www.cartiaz.

ro – Carti si articole online de la A la Z

Circuitul Azotului in Natura
CAPITOLUL I
STADIUL ACTUAL AL CERCETÃRILOR PRIVIND CIRCUITUL AZOTULUI ÎN NATURÃ
Chimiştii au găsit mijlocul de a izgoni din agriculură spectrul „foametei de azot” şi au rezolvat problema fixării azotului atmosferic. Aceasta însă nu înseamnă ca problema este definitiv eliminată. Savanţii din întreaga lume caută procedee noi, mai ieftine şi mai eficiente pentru fixarea azotului. Cercetările se efectuează în două direcţii: biologică şi tehnică. Cercetările lui Delwiche (1970) referitoare la substanţele organice azotate din mare, sunt raportate la cei 10 cm de strat „activ” de la fundul oceanului, în timp ce Söderlund şi Svensson (1976) iau în consideraţie azotul organic dizolvat în coloana de apă. Mulder, Lie şi Woldendorp (1969) consideră că bacteriile fixatoare de azot liber au o contribuţie minoră la economia globală a acestui element în natură şi la fertilitatea solului, pe baza următoarelor argumente: - numărul celulelor de Azotobacter şi Beijerinckia, în foarte multe soluri, este relativ mic; s-a demonstrat, în plus, că prezenţa în rizosferă a unui număr mare de bacterii fixatoare de azot, ca Azotobacter, Beijerinckia, Derxia şi Azospirillum, nu atestă rolul lor în economia azotului din sistemul respectiv;

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z
- stimularea fixării azotului necesită consumul unor cantităţi mari de carbon organic; - în prezenţa compuşilor cu azot în mediu, îi utilizează preferenţial pe aceştia, diminuându-şi, semnificativ, capacitatea fixatoare; - în solurile fertile, activitatea lor este uşor depresată de microorganismele nefixatoare care consumă substraturile organice cu carbon. Day şi colab. (1984), utilizând tehnici mai riguroase, apreciază contribuţia bacteriilor chemotrofe libere la 2-3 kg N/ha/an şi cu un rol mai important în regiunile tropicale decât în cele temperate. În ansamblu, în special pe baza studiilor de laborator efectuate cu tehnici moderne ,se consideră că rolul acestei categorii de microorganisme în fixarea azotului şi fertilitatea solului este incert. Ele explică lipsa de interes pentru bacteriile Azotobacter. Beijerinckia, Clostridium etc., atat de mult studiate până în anii 1950. După Evans şi Barber (1977), leguminoasele cultivate şi cele din flora spontană introduc în sol 90 x 106 tone N/an, respectiv aproximativ jumatate din cantitatea totală de azot fixat pe cale biologică. Capacitatea fixatoare a sistemului Rhizobium/ lucernă sau Rhizobium/ lupin, poate reprezenta între 350 şi 600 kg N/ha/an. Eficienţa este determinată de caracterul integrat al simbiozei, în cursul căreia bacteriile beneficiază de glucidele sintetizate de plante, în cursul fotosintezei, la rândul lor ,cedând produşii rezultaţi din fixarea azotului, pe care îi exporta direct din nodul în organismul plantei pe calea unui sistem specializat.

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z
Delwiche (1970 – 1976) semnalează un fapt deosebit, care, deşi este raportat la perioada anilor 1970, îşi păstrează întreaga semnificaţie. Câştigul total de azot fixat anual este de 92 milioane de tone, în timp ce pierderile prin denitrificare sunt limitate la 83 tone N/an. Diferenţa de 9 milioane de tone/an reprezintă, probabil, cantitatea de azot fixat care este introdus anual în biosferă, în structura diferitelor molecule din sol, lacuri, râuri, oceane, precum şi în rezervoarele subterane. După Audus, Ghinea şi Ghiorghiade (l970) putem întâlni o acţiune directă împotriva organismelor, alterând un proces fundamental comun. Poate exista şi o acţiune selectivă, fiind inhibate doar procesele vitale ale unui grup de microorganisme. Unele erbicide pot favoriza, direct sau indirect, o serie de microorganisme care, astfel, pot substitui alţi compuşi ai microbiotei, modificând echilibrul microbian al solului. J. Audus (1970) arată că microbiota solului alcătuieşte un microsol dinamic şi complex ale cărei populaţii se află într-un echilibru foarte delicat, echilibru menţinut printr-o complexitate de interacţiuni a căror natură, de multe ori, ne este cunoscută. Autorul vorbeşte tocmai de posibilitatea de tulburare a acestei interacţiuni prin aplicarea erbicidelor – a pesticidelor, în general. Prin aceasta se poate tulbura fertilitatea optimă a solului. Obiectivul principal al agriculturii este asigurarea condiţiilor favorabile pentru speciile importante din punct de vedere comercial, utilizându-se erbicide în detrimentul multor altor specii. Practica agricolă influenţează în mod direct sau indirect asupra diversităţii biologice. Această acţiune se reliefează la diferite niveluri, cauzele generale ale deteriorării biodiversităţii fiind următoarele:

sub aspect microbiologic.www. Substituenţii sunt apreciaţi în general ca fiind toxici pentru microbiotă Bartha şi colab. Se tulbură ciclurile de dezvoltare ale multor organisme. (1967) apreciază faptul că derivaţii ureei sunt cele mai toxice erbicide pentru microbiota solului. Evans. Carbonaţii au un efect depresiv temporar. . mamifere. provoacă o uşoară stimulare a microbiotei solului (Levi. Are loc eroziunea genetică ireversibilă a speciilor animale şi vegetale. chiar la tulpina aparţinând aceleiaşi specii microbiene. Zarnea (1994). 1968) . iar a insecticidelor – microfaunei. varietăţi. plante superioare şi inferioare. Se pare că aceasta. Mecanizarea şi fertilizarea provoacă modificarea echilibrului dintre specii. dozele excesive fiind inhibitoare.la nivel genetic: se produce micşorarea numărului de specii. Acest caracter este determinat de faptul că.la nivelul speciilor: utilizarea erbicidelor dăunează speciilor comensale.ro – Carti si articole online de la A la Z . .cit. În timp ce pe plan local (în mod particular. în doze normale.cartiaz. rase utilizate.la nivelul ecosistemelor şi habitatelor: a influenţat direct micşorarea habitatelor multor specii de insecte. la nivelul suprafeţelor supuse unei agriculturi intensive) se pun probleme importante pentru evitarea unui deficit de azot. s-a observat că există o sensibilitate diferită la aminotriazine. amfibii. Astfel. bilanţul circuitului azotului este pozitiv. Dintre diazine a fost studiată. păsări. la nivelul biosferei. Krafts. mai ales hidrazida maleică. pe plan global. Monocultura favorizează mult acest proces. S-a studiat efectul toxic la mai multe grupe de erbicide. .

ciclul azotului. cantităţi mari de elemente pe care le folosesc pentru sinteza constituenţilor lor celulari şi pentru obţinerea energiei necesare activităţilor lor biologice. în limite normale. iar elementele componente sunt redate rezervoarelor din care au provenit.ro – Carti si articole online de la A la Z cantitatea de azot fixat este mai mare decât cea pierdută prin recoltări. chiar pe plan global. Datorită aportului crescut de azot. CAPITOLUL II ROLUL MICROORGANISMELOR ÎN CIRCUITUL GLOBAL AL MATERIEl ÎN NATURÃ În natură. Există riscul ca. să fie necesară utilizarea denitrificării pentru a controla cantitatea de azot fixat în biosferă. . din apă şi din atmosferă.cartiaz. de energia radiantă solară. Circulaţia biochimică este dirijată. substanţele organice formate sunt supuse unui proces de mineralizare. efortul pentru a găsi căi de îmbogăţire a solului în azot şi de a ameliora. mai ales în apele de suprafaţă şi subterane. într-un echilibru rezonabil. va trebui sa fie înlocuit cu efortul de a menţine. direct sau indirect. depuneri de sedimente.www. alimentaţia populaţiei globului. pe această cale. în cursul vieţii lor şi în cea mai mare parte după moarte. în perspectivă. organismele vii preiau în mod permanent din sol. În felul acesta. Parţial. denitrificări. există riscul ca această concentraţie crescută de azot să depăşească nivelul acceptabil pentru consumul uman. care este absorbită de organismele fototrofe (plante verzi.

fenomenele produse de vânt şi ploi. ţiţei etc. menţin constituenţii anorganici şi organici din biosferă într-un raport relativ constant.www. sub formă organică. 3. apă şi substanţe minerale. neutilizabilă ca atare de către plante. iar după moartea acestora se reîntorc în sol şi în ape. 2. caracter ubicuitar. s-ar ajunge. activitate metabolică intensă. .). de depunerea unor compuşi minerali în sedimente şi roci sedimentare. situaţie incompatibilă cu existenţa organismelor vii. în procesul de remineralizare participă cu un rol important zooplanctonul.ro – Carti si articole online de la A la Z alge. Dacă acest proces ar fi continuu. sunt preluate sub formă de hrană de către animale şi om. rolul bacteriilor şi al fungilor rămâne esenţial datorită unor particularităţi unice: 1. Chiar şi în mediile acvatice. în care după date mai noi. Datorită capacităţii de a converti energia luminoasă în energie chimică. cu toate că rezervele de elemente biogene existente în natură sunt foarte mari. bacterii fotosintetizante).cartiaz. la un moment dat. La această sărăcire a solului în substanţe anorganice se adaugă pierderile determinate de eroziune. la epuizarea formelor utilizabile. sau stocate sub forme ce evoluează spre stadiul de combustibili fosili (cărbune. substanţele organice astfel sintetizate. De la plante. capacitate de multiplicare rapidă. ele pot sintetiza substanţe organice pornind numai de la CO2 atmosferic. exercitând o puternică şi permanentă acţiune de mineralizare a substanţelor organice de proveninţă vegetală sau animală. Acest fenomen este împiedicat de faptul că microorganismele din sol şi din ape.

fosfatul organic eliberat este reconvertit la formele anorganice.) sau „recalcitrante“ (de sinteză). care este preluat de organismele vii (microorganisme şi plante) ca fosfat anorganic solubil şi încorporat în compuşi organici prin esterificarea ionului fosfat. chitină) neobişnuită (hidrocarburi. atomul de fosfor rămâne component al grupării fosfat. fiind limitate la simpla alternanţă anorganic <=> organic. volatilizări) şi chimice (oxidări.După moartea organismelor. conversie organică prin biosinteză). atmosferă <=> sol. transformările ciclice sunt relativ simple din punct de vedere chimic. Circulaţia lui sub acţiunea microorganismelor nu-i modifică . În acest sens este caracteristic ciclul fosforului. implică intrarea în acţiune a numeroase etape intermediare de transformare a unor reacţii fizice (solubilizări. mai mult sau mai puţin complexe. apă <=> sedimente În unele cazuri.1. respectiv la diferite combinaţii. pentru ca să revină la forma anorganică din compartimentul abiotic al habitatelor respective. hidrosfera şi litosfera. hidrolize). prin care trec de la forma anorganică la forma organică. 2.ro – Carti si articole online de la A la Z 4. În cursul acestui ciclu.cartiaz. lignină. activitate degradativă marcantă chiar asupra unor substanţe chimice complexe (celuloză. reduceri. precum şi prin translocări spaţiale repetate: atmosferă <=> apă. fenoli etc. CICLURILE BIOGEOCHIMICE Ciclurile biogeochimice însumează căile de circulaţie ale elementelor biogene în natură.www. precipitaţii. ca şi activităţi biologice (degradări şi mineralizări. sol <=> apă. Evoluţia acestor căi în care sunt implicate atmosfera.

ca în cazul combustibililor fosili (Fig. În unele medii. la care conversia anorganic <=> organic este însoţită de modificări în starea lor de oxidare.ro – Carti si articole online de la A la Z starea de oxidare (Stewart. unele cicluri (de exemplu. cu consecinţe importante pentru utilizarea lor de către microorganisme.Transformările se reduc la trecerea de la fosfat anorganic la organic şi invers.1). Ca urmare.). în sensul că. un hectar de sol poate să conţină 75000 tone N şi să fie. permanent. anumite cantităţi sunt depuse în forme relativ stabile. respectiv de la insolubil (imobilizat) la solubil şi mobil (Atlas. 1984) Situaţia este diferită în cazul altor elemente (C.cartiaz. 0. 1976). limitant pentru plante. N. fie pe termen mediu (ca în cazul humusului).00001 şi 0. Fracţiunea din azotul total. indisponibilitatea elementelor citate nu este determinată de absenţa lor. prezent în biosferă disponibilă pentru a fi utilizată de plante. variaza intre 0.001% . fiind scoase din circuit. .www. totuşi. ci de lipsa unor forme chimice accesibile. în ciclul carbonului) prezintă ceea ce Hutchinson a denumit imperfecţiuni accidentale. În stârşit. fie pentru zeci şi sute de milioane de ani. S etc.

cel de CO2) au un turnover rapid şi.ro – Carti si articole online de la A la Z Rezervoare naturale (atmosferă. solubil. sedimente) Fig. Schemă privind circuitul biogeochimc în natură (după Hutchinson. litosferă) Mineralizare Substanţe organice (organisme vii) Substanţe anorganice Asimilare Stocare pe termen mediu (humus) sau lung (combustibili fosili. formează rezervoare ale caror mărime poate fi aproximată. anorganic. sau relativ inaccesibili. iar altele se pot acumula. prezente în atmosferă.cartiaz. expuşi unor transformări rapide. Mărimea rezervoarelor poate diferi mult de la un habitat la altul. Ele pot conţine compuşi uşor accesibili. litosferă sau hidrosferă. există un flux continuu care evoluează în funcţie de viteza de reciclare a materialelor respective. În general. atât la scară locală (la nivel de habitat) sau chiar extrapolată la nivel de biosferă. rezervoarele mici (de exemplu.1. În funcţie de condiţiile locale. unele forme chimice pot fi pierdute. în mod deosebit. sensibil la . Mărimea diferitelor rezervoare determină viteza de turnover. insolubil) ale unui element. Între diferitele rezervoare. 1970) Diferitele forme chimice (organic. transformaţi lent. hidrosferă.www.

datorită unei stări de echilibru. azotului şi sulfului. oxidarea H 2S şi utilizarea energiei pentru reducerea CO2 şi sinteza de compuşi organici ai carbonului.ro – Carti si articole online de la A la Z perturbări.2 sunt prezentate interacţiunile dintre ciclurile carbonului.cartiaz. Ca urmare. În unele cazuri. deoarece pierderea de CO2 este echilibrată de reîntoarcerea sub formă de carbon organic. . În mod asemănător. În acest sens. realizând. INTERCONECTAREA CICLURILOR BIOGEOCHIMICE În mod convenţional. deşi. hemiceluloză. Viteza cu care evoluează întregul ciclu depinde de mărimea rezervorului şi de cea mai lentă viteză de turnover. într-un teren virgin este. NH3 . sunt implicate în trei cicluri. Bacteriile proteolitice. 2. în ansamblu. lignină) determină o "strangulare" a fluxului şi încetinirea lui globală (Alexander. cantitatea de carbon organic. ele sunt strâns interconectate şi interdependente. care descompun proteinele la CO 2 . în primul rând. În unele cazuri. există o tendinţă de prezentare separată a ciclului diferitelor elemente biogene.www. ca litieră şi ţesut radicular mort. H2S. există probe numeroase de la cele mai simple la cele mai sofisticate. 1971). ciclul carbonului. 2. respectiv. mărimea rezervorului este constantă în timp. viteza mică de degradare a unor substraturi (celuloză. oxigenului şi apei. circuitul global al materiei în natura. relativ constantă. din faptul că pierderea este echilibrată de un flux aproximativ egal. rezultată. Thiobacillus denitrificans participă în desfăşurarea celor trei cicluri prin reducerea nitratului. În Fig.

cartiaz. ca o consecinţă a industrializarii şi a arderii combustibililor fosili. uneori. unde poate perturba capacitatea proprie de echilibrare a unui ciclu. poate modifica viteza de transfer a elementelor între diferitele rezervoare. Interrelaţiile dintre ciclurile oxigenului.2. carbonului şi apei (după Weisz. 1982) Inf1uenţa omului este foarte evidentă pe scară locală. rolul microorganismelor este esenţial. iar în lipsa lor viaţa . Fără microorganisme nu ar putea exista plante.ro – Carti si articole online de la A la Z Interacţiuni similare au loc constant între ciclul carbonului şi cel al azotului. mărimea rezervoarelor producând schimbări majore în particularităţile biochimice ale habitatelor şi asupra comunităţilor de organisme care le populează. Poluarea. modificări severe şi greu reversibile ale mediului. Ea se poate manifesta negativ şi la scară globală. În circulaţia materiei în natură. H2O şi CO2 din mediu H2 H2 O2 CO2 CO2 O2 Constituenţii materiei vii O2 din mediu Fig. cu un aport excesiv de materie şi energie. aşa cum se întâmplă cu creşterea concentraţiei CO2 în atmosferă. inducând. sub diferitele ei forme.www.

fără unul dintre aceşti factori. ca şi sursa de energie pe care o reprezintă soarele. CAPITOLUL III CIRCUITUL BIOGEOCHIMIC AL AZOTULUI Azotul este un element esenţial pentru existenţa vieţii in biosferă. azotul mineral este folosit de plante şi înglobat în structura lor sub formă de constituenţi celulari. determinate de denitrificare şi .cartiaz. Animalele sunt dependente de plante ca sursă majoră de azot. precum şi cele adiţionale. deoarece. nu ar mai exista plante verzi. deoarece este inclus în structura tuturor proteinelor şi acizilor nucleici. pierderile de azot din sol. Azotul reprezintă 79% din conţinutul atmosferei sub formă de azot diatomic. prin nitrificare. Se adaugă cantităţi importante prezente în structura plantelor şi a animalelor terestre. în forme din nou accesibile plantelor. în humus. legate de recoltarea plantelor de cultură. în roci etc. gaz. în substanţele organice din organismele vii din sedimentele din mări şi oceane. în forme inaccesibile plantelor şi animalelor. Prin urmare. În cadrul circuitului azotului în natură. Ţesuturile vegetale şi animalele moarte sunt mineralizate prin procesul de proteoliză şi amonificare şi convertite. Cu toate acestea. Deşi este prezent în natură în cantităţi foarte mari.www. se găseşte. aproape invariabil. microorganismele sunt tot atât de indispensabile vieţii. deci viaţa însăşi ar înceta. practic inert. inaccesibil sistemelor biologice.ro – Carti si articole online de la A la Z animalelor ar înceta.

fie artificial. din care 90 x 106 . iar producerea de 5 000 kg biomasă uscată/ ha/an. Altfel. Se adaugă azotul fixat pe cale abiotică. pe cale biologică. fie pe cale naturală. azotul gazos atmosferic este convertit la forme fixe. Din aceasta decurge necesitatea îmbogăţirii solului în azot combinat. Se apreciază că o producţie de grâu de 5 000 kg/ha echivalează cu o pierdere de 120 kg. ce produc oxizi de azot care. prin adăugare de îngraşăminte azotate. sub acţiunea a peste 100 de genuri de bacterii diferite. sunt atât de mari încât. motoare cu combustie internă etc. o producţie de 50 000 kg sfeclă necesită 200 kg N. sunt readuşi de ploi în sol sub formă de nitraţi. cea mai mare parte a azotului atmosferic ar rămâne nefolosită de vieţuitoarele de pe pământ dacă nu ar exista microorganismele fixatoare de azot. Făcând abstracţie de cantităţile mici de azot molecular care devin accesibile plantelor pe cale fizico-chimică. descărcări electrice din atmosferă (fulgere). Cantitatea de azot fixat. pe o pajişte din regiunile temperate. este apreciată la 175 milioane tone N/an. implică o pierdere de 150 kg N.cartiaz. tone în solurile agricole. În mod asemănător. cel puţin în cazul solurilor agricole.ro – Carti si articole online de la A la Z levigaţie. depăşesc cantitatea de azot disponibil existent. apreciat la 10 tone N/an şi cel din procese de combustie. eliberaţi în atmosferă. care sunt folosite de plante şi . prin fixarea lor în sol în cursul descărcărilor electrice şi cu apele din precipitaţii. există riscul ca deficitul de azot să devină un factor limitant al producţiei primare în ecosistemele respective. prin iradieri. prin fixarea biologică a azotului atmosferic.www. Circulaţia biologică a azotului este un proces lent şi continuu. de la ehipamente electrice. prin care.

3) Nitrificarea.www. iar altele în anaerobioză sunt: 2) Amonificarea. Schemă privind circuitului azotului în natură . utilizând energia obţinută prin fotosinteză. Etapele esenţiale ale acestui proces. (NO3=) Bacterii denitrificatoare Bacterii descompunătoare Fixarea biologică a azotului prin acţiunea bacteriilor nitrificatoare Amoniac (NH3) Ion amoniu (NH4+) Nitriţi (NO2=) Nitraţi (NO3=) Fig. unele desfaşurate în aerobioză. După moartea plantelor şi animalelor care i-au consumat. Rezervorul natural de azot atmosferic Resturi animale Resturi vegetale Fertilizatori (NH4+).ro – Carti si articole online de la A la Z introduse în forme organice.cartiaz. implicând intrarea în acţiune a mai multor activităţi biochimice. 3. în constituenţi structurali. 4) Denitrificarea. Fixarea azotului (NO2-) Circuitul azotului în natură 1) Fixarea azotului molecular. compuşii organici ai azotului sunt mineralizaţi şi restituiţi marelui rezervor atmosferic.

iar eforturile făcute pe acest drum. Bilanţul global al circuitului biogeochimic al azotului este un bilanţ pozitiv pentru biosferă. în sensul că pierderile de azot din sol sunt compensate de procesele de fixare. sunt . pierderile depăşesc ritmul de înlocuire.cartiaz. este foarte important deoarece face posibilă creşterea biomasei întregii biosfere. Se apreciază că 35% din populaţia globului este absolut dependentă de îngrăşămintele azotate.ro – Carti si articole online de la A la Z În timp ce în ecosistemele naturale circuitul azotului este un proces echilibrat. atât prin denitrificare.www. Ponderea activităţii umane în acest proces este substanţială şi în continuă creştere. în sistemele supuse procesului de agricultura intensivă. adică a faptului că se fixează mai mult azot decât se pierde. cât şi prin depozitarea unei părţi de substanţe organice în sedimente. deşi există scurgeri din circuit. Caracterul pozitiv al bilanţului.

3. Nitrogenaza funcţionează numai în absenţa oxigenului.FIXAREA AZOTULUI MOLECULAR Reprezintă orice proces care converteşte azotul liber în compuşi cu azot.cartiaz. descărcări electrice şi procese industiale.1. formându-se oxid de azot. . cu ajutorul enzimelor.Fixarea biologică a azotului Este realizată în exclusivitate de bacterii şi constă în încorporarea azotului în combinaţii chimice pe care plantele le pot absorbi şi utiliza. este realizat de către bacterii fixatoare de azot.1. Scindarea azotului molecular în azot atomic şi combinarea acestuia cu hidrogenul. deoarece duc la creşterea cantităţii de proteine în alimentaţia omului. din acţiunea vulcanilor. Molecula de azot poate fi scindată în atomi de azot de energia care rezultă din arderi. 3. După o serie de schimbări compuşii cu azot ajung pe pamânt prin ploaie. în mediul terestru şi în mediul acvatic. Enzima se numeşte nitrogenază. având ca rezultat amoniacul sau cu hidrogenul şi oxigenul din care rezultă ionul de nitrat (NO3-).www. Lumina din descărcările electrice atmosferice furnizează energia care favorizează unirea azotului atomic cu oxigenul atomic. el trebuie să fie scindat în atomi de azot.ro – Carti si articole online de la A la Z pe deplin justificate. Pentru ca azotul atmosferic. molecular să reacţioneze cu hidrogenul şi oxigenul. Aceste substanţe sunt amoniacul şi ionul de nitrat.1.

au proprietatea de fixare a azotului atmosferic. ca urmare. Propionibacterium. Methylosinus. Rhizobium. ca având o importanţă esenţială pentru acest proces pe plan global.1.cartiaz. bacteriile fototrofe (eubacterii şi cianobacterii). Ulterior. Aquaspirillum. Bacterii chemotrofe fixatoare de azot: Clostridium pasteurianum şi Azotobacter sp. aproximativ 10% conţin nitrogenaza şi. Arthrobacter. Klebsiella. sistemul enzimatic esenţial pentru fixarea azotului. Enterobacter. Derxia.ro – Carti si articole online de la A la Z Nu există nici un exemplu de organisme eucariote fixatoare de azot molecular. bacteriile chemotrofe. Clostridium. Thiobacillus. Bejerinckia. iniţial. Citrobacter. Methylobacter Methylococcus. au fost descrise. 2. 1. Campylobacter. Bacillus. .2. 3.www. Azospirillum. mult timp. Azotobacter. Mycobacterium. s-a demonstrat că din numărul total de 260 de genuri de bacterii chemotrofe. Se apreciază că această proprietate a apărut în cursul evoluţiei într-o perioadă când speciile eucariote erau deja existente şi bacteriile erau singurele organisme dotate cu capacitatea de a metaboliza anaerob şi cu reductazele adecvate unei conversii în direcţia nitrogenazelor. ca singurele bacterii fixatoare de azot şi considerate. Frankia. Ele includ specii din genurile: Alcaligenes. Xanthobacter. