Conceptul de putere

Robert Dahl: „Ideea mea intuitivă asupra puterii este, deci, ceva de genul următor :
A are putere asupra lui B în măsura în care îl poate determina pe B să facă un lucru
pe care, în alte condiţii, nu l-ar face.”
Cu alte cuvinte, e vorba de capacitatea de a influenţa în mod decisiv
comportamentul altor persoane. Această capacitate se poate baza pe coerciţie
(capacitatea de a determina o persoană să acţioneze într-un anumit fel împotriva
voinţei ei, prin forţă, intimidare, ameninţare sau o altă formă de presiune directă)
sau forme non-coercitive, ca manipularea sau persuasiunea.

Sursele puterii : fizică/materială, informaţională, emoţională

Distincţie putere/autoritate

Activitatea politică

1. utilizarea controlată a puterii sociale (“constrained use of social power”)

2. “alocarea autoritară a valorilor” (D. Easton, 1965)
3. definirea distribuţionalã a lui H. D. Laswell (1950): “cine primeste ce, când si
cum”.

Politica vizând în mod esenţial activitatea de dobândire, păstrare şi exercitare a

puterii, ştiinţa politică studiază „modul în care se dobândeşte şi se foloseşte puterea,
concentrarea şi distribuţia ei, originea şi legitimitatea exercitării sale” (Pasquino).

Trei dimensiuni ai politicii:

• instituţională (polity),
• normativă şi de conţinut (policy)
• procedurală (politics).

Principiul separaţiei puterilor în stat şi sistemul de checks and balances

Distincţii şi precizări:

Sistem politic / regim politic / forme de guvernare

Doctrine politice / ideologii