Testul U al lui Mann-Whitney

Este analog testului parametric t independent, fiind una din cele mai puternice probe neparametrice.
Poate fi utilizat atât cu esantioane mici de subiecti, cât si cu esantioane mari si necesita numai
masuratori de tip rang sau când nu îndeplinim conditiile aplicarii testului t independent. Acest test
opereaza cu numere ordinale.

Exista doua modalitati de calculare a acestui test în functie de marimea esantioanelor (n1 si n2 mai
mici de 20 de persoane, respectiv, n1, n2 mai mari de 20).

Testul U a lui Mann-Whitney pentru N< 20

Exemplu: Un psiholog social este interesat sa afle daca exista diferente între doua categorii de femei
(angajate, respectiv casnice) în ce priveste atitudinea lor asupra miscarii feministe.

Pasi în rezolvarea problemei:

1. Stabilirea ipotezei: Cercetatorul afirma exista o diferenta semnificativa între cele doua grupe.
Se stabileste si pragul de semnificatie de 0,05. Ipoteza de lucru poate fi luata în considerare
numai dupa respingerea ipotezei nule.

2. Pentru a respinge ipoteza nula, se trece la calcularea lui U luându-se în considerare atât
tendintele centrale cât si cele dispersionale. Se calculeaza U1 si U2 pentru fiecare dintre
grupe. Iata raspunsurile date de cele doua categorii.

Date: Atitudinea femeilor asupra miscarii feministe

Grupul 1 (femei angajate) Grupul 2 (femei casnice)

Rezultat Rang Rezultat Rang

19 3 16 1

22 5 18 2

28 8 21 4

32 11 26 6

34 13 27 7

37 14 29 9

40 17 31 10

42 18 33 12

43 19 38 15

46 20 39 16

                         S R1=128                                                                          S R2=82
Unde:

n1= numarul de subiecti din prima grupa;

n2= numarul de subiecti din a doua grupa;

S R1=suma rangurilor din prima grupa;

S R2=suma rangurilor din a doua grupa.

Dupa calcularea celor doi U se alege acea valoarea absoluta mai mica. În acest caz U1 este 27, iar U2
73. Se alege prima valoare de 27 care devine generic U. Urmatorul pas este consultarea din tabel a
valorii lui U pe diagonala tinând cont de n1=10 si n2=10 la un prag de 0,05. Se observa ca valoarea
corespunzatoare este U=27 pentru p<.05.

Pentru a respinge ipoteza nula U obtinut trebuie sa fie mai mic sau egal cu valoarea corespondenta din
tabel. În problema data am obtinut un U de 27 care este egal cu valoarea corespondenta din tabel, ca
urmare ipoteza nula este respinsa. Exista asadar o diferenta semnificativa în ce priveste atitudinea
femeilor din cele doua grupe.

Testul U a lui Mann-Whitney pentru N>20

In acest caz, exista o procedura usor diferita de calcularea a lui U. Pasii sunt urmatorii:

1. Aflarea rangului fiecarui rezultat pentru ambele grupe. Se atribuie rangul 1 celui mai bun
rezultat indiferent de grupa, si rangul ultim N (n1+n2) celui mai slab rezultat indiferent de
grupa din care face parte acel subiect. În caz de rezultate egale se acorda o medie a rangurilor
aflate la egalitate. De exemplu, daca doua persoane au un rezultat identic si ocupa rangurile 5
si 6, vom trece în tabel rangul 5,5 iar urmatorul rang acordat va fi 7. Daca trei persoane au
acelasi rezultat, ocupând locurile 9, 10 si 11, le acordam la toate rangul 10, iar urmatorul rang
diponibil va fi 12.

2. Sumarea rangurilor pentru fiecare grupa.

3. Calcularea lui U, mai întâi prin stabilirea lui U1 si U2. Cel mai mic rezultat (în valoarea
absoluta) este considerat a fi U.

Pâna aici se observa ca se realizeaza acelasi demers matematic în aflarea lui U. Din acest moment
însa, intervine un pas suplimentar.

4. Determinarea probabilitatii. Daca anterior aceasta a fost realizata prin compararea lui U
obtinut cu valorile corespunzatoare din tabel, acum se trece la calcularea lui z si consultarea
acestuia în tabela de valori. Formula lui z este:
În aceasta situatie se consulta z în tabel si se urmareste daca valoarea obtinuta este mai mare decât cea
din tabel. Daca z obtinut este mai mare decât z din tabel (la un prag de semnificatie de minim 0,05)
atunci ipoteza nula este respinsa si se demonstreaza ca exista o diferenta reala, semnificativa între cele
doua grupe.

Testul Spearman al corelatiei diferentei rangurilor

Aceasta corelatie ne intereseaza când conditiile privind parametrii statistici nu pot fi îndeplinite, fie
din cauza neomogenitatii grupului, fie a numarului prea mic de subiecti (sub 20). Proba se aplica
luând în considerare rangurile subiectilor care se stabilesc prin ierarhizarea rezultatelor subiectilor, fie
în situatia când nu se pot efectua masuratori precise (datele sunt prezentate de la început sub forma
rangurilor), fie prin convertirea rezultatelor obtinute în ranguri. Rangurile arata locul fiecarui individ
într-un clasament (ex. Rezultatele a patru subiecti la testul de inteligenta au fost 109, 92, 87 si 100;
care convertite în ranguri înseamna 1, 3, 4, si 2).

În cazul unor rezultate egale se acorda si ranguri egale acelor subiecti. Pentru a putea fi folosit însa
acest test, nu trebuie sa existe un numar prea mare de ranguri egale, cel putin nu peste 25% din totalul
rangurilor celor doua grupe. Mai mult, daca doi subiecti sunt clasati pe locul patru, ei vor primi rangul
4,5 aflat între locurile 4 si 5. Urmatorul rang acordat va fi 6. Daca sunt trei subiecti clasati la egalitate
pe locul 2, atunci ei vor primi rangul 3, aflat la mijlocul dintre locurile 2,3 si 4, iar urmatorul rang ce
va fi acordat va fi rangul 5. Pentru o mai buna întelegere a acetor concepte, vom prezenta în tabelul de
mai jos datele urmatoarei probleme:

Se doreste a se afla daca exista vreo asociere între rezultatele obtinute la competitia nationala de
discursuri oratorice individuale si gradul de anxietate sociala al subiectilor. Rezultatele la competitia
nationala sunt exprimate direct în ranguri (locurile din clasamentul final), în timp ce nivelul de
anxietate sociala a fost mai întâi exprimat numeric în urma aplicarii unui test adecvat (rezultatele mari
indicau o anxietate sociala puternica), rezultatele obtinute fiind mai apoi convertite în ranguri. Au fost
supusi studiului 10 subiecti.

S Rang competitie Rezultat anxietateRang anxietate D(diferenta ranguri) D²

A 4 43 9 -5 25

B 3 54 10 -7 49

C 6 23 2 +4 16

D 8 27 4 +4 16

E 9 42 8 +1 1

F 10 18 1 +9 81

G 5 25 3 +2 4

H 7 35 7 0 0

I 2 30 5,5 -3,5 12,25

J 1 30 5,5 -4,5 20,25

                                                                                                                                                S D2=224,5

Pentru a calcula coeficientul de corelatie a rangurilor notat cu r (ro) utilizam urmatoarea formula:

Unde:

N = Numarul de subiecti (în problema de fata 10);

S D2 = suma patratelor diferentelor dintre ranguri (în acest caz 224,5).

În problema de fata obtinem urmatorul rezultat r :

Ca si r, coeficientul de corelatie poate avea valori între –1 si +1. Valorile negative apropiate de –1 ne
indica o corelatie inversa. Valorile foarte mici ale lui ro, apropiate de zero nu sugereaza o asociere
semnificativa. Desi coeficientul de corelatie Spearman r si coeficientul de corelatie r a lui Pearson nu
vor avea aceleasi valori pentru acelasi set de date, totusi exista o relativa concordanta (echivalare)
între valorile lui r si cele ale lui r . Spre exemplu, un coeficient r de +0,30 este echivalent aproximativ
cu un r de +0,31, sau un coeficient r de +0,70 este echivalent cu un r de +0,71.

În cazul problemei de mai sus am obtinut un r = -0.36 la un N = 10. Daca consultam valoarea trecuta
în tabelul lui r în dreptul liniei lui N grade de libertate (unde N este numarul de perechi de subiecti),
adica 10, observam ca valoarea obtinuta de noi este mai mica decât valorile trecute în tabel. Ca
urmare putem spune ca nu exista o corelatie semnificativa statistic între cele doua tipuri de variabile,
deci nivelul de anxietate sociala nu influenteaza rezultatele la competitiile de dezbateri individuale.

Cu prilejul compararii clasamentelor exista cazuri în care apare frecvent situatia rangurilor egale.
Daca exista putine ranguri egale într-un esantion formula lui r functioneaza satisfacator. Daca mai
mult de 25% din date sunt egale în ranguri vom apela la o alta formula, a coeficientilor  t (tau) a lui
Kendall.