Sunteți pe pagina 1din 3

ROMAN OBIECTIV

ION – LIVIU REBREANU

Opera lui Liviu Rebreanu reprezinta un moment valoros in evolutia


romanului. La fel ca in cazul lui M. Preda si in opera lui Rebreanu, marile
romane sunt anticipate de nuvele. Astfel Rusinea, Zestrea, Itic Strul Dezertor
vor constitui punctele de plecare pentru Ion, Rascoala si Padurea Spanzuratilor.
Este scriitor obiectiv, a carui nota de originalitate consta in realizarea unor
vaste constructii epice, cu caracter obiectiv, si în orientarea romanului
psihologic pe fagas realist. formula de roman pe care o adopta Rebreanu este
moderna si rezulta în primul rând, din schimbarea perspectivei de investigatie,
orientata spre obiectiv.
Romanul „Ion” apare in 1920, fiind considerat o capodopera ce prezinta
mediul rural in maniera realista, fara a-l idealiza.
Fiind roman de tip obiectiv are trasaturile mentionate de criticul Nicolae
Manolescu: „romanele realiste si naturaliste sunt mai degraba imagini ale
destinului decat ale vietii” (Arca lui Noe). Proza realist obiectiva se realizeaza
prin naratiunea la persoana a III-a. Viziunea „din darat” presupune un narator
obiectiv care nu se implica in faptele prezentate, lasa viata sa curga. Naratorul
omniscient stie mai mult decat personajele sale, si omniprezent dirijeaza
evolutia lor ca un regizor.
Tema romanului reprezinta problematica pamantului in satul ardelean de la
inceputul secolului al XX-lea. Romanul prezinta lupta unui taran sarac pentru a
obtine pamant si consecintele actelor sale. Caracterul monografic al romanului
orienteaza investigatia spre diverse aspecte ale lumii rurale: obiceiuri legate de
marile momente din viata omului (nasterea, nunta, inmormantarea), relatii
sociale generate de diferentele economice (stratificarea sociala).
Simetria incipitului cu finalul se realizeaza prin descrierea drumului care
intra si iese din satul Pripas, loc al actiunii romanului. Drumul este personificat
are semnificatie simbolica, a destinului unor oameni si este investit cu functie
metatextuala.
Romanul este alcatuit din doua parti: „Glasul pamantului” si „Glasul iubirii”,
titlurile celor 13 capitole sunt semnificative, discursul narativ avand un inceput
si un sfarsit: Inceputul, Zvarcolirea, Iubirea, Noaptea, Rusinea, Nunta (prima
parte); Vasile, Copilul, Sarutarea, Streangul, Blestemul, George, Sfarsitul
(partea a doua).
Viata personajelor se desfasoara dupa legile interne ale lumii lor si evolueaza
in paralel. Amestecul lor este dezaprobat de doamna Herdelea, la hora, dar
interferenta se produce in sensul determinarii destinului unui personaj din
celalalt plan. Drama lui Ion si a altor personaje este inceputa de o vorba aruncata
inconstient de Titu Herdelea: „daca nu vrea sa ti-o dea de buna voie trebuie sa-l
silesti”.
Autorul foloseste tehnica contrapunctului: prezentarea aceleiasi teme in
planuri diferite, nunta taraneasca a Anei, corespunde in planul intelectualitaii cu
nunta Laurei, conflictul dintre Ion si Vasile corespunde conflictului dintre
invatator si preot.
Actiunea romanului incepe intr-o zi de duminica, in care locuitorii satului
Pripas se afla la hora, in curtea Todosiei, vaduva lui Maxim Oprea. Secventa
este semnificativa, pentru destinul personajelor. Nicolae Manolescu numea hora,
„o hora a soartei”. Descrierea jocului traditional somesana, este o pagina
etnografica memorabila, prin portul popular, pasii specifici, vigoarea dansului si
cantecul lautarilor: „hora e in toi, zecile de perechi bat somesana cu atata
pasiune ca potcoavele flacailor scapara scantei, poalele fetelor se bolbocesc, iar
colbul de pe jos se invaltoreste...”.
Rolul horei in viata satului este acela de a pune bazele unei familii. Hotararea
lui Ion de a o lua pe Ana la joc, desi o place pe Florica marcheaza inceputul
conflictului. Intriga romanului este data de cuvintele lui Vasile Baciu la adresa
lui Ion. Acesta il numeste hot, sarac si talhar pentru ca umbla sa-i ia fata promisa
altui taran bogat, George Bulbuc. Cuvintele jignitoare folosite de Vasile Baciu
starnesc dorinta de razbunare a lui Ion care il va face pe chiabur de rusinea
satului lasand-o pe Ana insarcinata.
Conflictul central din roman este lupta pentru pamant iar drama lui Ion, este
drama taranului sarac. Conflictul exterior este intre Ion al Glanetasului si Vasile
Baciu, care este dublat de conflictul interior, intre glasul pamantului si cel al
iubirii. Se poate vorbi si de conflicte secundare intre Ion si George Bulbuc
pentru Ana, iar mai apoi pentru Florica.
Impresionanta este scena in care Ion saruta pamantul: „Apoi incet, fara sa-si
dea seama se lasa in genunchi... si-si lipi buzele cu voluptate de pamantul ud”.
Dorind sa obtina repede cat mai mult pamant Ion ii face curte Anei, o seduce si
il forteaza pe Vasile Baciu sa accepte casatoria.
In sat invatatorul Zaharia Herdelea si preotul Belciug isi disputa autoritatea.
In familia invatatorului se declanseaza o serie de conflicte, atat din cauza
neintelegerilor cu preotul, cat si din cauza Laurei, fiica cea mare. Aceasta il
iubeste pe Aurel Ungureanu (student la medicina), dar este ceruta de George
Pintea (student la teologie) care este dispus sa o ia pe Laura de nevasta fara
zestre.
Dupa casatorie, Ion o maltrateaza pe Ana pâna când aceasta, nemaiputând
suporta, se sinucide, lasând în urma-i un copil de câteva luni, care in scurt timp
moare si el. Vasile Baciu crede ca, dupa moartea Anei si a copilului, ar putea
primi pamânturile înapoi, dar legea însa nu-l favorizeaza, iar preotul satului,
Belciug, speculeaza nestiinta lor, determinandu-i ca, dupa moarte, sa lase toata
averea lor bisericii.
Între timp, Ion vrea sa recupereze iubirea pierduta, pe Florica, devenita sotia
lui George Bulbuc, care îl surprinde noaptea în curtea sa si-l omoara.
Ion este un personaj realist, tipic, ilustrand taranimea saraca ce doreste
pamant. Este incadrat in tipologii diferite atat de diferie personaje, cat si de
critici. Astfel doamna Herdelea il considera baiat cumsecade, muncitor, harnic,
iestet, pe cand protul Belciug il considera stricat, bataus, om de nimic. E.
Lovinescu, il considera „expresia instinctului de stapanire a pamantului”, un
individ viclean si plin de vointa. G. Calinescu, afirma ca este o bruta sireata, nu
inteligenta, idea seducerii generand o vicleniE instinctuala specifica fiintelor
reduse. N.Manolescu, “Ion e bruta ingenua” deoarece traieste in “preistoria
moralei”.
In concluzie putem spune ca romanul „Ion” al lui Liviu Rebreanu este un
roman realist de tip obiectiv, deaorece indeplineste toate caracteristicile
definitorii acestui stil si anume: naratiunea la perosna a III-a, naratorul omiscient
si omniprezent, stilul este anticalofil, opera are un aspect veridic, se face
legatura dintre realitatea biografica si roman, iar personajele sunt tipuri.