Fabrici de prosti sau Universităţi?

Deseori îi auzeam pe colegii (profesori) mai în vârstă, care se arătau foarte indignaţi de
faptul că cineva undeva a scăpat un calificativ obraznic în adresa mediului universitar
precum că ei produc proşti, iar Universităţile s-au transformat în fabrici de proşti.
Evident că e greu de recunoscut că profesia ta de-o viaţă, căreia i-ai dat toată energia
şi străduinţa, acum se echivalează cu munca unui lăcătuş la o uzină de tractoare unde
nouă din zece piese sunt rebut.

Rar trec pe la universitate ultimul timp, însă chiar în acele rare zile când mai am ore,
nu fac decât să mă enervez apreciind cunoştinţele studenţilor mei, reuşitei, şi cel mai
tare atitudinea lor faţă de studiile universitare. Poate cineva va spune că nu m-am
născut în acele timpuri care trebuia, dar totuşi insist că aşa cum e acum situaţia în
universităţi – nu mai poate continua!

Dar cum s-a ajuns la o asemenea situaţie? Evident că fiecare din noi are viziunea sa
asupra acestei întrebări, eu mi-o exprim pe a mea.

1. Lipsa examenelor de admitere. Cu toate că nu de fiecare dată ele vor aprecia

sută la sută capacităţile pretendenţilor, ele vor fi un factor motivant puternic
pentru cei care vor să obţină studii superioare. Notele examenelor de
bacalaureat astăzi nu reflectă nici pe aproape adevăratele capacităţi şi
cunoştinţe a concurenţilor la studii universitare. Cu regret constatăm că ele
reflectă doar starea materială şi/sau gradul de rudenie cu conducerea liceului
(cu mult mai pronunţat în raioanele republicii şi mai puţin în municipii).

2. Disciplina universitară. Nu e secret deja pentru nimeni că studenţii copie la

examene. Dar culmea este că această practică a devenit obişnuită şi foarte
răspândită. De exemplu, o simplă interogare prin motoarele de căutare prin
Internet rezultă în peste 980 000 de rezultate (eu am încercat „căşti examen”
prin Google). Aproape fiecare din aceste link-uri dezvăluie oferte din cele mai
convenabile studenţilor: preţul accesibil, proprietăţile căştilor, gradul de
observabilitate, schema de montare, metoda de extragere a căştilor,
dimensiunile detaliilor, etc. etc.

3. Metodele de finanţare a instituţiilor universitare. De ce profesorii promovează

studenţii incapabili? De ce profesorii sunt indulgenţi cu contractierii? De ce
profesorii iau mită? De ce profesorii vând cărţi? De ce?...

Sunt şi eu profesor, cumulard ce-i drept, dar regret ceea ce se întâmplă cu calitatea
studiilor universitare şi chiar cele liceale sau gimnaziale.

Aş vrea să comenteze cineva acest articol.

P.S. Am să-l parafrazez pe Paul Joseph Goebbels, şeful propagandei

naziste, care spunea că „O minciună spusă de 100 de ori – rămâne
minciună, iar o minciună spusă de 1 000 000 de ori devine adevăr.”
Eu zic că Un adevăr spus de 100 de ori devine o problemă, iar un
adevăr spus de 1 000 000 de ori devine indiferent!