www.cartiaz.

ro – Carti si articole online de la A la Z

Circuitul Azotului in Natura
CAPITOLUL I
STADIUL ACTUAL AL CERCETÃRILOR PRIVIND CIRCUITUL AZOTULUI ÎN NATURÃ
Chimiştii au găsit mijlocul de a izgoni din agriculură spectrul „foametei de azot” şi au rezolvat problema fixării azotului atmosferic. Aceasta însă nu înseamnă ca problema este definitiv eliminată. Savanţii din întreaga lume caută procedee noi, mai ieftine şi mai eficiente pentru fixarea azotului. Cercetările se efectuează în două direcţii: biologică şi tehnică. Cercetările lui Delwiche (1970) referitoare la substanţele organice azotate din mare, sunt raportate la cei 10 cm de strat „activ” de la fundul oceanului, în timp ce Söderlund şi Svensson (1976) iau în consideraţie azotul organic dizolvat în coloana de apă. Mulder, Lie şi Woldendorp (1969) consideră că bacteriile fixatoare de azot liber au o contribuţie minoră la economia globală a acestui element în natură şi la fertilitatea solului, pe baza următoarelor argumente: - numărul celulelor de Azotobacter şi Beijerinckia, în foarte multe soluri, este relativ mic; s-a demonstrat, în plus, că prezenţa în rizosferă a unui număr mare de bacterii fixatoare de azot, ca Azotobacter, Beijerinckia, Derxia şi Azospirillum, nu atestă rolul lor în economia azotului din sistemul respectiv;

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z
- stimularea fixării azotului necesită consumul unor cantităţi mari de carbon organic; - în prezenţa compuşilor cu azot în mediu, îi utilizează preferenţial pe aceştia, diminuându-şi, semnificativ, capacitatea fixatoare; - în solurile fertile, activitatea lor este uşor depresată de microorganismele nefixatoare care consumă substraturile organice cu carbon. Day şi colab. (1984), utilizând tehnici mai riguroase, apreciază contribuţia bacteriilor chemotrofe libere la 2-3 kg N/ha/an şi cu un rol mai important în regiunile tropicale decât în cele temperate. În ansamblu, în special pe baza studiilor de laborator efectuate cu tehnici moderne ,se consideră că rolul acestei categorii de microorganisme în fixarea azotului şi fertilitatea solului este incert. Ele explică lipsa de interes pentru bacteriile Azotobacter. Beijerinckia, Clostridium etc., atat de mult studiate până în anii 1950. După Evans şi Barber (1977), leguminoasele cultivate şi cele din flora spontană introduc în sol 90 x 106 tone N/an, respectiv aproximativ jumatate din cantitatea totală de azot fixat pe cale biologică. Capacitatea fixatoare a sistemului Rhizobium/ lucernă sau Rhizobium/ lupin, poate reprezenta între 350 şi 600 kg N/ha/an. Eficienţa este determinată de caracterul integrat al simbiozei, în cursul căreia bacteriile beneficiază de glucidele sintetizate de plante, în cursul fotosintezei, la rândul lor ,cedând produşii rezultaţi din fixarea azotului, pe care îi exporta direct din nodul în organismul plantei pe calea unui sistem specializat.

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z
Delwiche (1970 – 1976) semnalează un fapt deosebit, care, deşi este raportat la perioada anilor 1970, îşi păstrează întreaga semnificaţie. Câştigul total de azot fixat anual este de 92 milioane de tone, în timp ce pierderile prin denitrificare sunt limitate la 83 tone N/an. Diferenţa de 9 milioane de tone/an reprezintă, probabil, cantitatea de azot fixat care este introdus anual în biosferă, în structura diferitelor molecule din sol, lacuri, râuri, oceane, precum şi în rezervoarele subterane. După Audus, Ghinea şi Ghiorghiade (l970) putem întâlni o acţiune directă împotriva organismelor, alterând un proces fundamental comun. Poate exista şi o acţiune selectivă, fiind inhibate doar procesele vitale ale unui grup de microorganisme. Unele erbicide pot favoriza, direct sau indirect, o serie de microorganisme care, astfel, pot substitui alţi compuşi ai microbiotei, modificând echilibrul microbian al solului. J. Audus (1970) arată că microbiota solului alcătuieşte un microsol dinamic şi complex ale cărei populaţii se află într-un echilibru foarte delicat, echilibru menţinut printr-o complexitate de interacţiuni a căror natură, de multe ori, ne este cunoscută. Autorul vorbeşte tocmai de posibilitatea de tulburare a acestei interacţiuni prin aplicarea erbicidelor – a pesticidelor, în general. Prin aceasta se poate tulbura fertilitatea optimă a solului. Obiectivul principal al agriculturii este asigurarea condiţiilor favorabile pentru speciile importante din punct de vedere comercial, utilizându-se erbicide în detrimentul multor altor specii. Practica agricolă influenţează în mod direct sau indirect asupra diversităţii biologice. Această acţiune se reliefează la diferite niveluri, cauzele generale ale deteriorării biodiversităţii fiind următoarele:

Dintre diazine a fost studiată. (1967) apreciază faptul că derivaţii ureei sunt cele mai toxice erbicide pentru microbiota solului. Are loc eroziunea genetică ireversibilă a speciilor animale şi vegetale.ro – Carti si articole online de la A la Z . În timp ce pe plan local (în mod particular. Evans.cit.la nivelul speciilor: utilizarea erbicidelor dăunează speciilor comensale. Se pare că aceasta. Zarnea (1994). S-a studiat efectul toxic la mai multe grupe de erbicide. chiar la tulpina aparţinând aceleiaşi specii microbiene. s-a observat că există o sensibilitate diferită la aminotriazine. . Krafts. iar a insecticidelor – microfaunei. bilanţul circuitului azotului este pozitiv.la nivelul ecosistemelor şi habitatelor: a influenţat direct micşorarea habitatelor multor specii de insecte. mamifere. varietăţi. mai ales hidrazida maleică. pe plan global.www. Monocultura favorizează mult acest proces. sub aspect microbiologic. . dozele excesive fiind inhibitoare. amfibii. provoacă o uşoară stimulare a microbiotei solului (Levi. păsări. Acest caracter este determinat de faptul că. plante superioare şi inferioare. Mecanizarea şi fertilizarea provoacă modificarea echilibrului dintre specii.cartiaz. 1968) . Astfel. Substituenţii sunt apreciaţi în general ca fiind toxici pentru microbiotă Bartha şi colab. . Carbonaţii au un efect depresiv temporar. la nivelul biosferei. rase utilizate. în doze normale. Se tulbură ciclurile de dezvoltare ale multor organisme.la nivel genetic: se produce micşorarea numărului de specii. la nivelul suprafeţelor supuse unei agriculturi intensive) se pun probleme importante pentru evitarea unui deficit de azot.

Există riscul ca. mai ales în apele de suprafaţă şi subterane. iar elementele componente sunt redate rezervoarelor din care au provenit. denitrificări. chiar pe plan global. CAPITOLUL II ROLUL MICROORGANISMELOR ÎN CIRCUITUL GLOBAL AL MATERIEl ÎN NATURÃ În natură.ro – Carti si articole online de la A la Z cantitatea de azot fixat este mai mare decât cea pierdută prin recoltări. va trebui sa fie înlocuit cu efortul de a menţine. În felul acesta.cartiaz. cantităţi mari de elemente pe care le folosesc pentru sinteza constituenţilor lor celulari şi pentru obţinerea energiei necesare activităţilor lor biologice. de energia radiantă solară. depuneri de sedimente. Datorită aportului crescut de azot. ciclul azotului. substanţele organice formate sunt supuse unui proces de mineralizare. care este absorbită de organismele fototrofe (plante verzi. în cursul vieţii lor şi în cea mai mare parte după moarte. în perspectivă. Parţial. . efortul pentru a găsi căi de îmbogăţire a solului în azot şi de a ameliora. Circulaţia biochimică este dirijată. în limite normale. direct sau indirect. pe această cale. există riscul ca această concentraţie crescută de azot să depăşească nivelul acceptabil pentru consumul uman. alimentaţia populaţiei globului. să fie necesară utilizarea denitrificării pentru a controla cantitatea de azot fixat în biosferă. într-un echilibru rezonabil.www. organismele vii preiau în mod permanent din sol. din apă şi din atmosferă.

în procesul de remineralizare participă cu un rol important zooplanctonul. iar după moartea acestora se reîntorc în sol şi în ape. în care după date mai noi. La această sărăcire a solului în substanţe anorganice se adaugă pierderile determinate de eroziune. 3. sub formă organică. exercitând o puternică şi permanentă acţiune de mineralizare a substanţelor organice de proveninţă vegetală sau animală. Acest fenomen este împiedicat de faptul că microorganismele din sol şi din ape. s-ar ajunge. ele pot sintetiza substanţe organice pornind numai de la CO2 atmosferic. sunt preluate sub formă de hrană de către animale şi om. activitate metabolică intensă. caracter ubicuitar. neutilizabilă ca atare de către plante. bacterii fotosintetizante).). de depunerea unor compuşi minerali în sedimente şi roci sedimentare. Chiar şi în mediile acvatice. situaţie incompatibilă cu existenţa organismelor vii. Dacă acest proces ar fi continuu. la epuizarea formelor utilizabile. la un moment dat. rolul bacteriilor şi al fungilor rămâne esenţial datorită unor particularităţi unice: 1. apă şi substanţe minerale.cartiaz. sau stocate sub forme ce evoluează spre stadiul de combustibili fosili (cărbune. cu toate că rezervele de elemente biogene existente în natură sunt foarte mari.ro – Carti si articole online de la A la Z alge. 2. substanţele organice astfel sintetizate. ţiţei etc. Datorită capacităţii de a converti energia luminoasă în energie chimică. . capacitate de multiplicare rapidă.www. fenomenele produse de vânt şi ploi. De la plante. menţin constituenţii anorganici şi organici din biosferă într-un raport relativ constant.

apă <=> sedimente În unele cazuri. Circulaţia lui sub acţiunea microorganismelor nu-i modifică . activitate degradativă marcantă chiar asupra unor substanţe chimice complexe (celuloză. ca şi activităţi biologice (degradări şi mineralizări. reduceri. conversie organică prin biosinteză). atmosferă <=> sol.După moartea organismelor. volatilizări) şi chimice (oxidări. CICLURILE BIOGEOCHIMICE Ciclurile biogeochimice însumează căile de circulaţie ale elementelor biogene în natură. hidrosfera şi litosfera. respectiv la diferite combinaţii.1. În cursul acestui ciclu. Evoluţia acestor căi în care sunt implicate atmosfera. lignină. precipitaţii. hidrolize). fosfatul organic eliberat este reconvertit la formele anorganice.cartiaz. sol <=> apă. chitină) neobişnuită (hidrocarburi. atomul de fosfor rămâne component al grupării fosfat. fenoli etc. implică intrarea în acţiune a numeroase etape intermediare de transformare a unor reacţii fizice (solubilizări. care este preluat de organismele vii (microorganisme şi plante) ca fosfat anorganic solubil şi încorporat în compuşi organici prin esterificarea ionului fosfat. În acest sens este caracteristic ciclul fosforului. pentru ca să revină la forma anorganică din compartimentul abiotic al habitatelor respective. 2.www. prin care trec de la forma anorganică la forma organică. precum şi prin translocări spaţiale repetate: atmosferă <=> apă. mai mult sau mai puţin complexe. fiind limitate la simpla alternanţă anorganic <=> organic.ro – Carti si articole online de la A la Z 4. transformările ciclice sunt relativ simple din punct de vedere chimic.) sau „recalcitrante“ (de sinteză).

în sensul că. ca în cazul combustibililor fosili (Fig. limitant pentru plante. fie pe termen mediu (ca în cazul humusului). fiind scoase din circuit. 1976). În unele medii.ro – Carti si articole online de la A la Z starea de oxidare (Stewart.).1). Fracţiunea din azotul total. anumite cantităţi sunt depuse în forme relativ stabile. N. Ca urmare.cartiaz. un hectar de sol poate să conţină 75000 tone N şi să fie. 0.00001 şi 0. prezent în biosferă disponibilă pentru a fi utilizată de plante. În stârşit. fie pentru zeci şi sute de milioane de ani. la care conversia anorganic <=> organic este însoţită de modificări în starea lor de oxidare. . în ciclul carbonului) prezintă ceea ce Hutchinson a denumit imperfecţiuni accidentale. indisponibilitatea elementelor citate nu este determinată de absenţa lor. permanent. ci de lipsa unor forme chimice accesibile. variaza intre 0. S etc. totuşi. unele cicluri (de exemplu. cu consecinţe importante pentru utilizarea lor de către microorganisme.www.Transformările se reduc la trecerea de la fosfat anorganic la organic şi invers.001% . 1984) Situaţia este diferită în cazul altor elemente (C. respectiv de la insolubil (imobilizat) la solubil şi mobil (Atlas.

1970) Diferitele forme chimice (organic. sedimente) Fig. Schemă privind circuitul biogeochimc în natură (după Hutchinson. sau relativ inaccesibili. În general. Mărimea diferitelor rezervoare determină viteza de turnover. iar altele se pot acumula. sensibil la . în mod deosebit. litosferă sau hidrosferă. hidrosferă. expuşi unor transformări rapide. unele forme chimice pot fi pierdute. solubil. prezente în atmosferă. litosferă) Mineralizare Substanţe organice (organisme vii) Substanţe anorganice Asimilare Stocare pe termen mediu (humus) sau lung (combustibili fosili. transformaţi lent.cartiaz. În funcţie de condiţiile locale.www.ro – Carti si articole online de la A la Z Rezervoare naturale (atmosferă. rezervoarele mici (de exemplu. cel de CO2) au un turnover rapid şi. Mărimea rezervoarelor poate diferi mult de la un habitat la altul. insolubil) ale unui element. atât la scară locală (la nivel de habitat) sau chiar extrapolată la nivel de biosferă. anorganic.1. Ele pot conţine compuşi uşor accesibili. Între diferitele rezervoare. formează rezervoare ale caror mărime poate fi aproximată. există un flux continuu care evoluează în funcţie de viteza de reciclare a materialelor respective.

H2S. datorită unei stări de echilibru. ciclul carbonului. relativ constantă. În Fig. oxidarea H 2S şi utilizarea energiei pentru reducerea CO2 şi sinteza de compuşi organici ai carbonului. din faptul că pierderea este echilibrată de un flux aproximativ egal. Bacteriile proteolitice. ca litieră şi ţesut radicular mort. lignină) determină o "strangulare" a fluxului şi încetinirea lui globală (Alexander. există probe numeroase de la cele mai simple la cele mai sofisticate. rezultată. Viteza cu care evoluează întregul ciclu depinde de mărimea rezervorului şi de cea mai lentă viteză de turnover. 1971). Thiobacillus denitrificans participă în desfăşurarea celor trei cicluri prin reducerea nitratului. NH3 . în primul rând. circuitul global al materiei în natura. deoarece pierderea de CO2 este echilibrată de reîntoarcerea sub formă de carbon organic. mărimea rezervorului este constantă în timp. deşi. viteza mică de degradare a unor substraturi (celuloză. sunt implicate în trei cicluri.ro – Carti si articole online de la A la Z perturbări. oxigenului şi apei. Ca urmare. azotului şi sulfului. În mod asemănător. 2. respectiv. În unele cazuri. INTERCONECTAREA CICLURILOR BIOGEOCHIMICE În mod convenţional.www. ele sunt strâns interconectate şi interdependente. În acest sens. . într-un teren virgin este. În unele cazuri. hemiceluloză.cartiaz. există o tendinţă de prezentare separată a ciclului diferitelor elemente biogene. în ansamblu. realizând. care descompun proteinele la CO 2 . cantitatea de carbon organic. 2.2 sunt prezentate interacţiunile dintre ciclurile carbonului.

Interrelaţiile dintre ciclurile oxigenului. inducând. rolul microorganismelor este esenţial. mărimea rezervoarelor producând schimbări majore în particularităţile biochimice ale habitatelor şi asupra comunităţilor de organisme care le populează. modificări severe şi greu reversibile ale mediului. uneori. Fără microorganisme nu ar putea exista plante.ro – Carti si articole online de la A la Z Interacţiuni similare au loc constant între ciclul carbonului şi cel al azotului. poate modifica viteza de transfer a elementelor între diferitele rezervoare. 1982) Inf1uenţa omului este foarte evidentă pe scară locală.www. aşa cum se întâmplă cu creşterea concentraţiei CO2 în atmosferă.cartiaz. Poluarea.2. Ea se poate manifesta negativ şi la scară globală. În circulaţia materiei în natură. unde poate perturba capacitatea proprie de echilibrare a unui ciclu. iar în lipsa lor viaţa . carbonului şi apei (după Weisz. cu un aport excesiv de materie şi energie. H2O şi CO2 din mediu H2 H2 O2 CO2 CO2 O2 Constituenţii materiei vii O2 din mediu Fig. sub diferitele ei forme. ca o consecinţă a industrializarii şi a arderii combustibililor fosili.

în humus. inaccesibil sistemelor biologice. deoarece este inclus în structura tuturor proteinelor şi acizilor nucleici.www. gaz. În cadrul circuitului azotului în natură. Cu toate acestea. în substanţele organice din organismele vii din sedimentele din mări şi oceane. fără unul dintre aceşti factori. în forme din nou accesibile plantelor. în forme inaccesibile plantelor şi animalelor. Animalele sunt dependente de plante ca sursă majoră de azot.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z animalelor ar înceta. microorganismele sunt tot atât de indispensabile vieţii. ca şi sursa de energie pe care o reprezintă soarele. legate de recoltarea plantelor de cultură. aproape invariabil. Ţesuturile vegetale şi animalele moarte sunt mineralizate prin procesul de proteoliză şi amonificare şi convertite. în roci etc. azotul mineral este folosit de plante şi înglobat în structura lor sub formă de constituenţi celulari. pierderile de azot din sol. Deşi este prezent în natură în cantităţi foarte mari. CAPITOLUL III CIRCUITUL BIOGEOCHIMIC AL AZOTULUI Azotul este un element esenţial pentru existenţa vieţii in biosferă. deoarece. se găseşte. deci viaţa însăşi ar înceta. determinate de denitrificare şi . nu ar mai exista plante verzi. practic inert. Prin urmare. Se adaugă cantităţi importante prezente în structura plantelor şi a animalelor terestre. prin nitrificare. Azotul reprezintă 79% din conţinutul atmosferei sub formă de azot diatomic. precum şi cele adiţionale.

o producţie de 50 000 kg sfeclă necesită 200 kg N. Se apreciază că o producţie de grâu de 5 000 kg/ha echivalează cu o pierdere de 120 kg. pe o pajişte din regiunile temperate. prin adăugare de îngraşăminte azotate. apreciat la 10 tone N/an şi cel din procese de combustie. care sunt folosite de plante şi . sunt atât de mari încât. este apreciată la 175 milioane tone N/an. sub acţiunea a peste 100 de genuri de bacterii diferite. descărcări electrice din atmosferă (fulgere). Din aceasta decurge necesitatea îmbogăţirii solului în azot combinat. Făcând abstracţie de cantităţile mici de azot molecular care devin accesibile plantelor pe cale fizico-chimică. prin fixarea biologică a azotului atmosferic. sunt readuşi de ploi în sol sub formă de nitraţi.www. Cantitatea de azot fixat. prin care. depăşesc cantitatea de azot disponibil existent. prin fixarea lor în sol în cursul descărcărilor electrice şi cu apele din precipitaţii.fie artificial. de la ehipamente electrice. ce produc oxizi de azot care. Se adaugă azotul fixat pe cale abiotică. tone în solurile agricole. motoare cu combustie internă etc. eliberaţi în atmosferă. azotul gazos atmosferic este convertit la forme fixe. din care 90 x 106 .cartiaz. În mod asemănător. iar producerea de 5 000 kg biomasă uscată/ ha/an. fie pe cale naturală.ro – Carti si articole online de la A la Z levigaţie. cea mai mare parte a azotului atmosferic ar rămâne nefolosită de vieţuitoarele de pe pământ dacă nu ar exista microorganismele fixatoare de azot. pe cale biologică. prin iradieri. există riscul ca deficitul de azot să devină un factor limitant al producţiei primare în ecosistemele respective. cel puţin în cazul solurilor agricole. Circulaţia biologică a azotului este un proces lent şi continuu. Altfel. implică o pierdere de 150 kg N.

compuşii organici ai azotului sunt mineralizaţi şi restituiţi marelui rezervor atmosferic. Schemă privind circuitului azotului în natură . implicând intrarea în acţiune a mai multor activităţi biochimice. unele desfaşurate în aerobioză.www. Rezervorul natural de azot atmosferic Resturi animale Resturi vegetale Fertilizatori (NH4+). Etapele esenţiale ale acestui proces. utilizând energia obţinută prin fotosinteză. în constituenţi structurali. Fixarea azotului (NO2-) Circuitul azotului în natură 1) Fixarea azotului molecular. 3) Nitrificarea. (NO3=) Bacterii denitrificatoare Bacterii descompunătoare Fixarea biologică a azotului prin acţiunea bacteriilor nitrificatoare Amoniac (NH3) Ion amoniu (NH4+) Nitriţi (NO2=) Nitraţi (NO3=) Fig.cartiaz. După moartea plantelor şi animalelor care i-au consumat. 4) Denitrificarea.ro – Carti si articole online de la A la Z introduse în forme organice. 3. iar altele în anaerobioză sunt: 2) Amonificarea.

Se apreciază că 35% din populaţia globului este absolut dependentă de îngrăşămintele azotate. deşi există scurgeri din circuit.www. sunt . este foarte important deoarece face posibilă creşterea biomasei întregii biosfere.ro – Carti si articole online de la A la Z În timp ce în ecosistemele naturale circuitul azotului este un proces echilibrat. în sistemele supuse procesului de agricultura intensivă. Ponderea activităţii umane în acest proces este substanţială şi în continuă creştere. atât prin denitrificare. pierderile depăşesc ritmul de înlocuire. adică a faptului că se fixează mai mult azot decât se pierde. iar eforturile făcute pe acest drum. cât şi prin depozitarea unei părţi de substanţe organice în sedimente. în sensul că pierderile de azot din sol sunt compensate de procesele de fixare. Bilanţul global al circuitului biogeochimic al azotului este un bilanţ pozitiv pentru biosferă.cartiaz. Caracterul pozitiv al bilanţului.

este realizat de către bacterii fixatoare de azot. Pentru ca azotul atmosferic. Scindarea azotului molecular în azot atomic şi combinarea acestuia cu hidrogenul. molecular să reacţioneze cu hidrogenul şi oxigenul. în mediul terestru şi în mediul acvatic.1.ro – Carti si articole online de la A la Z pe deplin justificate. descărcări electrice şi procese industiale.cartiaz. Molecula de azot poate fi scindată în atomi de azot de energia care rezultă din arderi. din acţiunea vulcanilor. .1. având ca rezultat amoniacul sau cu hidrogenul şi oxigenul din care rezultă ionul de nitrat (NO3-). După o serie de schimbări compuşii cu azot ajung pe pamânt prin ploaie.www.Fixarea biologică a azotului Este realizată în exclusivitate de bacterii şi constă în încorporarea azotului în combinaţii chimice pe care plantele le pot absorbi şi utiliza. Nitrogenaza funcţionează numai în absenţa oxigenului. formându-se oxid de azot. cu ajutorul enzimelor.FIXAREA AZOTULUI MOLECULAR Reprezintă orice proces care converteşte azotul liber în compuşi cu azot. el trebuie să fie scindat în atomi de azot. Enzima se numeşte nitrogenază. Aceste substanţe sunt amoniacul şi ionul de nitrat. 3.1. deoarece duc la creşterea cantităţii de proteine în alimentaţia omului. Lumina din descărcările electrice atmosferice furnizează energia care favorizează unirea azotului atomic cu oxigenul atomic. 3.

