CONSTIENT SI INCONSTIENT IN STRUCTURA PERSONALITATII

Viata psihica a personalitatii se desfasoara la trei niveluri: constient, preconstient si inconstient.

Termenii constient si inconstient pot fi folositi ca adjective.: reactie constienta, scop constient,
impuls inconstient, reflex neconditionat inconstient (reflexele neconditionate si impulsurile sunt
intotdeauna inconstiente).
Cand termenii constient si inconstient sunt folositi ca substantive, atunci ei denumesc niveluri la
care se desfasoara viata psihica a omului. De exemplu, visul oniric (visul din timpul somnului) se
desfasoara numai la nivelul inconstientului.

Kurt Lewin spune ca persoana este separata de mediul sau extern printr-o granita permeabila,
care este primul strat al psihicului, aflat in contact cu mediul exterior care actioneaza direct
asupra organelor de simt. Aici are loc adaptarea rapida la cerintele mediului. Este zona
constienta. De la acest strat, spre interior, se afla nivelul care cuprinde toate acumularile
individului, cunostintele sale, deprinderile, limbajul etc. Acestea nu sunt constiente in mod
permanent, ci numai la nevoie. Al treilea nivel este zona cea mai intima a persoanei: interese
profunde, sentimente durabile, prejudecati, aspiratii scumpe. Intre straturi, nu exista separare
neta ci exista treceri, schimburi intre un nivel si altul, de la un moment la altul.

Omul este singura fiinta constienta.

El stie ce face, cu ce mijloace si in ce scop face. El stie, cand este in stare de veghe, ca este o
fiinta care doarme. A fi constient inseamna a cunoaste experienta proprie si a o spune asa cum
este. Verbalizarea constituie modalitatea de a fi constient, iar limbajul constituie calitatea
structurala a constiintei. Sa analizam urmatoarea situatie: un zgomot foarte puternic in plina
noapte. Sa presupunem ca acest zgomot este auzit de un om care se afla singur in padure. Este
auzit si de un caine. Si animalul si omul vor avea o traire interioara, o impresie. Dar animalul va
reactiona numai spontan, fugind, pe cand omul se va intreba "ce a fost oare?", chiar daca si lui ii
este frica. Frica animalului a fost inconstienta. Omul isi domina frica in mod constient.
Activitatea constienta inseamna orientare intentionata spre scop, concentrare de atentie,
propunere de planuri pentru viitor. Pentru a indica faptul de a fi constient, in vorbire se folosesc
expresii ca: "eu simt", "eu imi amintesc", "eu ma hotarasc sa, "eu ma concentrez asupra, "eu voi
face!”, "mie imi este drag de", "eu imi propun" etc.

Eul, sinele si supraeul - componente ale aparatului psihic uman

Sinele

Spre deosebire de eu, sinele nu poate fi controlat de gandire si vointa, este un haos si nu are
caracteristica de a fi organizat logic. Continuturile sinelui sunt inconstiente, unele mostenite si
innascute, altele dobandite. In limbajul obisnuit, comportamentele care vin din sinele inconstient
se explica astfel: "a fost ceva mai puternic decat mine, mi-a venit dintr-o data.” De aceea, in fata
sinelui, eul este neputincios. "() ceea ce numim eul nostru se comporta pasiv. ()noi fiind „traiti”
de forte necunoscute si incontrolabile". (Freud)

Supraeul

Este constiinta morala condusa de reguli si idealuri, este autocontrolul aparut prin interiorizarea
exigentelor si interdictiilor parentale si sociale in general. El reprezinta legea interna si interdictia
de a o incalca, deci are rolul unui judecator si cenzor intern. Supraeul cere renuntare si se
formeaza (se imbogateste) prin educatie, religie si moralitate.
Eul

Eul reprezinta o componenta care intra in structura psihicului uman alaturi de sine si supraeu.
Este partea constienta a psihicului, dar este mai cuprinzator decat constiinta actuala, incluzand si
preconstientul. Preconstientul cuprinde continuturi care, la un moment dat, pot sa fie in afara
campului constiintei, dar care pot patrunde oricand in constiinta intr-o forma nemodificata. El se
deosebeste de sinele inconstient ale carui continuturi nu pot aparea decat in vise, sau prin
sublimare, in mod deghizat. Se considera ca o pulsiune este sublimata atunci cand ea este
deviata spre un scop nou, nesexual si vizeaza obiecte socialmente valoroase. Freud a descris
activitati de sublimare ca fiind mai ales cea artistica si investigatia intelectuala.

Totalitatea a ceea ce eul traieste ca experienta aici si acum reprezinta campul constiintei. Eul este
un factor de legare a proceselor psihice. Se supune principiului realitatii si ii permite subiectului
sa nu confunde procesele sale interne cu realitatea. In aceasta, un rol important il are perceptia.
Eul functioneaza in gandirea vigila. Este educat de realitate si se conformeaza ei. Functiile eului
sunt:

• controlul motricitatii si al perceptiei;

• proba realitatii;
• anticiparea, ordonarea temporala a proceselor mentale;
• gandirea rationala.

Prin aceste functii, eul este un aparat de adaptare la realitate si se formeaza prin maturizare si
invatare. "Eul se straduieste sa asigure suprematia lumii exterioare asupra sinelui si tendintelor
lui, incearca sa puna principiul realitatii in locul principiului placerii care domneste fara restrictii in
cadrul sinelui. Perceptia joaca pentru Eu rolul care revine pulsiunii in cadrul sinelui". (S. Freud)
Eul are si o functie inhibitoare pentru dorinte nerealizabile pe canale acceptabile din punct de
vedere social sau personal. (Procesul este denumit refulare).
Eul se defineste prin unitate, spre deosebire de modul de a functiona anarhic pe care ii are sinele
inconstient.
Eul nu apare de la inceput, ci se formeaza treptat.

Fazele formarii eului sunt:

1) Eul corporal - simtul propriului corp este "o ancora a constiintei de sine" (G. W. Allport)
2) Simtul identitatii de sine si respectul de sine (mandria) se formeaza pana la 4 ani si este numit
de Eu timpuriu
3) De la 4 la 6 ani, au loc alte doua aspecte ale constituirii Eului: extensia eului si imaginea eului
(imaginea de sine)
4) De la 6 la 12 ani, apare Eul ca factor rational. Este eul care poate "sa gandeasca despre
gandire”.
5)In adolescenta, este cautarea reinnoita a identitatii de sine. (Erikson) "Cine sunt eu?" este
problema adolescentului. Nucleul identitatii este acum alegerea unui scop in viata. Allport
denumeste acest aspect al eului Efortul personal central.

Procese de aparare a eului (mecanisme de aparare) sunt operatii spontane utilizate de eu in

scopul de autoconservare cand situatiile conflictuale pun in pericol echilibrul psihic.

Rationalizarea este un proces de aparare care camufleaza anumite elemente ale conflictului:
subiectul incearca sa dea o explicatie coerenta din punct de vedere logic sau acceptabila din
punct de vedere moral unei atitudini, actiuni, idei, unui sentiment etc., a caror motivatie reala nu
este cunoscuta.
Proiectia. Operatie prin care subiectul expulzeaza din sine si localizeaza in altul, persoana sau
lucru, calitati, sentimente, dorinte pe care nu le cunoaste sau le refuza la sine insusi. Acest
mecanism poate sa apara la oameni nenormali (paranoia), dar si la omul normal sub forma de
superstitie.

Gelozia proiectiva Subiectul se apara impotriva propriilor dorinte de a fi infidel imputand

infidelitatea partenerului sau. (S. Freud)

Regresia. In sens temporal, regresia presupune intoarcerea subiectului la etape trecute

(depasite) ale dezvoltarii sale (stadii ale principiului placerii, identificari etc.).