Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Capitolul 1
Capitolul 1
1.0 Introducere
Tehnologia Informatiei (IT) reprezinta
proiectarea, dezvoltarea, implementarea,
asistenta si managementul componentelor
hardware ale unui calculator si al aplicatiilor
software. Un profesionist IT este informat in
ceea ce priveste sistemele de calculatoare si
sistemele de operare. Acest capitol va prezenta o
imagine de ansamblu a certificarilor din
domeniul IT si a componentelor unui calculator
personal de baza.
CompTIA A+
The European Certification of Informatics Professional (EUCIP) IT Administrator
Certification (Modulele 1- 3)
Tehnologia informatiei (IT) este un termen care cuprinde relatia dintre hardware, software, retele si
asistenta tehnica acordata utilizatorilor. IT Essentials: PC Hardware and Software acopera informatiile
de care are nevoie un tehnician pentru a avea succes in domeniul
Tehnologiei Informatiei. Acest curs acopera urmatoarele teme
Calculatoare personale
Procedurile de securitate in laborator
Depanare
Sisteme de operare
Laptop-urile
Imprimante si scannere
Retele
Securitate
Abilitati de comunicare
Certificarile IT pot fi folosite drept acreditari pentru grade universitare si de colegiu in domenii precum
telecomunicatiile si informatica.
Un candidat pentru certificarea A+ trebuie sa treaca doua examene. Primul examen este
CompTIA A+ Essentials. Al doilea examen avansat depinde de tipul de certificare dorit.
Fiecare examen avansat evalueaza competente specializate din una din urmatoarele domenii:
Tehnician IT
Tehnician de asistenta la distanta
Tehnician pentru calculator
Aceasta calificare poate fi intalnita si sub alte denumiri: tehnician help-desk, tehnician call-
center, specialist tehnic sau reprezentant tehnic.
Modulul 5: Securitate IT
Acest modul iese din domeniul cursului IT Essentials,
desi anumite subiecte sunt acoperite. Modulul Securitate
IT are ca cerinte familiarizarea cu metodele de securitate
si particularitatile disponibile pentru calculatoare izolate sau conectate in retea.
Puteti alege o carcasa de dimensiuni mai mari in care sa incapa componente suplimentare de
care ati putea avea nevoie in viitor. Puteti de asemenea alege o carcasa de dimensiuni mai
mici care ocupa un spatiu redus. In general, carcasa trebuie sa fie rezistenta, usor de
intretinut si sa aiba spatiu suficient pentru o extindere ulterioara.
CISCO NETWORK ACADEMY IT Essentials v 4.0 Cap. 1
Descrierea carcaselor.
Sasiu
Cabinet
Turn
Cutie
Housing
Pe langa protectie si sustinere, carcasele asigura un mediu proiectat pentru a pastra componentele la o
temperatura adecvata. Ventilatoarele de carcasa sunt folosite pentru a misca aerul in interiorul carcasei.
Aerul care trece pe langa componentele calde, absoarbe caldura si apoi iese din carcasa. Prin acest proces
este impiedicata supraincalzirea componentelor calculatorului.
Sunt mai multi factori care trebuie luati in considerare cand alegeti o carcasa:
Pe langa protectie fata de factorii de mediu, carcasele previn deteriorarea componentelor din cauza
electricitatii statice. Componentele interne ale calculatorului sunt impamantate prin atasarea acestora la
CISCO NETWORK ACADEMY IT Essentials v 4.0 Cap. 1
carcasa.
NOTA: Ar trebui sa alegeti o carcasa in functie de dimensiunile fizice ale sursei de alimentare si ale
placii de baza.
CISCO NETWORK ACADEMY IT Essentials v 4.0 Cap. 1
Sursa de alimentare, prezentata in Figura 1, transforma curentul alternativ (AC), care provine dintr-o
priza, in curent continuu (DC), care are un voltaj mai scazut. Curentul continuu este folosit pentru
alimentarea tuturor componentelor unui calculator.
Conectori
Majoritatea conectorilor din zilele noastre sunt conectori codati. Conectorii codati sunt proiectati pentru a
fi inserati intr-o singura directie. Fiecare parte a conectorului are un fir colorat cu un curent de voltaj
diferit care il parcurge, dupa cum este prezentat si in Figura 2. Conectorii diferiti sunt folositi pentru
conectarea anumitor componente si diverse zone de pe placa de baza:
Un conector Molex este un conector codat utilizat la conectarea unei unitati optice sau un hard
disk.
Un conector Berg este un conector folosit la conectarea unei unitati de discheta. Conectorul Berg
este mai mic decat conectorul Molex.
Placa de baza este conectata prin conectori de 20 sau 24 de pini. Conectorul cu 24 de pini are
doua randuri a cate 12 pini fiecare si cel de 20 de pini are doua randuri de cate 10 pini fiecare.
Un conector de alimentare auxiliar de 4 sau 8 pini are cate doua randuri de cate doi sau patru pini
si alimenteaza toate zonele de pe placa de baza. Acesti conectori de patru sau opt pini au aceeasi
forma cu conectorul principal de alimentare dar sunt de dimensiuni mai mici.
Standardele mai vechi de surse de alimentare foloseau doi conectori numiti P8 si P9 pentru
conectarea la placa de baza. P8 si P9 sunt conectori necodati. Din aceasta cauza puteau fi legati
invers, putand astfel sa deterioreze placa de baza sau sursa de alimentare. Instalarea presupunea
alinierea conectorului astfel incat firele negre sa fie impreuna la mijloc.
NOTA: Daca nu puteti insera un conector, incercati alta directie sau asigurati-va inainte ca nu exista pini
indoiti sau obiecte straine care sa va impiedice. Amintiti-va ca daca vi se pare greu sa inserati orice cablu
sau componenta este posibil sa fie ceva in neregula. Cablurile, conectorii si componentele sunt proiectate
in asa fel incat sa se potriveasca perfect. Nu fortati conectorii sau componentele. Conectorii care sunt
inserati in mod incorect vor deteriora priza sau conectorul. Nu va grabiti si asigurati-va ca manipulati in
mod corect componentele hardware.
CISCO NETWORK ACADEMY IT Essentials v 4.0 Cap. 1
Voltaj (V)
Curent (I)
Putere (P)
Rezistenta (R)
Voltajul, curentul, puterea si rezistenta sunt termeni electronici pe care un tehnician trebuie sa ii
cunoasca:
Voltajul (tensiunea) este o marime care masoara forta necesara pentru a impinge electronii printr-
un circuit.
Voltajul se masoara in volti (V). Sursa de alimentare a unui calculator produce de obicei mai
multe voltaje diferite.
Curentul este marimea care masoara cantitatea de electroni care trece printr-un circuit.
Curentul se masoara in amperi (A). Sursele de tensiune ale unui calculator produc diferite
amperaje corespunzatoare fiecarui voltaj.
Puterea este marimea care masoara presiunea necesara pentru a impinge electronii printr-un
circuit, numita voltaj, inmultita cu numarul de electroni care circula prin acel circuit, numit
curent. Unitatea de masura pentru putere este watt (W). Sursele de tensiune sunt clasificate in
functie de puterea disipata.
Rezistenta este masura prin care un circuit se opune trecerii curentului. Rezistenta se masoara in
ohmi. O rezistenta mai mica permite trecerea unui curent mai mare, deci mai multa putere. O
siguranta buna are o rezistenta mica sau masoara aproximativ 0 ohmi.
Exista o ecuatie de baza care prezinta relatia acestor marimi. Aceasta ecuatie indica faptul ca voltajul este
egal cu produsul dintre curent si rezistenta. Aceasta relatie reprezinta Legea lui Ohm.
V = IR
Intr-un sistem electric, puterea (P) este egala cu produsul dintre voltaj si curent.
CISCO NETWORK ACADEMY IT Essentials v 4.0 Cap. 1
P = VI
Intr-un circuit electric, o crestere a curentului sau a voltajului rezulta intr-o crestere de putere.
De exemplu, imaginati-va un circuit simplu care are un bec de 9 V conectat la o baterie de 9 V. Puterea
disipata de bec este de 100 W. Folosind ecuatia de mai sus, putem calcula valoarea curentului necesar
pentru a obtine 100 W prin becul alimentat la 9 V.
P = 100 W
V=9V
I = 100 W/9 V = 11.11 A
Calculatoarele folosesc de obicei surse de alimentare din intervalul 200 W - 500 W. Totusi, unele
calculatoare au nevoie de putere cuprinsa intre 500 W si 800 W. La asamblarea unui calculator, alegeti o
sursa de alimentare cu o putere suficienta pentru a alimenta toate componentele. Informatii despre puterea
componentelor pot fi obtinute din documentatia producatorului. Cand alegeti o sursa de alimentare,
asigurati-va ca acea sursa produce suficienta energie pentru a alimenta componentele instalate.
Placa de baza este circuitul integrat principal si contine magistralele, sau caile circuitelor electrice, ce se
gasesc intr-un calculator. Magistralele permit datelor sa circule intre diferitele componente care alcatuiesc
un calculator. Figura 1 prezinta o varietate de placi de baza. O placa de baza este cunoscuta si sub numele
de placa de sistem, backplane, sau placa principala.
Un set important de componente de pe placa de baza il reprezinta chip set-ul. Chip set-ul este compus din
diferite circuite integrate atasate la placa de baza cu rolul de a controla modul de interactiune al sistemului
hardware cu UCP si placa de baza. UCP este instalata intr-un slot sau socket de pe placa de baza.
Socketul de pe placa de baza determina tipul de UCP care poate fi instalat.
Chip set-ul placii de baza permite procesorului sa comunice si sa interactioneze cu celelalte componente
din calculator si sa schimbe date cu memoria sistemului sau RAM-ul, hard disk-uri, placi video si alte
dispozitive de iesire. Chip set-ul stabileste cata memorie poate fi adaugata la placa de baza. Chip set-ul
determina de asemenea tipul de conectori de pe placa de baza.
Majoritatea chip set-urilor sunt impartite in doua componente distincte: Northbridge si Southbridge.
Scopul fiecarei componente variaza in functie de producator, dar in general northbridge-ul controleaza
accesul catre RAM si placa video si vitezele la care UCP-ul poate comunica cu acestea. Placa video este
cateodata integrata in Northbridge. Southbridge-ul, in cele mai multe cazuri, permite procesorului sa
comunice cu hard disk-urile, placa de sunet, porturile USB si alte porturi de intrare/iesire.
Unitatea centrala de prelucrare (UCP) este considerata creierul calculatorului. Este cunoscuta si sub
numele de procesor. Majoritatea calculelor se efectueaza in procesor. In termeni de putere de procesare,
unitatea centrala de prelucrare este cea mai importanta componenta a unui calculator. UCP-urile sunt
fabricate sub diverse forme, fiecare stil avand nevoie de un anumit tip de slot sau socket pe placa de baza.
Cei mai cunoscuti producatori de microprocesoare sunt Intel si AMD.
Socketul sau slotul unui procesor este conectorul care joaca rol de interfata intre placa de baza si
procesor. Majoritatea socketilor si procesoarelor folosite la ora actuala au la baza arhitectura pin grid
array (PGA), in care pinii de pe partea de dedesubt a procesorului sunt inserati in socket, fara a folosi
forta (zero insertion force - ZIF). ZIF se refera la forta necesara pentru a insera un procesor intr-un socket
sau slot de pe placa de baza. Procesoarele bazate pe sloturi sunt proiectate in forma de cartus si intra intr-
un slot asemanator cu cele folosite de placile de extensie. Figura 1 prezinta cele mai comune specificatii
ale unei UCP.
Unitatea de procesare executa un program, care reprezinta o secventa de instructiuni stocate in prealabil.
Fiecare model de procesor are un set de instructiuni pe care le executa. Procesorul executa programul prin
procesarea fiecarei secvente de date dupa cum este ghidat de program si de setul de instructiuni. In timp
ce unitatea centrala de procesare executa un pas din program, instructiunile ramase si datele sunt stocate
in apropiere intr-o memorie speciala numita cache. Exista doua arhitecturi majore ale setului de
instructiuni:
Reduced Instruction Set Computer (RISC) – Aceste arhitecturi folosesc un set relativ mic de
instructiuni si chip-urile RISC sunt proiectate sa execute aceste instructiuni foarte rapid.
Complex Instruction Set Computer (CISC) – Aceste arhitecturi folosesc un set larg de
instructiuni, rezultand mai putini pasi executati pentru o operatie.
Unele procesoare incorporeaza hyperthreading pentru o crestere de performanta. In cazul folosirii tehnicii
hiperthreading, unitatea centrala de procesare poate executa simultan mai multe segmente de cod pe
fiecare banda de asamblare. Pentru un sistem de operare, un singur procesor care foloseste hyperthreading
apare ca doua procesoare.
Puterea unui procesor este masurata prin viteza si cantitatea de date pe care o poate procesa. Viteza unui
procesor este evaluata in ciclii pe secunda. Viteza unui procesor actual este masurata in milioane de ciclii
CISCO NETWORK ACADEMY IT Essentials v 4.0 Cap. 1
pe secunda, numiti megahertzi (MHz) sau miliarde de ciclii pe secunda, numiti gigahertzi (GHz).
Cantitatea de date pe care un procesor o poate procesa la un moment dat depinde de magistrala de date a
procesorului. Aceasta este numita si magistrala procesorului sau front side bus (FSB). Cu cat magistrala
este mai mare, cu atat este mai puternic procesorul. Procesoarele actuale au o magistrala de date de 32 sau
64 de biti.
Overclocking-ul este o tehnica folosita pentru a determina procesorul sa functioneze la o viteza mai mare
decat specificatiile originale. Overclocking-ul nu este o metoda sigura de crestere a performantei unui
calculator si poate avea ca efect defectarea procesorului.
MMX este un set de instructiuni multimedia incorporate in procesoarele Intel. Procesoarele care suporta
MMX pot efectua multe operatii multimedia obisnuite care sunt efectuate de obicei de placi de sunet sau
video separate. Totusi, doar aplicatiile software scrise special pentru a apela instructiuni MMX pot folosi
avantajele acestui set de instructiuni.
Cele mai noi tehnologii de proiectare a procesoarelor a rezultat in gasirea de noi moduri de a incorpora
mai multe unitati centrale de prelucrare pe acelasi cip. Mai multe procesoare sunt capabile sa proceseze
concurent mai multe instructiuni:
Procesoare Single Core – Un singur nucleu (core) aflat pe cip se ocupa de toate prelucrarile. Un
producator de placi de baza poate asigura socketuri pentru mai mult de un singur procesor, dand
astfel posibilitatea de a construi un calculator multi-procesor puternic.
Procesoare Dual Core – Doua nuclee intr-un singur cip in care ambele nuclee proceseaza
informatia simultan.
CISCO NETWORK ACADEMY IT Essentials v 4.0 Cap. 1
Componentele electronice genereaza caldura. Caldura este generata la trecerea curentului prin
componentele sistemului. Componentele unui calculator functioneaza mai bine intr-un mediu racoros. In
cazul in care caldura nu este evacuata, este posibil ca sistemul sa functioneze mai lent. Daca se
acumuleaza prea multa caldura, componentele calculatorului pot fi deteriorate.
CISCO NETWORK ACADEMY IT Essentials v 4.0 Cap. 1
Cresterea circulatiei aerului in interiorul carcasei unui calculator permite o evacuare mai eficienta a
caldurii. Un ventilator de carcasa, prezentat in Figura 1, este instalat in carcasa calculatorului pentru a
face procesul de racire mai eficient.
In plus fata de ventilatoarele de carcasa, radiatorul de pe procesor inlatura caldura de pe nucleul acestuia.
Un ventilator aflat deasupra radiatorului, prezentat in Figura 2, evacueaza caldura de pe procesor.
Alte componente sunt de asemenea susceptibile la deteriorare din cauza caldurii si sunt cateodata dotate
cu ventilatoare. Ca si procesorul, placile video produc o cantitate mare de caldura. Exista ventilatoare
dedicate pentru racirea unitatii de procesare grafica, precum cele prezentate in Figura 3.
Calculatoarele care au unitati centrale de procesare sau unitati de procesare grafica foarte rapide pot folosi
sisteme de racire cu apa. O placa de metal este asezata deasupra procesorului si apa este pompata pe
deasupra acesteia pentru a colecta caldura produsa de unitatea centrala de procesare. Apa este pompata
catre un radiator pentru a fi racita cu ajutorul aerului si apoi este recirculata.
ROM
Chip de memorie Read-Only Memory (ROM) sunt localizate pe placa de baza. Chip-urile ROM contin
instructiuni care pot fi accesate in mod direct de catre unitatea centrala de procesare. Instructiunile de
baza folosite la pornirea (boot) calculatorului si la incarcarea sistemului de operare sunt stocate in ROM.
Chip-urile ROM isi pastreaza continutul chiar si dupa ce a fost oprita alimentarea. Continutul acestora nu
poate fi sters sau modificat prin mijloace obisnuite. Diferitele tipuri de ROM sunt prezentate in Figura 1.
NOTA: ROM poate fi gasit si sub denumirea de firmware. Acest lucru poate crea confuzie deoarece
firmware reprezinta de fapt software-ul pastrat intr-un chip ROM.
RAM
Random Access Memory (RAM) este o memorie care stocheaza temporar datele si programele care sunt
accesate de catre procesor. RAM este o memorie volatila, ceea ce inseamna ca isi va pierde continutul
atunci cand calculatorul este inchis. Cu cat exista mai multa memorie RAM in calculator cu atat creste
capacitatea de stocare si procesare a programelor si fisierelor de dimensiuni mari, crescand de asemenea
performanta sistemului. Diferitele tipuri de RAM sunt prezentate in Figura 2.
CISCO NETWORK ACADEMY IT Essentials v 4.0 Cap. 1
Module de memorie
Primele calculatoare aveau RAM-ul instalat pe placa de baza ca chip-uri individuale. Aceste chip-uri
individuale, numite chip-uri dual inline package (DIP), erau greu de instalat si se desprindeau de pe placa
de baza destul de des. Pentru a rezolva aceasta problema, proiectantii au lipit chip-urile pe un circuit
special numit modul de memorie. Diferitele tipuri de module de memorie sunt prezentate in Figura 3.
NOTA: Modulele de memorie pot avea o fata sau doua fete. Modulele de memorie cu o singura fata
contin RAM pe o singura fata a modulului. Modulele de memorie cu doua fete contin RAM pe ambele
fete ale modulului.
Cache
SRAM este folosit ca memorie cache pentru a stoca datele folosite cel mai frecvent. SRAM permite
procesorului sa acceseze mai repede date pe care in mod normal ar trebui sa le citeasca din DRAM sau
memoria principala, care sunt mai lente. Cele trei tipuri de memorie cache sunt prezentate in Figura 4.
Verificarea erorilor
Erorile de memorie se produc in momentul in care datele nu sunt stocate corect in chip-urile RAM.
Calculatorul foloseste diverse metode pentru a detecta si corecta erorile de memorie. Figura 5 prezinta trei
moduri diferite de verificare a erorilor de memorie.
CISCO NETWORK ACADEMY IT Essentials v 4.0 Cap. 1
Placile de extensie cresc functionalitatea unui calculator prin adaugarea de controlere pentru echipamente
specifice sau prin schimbarea porturilor defecte. Figura 1 prezinta diverse tipuri de placi de extensie.
Placile de extensie sunt folosite pentru a extinde si personaliza capacitatile unui calculator:
Placa de retea (Network Interface Card - NIC) – Conecteaza calculatorul la o retea folosind un
cablu de retea
Placa de retea pentru conexiune fara fir – Conecteaza calculatorul la o retea folosind frecvente
radio
Placa de sunet – Ofera capacitati audio
Placa video – Ofera capacitati video
Modem – Conecteaza calculatorul la Internet folosind o linie telefonica
Adaptor SCSI – Conecteaza echipamente SCSI, cum ar fi hard disk-uri si unitati de benzi
magnetice la un calculator
Adaptor RAID – Conecteaza mai multe hard disk-uri la un calculator pentru a oferi redundanta si
o crestere a performantei
Port USB – Permite conectarea de echipamente periferice la calculator
Port paralel – Permite conectarea de echipamente periferice la calculator
Port serial – Permite conectarea de echipamente periferice la calculator
Calculatoarele au porturi de extensie pe placa de baza ce permit instalarea de placi de extensie. Tipul de
conector folosit de placa de extensie trebuie sa coincida cu cel al portului de extensie. O placa de extensie
poate fi folosita pentru calculatoarele cu un factor de forma LPX pentru a permite celorlalte placi de
extensie sa fie instalate orizontal. O placa de extensie de acest tip se utilizeaza de obicei pentru
calculatoarele desktop slim-line. In Figura 2 sunt prezentate diferite tipuri de porturi de extensie.
CISCO NETWORK ACADEMY IT Essentials v 4.0 Cap. 1
O unitate de stocare citeste sau scrie informatii pe medii de stocare magnetice sau optice. O unitate de
stocare poate fi folosita pentru a stoca date permanent sau pentru a citi informatii de pe un hard-disk.
Unitatile pot fi instalate in carcasa calculatorului, ca de exemplu hard-disk-ul. Pentru portabilitate, unele
unitati de stocare se pot conecta la calculator folosind un port USB, FireWire sau SCSI. Aceste unitati
portabile sunt numite unitati detasabile si pot fi folosite de mai multe calculatoare. Exemple de unitati de
stocare comune:
Unitate de discheta
Hard disk
Unitate optica
Unitate flash
Unitate de retea
Unitatea de discheta
O unitate de discheta este un echipament de stocare care foloseste discuri flexibile de 3.5 inch. Aceste
discuri flexible magnetice pot stoca 720 KB sau 1.44 MB de date. Intr-un calculator, unitatea de discheta
este configurata ca fiind unitatea A: . Unitatea de discheta poate fi folosita pentru a porni calculatorul
daca se foloseste o discheta de boot. Exista si dischete de 5.25 inch dar, fiind o tehnologie veche, nu mai
sunt folosite.
Hard disk
Hard disk-ul este o unitate magnetica de stocare care este instalata in interiorul unui calculator. Este
folosit pentru a stoca date permanent. Intr-un calculator, hard disk-ul este de obicei configurat ca partitia
C: si contine sistemul de operare si aplicatiile. Hard disk-ul este de obicei configurat ca prima unitate in
secventa de pornire. Capacitatea de stocare a unui hard disk este masurata in miliarde de biti, adica
gigabiti (GB). Viteza unui hard disk este masurata in numarul de miscari de revolutie pe minut (RPM).
Pentru a mari capacitatea de stocare se pot adauga mai multe hard disk-uri.
CISCO NETWORK ACADEMY IT Essentials v 4.0 Cap. 1
Unitatea optica
O unitate optica este o unitate de stocare ce foloseste tehnologia laser pentru a citi date de pe mediul
optic. Exista doua tipuri de unitati optice:
Mediile CD si DVD pot fi inregistrate anterior (read-only), inscriptibile (scriere o singura data) sau
reinscriptibile (citire si scriere de mai multe ori). CD-urile au o capacitate de stocare de aproximativ 700
MB. DVD-urile au o capacitate de stocare de aproximativ 8.5 GB pe o parte a discului.
Unitate flash
O unitate de memorie flash, cunoscuta si ca stick de memorie, este un tip de echipament de stocare care se
conecteaza la un port USB. Un stick de memorie foloseste un tip special de memorie care nu are nevoie
de alimentare pentru a stoca datele. Aceste tipuri de unitati de stocare pot fi accesate de sistemul de
operare la fel ca si celelalte tipuri de unitati.
Tipuri de interfete
Hard-disk-urile si unitatile optice sunt fabricate avand diverse tipuri de interfete care sunt folosite pentru
conectarea la un calculator. Pentru a instala o unitate de stocare in calculator, interfata de conectare
trebuie sa se potriveasca cu controller-ul de pe placa de baza. Exemple de interfete comune:
SCSI – Small Computer System Interface este un controller de interfata care poate conecta pana la
15 unitati de stocare. SCSI poate conecta atat unitati interne cat si externe. O interfata SCSI
foloseste conectori cu 50 de pini, 60 de pini sau 80 de pini.
Unitatile de stocare necesita atat un cablu de alimentare cat si un cablu de date. O sursa de alimentare va
avea un conector de alimentare SATA pentru unitati SATA, un conector de alimentare de tip Molex
pentru unitati PATA si un conector de tip Berg cu 4 pini pentru unitati de discheta. Butoanele si LED-
urile de pe fata carcasei se conecteaza la placa de baza prin
cablurile de pe panoul din fata.
NOTA: Dunga colorata de pe un cablu identifica pinul 1 al acelui cablu. Cand instalati un cablu de date,
asigurati-va ca pinul 1 de pe cablu este conectat la pinul 1 de pe unitate sau controller. Unele cabluri pot fi
codificate si in consecinta se pot conecta numai intr-un anumit sens la unitatea de stocare sau controler-ul
de disc.
Porturile de intrare/iesire (I/O) ale unui calculator conecteaza echipamente periferice cum ar fi
imprimante, scannere si echipamente portabile. Urmatoarele porturi si cabluri sunt utilizate in mod curent:
Serial
USB
FireWire
Paralel
CISCO NETWORK ACADEMY IT Essentials v 4.0 Cap. 1
SCSI
Retea
PS/2
Audio
Video
USB 1.1 permitea transmisia la viteze de pana la 12 Mbps in mod full-speed si 1.5 Mbps in modul low
speed. USB 2.0 permite transmisia la viteze de pana la 480 Mbps. Echipamentele USB pot transfera date
pana la viteza maxima permisa de portul la care sunt conectate.
Porturi PS/2
Portul PS/2 este folosit pentru a conecta tastatura sau mouse-ul la
calculator. Portul PS/2 este un conector female cu 6 pini de tip mini-
DIN. De obicei, conectorii pentru tastatura si mouse sunt colorati
diferit, ca cei prezentati in Figura 7. Daca porturile nu sunt codificate
prin culori, cautati un simbol de mici dimensiuni reprezentand un
mouse sau o tastatura in apropierea fiecarui port.
Porturi audio
Un port audio conecteaza
echipamente audio la calculator.
Cele mai comune tipuri de porturi
sunt prezentate in Figura 8:
Mouse si tastatura
Aparat de fotografiat digital si camera video digitala
Echipament de autentificare biometric
Touch screen
Scanner
Aparatul foto digital si camerele video digitale, prezentate in Figura 1, creeaza imagini ce pot fi stocate pe
suport magnetic. Pozele sunt pastrate ca fisiere ce pot fi vizualizate,
printate sau modificate.
Un scanner produce o imagine digitala a unui document. Imaginea digitala este stocata intr-un fisier care
poate fi vizualizat, printat sau modificat. Un cititor de cod de bare este un tip de scanner care citeste
coduri universale de bare ale produselor. Este folosit la scara larga pentru informatii despre preturi si
inventar.
Monitoare si proiectoare
Imprimante, scannere si fax-uri
Boxe si casti
Monitoare si proiectoare
Monitoarele si proiectoarele sunt principalele echipamente de
iesire pentru un calculator. Exista diferite tipuri de monitoare,
dupa cum este prezentat in Figura 1. Cea mai importanta
diferenta intre aceste tipuri de monitoare este tehnologia
folosita pentru a crea o imagine:
1024 de nuante de gri. Roata de culori adauga informatiile despre culori pentru a completa
imaginea color proiectata.
Rezolutia monitorului se refera la nivelul de detaliu la care poate fi reprodusa o imagine. Figura 2
reprezinta un grafic al celor mai utilizate rezolutii. O rezolutie mai mare produce o imagine de o calitate
superioara. Exista mai multi factori care influenteaza rezolutia unui monitor:
Pixel – Termenul pixel este o abreviere a sintagmei "picture element" (element al unei imagini).
Pixelii reprezinta punctele mici care compun un ecran. Fiecare pixel are trei componente: rosu,
verde si albastru.
Inaltimea punctului – Inaltimea punctului reprezinta distanta dintre pixeli pe ecran. O inaltime
mai mica a punctului produce o imagine de o calitate mai mare.
Rata de reimprospatare – Rata de reimprospatare reprezinta frecventa la care imaginea este
reafisata. O rata de reimprospatare mai mare produce o imagine mai buna si reduce nivelul de
oscilatie al imaginii.
Interlace/Non-Interlace – Monitoarele care folosesc tehnica intreteserii (interlace) creeaza
imaginea scanand ecranul de doua ori. Prima scanare acopera liniile impare, de sus in jos si a doua
scanare acopera liniile pare. Monitoarele care nu folosesc tehnica intreteserii creeaza imaginea
prin scanarea ecranului o singura data, linie cu linie, de sus in jos. Majoritatea monitoarelor CRT
actuale sunt non-intretesute.
Culori Orizontal-Verticale (HVC) – Numarul de pixeli de pe o linie reprezinta rezolutia
orizontala. Numarul de linii de pe ecran reprezinta rezolutia verticala. Numarul de culori care
poate fi reprodus reprezinta rezolutia culorii.
Raportul de aspect – Raportul de aspect reprezinta raportul dintre latimea si inaltimea suprafetei
monitorului. De exemplu un raport de aspect 4:3 este echivalent cu o suprafata de vizualizare cu o
latime de 16 inch si o inaltime de 12 inch. De asemenea un raport de aspect 4:3 este echivalent si
cu o suprafata de vizualizare cu o latime de 24 inch si o inaltime de 18 inch. O suprafata de
vizualizare de 22 inch latime si 12 inch inaltime are un raport de aspect de 11:6.
Monitoarele au comenzi care ajusteaza calitatea imaginii. In continuare sunt prezentate cateva exemple de
setari ale unui monitor:
Boxe si casti
Boxele si castile sunt echipamente de iesire pentru semnale audio.
Majoritatea calculatoarelor au suport audio, fie integrat in placa de
baza, fie printr-o placa de extensie. Suportul audio include porturi care permit intrarea si iesirea de
CISCO NETWORK ACADEMY IT Essentials v 4.0 Cap. 1
semnale audio. Placa de sunet contine un amplificator care permite alimentarea castilor si a boxelor
externe, care sunt prezentate in Figura 4.
Resursele sistemului au rolul de a realiza comunicarea intre unitatea centrala de procesare (UCP) si alte
componente dintr-un calculator. Exista trei resurse principale de sistem:
Cereri de intrerupere
Cererile de intrerupere sunt folosite de
componentele calculatorului pentru a cere
informatii de la UCP. Cererea de
intrerupere este transmisa printr-un cablaj
de pe placa de baza catre UCP. Cand
unitatea centrala de procesare primeste o
cerere de intrerupere, aceasta determina
cum sa rezolve cererea. Prioritatea cererii
este determinata de numarul intreruperii
asociate cu acea componenta a
calculatorului. Calculatoarele mai vechi
aveau numai opt cereri de intrerupere pe
care le puteau asocia echipamentelor.
Calculatoarele mai noi au 16 cereri de
intrerupere, numerotate de la 0 la 15, dupa
cum este prezentat in Figura 1. Ca o
regula generala, fiecare componenta a
calculatorului trebuie sa aiba asociata o cerere de intrerupere unica. Conflictele intre cererile de
intrerupere pot face unele componente sa nu mai functioneze sau chiar sa duca la blocarea intregului
sistem. Avand in vedere numarul mare de
componente care pot fi instalate intr-un calculator,
este dificil de asociat o cerere de intrerupere unica
pentru fiecare din aceste componente. In ziua de azi,
majoritatea numerelor cererilor de intrerupere sunt
asociate automat folosind sisteme de operare plug
and play (PnP) si implementarea sloturilor PCI, a
porturilor USB si a porturilor FireWire.
1.9 Rezumat
Acest capitol prezinta conceptul de industrie IT, optiunile de formare si angajare si cateva dintre
certificarile standard. De asemenea, sunt prezentate componentele care alcatuiesc un calculator personal.
Mare parte din continutul acestui capitol va va fi de ajutor pe parcursul acestui curs: