Sunteți pe pagina 1din 1

BETIA DE CUVINTE

In “Betia de cuvinte” Titu Maiorescu pornea ofensiva împotriva celor ce denaturau


“spiritul propriu naţional”, care „nu par a avea conştiinţa răului, ci răspândesc încrederea
de a fi cei mai buni stilişti ai literaturii române", cu armele omului de ştiinţă, cu rigoarea
în demonstraţie, ce a fost caracteristică profesorului de logică şi, bineînţeles, criticului,
atunci când devierile stilistice îmbrăcau formele ,patologiei literare".
Atacul începe în gama pamfletului, citându-l pe Darwin, care vorbeste despre “ameţeala
artificială" observată în regnul animal. Demonstraţia nu se abate de la această premisă,
urmărind “simptomele patologice ale ameţelii produse prin întrebuinţarea nefirească a
cuvintelor", care ,,ni se înfăţişează treptat, după intensitatea îmbolnăvirii": “Darwin ne
spune că multe soiuri de maimuţe au aplecare spre băutura ceaiului, a cafelei şi a
spirtoaselor; “ele sunt în stare, zice el, să fumeze şi tutun cu multă plăcere, precum
însumi am văzut. Brehm povesteşte că locuitorii din Africa de miază-noapte prind
pavianii cei salbatici, puindu-le la locurile unde se adună, vase pline cu bere de care se
îmbată.

El a văzut mai multe maimuţe în această stare şi ne dă o descriere foarte hazlie despre
purtarea lor şi despre grimasele ciudate ce le făceau.
A doua zi erau foarte rău dispuse şi mahmure, de durere îşi ţineau capul cu amândouă
mâinile şi înfăţişau o privire din cele mai duioase. Dacă li se oferea bere sau vin, se
depărtau cu dezgust, dar le plăcea mult zeama de lămâie. O maimuţă americană, un
ateles, după ce se îmbătase o dată cu rachiu, n-a mai vrut să-l mai bea şi a fost, prin
urmare, mai cuminte decât mulţi oameni.” (Ch. Darwin, Descendenţa omului şi
selecţiunea sexuală). Va să zică plăcerea noastră pentru ameţeala artificială, produsă prin
plante şi preparatele lor, este întemeiată pe o prepoziţie strămoşească, comună nouă cu
celelalte rudenii de aproape, cu maimuţele de exemplu, din al căror neam ne coborâm.”

Asadar “Betia de cuvinte” “lauda” unii autori mediocri care, pentru a exprima o singura
idee, foloseau o insiruire de sinonime fara rost. Titu Maiorescu ridiculizeaza discrepanta
dintre forma si fond.