Măsurările verbale

Studentă: Creţu Alexandra

Anul I, Master PEC
De ce măsurări verbale?

- convenienţa - măsurările verbale sunt uşor de

construit, de administrat, uşoare pentru
participanţi să înteleagă şi să răspundă la sarcina.
- precizia - în multe situaţii, un comportament
social dat este evident, cu toate acestea ce este
evident împiedică cercetătorul să discearnă între
ceea ce este aparent şi să ajungă la ceea ce simt
cu adevărat indivizii şi uneori acţionează contra
imaginii pe care o proiectează.
 Tipuri de măsurări verbale
• Chestionare, sondaje, măsurări de reamintire liberă,
măsurări de reamintire serială, măsurări de reamintire în
perechi, interviuri, metodele narative - pentru variabile
dependente măsurate prin întrebări cu final deschis.
• Chestionare, inventare de personalitate, scale de
măsură, sondaje, măsurări de recunoaştere - pentru
variabile dependente măsurate prin întrebări cu final
închis.
• Sugestii:
- fi specific şi concret
- păstrează conţinutul întrebărilor relevant pentru
participanţi
- să fii atent la distincţia dintre recunoaştere (teste cu
alegere multiplă şi teste adevarat-fals) şi măsurări de
reamintire (efect al recenţei şi efectul primar)
 Măsurări dependente verbale adiţionale
 INTERVIUL (intervievatorul să rămână deschis şi
imparţial, să ţină evidenţa răspunsurilor date de
participanţi)
- Puncte tari: schimbul dintre intervievator şi
intervievat poate fi o sursă de idei pentru
viitoare experimente; prezenţa fizică, interesul,
motivaţia intervievatorului poate încuraja
participanţii să ia în serios sarcina, astfel încât
rezultatele sunt de o mai mare calitate.
- Limită - interviul este consumator de timp şi nu
atât de eficient ca întreprinderea şi
administrarea sondajelor şi a chestionarelor
 PROTOCOALE VERBALE
- Analiza protocolului implică rezolvarea de către
un subiect a unei probleme date şi verbalizarea
cu voce tare în timp ce este rezolvată sarcina
- Scop: identificarea momentelor cheie în gândirea
participantului care indică cum el sau ea a căutat
soluţia.
 Măsurări nonverbale
- sunt proiectate să evalueze acţiunile sau
greşelile cu care indivizii obişnuiesc să transmită
înţelesul independent de comentariile verbale
(tonul vocii, expresiile faciale, gesturile mâinii,
postura corpului, orientarea, contactul vizual)
Măsurările implicite
- evaluează reacţiile automate pozitive sau negative la
un obiect sau alte persoane
- Avantaj: subtilitatea (indivizii nu pot cenzura
reacţiile lor habituale, obişnuite, gânduri sau
sentimente despre o categorie socială)
- the Implicit Association Test (IAT) – limita
constă în faptul că necesită timp pentru a completa
sarcinile şi câţiva cercetatori pun la îndoială
validitatea. Pe de altă parte, răspunsurile indivizilor
la IAT au fost asociate cu o varietate de reacţii
nonverbale, prejudecăţi, încluzând a avea sau nu
contact vizual, tentative de schimburi verbale şi
prezenţa sau absenţa zâmbetului.
Măsurările fiziologice
• presiunea sângelui, bătăile inimii, dilatarea
pupilelor, de asemeni răspunsul galvanic al pielii
(GSR), schimbarea proprietăţilor electrice ale
pielii (transpiraţia) ca răspuns la un stimul care
declanşează excitaţia sau anxietatea
• sunt în afara controlului conştient al indivizilor
• o limită conceptuală: se măsoară prezenţa sau
absenţa excitării generale a corpului, dar
eşuează în diferenţierea diferitelor tipuri de
excitare.
 Măsurările noninvasive din neuroştiinţele
sociale
- examinează cum procesele creierului
influenţează cogniţia socială, emoţiile şi relaţiile
interpersonale.
- FMRI (functional magnetic resonance imaging)
- PET (positron emission tomography)
- FMRI este o tehnologie care permite
cercetătorilor să observe structura creierului şi
să măsoare schimbările (circulaţia sângelui) care
se produc în timp ce o persoană îndeplineşte
(execută) o sarcină cognitivă.
Feedback psihologic fals: comportamentul
fals (dezirabil)
- Scopul: a convinge participanţii la studii că un
experimentator chiar poate să le “citească
minţile” discernând atunci când ei sunt sinceri.
- Jones şi Sigall, înainte de a conecta subiecţii la un fals
detector de minciuni, au evaluat atitudinile subiecţilor
într-o sesiune de pretestare. Răspunsurile subiecţilor din
pretestare au fost folosite în acord cu “dispozitivul de
conducta” pentru a demonstra că opiniile oneste şi
sentimentele pot fi măsurate. Din acest moment,
majoritatea participanţilor erau dispuşi să dezvăluie ceea
ce simt cu adevărat despre grupuri stigmatizate
(persoane cu dizabilităţi, negrii). Conducta falsă s-a
dovedit a fi o excelentă măsurare a atitudinilor ca
variabile dependente.
Abordările narative
- Vizează poveştile personale pe care indivizii le
spun în vederea acordării unui sens propriei vieţi,
atât pentru ei cât şi pentru alţi indivizi.
- Cercetările asupra naraţiunilor sugerează că
indivizii conectează experienţele lor cu aspecte
diferite despre conceptul de sine decât să dezvolte
o identitate coerentă, deşi se poate schimba cu
trecerea timpului şi în anumite circumstanţe.
Indivizii sunt în special mai predispuşi să caute
sensul şi scopul în viaţa lor urmărind momente
critice sau tranziţii majore.
• Probleme practice pentru administrarea
variabilelor dependente:

- problemele vieţii private şi de sensibilitate

- ascunderea variabilei dependente
- mutarea variabilei dependente din situaţie
- luarea în considerare a măsurărilor
dependente nonverbale
 Fidelitatea şi variabilele dependente
• Fidelitatea se referă la gradul de consistenţă sau
stabilitate.
• Forme:
- constanţa în timp
- consistenţa internă se referă la cât de bine o
colecţie de itemi similari sunt asociaţi între ei.
- fidelitatea inter-observatori (utilitatea acestei
forme al fidelităţii este o controlare a erorii, o
modalitate de a asigura că măsurarea variabilelor
dependente este precisă. Ideal, corelaţia
observaţiei dintre evaluările a 2 observatori ar
trebui să fie 0.80, de preferat mai aproape de
0.90)