELINEARITATE

• Deviaţia sistematică de la linia ideală

indică o eroare de nelinearitate.
 HISTERESIS

• Măsura variaţiei mărimii de ieşire

pentru o valoare a măsurandului
când acesată valoare se atinge
prin variaţia în ambele sensuri a
măsurandului (încărcare-
descărcare).
• Apare datorită rigidităţii,
vibraţiilor, frecării, magnetism
 HISTEREZIS
Mărime intrare
Încărcare

Descărcare

N1
Histerezis = V1-V2

Valoare măsurată
V1 V2
• Diferenţa la creşterea şi scăderea
măsurandului indică un histerezis.
 REPETABILITATEA

• Repetabilitatea este măsurarea

erorilor aleatorii.

• Ar trebuii numită eroarea

repetabilităţii.
 REPEATABILITATEA

• Variaţii aleatorii de la linia ideală

indică o eroare de repetabilitate.
 Precizie bună
Repetabilitatea scăzută Precizie scăzută
Repetabilitate bună Repetabilitate bună
 ERORI DATORATE
MEDIULUI
• Modificarea valorii mărimii de ieşire ca
urmare a modificărilor din mediul
ambiant.
– Umiditate
– Aceleraţie
– Vibraţii
– Temperatură
– Presiune
– Efectele sistemului de fixare