www.cartiaz.

ro – Carti si articole online de la A la Z

Circuitul Azotului in Natura
CAPITOLUL I
STADIUL ACTUAL AL CERCETÃRILOR PRIVIND CIRCUITUL AZOTULUI ÎN NATURÃ
Chimiştii au găsit mijlocul de a izgoni din agriculură spectrul „foametei de azot” şi au rezolvat problema fixării azotului atmosferic. Aceasta însă nu înseamnă ca problema este definitiv eliminată. Savanţii din întreaga lume caută procedee noi, mai ieftine şi mai eficiente pentru fixarea azotului. Cercetările se efectuează în două direcţii: biologică şi tehnică. Cercetările lui Delwiche (1970) referitoare la substanţele organice azotate din mare, sunt raportate la cei 10 cm de strat „activ” de la fundul oceanului, în timp ce Söderlund şi Svensson (1976) iau în consideraţie azotul organic dizolvat în coloana de apă. Mulder, Lie şi Woldendorp (1969) consideră că bacteriile fixatoare de azot liber au o contribuţie minoră la economia globală a acestui element în natură şi la fertilitatea solului, pe baza următoarelor argumente: - numărul celulelor de Azotobacter şi Beijerinckia, în foarte multe soluri, este relativ mic; s-a demonstrat, în plus, că prezenţa în rizosferă a unui număr mare de bacterii fixatoare de azot, ca Azotobacter, Beijerinckia, Derxia şi Azospirillum, nu atestă rolul lor în economia azotului din sistemul respectiv;

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z
- stimularea fixării azotului necesită consumul unor cantităţi mari de carbon organic; - în prezenţa compuşilor cu azot în mediu, îi utilizează preferenţial pe aceştia, diminuându-şi, semnificativ, capacitatea fixatoare; - în solurile fertile, activitatea lor este uşor depresată de microorganismele nefixatoare care consumă substraturile organice cu carbon. Day şi colab. (1984), utilizând tehnici mai riguroase, apreciază contribuţia bacteriilor chemotrofe libere la 2-3 kg N/ha/an şi cu un rol mai important în regiunile tropicale decât în cele temperate. În ansamblu, în special pe baza studiilor de laborator efectuate cu tehnici moderne ,se consideră că rolul acestei categorii de microorganisme în fixarea azotului şi fertilitatea solului este incert. Ele explică lipsa de interes pentru bacteriile Azotobacter. Beijerinckia, Clostridium etc., atat de mult studiate până în anii 1950. După Evans şi Barber (1977), leguminoasele cultivate şi cele din flora spontană introduc în sol 90 x 106 tone N/an, respectiv aproximativ jumatate din cantitatea totală de azot fixat pe cale biologică. Capacitatea fixatoare a sistemului Rhizobium/ lucernă sau Rhizobium/ lupin, poate reprezenta între 350 şi 600 kg N/ha/an. Eficienţa este determinată de caracterul integrat al simbiozei, în cursul căreia bacteriile beneficiază de glucidele sintetizate de plante, în cursul fotosintezei, la rândul lor ,cedând produşii rezultaţi din fixarea azotului, pe care îi exporta direct din nodul în organismul plantei pe calea unui sistem specializat.

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z
Delwiche (1970 – 1976) semnalează un fapt deosebit, care, deşi este raportat la perioada anilor 1970, îşi păstrează întreaga semnificaţie. Câştigul total de azot fixat anual este de 92 milioane de tone, în timp ce pierderile prin denitrificare sunt limitate la 83 tone N/an. Diferenţa de 9 milioane de tone/an reprezintă, probabil, cantitatea de azot fixat care este introdus anual în biosferă, în structura diferitelor molecule din sol, lacuri, râuri, oceane, precum şi în rezervoarele subterane. După Audus, Ghinea şi Ghiorghiade (l970) putem întâlni o acţiune directă împotriva organismelor, alterând un proces fundamental comun. Poate exista şi o acţiune selectivă, fiind inhibate doar procesele vitale ale unui grup de microorganisme. Unele erbicide pot favoriza, direct sau indirect, o serie de microorganisme care, astfel, pot substitui alţi compuşi ai microbiotei, modificând echilibrul microbian al solului. J. Audus (1970) arată că microbiota solului alcătuieşte un microsol dinamic şi complex ale cărei populaţii se află într-un echilibru foarte delicat, echilibru menţinut printr-o complexitate de interacţiuni a căror natură, de multe ori, ne este cunoscută. Autorul vorbeşte tocmai de posibilitatea de tulburare a acestei interacţiuni prin aplicarea erbicidelor – a pesticidelor, în general. Prin aceasta se poate tulbura fertilitatea optimă a solului. Obiectivul principal al agriculturii este asigurarea condiţiilor favorabile pentru speciile importante din punct de vedere comercial, utilizându-se erbicide în detrimentul multor altor specii. Practica agricolă influenţează în mod direct sau indirect asupra diversităţii biologice. Această acţiune se reliefează la diferite niveluri, cauzele generale ale deteriorării biodiversităţii fiind următoarele:

varietăţi. . pe plan global. Se tulbură ciclurile de dezvoltare ale multor organisme.www.la nivel genetic: se produce micşorarea numărului de specii. s-a observat că există o sensibilitate diferită la aminotriazine. Are loc eroziunea genetică ireversibilă a speciilor animale şi vegetale. mai ales hidrazida maleică. . Zarnea (1994). Astfel. chiar la tulpina aparţinând aceleiaşi specii microbiene. .la nivelul ecosistemelor şi habitatelor: a influenţat direct micşorarea habitatelor multor specii de insecte. Se pare că aceasta. mamifere. la nivelul biosferei. Dintre diazine a fost studiată. bilanţul circuitului azotului este pozitiv. provoacă o uşoară stimulare a microbiotei solului (Levi.cit. dozele excesive fiind inhibitoare. Mecanizarea şi fertilizarea provoacă modificarea echilibrului dintre specii. Evans. sub aspect microbiologic. Monocultura favorizează mult acest proces. păsări. amfibii. la nivelul suprafeţelor supuse unei agriculturi intensive) se pun probleme importante pentru evitarea unui deficit de azot.ro – Carti si articole online de la A la Z . plante superioare şi inferioare. în doze normale. Substituenţii sunt apreciaţi în general ca fiind toxici pentru microbiotă Bartha şi colab. Carbonaţii au un efect depresiv temporar. S-a studiat efectul toxic la mai multe grupe de erbicide. iar a insecticidelor – microfaunei. rase utilizate. 1968) . (1967) apreciază faptul că derivaţii ureei sunt cele mai toxice erbicide pentru microbiota solului. În timp ce pe plan local (în mod particular.la nivelul speciilor: utilizarea erbicidelor dăunează speciilor comensale. Acest caracter este determinat de faptul că. Krafts.cartiaz.