sistemul enzimatic esenţial pentru fixarea azotului. s-a demonstrat că din numărul total de 260 de genuri de bacterii chemotrofe. Bacillus.1. Methylosinus. 2. mult timp. bacteriile fototrofe (eubacterii şi cianobacterii). Azotobacter. Xanthobacter. Rhizobium. aproximativ 10% conţin nitrogenaza şi. Klebsiella. Azospirillum. au proprietatea de fixare a azotului atmosferic. 1. Arthrobacter. Bejerinckia. Bacteriile libere fixatoare de azot Sunt reprezentate de 2 grupuri majore: 1. Erwinia. Methylobacter Methylococcus. Propionibacterium. Citrobacter. .2. bacteriile chemotrofe. Enterobacter.ro – Carti si articole online de la A la Z Nu există nici un exemplu de organisme eucariote fixatoare de azot molecular. Derxia. ca urmare.www. Se apreciază că această proprietate a apărut în cursul evoluţiei într-o perioadă când speciile eucariote erau deja existente şi bacteriile erau singurele organisme dotate cu capacitatea de a metaboliza anaerob şi cu reductazele adecvate unei conversii în direcţia nitrogenazelor. Bacterii chemotrofe fixatoare de azot: Clostridium pasteurianum şi Azotobacter sp.cartiaz. Frankia. ca singurele bacterii fixatoare de azot şi considerate. au fost descrise. Mycobacterium. Ele includ specii din genurile: Alcaligenes. ca având o importanţă esenţială pentru acest proces pe plan global. 3. Clostridium. Aquaspirillum. Ulterior. Thiobacillus. Campylobacter. iniţial.

ro – Carti si articole online de la A la Z Dintre acestea. în majoritate . agilis – în ape uzate alcaline şi neutre. Importanţa bacteriilor chemotrofe fixatoare de azot decurge. bogate în carbon. Frankia. Fixarea azotului atmosferic în mediile bine aerate este considerată unanim ca sporadică.. fixatoare de azot atmosferic. Aeromonas sp. Derxia gummosa – în special în solurile din India. Pseudomonas sp. unele (Rhizobium. probabil din capacitatea lor de a fixa cantităţi mici pe suprafeţe mari şi pe perioade îndelungate. Citrobacter.). sărace în azot. în tot cursul anului şi nu în perioade scurte (39 – 50 de zile) ca în cazul leguminoaselor. Enterobacter). chroococcum. Răspândirea lor în natură este adesea caracteristică: Azotobacter chroococcum – în soluri neutre şi alcaline.. iar în Marea Neagră. în special tropicale şi subtropicale. A. o specie de Spirillum. A. . Beijerinckia – în soluri acide. insignis..cartiaz. Azomonas agili. dificilă sau imposibil de reprodus şi are loc cu o rată insuficientă pentru a satisface nevoile recoltelor intensive. Celelalte sunt fixatoare libere de azot. Azospirillum) au capacitatea de a forma simbioze cu diferite grade de specificitate şi activitate în natură. Corynebacterium.. Flavobacterium sp. altele anaerobe (Clostridium pasteurianum . iar celelalte. aerobe facultativ anaerobe (Klebsiella. A. Desulfovibrio). Achromobacter sp. Unele sunt aerobe (Azotobacter Beijerinckia etc. Din mediile acvatice au fost izolate: Azotobacter agile.www.

Bacteriile fototrofe fixatoare de azot Dintre cele 12 genuri de bacterii fototrofe identificate până în prezent.3. Rhodomicrobium. Chlorobium. Cantitatea de N fixat pe această cale se ridică la circa 50 milioane tone pe an (1978). Thiocapsa. Capacitatea de a sintetiza nitrogenaze este mai degrabă regulă decât excepţie la fototrofe. Ele includ specii din genurile: Amoebobacter. la sedimentele din lacurile puţin adânci. în principal. 3. Rhodopseudomona. Chromatium. reprezentând cam 1/3 din cantitatea totală de azot fixat pe cale biologică. Cifrele arată că activitatea umană afectează profund circuitul azotului pe scară planetară. Rhodospirillum. Prosthecochloris. Această orientare este justificată şi de faptul că fixarea industrială (procedeu energofag ce consumă 3% din producţia mondială anuală de gaze .cartiaz. Fixarea biologică a azotului în asociaţie cu plantele Deoarece cantitatea de azot disponibilă pentru plante este decisivă pentru creşterea producţiei primare. prin fabricarea de îngrăşăminte azotoase. Ectothiorhodospira. Thiocystis. Datorită capacităţii de a realiza fotosinteză anoxigenică.www. este firesc ca oamenii să depună eforturi susţinute pentru a putea spori intrările de azot în circuitul biologic.1. Pelodictyon. 92% au capacităţi fixatoare de azot. importanţa lor este limitată la mediile anoxice şi anume.ro – Carti si articole online de la A la Z 2. Principala cale de creştere a cantităţii de azot în circuitul biogeochimic o reprezintă în prezent fixarea industrială a azotului liber.

Scăderea cantităţii de oxigen provoacă moartea altor organisme prin asfixie. Excesul de îngrăşăminte este adus de ploaie în bălţi. Algele mor. Cantitatea de nitraţi. Nitriţii dizolvaţi mai pot pătrunde în apa freatică. economice şi ecoloice. efect distructiv al stratului atmosferic cu ozon. poluarea apelor freatice. s-a observat că numai 50% din îngrăşămintele administrate în sol sunt preluate eficient de către plante şi că necesarul în anul 2000 a fost de 1 miliard tone. Se apreciază că. de către bacteriie aerobe. aplicare. în majoritatea ecosistemelor acvatice. Consumarea apei din fântâni cu nitriţi şi nitraţi este periculoasă mai ales pentru copiii mici. În urma cercetărilor. Nitraţii folosiţi în exces poluează ecosistemele acvatice şi apa freatică. râuri. acumulare de nitrozamine cancerigene. eutrofizare. contaminarea apelor freatice cu nitraţi. . este limitantă şi prin aceasta. a fitoplanctonului. pentru fiecare creştere de populaţie cu 6 x 106 locuitori. ca de exemplu.www. o ţară trebuie să construiască o fabrică de îngrăşăminte azotate. lacuri. Fiind în exces. cu o capacitate de 106 kg NH4/zi. Suprautilizarea îngrăşămintelor agricole pe bază de azot pentru creşterea producţiilor la hectar influenţează circuitul azotului. peştii. a malurilor şi a lacurilor etc. dar consecinţele negative pentru mediu sunt intolerabile: poluare. influenţează dezvoltarea algelor. prin acţiunea N 2O produs în cursul denitrificării microbiene etc. precum şi dificultăţi ridicate de transport.ro – Carti si articole online de la A la Z naturale). stimulează dezvoltarea algelor. consumă oxigenul dizolvat în apă.cartiaz. Efortul este realizabil din punct de vedere tehnologic şi financiar. iar descompunerea lor. ridică numeroase probleme tehnice.

se obţin recolte constante de 3 – 4 tone orez/ha. În mod empiric. . datorită acestei asociaţii. În această privinţă. Astfel. Casuarina este cultivată pentru ameliorarea solului. Sursa de hidrogen este gazul metan sau hidrocarburile din petrol. În actuala criză de energie. asociaţia Azolla – Anabaena reprezintă o importantă sursă de azot în culturile de orez. când pericolul epuizării surselor de petrol şi gaze naturale este iminent. în Japonia. suplinind îngrăşămintele (Torrey.www. mai ales biologice. iar preţul petrolului este în creştere continuă. apare firească nevoia de a găsi alte căi.cartiaz. în Taiwan. Azolla este utilizată ca îngrăşământ. Cercetările efectuate la Institutul Internaţional pentru Cercetarea Orezului din Filipine. şi costurile îngrăşămintelor fabricate pe cale industrială devine tot mai ridicat. sunt plantate Alnus. în care azotul atmosferic este combinat cu hidrogenul la temperatură şi presiune ridicată. fără aplicarea îngrăşămintelor. Asociţiile de angiosperme cu actinomicete fixatoare de azot. În aceste condiţii. au stabilit că. fixatoare de azot. Cercetările se desfăşoară pe mai multe căi. în mai multe zone de cultură a orezului.) este cultivat în alternanţă cu aninul (Alnus sp. 1978). de mai multă vreme. în simbioză cu bacteriile. sunt recomandate şi folosite în silvicultură. de fixare a azotului atmosferic sau de utilizare a asociaţiilor simbionte.ro – Carti si articole online de la A la Z Azotatul de amoniu. meiul (Setaria sp. ca îngrăşământ se fabrică după metoda Haber şi Bosch.) în Noua Guinee. una din aceste căi constă în încercarea de fixare a azotului liber.

Eleagnus.ro – Carti si articole online de la A la Z Myrica. mai ales de conifere.cartiaz. 1977). de exemplu Digitaria şi chiar cu porumb în America de Sud. Unul din cei mai importanţi producători primari din mlaştinile sărate de pe coasta atlantică a Americii de Nord – gramineul Spartina alterniflora – fixează azotul atmosferic prin rădăcini. Cunoaşterea precisă a condiţiilor în care se instalează o asemenea simbioză ar deschide perspectiva producerii ei şi la gramineele cultivate. în acelaşi scop – ameliorarea fertilităţii solului. . Bacterii fixatoare de azot din genul Spirillium au fost găsite simbionte cu unele graminee spontane. în simbioză cu bacterii fixatoare de azot (Charlene Van Raalte. în amestec cu alte esenţe.www.

casuarinae Fototrofe.meliloti. microaerobe Enterobacteriaceae Clebsiella. Dermocarpa. autotrofe Chromtatiaceae Chromatium. aerobe. Bradyrhizobium japonicum Streptomycetaceae Frankia discariae.trifolii.R. Campylobacter Libere. F. R. Rhodopseudomonas. R. aerobe cu heterocisti Spirulina. F. microaerobe Methylomonadaceae Methylomonas.cartiaz. strict anaerobe Libere. unicelulae Simbionte Simbionte .dyadis. heterotrofe. Derxia. anaerobe Rhodospirilliaceae Rhodosirillium. Calothrix. aerobe. F. Azomonas. F. Thiocistis. facultativ anaerobe Bacilliaceae Clostridium Thilobacillus Libere. heterotrofe. Methylomonas.rupini. Oscillatoria. Enterobacter Libere. fototrofe. Xenococcus. Plectonema.coriariae. Lyndbya. Scytonema Fototrofe. Ectothiospira Chlorabiaceae Chclorobium Libere. Citrobacter. heterotrofe.www. Rhodomicrobium Cynobacteria Anabaena. heterotrofe. heterotrofe. Phormidium Synechococcus. Pleurocapsa. aerobe Spirillaceae Azospirillium.ro – Carti si articole online de la A la Z Grupul sau familia Azotobacteriaceae Genurile sau speciile principale Azotobacter. Methilococcus. Bejerinckia. Nostoc. Xanthobacter Caracteristici fiziologice Libere. Methylobacter Libere.pushiae. Aquaspirillum.phaseoli. Thiocapsa. fără heterocisti Fototrofe. R. Rhizobacteriaceae Gloeothece Rhizobium leguminosarium.

cu gimnospermele ( Cycas. cu plantele.). • • • • cu pteridofitele în asociaţia Azolla /Anabaena azollae. care îşi exercită activitatea în asociaţii. ca de exemplu: • cu fungii din categoria Ascomycetes sau Basidiomycetes. Perspective ale îmbunătăţirii procesului de fixare biologică a azotului Printre procedeele preconizate pentru remanierea acestei situaţii cele mai semnificative. mai mult sau mai puţin eficiente. cu diferite alte organisme. cu planta gazdă. 6) cianobacteriile simbiotice fixatoare de azot. 5) actinorizele. Encephalartos etc). 3) simbiozele asociative. în aşa fel încât fixarea azotului este rezultatul unei cooperari. Principalele grupe de microorganisme fixatoare de azot Foarte multe specii de bacterii fixatoare de azot sunt „asociate”. sunt urmatoarele: . Ceratozamia. 4) simbiozele foliare.www.ro – Carti si articole online de la A la Z Tabelul I. ca perspectivă de abordare.cartiaz. Hepaticae (Anthochos. Blasia. În această categorie sunt incluse: 1) simbioza Rhizobium / plante leguminoase. 3. cu muşchii din grupul Clavicularia). în licheni. mai mult sau mai puţin intime. 2) simbioza Rhizobium / plante neleguminoase. cu anigiospermele (Gunera sp.4.1. în diferite grade.

să creeze dezechilibre în circulaţia altor elemente (P. Mg etc. • transferul genelor nif la bacterii nefixatoare de N2O în vederea obţinerii de noi bacterii cu această proprietate. toate aceste abordări au ca inconvenient major. de a asigura stabilitatea şi activitatea lor în noile celule. chiar de activare a unor microorganisme „sălbatice”. care asigură reciclarea eficientă a hidrogenului produs în nodozităţi. Există riscul ca bacteriile nou create sau plantele modificate. ecologia lor ca membrii liberi ai rizosferei şi ai microbiotei acesteia.). S-au realizat numeroase cercetări şi experienţe în ceea ce priveşte posibilitatea de transfer a complexului de gene ce controlează fixarea de . mai greu de normalizat. aprovizionarea cu ATP.ro – Carti si articole online de la A la Z • mărirea activităţii fixatoare a tulpinilor de Rhizobium în urma transferului genelor hup („hidrogen uptake”). decurgând din necesitatea de a transfera 20 – 40 de gene. • obţinerea de plante capabile să fixeze autonom azotul prin transferul genelor nif. • mărirea spectrului de gazde în simbiozele asociative pentru a include toate plantele de cultură importante.cartiaz. sau.www. capabile să competiţioneze cu cele modificate genetic. Realizarea este condiţionată de numeroase dificultăţi tehnice. protecţia nitrogenazei de acţiunea inhibitoare a oxigenului. K. Este încă puţin cunoscută biologia bacteriilor fixatoare de azot în natură şi contribuţia lor la structura şi funcţia habitatului pe care îl ocupă. reglarea sintezei diferiţilor produşi codificaţi în cantităţi adecvate. incompleta cunoaştere a bazelor genetice şi biochimice ale fixarii azotului şi a asociaţiilor simbiotice. În general.

Interesul este stimulat de unele calcule care demonstrează că îmbunătăţirile pe cale biologică ar fi echivalente cu aplicarea optimă de îngrăşăminte azotate. Procesul de amonificare este rezultatul activităţii a numeroase organisme heterotrofe ca bacterii. la stadiul de amoniac. modificată de bacterie. În una din variantele experienţei. dar şi a celor ce controlează mecanismele prin care nitrogenaza este ferită de contactul cu oxigenul. de la bacterii în celulele plantelor superioare.www.ro – Carti si articole online de la A la Z azot. 3. ciuperca purtătoare.cartiaz. 1979). Acest fapt arată şi pericolele care pot rezulta din asemenea intervenţii („Search”. deşi s-a reuşit transferul genelor ce induc producerea de nitrogenază la Agrobacterium. s-a reuşit transferul acestui complex de la Klebsiella pneumoniae la Escherichia coli. Problema transferului genelor respective este complexă. care în acest fel ar deveni capabile să fixeze azotul liber. Varianta a fost distrusă din precauţie. Plantele de pin au început să fixeze mici cantităţi de azot. Astfel. enzima produsă a fost inactivă. De asemenea. . s-a reuşit introducerea de bacterii fixatoare de azot la pin.2. deoarece aceste bacterii sunt strict aerobe. s-a dovedit a fi dăunătoare pentru plantele de pin. actinomicete. utilizând fungi ca purtători ai bacteriilor. AMONIFICAREA Amonificarea este procesul de conversie a compuşilor organici cu azot. Din această cauză. deoarece implică nu numai transferul genelor ce determină producerea nitrogenazei.

fiind utilizate de alte . compuşii organici cu structură complexă sunt hidrolizaţi la molecule care pot pătrunde în celule. Arthobacter sp. utilizabile de către plante. Clostridium sp. procesul de amonificare evoluează în doua etape succesive: 3. În climatul temperat.. mai mobile. deoarece asigură conversia la forme anorganice. În sens larg. este însoţit de eliberarea de energie. Bacillus subtilis.ro – Carti si articole online de la A la Z Cea mai mare parte a azotului din orizonturile superficiale ale solului este prezent sub forma de azot în combinaţii organice..cartiaz. El provine din proteinele vegetale sau animale. Proteus sp.. este efectuată de microorganisme heterotrofe ca: Pseudomonas sp.2. Penicillium. Serratia marcescens. Bacillus thermoproteolyticus. 1971 ). Mineralizarea azotului organic din sol este un proces esenţial în ciclul acestui element în natură.Etapa nespecifică Etapa de proteoliză. rezerva accesibilă organismelor vii numai după ce a fost mineralizată printr-un proces foarte lent (Alexander. Întregul proces de mineralizare. Alternaria etc. Mucor.. Flavobacterium sp. Rhizopus. care astfel devine utilizabilă pentru alte procese de nutriţie.www.. o rezervă majoră de azot organic este asociată cu humusul.1. din excrementele animale etc. din masa microbiană. cărora li se adaugă efectul proteinazelor de origine vegetală sau animală. deci de transformare a compuşilor organici complecşi în compuşi minerali simpli. În cursul acestei faze. Bacillus mycoides. ca şi de către microorganisme. sau de fungi ca : Aspergillus.

dar limitele la care se realizează sunt mult mai largi (2 – 40°C).Etapa specifică Această etapă. prin acţiunea microorganismelor asupra moleculelor rezultate din descompunerea proteinelor. 3. cu umiditate potrivită. 3.www. la un pH apropiat de neutralitate. aerate. nu este un proces de amonificare. sunt degradate în continuare în etapa specifică de amonificare propriu-zisă. a acizilor nucleici. producerea şi eliberarea de NH3 prin acţiunea microorganismelor de putrefacţie. în funcţie de natura microorganismelor implicate şi de condiţiile de mediu. Amonificarea evoluează în condiţii optime în straturile superficiale ale solurilor bine structurate.ro – Carti si articole online de la A la Z microorganisme sau. sau alte forme reduse ale azotului anorganic rezultate în cursul procesului de amonificare. NITRIFICAREA Nitrificarea este un proces biologic prin care NH3. În sens strict.3. NH3 ca produs final. glucidelor animale şi conversia lor în NH4. Amonificarea se realizează prin mecanisme diferite. Procesul de amonificare evoluează lent. amonificarea este reprezentată de procesul de eliberare a NH3. determinată de microorganismele din sol. precum şi a ureei. Ele au însă întotdeauna. incomplet elucidate. Ritmul şi randamentul său sunt evidenţiate de cantitatea de azot amoniacal care rămâne în sol la sfârşitul procesului. .cartiaz.2.2. asigură degradarea în continuare a compuşilor rezultaţi din etapa premergătoare de proteoliză şi a celor rezultaţi din hidroliza acizilor nucleici. Randamentul este optim la temperatura de 30°C. În acest sens. acidului uric.

în sistemele de epurare a apelor uzate. în nitrit. Nitrosolobus multiformis. Bacteriile nitrificatoare se dezvoltă cel mai bine la pH între 7. care reprezintă forma de compuşi azotaţi cel mai uşor asimilabilă de către majoritatea plantelor. hamburgensis. diferite: Nitritbacteriile – care convertesc amoniacul prin oxidare. Cele mai cunoscute sunt: Nitrosomonas europea . spiralate. Nitrospira gracilis. Nitratbacteriile – convertesc nitritul prin oxidare în nitrat şi sunt reprezentate de: Nitrobacter winogradskyi. Bacteriile nitrificatoare sunt prezente pretutindeni în sol. .cartiaz. mobilis . Nitrospira marina. Unele dintre ele au sisteme membranare complexe intracelulare. Prezenţa oxigenului este obligatorie pentru toate speciile de bacterii nitrificatoare.www. Sunt Gram-negative şi heterogene ca formă (bastonaşe. sau se desfaşoară într-un ritm încetinit pe masură ce tensiunea oxigenului scade.5 – 8. Temperatura optimă de dezvoltare este cuprinsă între 25 – 35°C. occanus . vizibile pe secţiuni ultrafine la microscopul electronic. limita inferioară fiind de 5°C. Zarnea (I994). în bazinele acvatice dulci şi marine. Nitrosococcus mobilis. sferice etc). N. dar cresc în natură şi în condiţii suboptimale (pH =6). strâns cuplate şi este realizată de bacterii specifice. în depozitele de compost. N. N. iar cea superioară de 40°C. Nitrosococcus nitrosus.cit. Nitrospira briensis. Nitrosovibrio tenuis (Backhoops şi Harms.ro – Carti si articole online de la A la Z sunt oxidate până la nitraţi. 1987) . Nitrificarea cuprinde două etape successive. Reacţiile încetează imediat în absenţa lui.

www. acolo unde există puţin oxigen sau deloc. care se întoarce în atmosferă. Aceste bacterii au capacitatea de a degrada ionul NO3– ş i NO2 – până la azot atomic. în cadrul căreia rădăcinile plantelor absorb nitraţii şi încorporează azotul în proteine. deoarece aduce substanţele azotate din mediu (sol.) în forma lor cea mai uşor asimilabilă de către plante. s-a observat că. în general. Etapa următoare este cea de asimilare. numărul bacteriilor nitrificatoare este corelat cu gradul de fertilitate a solului. Procesul se realizează de către bacterii denitrificatoare. apă etc. necesară pentru degradarea glucozei şi formării ATP-ului. umiditatea acţionează indirect asupra nitrificării. acizi nucleici şi clorofilă. Ele trăiesc şi se dezvoltă în sol. anaerobe. Bacteriile din genul Pseudomonas folosesc azotaţii ca sursă de oxigen. Denitrificarea este mai intensă în solurile din pădure pentru că există condiţii mai favorabile decât în solurile agricole. datorită faptului că afectează gradul de aerare. el putând ajunge în solurile foarte fertile până la un million de bacterii/gram de sol. 3. Ierbivorele transformă azotul în azot al proteinelor animale. Nitrificarea reprezintă o etapă cu importanţă excepţională în circulaţia azotului în natură.4. De altfel. DENITRIFICAREA Denitrificarea este procesul de descompunere a nitraţilor până la azotul molecular.ro – Carti si articole online de la A la Z În sol. N2.cartiaz. Este sigur că acest număr mare este determinat şi de faptul că aceste soluri sunt lucrate şi aerate. gazos. .

Azospirilum sp. . nici o bacterie denitrificatoare nu este strict anaerobă. care reuneşte peste 75 de genuri diferite.4. denitrificarea este un proces biologic efectuat în exclusivitate.www. N..1. flavescens. Acestea pot chiar utiliza oxigenul ca acceptor final de electroni şi preferă chiar respiraţia aerobă. A. Cresc în anaerobioză.ro – Carti si articole online de la A la Z Descrisă iniţial de Schonbein (1868) – cit. Moraxela sp. Bacillus azotoformans. Hyphomicrobium vulgare. nitratul (NO3¯) şi nitritul ( N02¯) până la oxizi gazoşi. pentosaceum Rhizobium sp. Principalele bacterii denitrificatoare sunt: Alcaligenes faecalis.Rolul denitrificării în ciclul global biogeochimic Denitrificarea reprezintă calea majoră de formare a unei bune părţi din azotul atmosferic şi de echilibrare a schimburilor dintre acesta şi mediile . în nămolul activat. Pseudomonas aerogenes. eutrophus.. de bacterii şi constă în reducerea dezasimilatorie a unuia sau a ambilor oxizi ionici ai azotului. Simultan. Sunt ubicvitare. aceştia pot fi ei înşişi reduşi în continuare la azot gazos şi eliminaţi ca atare în atmosferă. Contrar concepţiilor mai vechi. Thiobacillus denitrificans etc. datorită prezenţei substanţelor organice uşor accesibile 3. în sedimentele marine şi în număr mare în rizosfera plantelor. fiind prezente în toate tipurile de sol. Micrococus denitrificans. NO2– şi N2O. în sedimentele lacurilor. inclusiv în zona arctică. Bacteriile denitrificatoare formează un grup biochimic şi taxonomic heterogen. P. denitrificans. Zarnea (1994). A. are loc oxidarea materiei organice din mediu cu producerea de energie. dacă aceasta este posibilă. pe medii care conţin NO3 –.. ca oxidul nitric (NO) sau oxidul nitros (N2O). Rhodopseudomonas sp. Neisseria sicca.cartiaz.

Denitrificarea cuplată cu nitrificarea poate fi folosită pentru tratarea apelor uzate oraşeneşti cu conţinut bogat în substanţe organice. în acelaşi timp. de pierderi majore (5 – 80%) din fertilizatorii azotaţi aplicaţi de către om. . De asemenea.ro – Carti si articole online de la A la Z terestre sau acvatice. reducând pericolele de eutrofizare a bazinelor receptoare. contaminarea şi riscul de eutrofizare a apelor receptoare.cartiaz. cu scopul de a reduce cantitatea de azot în exces.www. Ea este răspunzatoare. Acest lucru îi conferă o mare importanţă ecologică şi biogeochimică. reprezintă un mecanism ce favorizează reducerea conţinutului în azot al afluenţilor staţiilor de epurare a apelor reziduale.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful