Sunteți pe pagina 1din 26

CHIMIE GENERALÃ

Capitolul I - Atomi si molecule


I.1. Structura atomului
1.1 Modele atomice.
1.2 Numere cuantice.
1.3 Constructia învelisului electronic al atomilor.
1.4 Sistemul periodic al elementelor. Variatia
proprietatilor fizice si chimice ale elementelor in
sistemul periodic.

I. 1 STRUCTURA ATOMULUI

I.1.1 Modele atomice

Studiul propriet`\ilor elementelor ]i al compu]ilor


chimici presupune cunoa]terea structurii complexe a
atomului, [nveli]ul electronic al atomilor fiind sediul tuturor
acestor propriet`\i.
Descoperirile din domeniul fizicii ]i chimiei acumulate
la sf@r]itul secolului XIX ]i [nceputul secolului XX au stabilit
complexitatea structurii atomului, natura discontinu` a
schimburilor energetice cu exteriorul ]i au recunoscut natura
dualist` (corpuscul ]i und`) a particulelor elementare.
Experimente ca electroliza unei solu\ii de electrolit,
desc`rc`ri [n gaze rarefiate, desc`rc`ri [n c@mpuri
magnetice, au condus la elaborarea modelului static al
atomului.
Nor sferic de sarcina
Electroni
pozitiva

Figura 1 Modelul atomic al lui Thompson


CHIMIE GENERALÃ

Modelul Thomson este un model clasic care


presupune că atomul e alcătuit din electroni dispuşi în
interiorul unei sfere cu raza de ordinul 10-10m, încărcate
uniform cu o sarcină pozitivă. Modelul este denumit şi
"cozonacul sau budinca cu stafide" datorită asemănarii dintre
dispunerea particulelor negative în norul de sarcină pozitivă
şi a stafidelor în aluat. A fost propus de către J.J. Thomson în
anul 1906, înainte de descoperirea nucleului atomic. El
presupunea că electronii oscilează în jurul unei poziţii de
echilibru atunci când li se comunică energie, atomul emiţând
radiaţii de diverse frecvenţe. Una dintre deficienţele
modelului consta în faptul că frecvenţa radiaţiei emise putea
avea orice valoare, lucru infirmat de seriile spectrale
descoperite experimental.
Pentru a putea explica difuzia particulelor α emise de
o substan\` radioactiv` prin foi\e metalice sub\iri, E.
Rutherford, [n 1911, propune modelul planetar al
atomului.
Din observa\ia c` majoritatea particulelor α treceau
prin foi\a metalic` f`r` a suferi devieri, produc@nd o
puternic` fluorescen\` pe un ecran, s-a dedus c` atomul
prezint` o structur` lacunar`, particulele componente
afl@ndu-se la distan\e mari unele de celelalte. Din num`rul
foarte mic de particule α deviate mult sau chiar [ntoarse
din drum (1:40 000) s-a dedus c` atomul este constituit
dintr-un nucleu central care totalizeaz` toate sarcinile
pozitive ale atomului ]i aproape [ntreaga sa mas`. {n jurul
nucleului graviteaz` la distan\e mari ]i pe orbite presupuse
circulare sau eliptice, electronii care formeaz` [nveli]ul
electronic al atomului. {n atomul neutru num`rul electronilor
este egal cu num`rul sarcinilor pozitive din nucleu; acest
num`r a fost numit num`r atomic, Z ]i s-a determinat din
unghiul de deviere al partivulelor α rico]ate ]i distan\a
minim` la care se poate apropia particula α de nucleu.
Din datele ob\inute [n aceast` experien\` J. Chadwick
(1912) a reu]it s` determine sarcina nuclear` pentru unele
elemente.
Nucleul atomului
Fascicul de particule α Particule α deviate

-a- -b-
CHIMIE GENERALÃ

Figura 2 Reprezentarea devierii particulelor α , printr-o foită


metalică în:
a) modelul Thompson; b) modelul Rutherford

Prin analogie cu sistemul solar, Rutherford propune


modelul planetar al atomului pentru care indic` chiar
dimensiunile: diametrul atomului = 0,1 - 0,3 nm, diametrul
nucleului central = 10-6 - 10-5 nm, masa nucleului apropiat`
de cea atomic` ]i sarcina pozitiv` egal` cu +Ze. {n jurul
nucleului care concentraz` aproape [ntreaga mas` a
atomului ]i toate sarcinile pozitive (+Ze), graviteaz` la
distan\e relativ mari, pe orbite presupuse circulare sau
eliptice, Z electronii (particule negative cu diametrul de 10-6
nm), care formeaz` [nveli]ul electronic al atomului.
Bazat [n [ntregime pe electrodinamica clasic`, modelul
Rutherford con\ine o contradic\ie puternic`: [n timpul rotirii,
electronii, purt`tori de sarcini electrice [n mi]care accelerat`,
trebuie s` emit` continuu radia\ie electromagnetic`, s`
piard` treptat energie, s` nu se mi]te pe orbite circulare sau
eliptice ci pe orbite [n spiral` ]i s` cad` [n final pe nucleu.
Stabilitatea infinit de mare a atomilor [n stare neexcitat` dar
]i observa\iile referitoare la absorb\ia sau emisia discontinu`
a radia\iilor electromagnetice de c`tre atomii excita\i,
spectrele optice ]i de raze X au infirmat modelul planetar.
Teoria ondulatorie a luminii nu se poate aplica [ns`
adsorb\iei ]i emisiei luminii de c`tre particulele materiale.
Aceste fenomene nu pot fi explicate dec@t admi\@nd c`
lumina de frecven\` ν este absorbit` [n cuante, [n por\iuni
de energie.
Conform teoriei cuantelor a lui Plank, spre
deosebire de corpusculii de substan\` sau electricitate, o
cuant` de lumin` ε , nu este o cantitate constant`, ci
CHIMIE GENERALÃ

valoarea ei este propor\ional` cu frecven\a ν a radia\iei


emise sau absorbite:
ε = hν
[n care h este cuanta de ac\iune ]i are valoarea de
6,62559.10-34 J.s
Cuanta elementar` de energie, ε = hν , reprezint`
cantitatea minim` de energie radiant`, indivizibil`, cu
frecven\a ν , ce poate exista. Energia luminoas` emis` sau
absorbit` de un num`r mai mare de particule ce trec de la o
stare energetic` la alta reprezint` un multiplu al cuantei
elementare:
E = nhν [n care n = 1, 2, 3, ......
Teoria cuantelor a putut explica spectrele de emisie
atomice ob\inute prin desc`rc`ri electrice [n gaze rarefiate
sau prin excitarea elementelor [ntr-o flac`r`, arc electric sau
sc@nteie electric`.

1.1.3 Modele cuantice ale atomului

1.1.3.1 Modelul atomic al lui N. BOHR

Teoria cuantelor a putut explica spectrele atomice de emisie,


obţinute prin descărcări electrice în gaze rarefiate sau prin excitarea
elementelor într-o flacără, arc electric sau scânteie electricã. Ea stã la baza
primului model teoretic al atomului de hidrogen elaborat de către Niels
Bohr, care înlătură deficienţele modelului planetar al lui E. Rutherford.
Bohr preia modelul planetar al lui Rutherford pentru atomul de hidrogen şi
îi aplică teoria cuantelor. Modelul lui Bohr este aplicabil atomului de
hidrogen şi ionilor hidrogenoizi (ionii: He+, Li+2, Be+3, etc., adică ioni care
au un singur electron în câmpul de sarcini Ze al nucleului).
Bohr men\ine de la vechiul model constitu\ia planetar`
a atomului ]i aplicabilitatea legii fizicii clasice de echilibrare
[n acest sistem a for\ei centrifuge, Fc , cu for\a atrac\iei
electrostatice, Fa:
 mv 2 Ze 2 
 =  sau 4π ε mev2r = Ze2
 r 4π ε0 r 2  0
 
[n care: Z - num`r atomic; e - sarcina elementar` a
electronului; r - raza orbitei circulare; me - masa
electronului; v - viteza electronului pe orbita circular`; ε 0 -
permitivitatea absolut` a vidului, ε 0 = 8,856. 10-12 F/m.
Pornind de la ideea c` la baza microcosmosului
cerin\ele electrodinamicii clasice []i pierd valabilitatea ]i
CHIMIE GENERALÃ

consider@nd c` emisia discontinu` a luminii de c`tre atomi


se face conform teoriei lui Planck prin cuante de lumin` (ε
= hν ), Bohr formuleaz` trei postulate:
1. Atomii neexcita\i ([n stare fundamental`) pot exista
numai [n anumite st`ri energetice W, bine determinate,
numite st`ri sta\ionare [n care electronii se mi]c`
continuu parcurg@nd traiectorii (orbite presupuse
circulare) f`r` a absorbi sau emite energie.
2. {n atomii excita\i, la emisia sau absorb\ia de energie,
electronii efectueaz` mi]c`ri discontinui [n salt, numite
tranzi\ii electronice [ntre dou` nivele energetice W 1 ]i W
2 .
3. Tranzi\iile electronice sunt cuantificate, adic` au energia:
E = hν = W 2 - W 1
Pe baza acestor postulate, consider@nd c` mi]carea
electronilor pe orbitele circulare satisface concomitent atât
 mv2 Ze2 
condi\ia echilibrului mecanic  =
2
 cât ]i condi\ia de
r 4π ε0r 

cuantificare a momentului cinetic al electronului ( 2πmvr = nh ) ,
Bohr calculeaz` m`rimile care caracterizeaz` mi]carea
electronilor [n atomii hidrogenoizi.
 raza orbitei permise:
ε 0h 2n 2
rn = = a 0n 2 , m
π Z m e2
 viteza electronului pe una din orbitele permise:
e2Z
v= , m .s −1
2ε hn
0
Viteza electronului pe orbita fundamental` a hidrogenului
este de 127 ori mai mic` dec@t viteza luminii.
 energia total`, Et a unui electron [n mi]carea sa pe
orbita permis`:
m e4Z2
Et = Ec + Ep = − 0 2 2
8ε 0 h n
Semnul minus indic` faptul c` pentru [ndep`rtarea
electronului de nucleu trebuie ca atomul s` primeasc`
energie din exterior. Valoarea minim` de energie En
corespunde num`rului cuantic n=1 pentru care atomul de
hidrogen se afl` [n starea cea mai stabil`, numit` stare
fundamental` sau normal`. St`rile pentru care n>1 se
CHIMIE GENERALÃ

numesc st`ri excitate ]i nu sunt stabile; dup` un timp de


aproximativ 10-8 s atomul trece din starea excitat` [n starea
fundamental` (n=1).
Trecerea unui electron de pe o orbit` pe alta se face
prin salt, ]i anume de pe o orbit` interioar` pe una exterioar`
cu absorb\ie de energie, diferen\a energetic` dintre cele
dou` orbite (nivele) din atom fiind o cuant` de energie.
m 0 e 4  1 1 
∆ E = hν = 2 2 −
8ε 0 h  n 1 2 n 2 2 
|in@nd seama de rela\ia c = λ ν , rela\ia anterioar` poate fi
scris`:
1 m 0 e 4  1 1 
ν= = 2 3 −
λ 8ε 0 ch  n 1 2 n 2 2 
Se observ` c` aceast` rela\ie este asem`n`toare cu rela\ia
Rydberg [n care factorul:
m0e 4
Rt = = 109737, 3 cm− 1
2 3
8ε 0ch
Neconcordan\a dintre valorile teoretice ]i cele
experimentale ale constantei lui Rydberg ar putea fi datorat`
presupunerii mi]c`rii electronului [n jurul nucleului,
considerat [n repaus. {n realitate, at@t nucleul c@t ]i
electronul se rotesc [n jurul centrului lor de mas`. Este
important de subliniat c` valoarea constantei lui Rydberg nu
depinde numai de masa elecronului ci ]i de masa nucleului,
deoarece pe baza acestei dependen\e a fost descoperit
deuteriul.
Succesele teoriei lui Bohr constau [n:
• calcularea lungimii de und` a liniilor spectrale;
• calcularea constantei lui Rydberg;
• modul intuitiv de interpretare a structurii atomului ]i a
spectrelor electronice.
Teoria lui Bohr are [ns` ]i unele limite:
• are caracter semiclasic [n sensul c` impune o cuantificare
a momentului cinetic orbital men\in@nd legile mecanicii
clasice pentru mi]carea electronului [n atom;
• furnizeaz` informa\ii asupra lungimii de und` a liniilor
spectrale neput@nd prezice nimic asupra intensit`\ii
acestor linii;
• pentru atomii mai grei, chiar ]i pentru heliu, teoria este
CHIMIE GENERALÃ

total neaplicabil`.
Din aceste motive, teoria lui Bohr trebuie privit` ca o
etap` de tranzi\ie de la teoria clasic` la teoria mecanicii
cuantice.
Pe baza modelului lui Bohr spectrele de linii emise
(sau absorbite) de atomii hidrogenoizi pot fi interpretate
astfel:
• prin absorb\ia unei cuante de energie, electronul este
ridicat de la nivelul fundamental caracterizat prin energie
minim` (n1 = 1) la un nivel energetic superior (n2);
• [n starea energetic` m`rit` atomul nu poate exista dec@t
un timp extrem de scurt (10 −8 -10 −7 s); el revine printr-o
tranzi\ie electronic` fie [n starea fundamental` (n 1 = 1),
emi\@ndu-se liniile seriei Lyman fie pe unul din nivelele
energetice cu n1 = 2, 3, ... c@nd sunt emise liniile
celorlalte serii spectrale.

1.2 Numere cuantice

Num`rul cuantic principal - n, introdus de Bohr, are


un rol esen\ial [n descrierea spectrelor optice ale atomilor
hidrogenoizi ]i a spectrelor de raze X; el caracterizeaz`
nivelele energetice [n atomi ]i poate lua valori [ntregi ]i
pozitive. Num`rul cuantic principal este [ns` insuficient
pentru a descrie structura de multiple\i a liniilor spectrale.
În anul 1915, Arnold Sommerfeld, a dezvoltat modelul
atomic al lui Bohr, elaborând modelul Bohr-Sommerfeld, pentru
a explica structura finã a liniilor din seriile spectrale ale
hidrogenului. El a presupus cã orbitele staţionare descrise de
electron în jurul nucleului atomic sunt nu numai circulare ci si
eliptice. In modelul atomic Bohr-Sommerfeld, unei orbite
circulare cu număr cuantic principal n, îi corespund (n-1)
orbite staţionare eliptice. In consecinţã, fiecare orbitã
circularã a lui Borh se descompune în (n-1) elipse cu
excentricităţi diferite, rezultând o familie de orbite pentru
fiecare număr cuantic principal n>1. Orbita cu l=0 are o
simetrie circularã, iar cele cu l=1,2,...n-1, elipticã.
Ca urmare, mi]carea electronilor se realizeaz` pe
orbite eliptice, cu nucleul [ntr-unul din focare, (figura 2.4)
[n care variaz` at@t pozi\ia electronului (exprimat` prin
coordonata unghiular` (ϕ ) c@t ]i distan\a electron-nucleu
(r).
CHIMIE GENERALÃ

Figura 2.4 Orbit` eliptic`


E
P r ϕ F2 A

F1

Deoarece [ntr-o mi]care eliptic` vectorul moment


cinetic (p) se descompune [n dou` componente
perpendiculare: componenta radial` (pr) ]i componenta
orbital` (pϕ ), Sommerfeld ia [n considerare dou` rela\ii de
cuantificare:
1. cuantificarea momentului cinetic orbital (pϕ ):

∫p
0
ϕ d ϕ = n ϕh

r max

2. cuantificarea momentului cinetic radial (pr): ∫p


r min
r dr = nrh

[n care introduce: nϕ = num`r cuantic orbital; n r = num`r


cuantic radial; suma celor dou` numere cuantice (nϕ + n r =
n) reprezint` num`rul cuantic principal, n, introdus de Bohr.
}tiind c`, pe de o parte num`rul cuantic orbital nϕ nu
poate fi nul (elipsa nu se poate transforma [ntr-o dreapt` ce
traverseaz` nucleul), iar pe de alt` parte exist` orbite
electronice care au moment cinetic orbital nul (pϕ =
nϕ .h/2π ), confirmat experimental, Sommerfeld introduce
num`rul cuantic secundar sau orbital notat cu l = nϕ - 1 ]i o
nou` rela\ie de cuantificare:
h
pl = mvr = l⋅

{n func\ie de aceste numere cuantice, Sommerfeld
calculeaz` elementele geometrice ale orbitei eliptice
rezult@nd c` pentru un nivel energetic dat W, caracterizat
prin num`rul cuantic principal n, sunt posibile n orbite cu
aceea]i energie (degenerate) dar cu forme diferite, definite
de num`r cuantic azimutal, nϕ . O astfel de degenerare
energetic` (egal` cu num`rul cuantic principal, n) nu
permitea explicarea structurii fine a liniilor spectrale.
Pentru a explica totu]i acest fenomen, Sommerfeld
admite c` degenerarea energetic` a orbitalilor se suprim`
prin a]a-numitul efect relativist asupra masei electronului
CHIMIE GENERALÃ

sau corec\ia relativist` a lui Sommerfeld. Viteza cu care se


mi]c` electronul pe orbitele eliptice variaz` periodic, ]i
anume este maxim` la periheliu ([n apropierea nucleului) ]i
minim` la afeliu.
Aceast` vitez` este considerabil` (≅ 2200 km/s) ]i
conform principiului relativit`\ii restr@nse a lui Einstein,
variaz` ]i masa electronului, cresc@nd la periheliu (P) ]i
mic]or@ndu-se la afeliu (A).
m0
m=
v2
1− 2
c
Varia\ia de mas` conduce la o varia\ie de energie ]i
fiecare orbit`, fiecare nivel energetic, sufer` o corec\ie
relativist`, o ridicare a degener`rii ]i o scindare [n subnivele
de energii distincte, foarte apropiate, caracterizate prin
num`rul cuantic secundar l. Fiecare subnivel se noteaz`
printr-un simbol [mprumutat din spectroscopie: pentru l = 0
simbolul s (sharp), pentru l = 1 simbolul p (principal), pentru
l = 2 simbolul d (difuz), iar pentru l = 3 simbolul f
(fundamental).

Num`rul cuantic magnetic

Observa\ia legat` de scindarea suplimentar` a liniilor


spectrale la excitarea atomilor [ntr-un c@mp magnetic
(efect Zeeman) sau electric (efect Stark) a fost interpretat`
prin modificarea energiei electronului la interac\ia
momentului s`u magnetic orbital cu un c@mp magnetic
exterior.
Momentul magnetic orbital al electronului a fost
studiat de Bohr ]i independent de acesta de cercet`torul
rom@n }tefan Procopiu, [mpreun` elabor@nd modelul
magnetic al atomului. Ace]tia consider` c` mi]carea
electronului pe orbit` d` na]tere unui curent circular, care
este echivalent cu o foi\` magnetic` al c`rui moment
magnetic orbital este:
r
µ l = I⋅ S = e⋅ v⋅
2
[n care I reprezint` intensitatea curentului, iar S suprafa\a
foi\ei (S = π r2).
|in@nd cont de rela\ia de cuantificare a momentului orbital
se ob\ine:
CHIMIE GENERALÃ

h.e
µ
= l ⋅ 4 πm = l⋅ µ 0
l
0

unde µ 0 = eh/4π m0 = 9,272.10-24, A.m2 este cuanta


elementar` de magnetism atomic sau magnetonul Bohr-
Procopiu. Deci, orice cantitate de magnetism atomic poate fi
numai un multiplu [ntreg al cuantei elementare de
magnetism.
{ntr-un c@mp magnetic exterior omogen, un mic
magnet, a]a cum este electronul [n mi]carea sa orbital`, se
orienteaz` paralel cu direc\ia c@mpului. Dac` magnetul are
pe l@ng` moment magnetic ]i moment cinetic (cum este
cazul electronului [n mi]carea sa orbital`) va efectua o
mi]care de precesie [n jurul direc\iilor liniilor de for\` ale
c@mpului magnetic. {n acest caz vectorul momentului
cinetic orbital (pl) ]i al momentului magnetic (µ l) se vor
orienta [n raport cu direc\ia c@mpului sub un unghi α
(figura 2.5).

Figura 2.5 Orientarea [n c@mp


magnetic a lui pl

Conform teoriei cuantelor,


aceast` orientare nu poate fi
[nt@mpl`toare. Se introduce
astfel cea de-a treia condi\ie de cuantificare, conform c`reia
planul orbitei electronice trebuie s` fie astfel orientat [n
spa\iu, [nc@t proiec\ia momentului cinetic orbital pe direc\ia
h
c@mpului exterior H s` fie un multiplu de .

h
(pl )H = pl cos α = m⋅

respectiv proiec\ia momentului magnetic pe direc\ia
c@mpului H s` fie un multiplu [ntreg al cuantei elementare
de magnetism atomic:
(µ l)H = µ l cos α = m⋅ µ 0
h
{nlocuind µ l = l⋅ µ 0 sau pl = l⋅ se ob\ine rela\ia:

m = l ⋅ cos α
[n care m este num`r cuantic magnetic orbital ]i indic`
CHIMIE GENERALÃ

orientarea vectorului momentului orbital, deci a orbitei, [n


c@mp magnetic exterior.
Conform teoriei lui Bohr - Sommerfeld num`rul cuantic
magnetic orbital m poate lua valori [ntregi. }tiind c` pentru
cos α se pot lua valorile -1, 0, +1, se ob\in pentru m valori
[ntregi cuprinse [n intervalul [-l, +l] trec@nd prin zero adic`
[n total (2l+1) valori distincte, respectiv (2l+1) orient`ri
(orbite) care formeaz` un subnivel energetic.
{n concluzie:
 [n absen\a c@mpului magnetic exterior, energia (dar
nu ]i forma) celor (2l+1) orbite este aceea]i
(degenerare energetic`); pentru l = 1 orbitele au o
degenerare de ordinul 3, pentru l = 2 degenerarea
este de ordinul 5, iar pentru l = 3 de ordinul 7.
 [n c@mp magnetic, degenerarea se suprim`;
subnivelele caracterizate prin valori ale lui l se
scindeaz` [n 2l+1 orbite ]i apoi [n func\ie de valorile
num`rului cuantic magnetic m se scindeaz` ]i liniile
spectrale.
Num`r cuantic de spin. Pentru a putea explica
scindarea liniilor spectrale [n duble\i precum ]i faptul c`
atomul de hidrogen [n stare fundamental` are un moment
magnetic diferit de zero, s-a adus o nou` [mbun`t`\ire a
modelului Bohr-Sommerfeld.
Astfel Goudsmit ]i Uhlenbeck formuleaz` ipoteza
existen\ei unui moment cinetic propriu electronului, numit
moment cinetic de spin ps care a fost atribuit intuitiv unei
mi]c`ri de autorota\ie a electronului. Momentul de spin este
h
cuantificat conform rela\iei: ps = s⋅ , [n care s este

num`r cuantic de spin, singurul num`r frac\ionar, 1/2.
Mi]carea de spin a electronului implic` existen\a unui
moment magnetic de spin, µ s corelat cu momentul cinetic
e
de spin prin rela\ia : µ s= ⋅ ps. Orientarea acestui moment
m
magnetic de spin este opus` direc\iei momentului cinetic de
spin. Proiec\ia momentului cinetic de spin (ps*) pe direc\ia
liniilor de for\` ale unui c@mp magnetic exterior este tot o
h
m`rime cuantificat` conform rela\iei: ps* = ms⋅ , [n care

ms = num`r cuantic magnetic de spin ce poate lua numai
CHIMIE GENERALÃ

1
valorile ± .
2
S-a renun\at astfel la imaginea intuitiv` a mi]c`rii
mecanice de autorota\ie a electronului deoarece [n aceste
condi\ii un punct de pe ecuatorul electronului aflat [n rota\ie
[n jurul propriei sale axe ar avea o vitez` de aproximativ 200
ori mai mare dec@t viteza luminii.
Spinul este o proprietate intrinsec` a
microparticulelor, deci a electronului, f`r` analogie [n
mecanica clasic`. Existen\a lui explic` modificarea
momentului cinetic orbital al electronului ]i dublarea liniilor
spectrale (ex. dubletul sodiului: λ = 589 nm ]i 589,6 nm).
Num`rul cuantic intern, j. Existen\a celor dou`
momente cinetice, orbital ]i de spin, impune cuplarea lor
vectorial` cu ob\inerea momentului cinetic total conform
h
rela\iei: pj = ps + pl , cuantificat prin rela\ia: pj = j . ,

[n care j este num`rului cuantic intern ]i se poate ob\ine prin
[nsumarea algebric` a numerelor cuantice l ]i ms (j = l ±
ms).
Numerele cuantice sunt parametrii de stare energetic`
a electronilor [n atomi. Primele trei numere cuantice
determin` starea energetic` a electronilor pe orbite, iar cel
de-al patrulea (ms) reprezint` densitatea de sarcin` a
electronului pe oricare dintre orbite, [n timp ce spinul are o
valoarea intrinsec` de 1/2.

1.3. Principiul construc\iei [nveli]ului de electroni al


atomului

Stabilirea modului ]i regulilor dup` care orbitalii se


ocup` cu electroni se nume]te principiul Aufbau ([n
german` = construire sau reconstruire, dar ]i suprastructur`)
Pentru un atom este caracteristic` starea energetic`
minim` (principiul minimei energii) care corespunde
stabilit`\ii lui maxime. Astfel atomul de hidrogen se afl` [n
stare fundamental` atunci c@nd unicul s`u electron este
amplasat [n orbitalul de energie minim` 1s. {n st`ri excitate,
electronul hidrogenului poate ocupa un alt orbital cu energie
mai mare [n ordinea:
1s 2sp 3spd 4spdf .....
Principiul minimei energii se respect` ]i [n cazul
CHIMIE GENERALÃ

atomilor multielectronici, func\ie de acesta rezultând


configura\ia electronic` a unui atom. Deci, structura
electronic` a unui atom difer` de cea a atomului precedent
numai prin amplasarea electronului distinctiv. Pentru a
putea cunoa]te ordinea cresc`toare a energiei subnivelelor
atomice, trebuie s` se ia [n considera\ie anumite reguli, care
de]i nu au o fundamentare teoretic` sunt verificate
experimental.
Regula sumei (n+l)minim`, numit` ]i regula lui
Klecicovschi, consider` c` ordinea cresc`toare a energiei
orbitalilor poate fi stabilit` astfel:
• orbitalul cu suma (n+l) mai mic` este mai s`rac [n
energie;
• dac` doi orbitali au aceea]i valoare pentru suma
(n+l), prioritar se va ocupa cu electroni orbitalul
caracterizat printr-un num`r cuantic principal n
mai mic.
{n tabelul 2.7 este prezentat modul de aplicare a
acestei reguli ]i succesiunea energetic` a orbitalilor atomici.

Tabelul 2.7 Regula (n+l)minim ]i succesiunea energetic` a


orbitalilor atomici
Stratul 1 2 3 4 5
Electronic
Orbital s s p s p d s p d f s p d f
n 1 2 2 3 3 3 4 4 4 4 5 5 5 5
l 0 0 1 0 1 2 0 1 2 3 0 1 2 3
n+l 1 2 3 3 4 5 4 5 6 7 5 6 7 8
Succesiun 1s 2s 2p 3s 3p 4s 3d 4p 5s 4d 5p 6s 5d 4f
e 6p ......
energetic
`
Dup` cum se ]tie, energia orbitalilor atomici este cu at@t
mai mare cu c@t valoarea num`rului cuantic orbital este mai
mare, deci energia relativ` a orbitalilor variaz` [n seria:
s<p<d<f
Ca urmare, m`rimea ]i forma orbitalilor constituie cei doi
factori care determin` succesiunea energetic` a orbitalilor
atomici. {n figura 2.17 este prezentat` evolu\ia energetic`
a orbitalilor atomici.
CHIMIE GENERALÃ

Energi
e

Figura 2.17 - Evolu\ia energetic` a orbitalilor atomici.

De la aceast` regul` se cunosc dou` abateri: la lantan,


unde dup` ocuparea orbitalului 6s cu doi electroni, un
electron se plaseaz` [n orbitalul 5d ]i dup` aceea [ncepe
ocuparea subnivelului 4f, iar la actiniu, [n mod similar 6d ]i
apoi 5f.
W. Pauli, \in@nd cont de valorile parametrilor de stare
ai electronilor [n atom, precizeaz` c` [ntr-un atom nu pot
exista doi electroni cu acelea]i valori pentru toate numerele
cuantice (n, l, m, ms); electronii trebuie s` difere cel pu\in
printr-un num`r cuantic.
Principiul excluziunii al lui Pauli stabile]te c` [ntr-
un orbital atomic pot exista cel mult doi electroni cu
spin antiparalel (↑↓). Rezult`, deci c` num`rul maxim de
electroni de pe un nivel energetic egal cu 2n 2 .
|in@nd seama de regula sumei (n+l) minim` ]i de
principiul excluziunii al lui Pauli se poate stabili ordinea [n
care se completeaz` cu electroni subnivelele energetice ]i
num`rul maxim de electroni pe fiecare subnivel:
1s2 2s2 2p6 3s2 3p6 4s2 3d10 4p6 5s2 4d10 5p6 6s2 5d10
4f14 6p6 ....
Regula lui Hund sau principiul multiplicit`\ii maxime
se aplic` pentru subnivelele la care num`rul cuantic orbital
este mai mare dec@t zero (l>0). Astfel:
• orbitalii degenera\i ai subnivelelor p, d, f se ocup`
mai [nt@i cu c@te un electron cu spin paralel ]i
CHIMIE GENERALÃ

numai dup` ce fiecare orbital este ocupat cu c@te


un electron [ncepe cuplarea electronilor prin spin.
• semiocuparea unui subnivel cu electroni confer`
structurii electronice stabilitate relativ ridicat`.
Aceast` regul` este confirmat` experimental. Astfel la
azot semiocuparea orbitalilor p conduce la o configura\ie
electronic` mai stabil`, fapt eviden\iat de valorile
poten\ialelor de ionizare. Stabilitatea cea mai mare se ob\ine
c@nd subnivelul este complet ocupat de electroni cupla\i
prin spin (ex. gazele rare cu ns 2np6 sau la Cu, Ag ]i Au care
prefer` configura\ia (n-1)d10ns1 [n loc de (n-1)d9ns2. Exist` ]i
excep\ii de la aceast` regul`, la elementele lantanoide ]i
actinoide, prin trecerea electronului din (n-1)d [n (n-2)f.

1.4 Legea periodicit`\ii. Sisteme de clasificare a


elementelor

{nc` de la [nceputul secolului al XIXlea s-a impus


problema clasific`rii elementelor pe baza unor criterii ]
tiintifice, [n 1869 fiind elaborat tabelul lui Mendeleev.
Conform concep\iei lui Mendeleev, propriet`\ile fizice ]i
chimice ale elementelor sunt periodice ]i variaz` [n func\ie
de masa atomic`. Tabelul publicat de Mendeleev con\inea
63 de elemente, a]ezate pe coloane ]i linii [n ordinea
cresc`toare a maselor lor atomice. Astfel, Mendeleev a
[ncercat s` realizeze o leg`tur` [ntre o m`rime
fundamental`, caracteristic` fiec`rui element ]i comportarea
chimic` a acestuia. S-a observat, de asemenea, c` a]ez@nd
elementele [n ordinea maselor lor atomice, propriet`\ile se
repet` periodic dup` anumite intervale. Repartiz@nd
elementele [n grupe ]i perioade (coloane ]i linii), Mendeleev
stabile]te ]i locurile unde urmeaz` s` fie plasate elementele
[nc` necunoscute, pe timpul s`u. Astfel Mendeleev
“prevede” descoperirea unor noi elemente care s` ocupe
golurile din tabel (denumite ekaelemente), prezice
propriet`\ile acestora ]i sugereaz` verificarea maselor
atomice la unele elemente chimice.
Legea periodicit`\ii, elaborat` de Mendeleev, poate fi
enun\at` astfel: a]ez@nd elementele [n ordinea cresc`toare
a maselor atomice propriet`\ile lor se repet` periodic dup`
anumite intervale.
Forma modern` a legii periodicit`\ii, elaborat` ca
urmare a enun\`rii legii lui Moseley - care stabile]te definitiv
CHIMIE GENERALÃ

sensul fizic al num`rului de ordine Z - consider` c`


propriet`\ile elementelor depind de configura\ia electronic` a
atomilor ]i variaz` sistematic func\ie de proprietatea lor
fundamental`, num`rul atomic Z. Astfel varia\ia periodic` a
propriet`\ilor elementelor este corelat` cu structura
[nveli]urilor electronice ale atomilor.
Compararea a]ez`rii elementelor [n sistemul periodic
cu structura [nveli]ului electronic al atomului conduce la
urm`toarele aprecieri:
• construc\ia fiec`rei perioade [ncepe cu electroni [ntr-un
orbital ns ]i se termin` cu electroni [n orbitali np.
Completarea orbitalilor s ]i p cu electroni conduce la
configura\ii de octet, ceea ce indic` terminarea fiec`rei
perioade cu un gaz rar;
• num`rul perioadei [n care se afl` un element este egal cu
num`rul nivelelor electronice ocupate cu electroni [n
atomul acelui element.
• num`rul atomic Z este egal cu num`rul electronilor din
atom.
• repetarea periodic` a propriet`\ilor elementelor este
determinat` de repetarea dup` un num`r de elemente a
configura\iei nivelului electronic exterior al acestora.
• propriet`\ile chimice sunt influen\ate [n special de
structura electronic` a stratului exterior. Astfel se explic`
propriet`\ile asem`n`toare ale elementelor aceleea]i
grupe, datorit` configura\iei electronice identice a
nivelului exterior ]i propriet`\i chimice diferite pentru
elementele situate [n aceea]i perioad`.
Repartiz@nd electronii [n orbitali, conform principiului
Aufbau, se pot ob\ine configura\ii electronice [n care
electronul distinctiv se va plasa [ntr-un anumit orbital;
aceasta permite clasificarea elementelor dup` cum urmeaz`:
• elemente reprezentative (din grupele principale) cu
electronul distinctiv pe un subnivel s sau p, elemente ce
pot fi clasificate [n:
• blocul elementelor s alc`tuit din elemente
care au plasat electronul distinctiv [ntr-un orbital s -
sunt caracterizate printr-o configura\ie electronic` a
ultimului strat ns1 (metale alcaline), respectiv ns2
(metale alcalino-p`m@ntoase);
• blocul elementelor p alc`tuit din elementele
grupelor III-VIII principale (sau 13-18) cu electronul
CHIMIE GENERALÃ

distinctiv [ntr-un orbital p ]i configura\ia electronic` a


stratului exterior ns2np1-6.
• elementele tranzi\ionale (din grupele secundare) cu
electronul distinctiv pe un subnivel d alc`tuind blocul de
elemente d; au configura\ia electronic` a stratului
exterior (n-1)d1-10ns1-2. Plasarea celui de-al 11-lea electron
[n configura\ia elementelor tranzi\ionale conduce, [n
cazul Cu, Ag, Au la configura\ia (n-1)d1-10ns1. Ca urmare
cel de-al 12-lea electron se va plasa [ntr-un orbital s, iar
elementele Zn, Cd, Hg nu ar mai putea fi considerate
elemente tranzi\ionale. {ntr-adev`r, propriet`\ile acestor
elemente sunt comune cu cele ale elementelor alcalino-
p`m@ntoase, [n special cu ale Mg, dar ]i cu cele ale
elementelor tranzi\ionale, [ndeosebi prin capacitatea de a
forma combina\ii complexe coordinative. Elementele
tranzi\ionale se [ncadreaz` [n trei perioade form@nd trei
serii de c@te zece elemente:
• seria I de la 21Sc la 30Zn;
• seria a-II-a de la 39Y la 48Cd;
• seria a-III-a de la 57La la 80Hg;
• seria a-IV-a [ncepe la actiniu, cuprinde
elementele radioactive inexistente liber pe P`m@nt ]i
este [n curs de completare cu noi elemente ce se vor
ob\ine pe cale artificial`.
• elemente de tranzi\ie intern` (lantanide ]i actinide) cu
electronul distinctiv pe un subnivel f alc`tuind blocul de
elemente f.
{ntre grupele sau blocurile de elemente definite prin
tipul orbitalului [n care se afl` electronul distinctiv ]i
structura sistemului periodic este o unitate logic` a]a cum se
poate vedea din figura 2.18.
Astfel, blocul elementelor s con\ine 7 serii de c@te 2
elemente, blocul elementelor p con\ine 5 serii de c@te 6
elemente , blocul elementelor d trei serii de c@te 10
elemente, iar blocul elementelor f dou` serii a c@te 14
elemente.
Legea periodicit`\ii ]i implicit sistemul periodic al lui
D.I. Mendeleev au stat le baza procesului cunoa]terii
structurii [nveli]urilor electronice ale atomilor, [n prezent
fiind stabilit c` num`rul straturilor electronice care
[nconjoar` nucleul unui element dat este egal cu num`rul
perioadei din care face parte acest element.
CHIMIE GENERALÃ

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18
s
p
1s 1s
2s 2p
d
3s 3p
4s 3d 4p
5s 4d 5p
6s * 5d 6p
7s ** 6d 7p
f
* 4f
** 5f

Figura 2.18 Reprezentatea blocurilor de elemente din


sistemul periodic

Dup` cum a ar`tat dezvoltarea teoriei sructurii


atomilor, existen\a [nveli]urilor electronice care se repet`
periodic [n procesul de constituire a unor noi straturi
electronice exterioare, este principala cauz` a repet`rii
periodice a propriet`\ilor elementelor.

1.5 Propriet`\i atomice

Propriet`\ile fizice ]i chimice ale atomilor sunt strict


legate de [nveli]ul electronic ]i [n special de partea
exterioar` a acestuia, periodicitatea electronului distinctiv
aduc@nd dup` sine o periodicitate a propriet`\ilor.
Majoritatea propriet`\ilor atomilor sunt periodice fa\`
de num`rul atomic Z: volum atomic, raz` covalent`, raz`
ionic`, poten\ial de ionizare, afinitate pentru electroni,
electronegativitate etc.
Propriet`\ile neperiodice sunt num`rul atomic, Z, masa
atomic` ]i spectrele de raze X.
{n examinarea propriet`\ilor atomilor se va \ine seama
c` acestea sunt determinate pe de o parte de c`tre num`rul
atomic Z - factor neperiodic - care imprim` elementelor
calitatea lor, iar pe de alt` parte de c`tre configura\ia
electronic` - factor periodic - care imprim` atomilor
propriet`\i specifice.
CHIMIE GENERALÃ

Propriet`\ile neperiodice sunt determinate de


nucleu ]i variaz` liniar:
• num`rul atomic, Z reprezint` proprietatea
fundamental` a atomilor care cre]te monoton cu o
unitate de la un element la altul;
• masa atomic` este o proprietate derivat` care depinde
de alc`tuirea izotopic` a elementelor ce cre]te monoton
de la un element la altul;
• spectrele de raze X depind de sarcina nuclear` a
atomilor ]i se caracterizeaz` prin varia\ia monoton liniar`
a frecven\ei emise de elementele cu num`rul atomic Z
mai mare de 11.
Propriet`\ile periodice, numite ]i propriet`\i
atomice, sunt propriet`\i determinate de configura\ia
electronic` exterioar` a atomilor. Marea majoritate a
propriet`\ilor fizice ale elementelor sunt propriet`\i periodice
(densitate, duritate, c`ldur` de topire, c`ldur` de vaporizare,
temperatur` de topire, temperatur` de fierbere), dar nu
caracterizeaz` atomii izola\i ci reprezint` propriet`\i ale
sistemelor de atomi. Dintre propriet`\ile atomice se pot
men\iona:
Raza atomic` furnizeaz` informa\ii asupra
dimensiunilor relative ale atomilor, considera\i sfere. Raza
atomic` pentru atomul izolat este deosebit` de cea a
atomilor combina\iilor chimice; aceasta din urm` depinde de
tipul leg`turii chimice ]i ca atare se cunosc raze covalente,
ionice, van der Waals, etc. Raza atomic` cre]te, [n fiecare
grup`, de la primul element la ultimul, ca urmare a ad`ug`rii
de noi straturi electronice, iar [n perioad` scade de la
metalele alcaline la halogeni, odat` cu cre]terea sarcinii
nucleare efective, Zef ]i a contrac\iei orbitalilor. Cele mai
mari raze atomice apar\in, [n fiecare perioad`, elementelor
din grupa I (metale alcaline), iar halogenii au cele mai mici
raze. Gazele rare prezint` valori mari ale razelor atomice
datorit` configura\iei electronice stabile ce exercit` un
puternic efect de ecranare asupra sarcinii nucleare.
Dimensiunea razei atomice influen\eaz` puternic caracterul
electrochimic al elementelor ca ]i unele propriet`\i fizice
(densitate, temperatur` de topire ]i de fierbere, c`ldur`
latent` de topire ]i de vaporizare, energie de ionizare,
afinitate pentru electron, etc.)
Raza covalent` d` informa\ii privind distan\ele la care
se pot apropia atomii [ntre ei, [n cadrul unei molecule,
CHIMIE GENERALÃ

respectiv privind t`ria leg`turii realizate [ntre atomi.


No\iunea de raz` covalent` este legat` de cea de molecul` (o
entitate de atomi), se define]te ]i se [n\elege cel mai u]or
pentru o molecul` biatomic`. Raza covalent` [ntr-o molecul`
homoatomic` E2 reprezint` jum`tatea distan\ei dintre
nucleele celor doi atomi simplu lega\i. No\iunea a fost
extins` ]i la metale, dar [n acest caz este mai corect`
denumirea de raz` metalic`.
Raza ionic` difer` de cea atomic`, fiind mai mare
pentru anioni (r-), care au [n plus electroni [n [nveli] ]i mai
mic` pentru cationi (r+), datorit` pierderii electronilor din
[nveli] ]i cre]terii sarcinii nucleare efective. Razele
cationilor ]i anionilor izoelectronici scad [n perioade, datorit`
cre]terii sarcinii nucleare efective Zef ]i contrac\iei [nveli]ului
de electroni ]i cresc [n grupele principale, pe m`sur` ce
cre]te num`rul straturilor electronice. {n grupele secundare
varia\ia este neregulat`.
Volumul atomic este o proprietate a sistemelor
poliatomice care depinde ]i de leg`turile realizate [ntre
atomii prezen\i [n sistem. Volumul atomic se calculeaz` cu
rela\ia:
A 1
V = ⋅
ρ NA
[n care: A - mas` atomic`; NA - num`rul lui Avogadro; ρ -
densitatea, g/cm3.
Volumul atomic prezint` o varia\ie asem`n`toare cu cea a
razei atomice. Raza ionic` ]i volumul ionic sunt tot propriet`\i
periodice.
Energia de ionizare. Procesul de formare al ionilor
din atomi neutri are loc cu schimb de energie. Energia
minim` care se consum` pentru [ndep`rtarea unuia sau mai
multor electroni din atom se nume]te energie de ionizare
sau poten\ial de ionizare, Ei ]i se exprim` [n eV sau kJ/mol.
Se cunosc:
• poten\iale de ionizare de ordin 1: M - e ↔ M+;
• poten\iale de ionizare de ordin II: M+ - e ↔ M2+;
• poten\iale de ionizare de ordin III: M2+ - e ↔ M3+;
Periodicitatea poten\ialelor de ionizare este determinat` de:
• energia mare necesar` pentru a [ndep`rta un
electron dintr-o configura\ie electronic` din ce [n ce
mai apropiat` de aceea a gazelor rare;
• energia sc`zut` a metalelor alcaline datorit`
CHIMIE GENERALÃ

prezen\ei unui singur electron pe stratul electronic


exterior; [n aceast` configura\ie ecranarea este mare,
iar sarcina nuclear` efectiv` este sc`zut`;
• sarcina nuclear` efectiv` cre]te [n perioad` ]i
concomitent cre]te ]i poten\ialul de ionizare de ordinul
I.
Elementul cu cea mai mic` energie de ionizare este
franciul (grupa I), iar cu cea mai mare energie este heliul
(grupa a-18-a). De men\ionat c` unele configura\ii
electronice cu stabilitate mare cum sunt: ns2 (Be, Mg),
ns2np3 (N, P, As), (n-1)d10ns2 (Zn, Cd, Hg) necesit` energii de
ionizare superioare celor [nvecinate din sistemul periodic.
Energia de ionizare cre]te propor\ional cu sarcina ionului
pozitiv rezultat. Astfel, pentru cationii [n st`ri de oxidare
superiare sunt necesare energii de ionizare mai mari de 15
eV care nu se pot ob\ine prin reac\ii chimice. A]a se explic`
formarea cu u]urin\` a ionilor monovalen\i sau divalen\i ]i
mai greu a celor trivalen\i.
Afinitatea pentru electron reprezint` energia
degajat` sau absorbit` la transformarea unui atom neutru
[ntr-un anion, prin acceptarea unui electron [n stratul s`u de
valen\`.
X + e- ↔ X-
Spre deosebire de energia de ionizare care se poate
determina direct, valorile afinit`\ilor pentru electron sunt
greu de determinat experimental, ca urmare ele se pot
evalua indirect, din date termochimice prin utilizarea ciclului
Haber-Born, cele mai exacte valori ob\in@ndu-se pentru
halogeni.
Procesul de acceptare a electronului se realizeaz` cu
degajarea de energie dac` acesta conduce la ob\inerea unui
[nveli] electronic exterior complet ocupat (ex. la halogeni se
trece de la configura\ia ns2p5 la ns2p6). Atomii cu [nveli]ul
electronic exterior complet ocupat sau semiocupat, accept`
electronul printr-un proces endoterm. Astfel elementele cele
mai electronegative, fluorul ]i oxigenul, nu au cele mai mari
afinit`\i pentru electron, datorit` probabil lipsei orbitalilor d
[n stratul de valen\` care face ca apropierea unui electron
de atomul de oxigen sau fluor s` provoace for\e de repulsie
mult mai mari dec@t la clor, de exemplu, la care exist`
orbitali 3d liberi. Procesul de ob\inere a ionilor O2- ]i a F- este
endoterm ]i nu exoterm a]a cum ar fi de a]teptat.
CHIMIE GENERALÃ

Valorile energiei de ionizare ]i afinit`\ii pentru electron


sunt importante pentru a explica propriet`\ile generale ale
elementelor. Valoarea energiei de ionizare influen\eaz` tipul
de leg`tur` realizat [ntre atomi; valorile mici ale acestei
propriet`\i caracteristic` metalelor alcaline explic` tendin\a
acestor elemente de a forma compu]i cu leg`tur`
predominant ionic`. Energia de ionizare ca ]i afinitatea
pentru electron contribuie la explicarea caracterului
electrochimic al elementelor.
Spectrele optice ale elementelor. Studiul
spectrelor optice a confirmat stratificarea energetic`
existent` [n atomi. Spectrele optice de emisie (]i absorb\ie)
ale gazelor sau spectrele de flac`r`, arc ]i sc@nteie ale
elementelor chimice au o structur` discontinu` (de linii)
foarte complicat` (de ex. la Fe num`rul liniilor din domeniul
vizibil ]i ultraviolet este de ordinul miilor). Alura spectrelor
optice, datorat` tranzi\iilor electronice [ntre nivele
energetice exterioare, este legat` de varia\ia periodic` a
construc\iei straturilor exterioare de electroni, spectrul optic
fiind o proprietate caracteristic` fiec`rui element [n parte.
Num`rul de oxidare red` rela\ia de combinare a
unui element cu alte elemente. No\iunea de num`r formal,
cifr`, treapt` sau stare de oxidare o [nlocuie]te pe cea de
valen\`, imprecis formulat`. Num`rul de oxidare (NO) este
definit prin num`rul de sarcini electrice pozitive sau negative
care se pot atribui unui atom dintr-o combina\ie chimic`, [n
func\ie de sarcinile electrice reale sau formale ale celorlal\i
atomi cu care este combinat. Aceast` no\iune \ine cont de
felul ]i de num`rul leg`turilor realizate efectiv de c`tre
element dar ]i de electronegativitatea atomului. Astfel,
consider@nd electronegativit`\ile relative ale elementelor,
se apreciaz` c` electronii de leg`tur` se deplaseaz` complet
spre atomul mai electronegativ.
Caracterul electrochimic al elementelor este
definit de existen\a a dou` propriet`\i conjugate:
electropozitivitatea - tendin\a unui atom izolat de a ceda
electroni ]i electronegativitatea - tendin\a unui atom
izolat de a accepta electroni. Elementele cu valori mici ale
energiei de ionizare ]i mai pu\in negative ale afinit`\ii pentru
electron prezint` caracter electropozitiv (metalic), iar
elementele cu valori mari ale energiei de ionizare ]i mai
negative ale afinit`\ii pentru electron prezint` caracter
electronegativ (nemetalic). Electronegativitatea cre]te [n
CHIMIE GENERALÃ

perioade pe m`sur` ce cre]te sarcina nuclear` efectiv` (Zef) ]i


ce se mic]oreaz` raza atomic`, dar scade [n grupe odat` cu
cre]terea razei atomice ]i a efectului de ecranare. {n
grupele secundare varia\ia electronegativit`\ii este
dezordonat` ca ]i propriet`\ile care o determin`. Elementele
tranzitionale (elementele d ]i f) [n treapta inferioar` de
oxidare au caracter electropozitiv mai pu\in pronun\at dec@t
al metalelor tipice, datorit` contrac\iei orbitalilor atomici, iar
[n treapta superioar` de oxidare au un caracter slab
electropozitiv.
Electronegativitatea atomilor s-a definit ini\ial ca fiind
tendin\a unui atom izolat de a accepta un electron cu
formarea unui anion:
A + e- ↔ A-
Energia necesar` acestui proces este de cele mai multe ori
energie degajat`, este afinitate pentru electron
caracteristic` atomului respectiv.
Electronegativitatea elementelor determin` caracterul
lor electrochimic, deci tendin\a de cedare sau acceptare de
electroni, ]i reprezint` o caracteristic` important` a atomilor
ce permite aprecierea
propriet`\ilor chimice ale
elementelor, tipul
leg`turilor chimice stabilite
[ntre atomi, polaritatea
leg`turii, distan\e
interatomice ]i energia de
leg`tur`. {n figura 2.22
este prezentat` [n
coordonate
tridimensionale
electronegativitatea
elementelor chimice.

Figura 2.22
Electronegativitatea elementelor chimice

Pauling (1931) a definit electronegativitatea ca


“puterea unui atom, dintr-o molecul`, de a atrage c`tre sine
norul electronic al covalen\ei”. Aceast` no\iune difer` de
“afinitatea pentru electroni” a atomului izolat.
CHIMIE GENERALÃ

Electronegativitatea unui atom, inaccesibil` determin`rii


directe poate fi evaluat` prin metoda Pauling din date
termochimice \in@nd cont de energia de formare a
moleculelor.
Astfel, definind electronegativitatea atomilor χ ca
tendin\a acestora de a atrage c`tre ei perechea de electroni
de leg`tur` ]i lu@nd Li drept unitate, Pauling a realizat o
nou` scar` de electronegativitate care are la extreme Cs cu
χ Cs= 0,7 ]i F cu χ F= 4. Dac` se compar` valorile
electronegativit`\ii elementelor se observ` c` ele concord`
cu regulile empirice stabilite de Fajans privitor la evolu\ia
unor propriet`\i [n sistemul periodic:
• [n grupele principale bazicitatea elementelor
cre]te odat` cu cre]terea electronegativit`\ii lor;
• [n perioade bazicitatea scade cu cre]terea
num`rului atomic.

I.2. Legatura chimica


2.1 Teoria electronica precuantica a legaturii chimice.
2.1.1 Legatura ionica.
2.1.2 Legatura covalenta.
2.1.3 Legatura covalent-coordinativa.
2.2 Legaturi intermoleculare.

LEG~TURA CHIMIC~

{n substan\e, atomii nu se prezint` izola\i, ci reuni\i


laolalt` prin leg`turi chimice [n agregate mai mari de
tipul moleculelor ]i al re\elelor cristaline. De]i atomul
are structura complex`, [n reac\ii chimice el intervine
ca o unitate. Ceea ce se modific` [n atomi [n urma
reac\iei chimice este doar structura stratului electronic
exterior, denumit strat de valen\` sau strat de leg`tur`.
O prim` generalizare a observa\iilor experimentale
privind leg`tura chimic` este teoria electronic`, elaborat`
de W. Kossel (1916) pentru leg`tura ionic` ]i G. N. Lewis
(1916) pentru leg`tura covalent`.
Admi\@nd dou` posibilit`\i de realizare a configura\iei
stabile (de octet) a ultimului strat electronic: transferul de
electroni [ntre atomii cu caracter chimic diferit (leg`tur`
ionic`) ]i punerea [n comun de electroni [ntre atomi cu
CHIMIE GENERALÃ

caracter chimic apropiat (leg`tur` covalent`), teoria


electronic` a demonstrat, [n baza modelului Bohr-
Sommerfeld, c` sistemele moleculare sunt mai stabile dec@t
atomii izola\i, dar teoria nu a putut explica cauza care
determin` [mperecherea electronilor [n cadrul leg`turii
covalente ]i abaterile de la regula octetului.
Prin extinderea teoriei mecanic-cuantice de la atom la
studiul moleculei, s-a demonstrat matematic c` leg`tura
chimic` este unitar`, iar cele dou` tipuri principale de
leg`turi (ionic` ]i covalent`) sunt numai aparent diferite, ele
fiind dou` st`ri limit` ale unicului mod de interac\iune al
atomilor, cel covalent.
{n acest context, principalele tipuri limit` ale leg`turii
chimice sunt:
• electrovalen\a – leg`tura ionic` heteropolar` – se
realizeaz` [n urma transferului de electroni de la atomul
electropozitiv la atomul electronegativ, cu formarea
ionilor de semn contrar care se atrag ulterior prin for\e
electrostatice. Leg`tura ionic` conduce la formarea de
combina\ii chimice cu caracter salin, cristalizate [n re\ele
ionice. Substan\ele ionice prezint` conductibilitate ionic`
[n solu\ie apoas` sau [n topitur`;
• covalen\a – leg`tura chimic` ce se realizeaz` prin punere
[n comun de electroni urmat` de formarea unei densit`\i
maxime a norului de leg`tur` [ntre cei doi atomi.
Caracterizat` prin rigiditate ]i orientare [n spa\iu,
covalen\a conduce la formarea unor structuri rigide, cu
duritate mare, caracterizate prin constante fizice
ridicate.
• leg`tura metalic` – une]te atomii din re\eaua metalic`
prin delocalizarea norilor electronici de leg`tur` pe un
num`r foarte mare de atomi, nu este saturat`, nici
orientat`, nici localizat`. Mineralogul si chimistul
norvegian V.M. Goldschmidt considera ca intre atomii
unui metal ar exista covalente. L. Pauling considera ca in
reteaua metalica legaturile dintre atomi sunt in
rezonanta, electronii de valenta fiind repartizati statistic
in mod egal intre toti atomii alaturati ai retelei cristaline.
De exemplu, in reteaua cristalina a sodiului fiecare atom
avand un electron de valenta in orbitalul 3s, poate forma
o covalenta cu un atom vecin. Prin urmare, dupa L.
Pauling, intre atomii unui metal se stabilesc legaturi
dielectronice, labile, care se desfac si se refac necontenit,
CHIMIE GENERALÃ

intre diferitele perechi de atomi vecini din retea. La


formarea legaturilor metalice in sodiul cristalizat ia parte
numai electronul de valenta al fiecarui atom in parte.
Pentru explicarea intensitatii legaturii metalice, L. Pauling
considera ca prin transfer de electroni de la un atom la
altul se formeaza si structuri ionice. Prin urmare, la
metale unii atomi primesc mai multi electroni decat pot
include in stratul de valenta.
• leg`tura van der Waals – se stabile]te [ntre atomii
lipsi\i de afinitate chimic` (ca de exemplu gazele rare)
prin for\e de atrac\ie sau respingere ori prin efect inductiv
]i corespunde unui nor electronic intermolecular
neglijabil.
• leg`tura de hidrogen – este o leg`tur` intermediar`
[ntre leg`tura ionic` ]i leg`tura van der Waals ]i se
stabile]te [ntre protonul unei molecule ]i un atom
puternic electronegativ al unei molecule vecine.
Aceste tipuri de leg`turi sunt deci cazuri limit`. {n
realitate, nu se cunoa]te nici un compus [n care leg`tura s`
fie 100 % de un tip dat.