www. organismele vii preiau în mod permanent din sol. substanţele organice formate sunt supuse unui proces de mineralizare.ro – Carti si articole online de la A la Z cantitatea de azot fixat este mai mare decât cea pierdută prin recoltări. va trebui sa fie înlocuit cu efortul de a menţine. care este absorbită de organismele fototrofe (plante verzi. . Există riscul ca. denitrificări. din apă şi din atmosferă. în cursul vieţii lor şi în cea mai mare parte după moarte. pe această cale. Parţial. iar elementele componente sunt redate rezervoarelor din care au provenit. există riscul ca această concentraţie crescută de azot să depăşească nivelul acceptabil pentru consumul uman. într-un echilibru rezonabil. chiar pe plan global. depuneri de sedimente. în perspectivă. să fie necesară utilizarea denitrificării pentru a controla cantitatea de azot fixat în biosferă. CAPITOLUL II ROLUL MICROORGANISMELOR ÎN CIRCUITUL GLOBAL AL MATERIEl ÎN NATURÃ În natură. efortul pentru a găsi căi de îmbogăţire a solului în azot şi de a ameliora. În felul acesta. direct sau indirect. Circulaţia biochimică este dirijată. de energia radiantă solară. în limite normale.cartiaz. cantităţi mari de elemente pe care le folosesc pentru sinteza constituenţilor lor celulari şi pentru obţinerea energiei necesare activităţilor lor biologice. alimentaţia populaţiei globului. mai ales în apele de suprafaţă şi subterane. Datorită aportului crescut de azot. ciclul azotului.

sau stocate sub forme ce evoluează spre stadiul de combustibili fosili (cărbune. s-ar ajunge. ele pot sintetiza substanţe organice pornind numai de la CO2 atmosferic. De la plante. neutilizabilă ca atare de către plante. activitate metabolică intensă.www. fenomenele produse de vânt şi ploi. în care după date mai noi. Acest fenomen este împiedicat de faptul că microorganismele din sol şi din ape. de depunerea unor compuşi minerali în sedimente şi roci sedimentare. La această sărăcire a solului în substanţe anorganice se adaugă pierderile determinate de eroziune. 2.). Chiar şi în mediile acvatice. iar după moartea acestora se reîntorc în sol şi în ape. exercitând o puternică şi permanentă acţiune de mineralizare a substanţelor organice de proveninţă vegetală sau animală. bacterii fotosintetizante). Datorită capacităţii de a converti energia luminoasă în energie chimică. substanţele organice astfel sintetizate.cartiaz. apă şi substanţe minerale. menţin constituenţii anorganici şi organici din biosferă într-un raport relativ constant. rolul bacteriilor şi al fungilor rămâne esenţial datorită unor particularităţi unice: 1. la un moment dat. în procesul de remineralizare participă cu un rol important zooplanctonul. sub formă organică. Dacă acest proces ar fi continuu. capacitate de multiplicare rapidă.ro – Carti si articole online de la A la Z alge. ţiţei etc. . 3. caracter ubicuitar. sunt preluate sub formă de hrană de către animale şi om. cu toate că rezervele de elemente biogene existente în natură sunt foarte mari. situaţie incompatibilă cu existenţa organismelor vii. la epuizarea formelor utilizabile.

precipitaţii. care este preluat de organismele vii (microorganisme şi plante) ca fosfat anorganic solubil şi încorporat în compuşi organici prin esterificarea ionului fosfat. fiind limitate la simpla alternanţă anorganic <=> organic. fenoli etc. mai mult sau mai puţin complexe. respectiv la diferite combinaţii. prin care trec de la forma anorganică la forma organică. hidrolize). CICLURILE BIOGEOCHIMICE Ciclurile biogeochimice însumează căile de circulaţie ale elementelor biogene în natură. conversie organică prin biosinteză). atmosferă <=> sol. fosfatul organic eliberat este reconvertit la formele anorganice.ro – Carti si articole online de la A la Z 4. precum şi prin translocări spaţiale repetate: atmosferă <=> apă. Circulaţia lui sub acţiunea microorganismelor nu-i modifică . pentru ca să revină la forma anorganică din compartimentul abiotic al habitatelor respective.După moartea organismelor. 2.www.cartiaz. implică intrarea în acţiune a numeroase etape intermediare de transformare a unor reacţii fizice (solubilizări. În cursul acestui ciclu. transformările ciclice sunt relativ simple din punct de vedere chimic. atomul de fosfor rămâne component al grupării fosfat. Evoluţia acestor căi în care sunt implicate atmosfera. apă <=> sedimente În unele cazuri. ca şi activităţi biologice (degradări şi mineralizări. volatilizări) şi chimice (oxidări. În acest sens este caracteristic ciclul fosforului. sol <=> apă.1. hidrosfera şi litosfera. lignină. chitină) neobişnuită (hidrocarburi. activitate degradativă marcantă chiar asupra unor substanţe chimice complexe (celuloză.) sau „recalcitrante“ (de sinteză). reduceri.

variaza intre 0.1).cartiaz. Fracţiunea din azotul total. totuşi. anumite cantităţi sunt depuse în forme relativ stabile. în sensul că. fie pentru zeci şi sute de milioane de ani. ca în cazul combustibililor fosili (Fig. .001% . 1976).). un hectar de sol poate să conţină 75000 tone N şi să fie. S etc. unele cicluri (de exemplu. N. în ciclul carbonului) prezintă ceea ce Hutchinson a denumit imperfecţiuni accidentale. indisponibilitatea elementelor citate nu este determinată de absenţa lor. permanent. Ca urmare. respectiv de la insolubil (imobilizat) la solubil şi mobil (Atlas.www.ro – Carti si articole online de la A la Z starea de oxidare (Stewart. limitant pentru plante.00001 şi 0. ci de lipsa unor forme chimice accesibile.Transformările se reduc la trecerea de la fosfat anorganic la organic şi invers. În stârşit. În unele medii. prezent în biosferă disponibilă pentru a fi utilizată de plante. la care conversia anorganic <=> organic este însoţită de modificări în starea lor de oxidare. fiind scoase din circuit. cu consecinţe importante pentru utilizarea lor de către microorganisme. 1984) Situaţia este diferită în cazul altor elemente (C. 0. fie pe termen mediu (ca în cazul humusului).

cartiaz. transformaţi lent. 1970) Diferitele forme chimice (organic. sau relativ inaccesibili. Mărimea rezervoarelor poate diferi mult de la un habitat la altul. În general. sedimente) Fig. există un flux continuu care evoluează în funcţie de viteza de reciclare a materialelor respective. expuşi unor transformări rapide. Ele pot conţine compuşi uşor accesibili. anorganic. litosferă sau hidrosferă. litosferă) Mineralizare Substanţe organice (organisme vii) Substanţe anorganice Asimilare Stocare pe termen mediu (humus) sau lung (combustibili fosili. iar altele se pot acumula. prezente în atmosferă. insolubil) ale unui element. Între diferitele rezervoare. cel de CO2) au un turnover rapid şi. Schemă privind circuitul biogeochimc în natură (după Hutchinson. solubil.1.ro – Carti si articole online de la A la Z Rezervoare naturale (atmosferă. formează rezervoare ale caror mărime poate fi aproximată. rezervoarele mici (de exemplu. sensibil la . atât la scară locală (la nivel de habitat) sau chiar extrapolată la nivel de biosferă.www. Mărimea diferitelor rezervoare determină viteza de turnover. în mod deosebit. hidrosferă. unele forme chimice pot fi pierdute. În funcţie de condiţiile locale.

sunt implicate în trei cicluri. Bacteriile proteolitice. cantitatea de carbon organic. În Fig.cartiaz. datorită unei stări de echilibru. în ansamblu. oxidarea H 2S şi utilizarea energiei pentru reducerea CO2 şi sinteza de compuşi organici ai carbonului. În acest sens. Thiobacillus denitrificans participă în desfăşurarea celor trei cicluri prin reducerea nitratului. hemiceluloză. H2S. 1971). deoarece pierderea de CO2 este echilibrată de reîntoarcerea sub formă de carbon organic. În unele cazuri. există probe numeroase de la cele mai simple la cele mai sofisticate. viteza mică de degradare a unor substraturi (celuloză. din faptul că pierderea este echilibrată de un flux aproximativ egal. ciclul carbonului. există o tendinţă de prezentare separată a ciclului diferitelor elemente biogene. care descompun proteinele la CO 2 . În unele cazuri. Ca urmare. azotului şi sulfului. oxigenului şi apei. ca litieră şi ţesut radicular mort. . NH3 . INTERCONECTAREA CICLURILOR BIOGEOCHIMICE În mod convenţional.www. mărimea rezervorului este constantă în timp. Viteza cu care evoluează întregul ciclu depinde de mărimea rezervorului şi de cea mai lentă viteză de turnover. 2. deşi. 2. lignină) determină o "strangulare" a fluxului şi încetinirea lui globală (Alexander.2 sunt prezentate interacţiunile dintre ciclurile carbonului. circuitul global al materiei în natura. relativ constantă. rezultată.ro – Carti si articole online de la A la Z perturbări. într-un teren virgin este. realizând. ele sunt strâns interconectate şi interdependente. respectiv. în primul rând. În mod asemănător.

ca o consecinţă a industrializarii şi a arderii combustibililor fosili. aşa cum se întâmplă cu creşterea concentraţiei CO2 în atmosferă. unde poate perturba capacitatea proprie de echilibrare a unui ciclu. sub diferitele ei forme. inducând. carbonului şi apei (după Weisz.www. H2O şi CO2 din mediu H2 H2 O2 CO2 CO2 O2 Constituenţii materiei vii O2 din mediu Fig.cartiaz.2. 1982) Inf1uenţa omului este foarte evidentă pe scară locală. iar în lipsa lor viaţa . În circulaţia materiei în natură. Ea se poate manifesta negativ şi la scară globală. modificări severe şi greu reversibile ale mediului. mărimea rezervoarelor producând schimbări majore în particularităţile biochimice ale habitatelor şi asupra comunităţilor de organisme care le populează. rolul microorganismelor este esenţial. Interrelaţiile dintre ciclurile oxigenului. Fără microorganisme nu ar putea exista plante. Poluarea. cu un aport excesiv de materie şi energie.ro – Carti si articole online de la A la Z Interacţiuni similare au loc constant între ciclul carbonului şi cel al azotului. uneori. poate modifica viteza de transfer a elementelor între diferitele rezervoare.

microorganismele sunt tot atât de indispensabile vieţii. Deşi este prezent în natură în cantităţi foarte mari. inaccesibil sistemelor biologice.ro – Carti si articole online de la A la Z animalelor ar înceta. Se adaugă cantităţi importante prezente în structura plantelor şi a animalelor terestre. În cadrul circuitului azotului în natură. Animalele sunt dependente de plante ca sursă majoră de azot. Prin urmare. gaz.www. practic inert. se găseşte.cartiaz. legate de recoltarea plantelor de cultură. CAPITOLUL III CIRCUITUL BIOGEOCHIMIC AL AZOTULUI Azotul este un element esenţial pentru existenţa vieţii in biosferă. pierderile de azot din sol. deci viaţa însăşi ar înceta. ca şi sursa de energie pe care o reprezintă soarele. deoarece este inclus în structura tuturor proteinelor şi acizilor nucleici. în humus. în forme din nou accesibile plantelor. prin nitrificare. aproape invariabil. Cu toate acestea. precum şi cele adiţionale. în roci etc. deoarece. Ţesuturile vegetale şi animalele moarte sunt mineralizate prin procesul de proteoliză şi amonificare şi convertite. în forme inaccesibile plantelor şi animalelor. în substanţele organice din organismele vii din sedimentele din mări şi oceane. azotul mineral este folosit de plante şi înglobat în structura lor sub formă de constituenţi celulari. nu ar mai exista plante verzi. fără unul dintre aceşti factori. determinate de denitrificare şi . Azotul reprezintă 79% din conţinutul atmosferei sub formă de azot diatomic.

care sunt folosite de plante şi . iar producerea de 5 000 kg biomasă uscată/ ha/an. Se apreciază că o producţie de grâu de 5 000 kg/ha echivalează cu o pierdere de 120 kg. există riscul ca deficitul de azot să devină un factor limitant al producţiei primare în ecosistemele respective. Altfel. prin care. motoare cu combustie internă etc. pe o pajişte din regiunile temperate. apreciat la 10 tone N/an şi cel din procese de combustie. Făcând abstracţie de cantităţile mici de azot molecular care devin accesibile plantelor pe cale fizico-chimică. prin fixarea lor în sol în cursul descărcărilor electrice şi cu apele din precipitaţii. Circulaţia biologică a azotului este un proces lent şi continuu. prin adăugare de îngraşăminte azotate. sunt atât de mari încât.cartiaz. de la ehipamente electrice. prin fixarea biologică a azotului atmosferic. fie pe cale naturală. tone în solurile agricole. o producţie de 50 000 kg sfeclă necesită 200 kg N. azotul gazos atmosferic este convertit la forme fixe. depăşesc cantitatea de azot disponibil existent. descărcări electrice din atmosferă (fulgere). sub acţiunea a peste 100 de genuri de bacterii diferite. Cantitatea de azot fixat. este apreciată la 175 milioane tone N/an. implică o pierdere de 150 kg N. din care 90 x 106 . pe cale biologică. eliberaţi în atmosferă. cel puţin în cazul solurilor agricole.ro – Carti si articole online de la A la Z levigaţie. Se adaugă azotul fixat pe cale abiotică. cea mai mare parte a azotului atmosferic ar rămâne nefolosită de vieţuitoarele de pe pământ dacă nu ar exista microorganismele fixatoare de azot.fie artificial.www. În mod asemănător. prin iradieri. ce produc oxizi de azot care. sunt readuşi de ploi în sol sub formă de nitraţi. Din aceasta decurge necesitatea îmbogăţirii solului în azot combinat.

Fixarea azotului (NO2-) Circuitul azotului în natură 1) Fixarea azotului molecular. După moartea plantelor şi animalelor care i-au consumat. 3) Nitrificarea.www. Rezervorul natural de azot atmosferic Resturi animale Resturi vegetale Fertilizatori (NH4+).cartiaz. implicând intrarea în acţiune a mai multor activităţi biochimice. 4) Denitrificarea. utilizând energia obţinută prin fotosinteză. unele desfaşurate în aerobioză. în constituenţi structurali. Schemă privind circuitului azotului în natură . 3. Etapele esenţiale ale acestui proces.ro – Carti si articole online de la A la Z introduse în forme organice. compuşii organici ai azotului sunt mineralizaţi şi restituiţi marelui rezervor atmosferic. iar altele în anaerobioză sunt: 2) Amonificarea. (NO3=) Bacterii denitrificatoare Bacterii descompunătoare Fixarea biologică a azotului prin acţiunea bacteriilor nitrificatoare Amoniac (NH3) Ion amoniu (NH4+) Nitriţi (NO2=) Nitraţi (NO3=) Fig.

Se apreciază că 35% din populaţia globului este absolut dependentă de îngrăşămintele azotate. cât şi prin depozitarea unei părţi de substanţe organice în sedimente. Bilanţul global al circuitului biogeochimic al azotului este un bilanţ pozitiv pentru biosferă. atât prin denitrificare.ro – Carti si articole online de la A la Z În timp ce în ecosistemele naturale circuitul azotului este un proces echilibrat. pierderile depăşesc ritmul de înlocuire. sunt . este foarte important deoarece face posibilă creşterea biomasei întregii biosfere. deşi există scurgeri din circuit. iar eforturile făcute pe acest drum.www. în sistemele supuse procesului de agricultura intensivă. adică a faptului că se fixează mai mult azot decât se pierde. Ponderea activităţii umane în acest proces este substanţială şi în continuă creştere. Caracterul pozitiv al bilanţului. în sensul că pierderile de azot din sol sunt compensate de procesele de fixare.cartiaz.

1. Pentru ca azotul atmosferic.1. în mediul terestru şi în mediul acvatic. Nitrogenaza funcţionează numai în absenţa oxigenului. . deoarece duc la creşterea cantităţii de proteine în alimentaţia omului. el trebuie să fie scindat în atomi de azot. Aceste substanţe sunt amoniacul şi ionul de nitrat. Lumina din descărcările electrice atmosferice furnizează energia care favorizează unirea azotului atomic cu oxigenul atomic.www.FIXAREA AZOTULUI MOLECULAR Reprezintă orice proces care converteşte azotul liber în compuşi cu azot. formându-se oxid de azot. 3. Molecula de azot poate fi scindată în atomi de azot de energia care rezultă din arderi. având ca rezultat amoniacul sau cu hidrogenul şi oxigenul din care rezultă ionul de nitrat (NO3-). descărcări electrice şi procese industiale. După o serie de schimbări compuşii cu azot ajung pe pamânt prin ploaie. Enzima se numeşte nitrogenază.ro – Carti si articole online de la A la Z pe deplin justificate. molecular să reacţioneze cu hidrogenul şi oxigenul.cartiaz. din acţiunea vulcanilor. este realizat de către bacterii fixatoare de azot.Fixarea biologică a azotului Este realizată în exclusivitate de bacterii şi constă în încorporarea azotului în combinaţii chimice pe care plantele le pot absorbi şi utiliza. Scindarea azotului molecular în azot atomic şi combinarea acestuia cu hidrogenul.1. cu ajutorul enzimelor. 3.

au fost descrise. sistemul enzimatic esenţial pentru fixarea azotului. Bacillus. 2. Se apreciază că această proprietate a apărut în cursul evoluţiei într-o perioadă când speciile eucariote erau deja existente şi bacteriile erau singurele organisme dotate cu capacitatea de a metaboliza anaerob şi cu reductazele adecvate unei conversii în direcţia nitrogenazelor. Azotobacter. mult timp. Bejerinckia. aproximativ 10% conţin nitrogenaza şi. iniţial. Frankia.ro – Carti si articole online de la A la Z Nu există nici un exemplu de organisme eucariote fixatoare de azot molecular. Derxia.2. Clostridium.1. Citrobacter. ca singurele bacterii fixatoare de azot şi considerate. Methylobacter Methylococcus. Klebsiella. . Bacteriile libere fixatoare de azot Sunt reprezentate de 2 grupuri majore: 1. Rhizobium. 1. bacteriile fototrofe (eubacterii şi cianobacterii). bacteriile chemotrofe. Enterobacter. Thiobacillus. Methylosinus. s-a demonstrat că din numărul total de 260 de genuri de bacterii chemotrofe. ca urmare. Aquaspirillum. Erwinia. Ulterior. Ele includ specii din genurile: Alcaligenes. Xanthobacter. au proprietatea de fixare a azotului atmosferic. Arthrobacter. Bacterii chemotrofe fixatoare de azot: Clostridium pasteurianum şi Azotobacter sp.cartiaz.www. ca având o importanţă esenţială pentru acest proces pe plan global. Propionibacterium. Azospirillum. Campylobacter. 3. Mycobacterium.

agilis – în ape uzate alcaline şi neutre.ro – Carti si articole online de la A la Z Dintre acestea. Desulfovibrio). aerobe facultativ anaerobe (Klebsiella. Citrobacter. Fixarea azotului atmosferic în mediile bine aerate este considerată unanim ca sporadică. iar în Marea Neagră. Flavobacterium sp. dificilă sau imposibil de reprodus şi are loc cu o rată insuficientă pentru a satisface nevoile recoltelor intensive. Azospirillum) au capacitatea de a forma simbioze cu diferite grade de specificitate şi activitate în natură.www. A.. Unele sunt aerobe (Azotobacter Beijerinckia etc. . în tot cursul anului şi nu în perioade scurte (39 – 50 de zile) ca în cazul leguminoaselor. Răspândirea lor în natură este adesea caracteristică: Azotobacter chroococcum – în soluri neutre şi alcaline.. chroococcum.cartiaz. sărace în azot. A. Pseudomonas sp. Achromobacter sp. în majoritate . Azomonas agili. Celelalte sunt fixatoare libere de azot. Corynebacterium. insignis. probabil din capacitatea lor de a fixa cantităţi mici pe suprafeţe mari şi pe perioade îndelungate..). altele anaerobe (Clostridium pasteurianum . Aeromonas sp. A. bogate în carbon. Beijerinckia – în soluri acide. fixatoare de azot atmosferic. Importanţa bacteriilor chemotrofe fixatoare de azot decurge. Enterobacter). iar celelalte. unele (Rhizobium. o specie de Spirillum. în special tropicale şi subtropicale. Frankia. Din mediile acvatice au fost izolate: Azotobacter agile.. Derxia gummosa – în special în solurile din India.

Ele includ specii din genurile: Amoebobacter. Chromatium. importanţa lor este limitată la mediile anoxice şi anume. Thiocapsa. reprezentând cam 1/3 din cantitatea totală de azot fixat pe cale biologică. Cantitatea de N fixat pe această cale se ridică la circa 50 milioane tone pe an (1978). în principal. Datorită capacităţii de a realiza fotosinteză anoxigenică. Rhodospirillum. 3. Această orientare este justificată şi de faptul că fixarea industrială (procedeu energofag ce consumă 3% din producţia mondială anuală de gaze . Cifrele arată că activitatea umană afectează profund circuitul azotului pe scară planetară.3. Bacteriile fototrofe fixatoare de azot Dintre cele 12 genuri de bacterii fototrofe identificate până în prezent. Capacitatea de a sintetiza nitrogenaze este mai degrabă regulă decât excepţie la fototrofe.1.cartiaz. Prosthecochloris. la sedimentele din lacurile puţin adânci. prin fabricarea de îngrăşăminte azotoase. 92% au capacităţi fixatoare de azot. Thiocystis. Ectothiorhodospira. Fixarea biologică a azotului în asociaţie cu plantele Deoarece cantitatea de azot disponibilă pentru plante este decisivă pentru creşterea producţiei primare. este firesc ca oamenii să depună eforturi susţinute pentru a putea spori intrările de azot în circuitul biologic.www. Pelodictyon.ro – Carti si articole online de la A la Z 2. Rhodomicrobium. Rhodopseudomona. Principala cale de creştere a cantităţii de azot în circuitul biogeochimic o reprezintă în prezent fixarea industrială a azotului liber. Chlorobium.

lacuri. Consumarea apei din fântâni cu nitriţi şi nitraţi este periculoasă mai ales pentru copiii mici. Cantitatea de nitraţi. este limitantă şi prin aceasta. iar descompunerea lor. de către bacteriie aerobe. s-a observat că numai 50% din îngrăşămintele administrate în sol sunt preluate eficient de către plante şi că necesarul în anul 2000 a fost de 1 miliard tone. peştii. Scăderea cantităţii de oxigen provoacă moartea altor organisme prin asfixie. pentru fiecare creştere de populaţie cu 6 x 106 locuitori.ro – Carti si articole online de la A la Z naturale).www. în majoritatea ecosistemelor acvatice. precum şi dificultăţi ridicate de transport. râuri. Fiind în exces.cartiaz. prin acţiunea N 2O produs în cursul denitrificării microbiene etc. Suprautilizarea îngrăşămintelor agricole pe bază de azot pentru creşterea producţiilor la hectar influenţează circuitul azotului. consumă oxigenul dizolvat în apă. o ţară trebuie să construiască o fabrică de îngrăşăminte azotate. poluarea apelor freatice. acumulare de nitrozamine cancerigene. Efortul este realizabil din punct de vedere tehnologic şi financiar. ca de exemplu. efect distructiv al stratului atmosferic cu ozon. influenţează dezvoltarea algelor. economice şi ecoloice. . ridică numeroase probleme tehnice. Nitriţii dizolvaţi mai pot pătrunde în apa freatică. cu o capacitate de 106 kg NH4/zi. a fitoplanctonului. a malurilor şi a lacurilor etc. Nitraţii folosiţi în exces poluează ecosistemele acvatice şi apa freatică. Se apreciază că. În urma cercetărilor. contaminarea apelor freatice cu nitraţi. Algele mor. Excesul de îngrăşăminte este adus de ploaie în bălţi. stimulează dezvoltarea algelor. dar consecinţele negative pentru mediu sunt intolerabile: poluare. aplicare. eutrofizare.

sunt recomandate şi folosite în silvicultură. de fixare a azotului atmosferic sau de utilizare a asociaţiilor simbionte.www. fără aplicarea îngrăşămintelor. în care azotul atmosferic este combinat cu hidrogenul la temperatură şi presiune ridicată. se obţin recolte constante de 3 – 4 tone orez/ha. Azolla este utilizată ca îngrăşământ. asociaţia Azolla – Anabaena reprezintă o importantă sursă de azot în culturile de orez. În actuala criză de energie.) în Noua Guinee. apare firească nevoia de a găsi alte căi. Asociţiile de angiosperme cu actinomicete fixatoare de azot. una din aceste căi constă în încercarea de fixare a azotului liber. şi costurile îngrăşămintelor fabricate pe cale industrială devine tot mai ridicat. ca îngrăşământ se fabrică după metoda Haber şi Bosch. 1978). au stabilit că. în Taiwan.) este cultivat în alternanţă cu aninul (Alnus sp. Cercetările se desfăşoară pe mai multe căi. fixatoare de azot. când pericolul epuizării surselor de petrol şi gaze naturale este iminent.cartiaz. Casuarina este cultivată pentru ameliorarea solului. în Japonia. În această privinţă. mai ales biologice. Astfel. În aceste condiţii. datorită acestei asociaţii. de mai multă vreme. în simbioză cu bacteriile. suplinind îngrăşămintele (Torrey. Sursa de hidrogen este gazul metan sau hidrocarburile din petrol. sunt plantate Alnus. Cercetările efectuate la Institutul Internaţional pentru Cercetarea Orezului din Filipine. În mod empiric. în mai multe zone de cultură a orezului. . iar preţul petrolului este în creştere continuă. meiul (Setaria sp.ro – Carti si articole online de la A la Z Azotatul de amoniu.

1977). Unul din cei mai importanţi producători primari din mlaştinile sărate de pe coasta atlantică a Americii de Nord – gramineul Spartina alterniflora – fixează azotul atmosferic prin rădăcini. Bacterii fixatoare de azot din genul Spirillium au fost găsite simbionte cu unele graminee spontane. Eleagnus. în amestec cu alte esenţe. .ro – Carti si articole online de la A la Z Myrica.cartiaz. în simbioză cu bacterii fixatoare de azot (Charlene Van Raalte. în acelaşi scop – ameliorarea fertilităţii solului. Cunoaşterea precisă a condiţiilor în care se instalează o asemenea simbioză ar deschide perspectiva producerii ei şi la gramineele cultivate. de exemplu Digitaria şi chiar cu porumb în America de Sud.www. mai ales de conifere.

Dermocarpa. heterotrofe.ro – Carti si articole online de la A la Z Grupul sau familia Azotobacteriaceae Genurile sau speciile principale Azotobacter. fototrofe. Bradyrhizobium japonicum Streptomycetaceae Frankia discariae. Plectonema. heterotrofe.pushiae.www. Nostoc. Enterobacter Libere. Rhodopseudomonas. F. Xenococcus. aerobe. R. Phormidium Synechococcus. F. autotrofe Chromtatiaceae Chromatium.meliloti.dyadis. Citrobacter.cartiaz. fără heterocisti Fototrofe.trifolii. aerobe cu heterocisti Spirulina.casuarinae Fototrofe. Scytonema Fototrofe.coriariae. Thiocapsa. Rhodomicrobium Cynobacteria Anabaena. Azomonas.phaseoli. facultativ anaerobe Bacilliaceae Clostridium Thilobacillus Libere.rupini. unicelulae Simbionte Simbionte . heterotrofe. Pleurocapsa. aerobe Spirillaceae Azospirillium. Campylobacter Libere. heterotrofe. Rhizobacteriaceae Gloeothece Rhizobium leguminosarium. Lyndbya. Thiocistis.R. R. F. Methylobacter Libere. aerobe. Oscillatoria. F. Aquaspirillum. Bejerinckia. microaerobe Enterobacteriaceae Clebsiella. R. Derxia. Methylomonas. strict anaerobe Libere. Methilococcus. heterotrofe. Calothrix. microaerobe Methylomonadaceae Methylomonas. anaerobe Rhodospirilliaceae Rhodosirillium. Ectothiospira Chlorabiaceae Chclorobium Libere. Xanthobacter Caracteristici fiziologice Libere.

cartiaz. ca perspectivă de abordare. • • • • cu pteridofitele în asociaţia Azolla /Anabaena azollae. Encephalartos etc).). În această categorie sunt incluse: 1) simbioza Rhizobium / plante leguminoase. mai mult sau mai puţin intime. cu muşchii din grupul Clavicularia). în diferite grade. cu planta gazdă. Perspective ale îmbunătăţirii procesului de fixare biologică a azotului Printre procedeele preconizate pentru remanierea acestei situaţii cele mai semnificative. în licheni. Blasia. mai mult sau mai puţin eficiente. ca de exemplu: • cu fungii din categoria Ascomycetes sau Basidiomycetes. Principalele grupe de microorganisme fixatoare de azot Foarte multe specii de bacterii fixatoare de azot sunt „asociate”.www. cu gimnospermele ( Cycas. Ceratozamia. 5) actinorizele. 3.1. 4) simbiozele foliare. Hepaticae (Anthochos. în aşa fel încât fixarea azotului este rezultatul unei cooperari.4. cu diferite alte organisme. 3) simbiozele asociative. sunt urmatoarele: . 6) cianobacteriile simbiotice fixatoare de azot. cu plantele. cu anigiospermele (Gunera sp.ro – Carti si articole online de la A la Z Tabelul I. care îşi exercită activitatea în asociaţii. 2) simbioza Rhizobium / plante neleguminoase.

reglarea sintezei diferiţilor produşi codificaţi în cantităţi adecvate. toate aceste abordări au ca inconvenient major. • obţinerea de plante capabile să fixeze autonom azotul prin transferul genelor nif.www. care asigură reciclarea eficientă a hidrogenului produs în nodozităţi. • mărirea spectrului de gazde în simbiozele asociative pentru a include toate plantele de cultură importante. • transferul genelor nif la bacterii nefixatoare de N2O în vederea obţinerii de noi bacterii cu această proprietate. În general. aprovizionarea cu ATP. incompleta cunoaştere a bazelor genetice şi biochimice ale fixarii azotului şi a asociaţiilor simbiotice. Mg etc. capabile să competiţioneze cu cele modificate genetic.cartiaz. K. Realizarea este condiţionată de numeroase dificultăţi tehnice. decurgând din necesitatea de a transfera 20 – 40 de gene.ro – Carti si articole online de la A la Z • mărirea activităţii fixatoare a tulpinilor de Rhizobium în urma transferului genelor hup („hidrogen uptake”). Există riscul ca bacteriile nou create sau plantele modificate. S-au realizat numeroase cercetări şi experienţe în ceea ce priveşte posibilitatea de transfer a complexului de gene ce controlează fixarea de . protecţia nitrogenazei de acţiunea inhibitoare a oxigenului. chiar de activare a unor microorganisme „sălbatice”. ecologia lor ca membrii liberi ai rizosferei şi ai microbiotei acesteia.). de a asigura stabilitatea şi activitatea lor în noile celule. să creeze dezechilibre în circulaţia altor elemente (P. mai greu de normalizat. sau. Este încă puţin cunoscută biologia bacteriilor fixatoare de azot în natură şi contribuţia lor la structura şi funcţia habitatului pe care îl ocupă.

s-a reuşit introducerea de bacterii fixatoare de azot la pin. dar şi a celor ce controlează mecanismele prin care nitrogenaza este ferită de contactul cu oxigenul. deşi s-a reuşit transferul genelor ce induc producerea de nitrogenază la Agrobacterium. Astfel. la stadiul de amoniac. actinomicete. Interesul este stimulat de unele calcule care demonstrează că îmbunătăţirile pe cale biologică ar fi echivalente cu aplicarea optimă de îngrăşăminte azotate. utilizând fungi ca purtători ai bacteriilor. deoarece implică nu numai transferul genelor ce determină producerea nitrogenazei. de la bacterii în celulele plantelor superioare. În una din variantele experienţei. s-a reuşit transferul acestui complex de la Klebsiella pneumoniae la Escherichia coli. Varianta a fost distrusă din precauţie. 3. modificată de bacterie. Din această cauză. 1979). AMONIFICAREA Amonificarea este procesul de conversie a compuşilor organici cu azot. care în acest fel ar deveni capabile să fixeze azotul liber. Problema transferului genelor respective este complexă. Acest fapt arată şi pericolele care pot rezulta din asemenea intervenţii („Search”. Procesul de amonificare este rezultatul activităţii a numeroase organisme heterotrofe ca bacterii. deoarece aceste bacterii sunt strict aerobe.ro – Carti si articole online de la A la Z azot. ciuperca purtătoare. s-a dovedit a fi dăunătoare pentru plantele de pin.cartiaz. De asemenea. enzima produsă a fost inactivă. . Plantele de pin au început să fixeze mici cantităţi de azot.2.www.

Alternaria etc. Flavobacterium sp. Bacillus subtilis... Mineralizarea azotului organic din sol este un proces esenţial în ciclul acestui element în natură.. În cursul acestei faze.2. Mucor.ro – Carti si articole online de la A la Z Cea mai mare parte a azotului din orizonturile superficiale ale solului este prezent sub forma de azot în combinaţii organice. deci de transformare a compuşilor organici complecşi în compuşi minerali simpli. mai mobile. deoarece asigură conversia la forme anorganice. care astfel devine utilizabilă pentru alte procese de nutriţie. compuşii organici cu structură complexă sunt hidrolizaţi la molecule care pot pătrunde în celule. Întregul proces de mineralizare. rezerva accesibilă organismelor vii numai după ce a fost mineralizată printr-un proces foarte lent (Alexander. Clostridium sp. Penicillium. din masa microbiană.. ca şi de către microorganisme. o rezervă majoră de azot organic este asociată cu humusul.cartiaz. Serratia marcescens. este însoţit de eliberarea de energie. Bacillus mycoides. este efectuată de microorganisme heterotrofe ca: Pseudomonas sp. Rhizopus. sau de fungi ca : Aspergillus. din excrementele animale etc. Arthobacter sp. utilizabile de către plante. În sens larg. 1971 ). Proteus sp.1. El provine din proteinele vegetale sau animale. cărora li se adaugă efectul proteinazelor de origine vegetală sau animală.. Bacillus thermoproteolyticus. În climatul temperat. procesul de amonificare evoluează în doua etape succesive: 3.Etapa nespecifică Etapa de proteoliză.www. fiind utilizate de alte .

3. Randamentul este optim la temperatura de 30°C. precum şi a ureei. dar limitele la care se realizează sunt mult mai largi (2 – 40°C). nu este un proces de amonificare.www. determinată de microorganismele din sol. 3. Amonificarea se realizează prin mecanisme diferite.2. Ritmul şi randamentul său sunt evidenţiate de cantitatea de azot amoniacal care rămâne în sol la sfârşitul procesului. prin acţiunea microorganismelor asupra moleculelor rezultate din descompunerea proteinelor. incomplet elucidate. amonificarea este reprezentată de procesul de eliberare a NH3.2. producerea şi eliberarea de NH3 prin acţiunea microorganismelor de putrefacţie. sunt degradate în continuare în etapa specifică de amonificare propriu-zisă. .Etapa specifică Această etapă. Ele au însă întotdeauna. Amonificarea evoluează în condiţii optime în straturile superficiale ale solurilor bine structurate. a acizilor nucleici. asigură degradarea în continuare a compuşilor rezultaţi din etapa premergătoare de proteoliză şi a celor rezultaţi din hidroliza acizilor nucleici. NH3 ca produs final. acidului uric. glucidelor animale şi conversia lor în NH4. În acest sens. în funcţie de natura microorganismelor implicate şi de condiţiile de mediu. la un pH apropiat de neutralitate. sau alte forme reduse ale azotului anorganic rezultate în cursul procesului de amonificare. NITRIFICAREA Nitrificarea este un proces biologic prin care NH3.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z microorganisme sau. aerate.3. În sens strict. Procesul de amonificare evoluează lent. cu umiditate potrivită.

1987) .www. Nitrosolobus multiformis. Nitrospira briensis. Prezenţa oxigenului este obligatorie pentru toate speciile de bacterii nitrificatoare. Bacteriile nitrificatoare se dezvoltă cel mai bine la pH între 7. în sistemele de epurare a apelor uzate. Nitrificarea cuprinde două etape successive. Nitrospira marina. spiralate.cit. Nitratbacteriile – convertesc nitritul prin oxidare în nitrat şi sunt reprezentate de: Nitrobacter winogradskyi. sau se desfaşoară într-un ritm încetinit pe masură ce tensiunea oxigenului scade. mobilis . Nitrospira gracilis. dar cresc în natură şi în condiţii suboptimale (pH =6). occanus . hamburgensis. vizibile pe secţiuni ultrafine la microscopul electronic. Unele dintre ele au sisteme membranare complexe intracelulare.5 – 8. N. Bacteriile nitrificatoare sunt prezente pretutindeni în sol. Zarnea (I994). Cele mai cunoscute sunt: Nitrosomonas europea .ro – Carti si articole online de la A la Z sunt oxidate până la nitraţi. iar cea superioară de 40°C. sferice etc). Temperatura optimă de dezvoltare este cuprinsă între 25 – 35°C. .cartiaz. Nitrosococcus nitrosus. diferite: Nitritbacteriile – care convertesc amoniacul prin oxidare. Nitrosococcus mobilis. limita inferioară fiind de 5°C. N. care reprezintă forma de compuşi azotaţi cel mai uşor asimilabilă de către majoritatea plantelor. Sunt Gram-negative şi heterogene ca formă (bastonaşe. în depozitele de compost. Nitrosovibrio tenuis (Backhoops şi Harms. în bazinele acvatice dulci şi marine. Reacţiile încetează imediat în absenţa lui. strâns cuplate şi este realizată de bacterii specifice. în nitrit. N.

necesară pentru degradarea glucozei şi formării ATP-ului. Denitrificarea este mai intensă în solurile din pădure pentru că există condiţii mai favorabile decât în solurile agricole. gazos. Ele trăiesc şi se dezvoltă în sol. în general. Bacteriile din genul Pseudomonas folosesc azotaţii ca sursă de oxigen. Aceste bacterii au capacitatea de a degrada ionul NO3– ş i NO2 – până la azot atomic. N2. umiditatea acţionează indirect asupra nitrificării. s-a observat că. apă etc.ro – Carti si articole online de la A la Z În sol. Nitrificarea reprezintă o etapă cu importanţă excepţională în circulaţia azotului în natură. deoarece aduce substanţele azotate din mediu (sol. Etapa următoare este cea de asimilare.) în forma lor cea mai uşor asimilabilă de către plante.4. Procesul se realizează de către bacterii denitrificatoare. 3. Ierbivorele transformă azotul în azot al proteinelor animale.cartiaz. DENITRIFICAREA Denitrificarea este procesul de descompunere a nitraţilor până la azotul molecular.www. Este sigur că acest număr mare este determinat şi de faptul că aceste soluri sunt lucrate şi aerate. anaerobe. el putând ajunge în solurile foarte fertile până la un million de bacterii/gram de sol. De altfel. datorită faptului că afectează gradul de aerare. . în cadrul căreia rădăcinile plantelor absorb nitraţii şi încorporează azotul în proteine. care se întoarce în atmosferă. acolo unde există puţin oxigen sau deloc. numărul bacteriilor nitrificatoare este corelat cu gradul de fertilitate a solului. acizi nucleici şi clorofilă.

eutrophus. . datorită prezenţei substanţelor organice uşor accesibile 3. are loc oxidarea materiei organice din mediu cu producerea de energie. A. Pseudomonas aerogenes. denitrificarea este un proces biologic efectuat în exclusivitate. Bacteriile denitrificatoare formează un grup biochimic şi taxonomic heterogen.ro – Carti si articole online de la A la Z Descrisă iniţial de Schonbein (1868) – cit.4. de bacterii şi constă în reducerea dezasimilatorie a unuia sau a ambilor oxizi ionici ai azotului. Bacillus azotoformans. care reuneşte peste 75 de genuri diferite. ca oxidul nitric (NO) sau oxidul nitros (N2O). Acestea pot chiar utiliza oxigenul ca acceptor final de electroni şi preferă chiar respiraţia aerobă. în nămolul activat. denitrificans. fiind prezente în toate tipurile de sol. aceştia pot fi ei înşişi reduşi în continuare la azot gazos şi eliminaţi ca atare în atmosferă. Rhodopseudomonas sp. flavescens. Contrar concepţiilor mai vechi. A. nitratul (NO3¯) şi nitritul ( N02¯) până la oxizi gazoşi. N. în sedimentele lacurilor...www. în sedimentele marine şi în număr mare în rizosfera plantelor. Moraxela sp. Sunt ubicvitare. Simultan. Principalele bacterii denitrificatoare sunt: Alcaligenes faecalis. P. dacă aceasta este posibilă. pe medii care conţin NO3 –. inclusiv în zona arctică. nici o bacterie denitrificatoare nu este strict anaerobă. Cresc în anaerobioză. pentosaceum Rhizobium sp.cartiaz. Zarnea (1994).Rolul denitrificării în ciclul global biogeochimic Denitrificarea reprezintă calea majoră de formare a unei bune părţi din azotul atmosferic şi de echilibrare a schimburilor dintre acesta şi mediile . Thiobacillus denitrificans etc. Micrococus denitrificans. Neisseria sicca. Hyphomicrobium vulgare.. NO2– şi N2O.1. Azospirilum sp.

Acest lucru îi conferă o mare importanţă ecologică şi biogeochimică.ro – Carti si articole online de la A la Z terestre sau acvatice. .cartiaz. De asemenea.www. în acelaşi timp. de pierderi majore (5 – 80%) din fertilizatorii azotaţi aplicaţi de către om. reducând pericolele de eutrofizare a bazinelor receptoare. Denitrificarea cuplată cu nitrificarea poate fi folosită pentru tratarea apelor uzate oraşeneşti cu conţinut bogat în substanţe organice. reprezintă un mecanism ce favorizează reducerea conţinutului în azot al afluenţilor staţiilor de epurare a apelor reziduale. cu scopul de a reduce cantitatea de azot în exces. contaminarea şi riscul de eutrofizare a apelor receptoare. Ea este răspunzatoare.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful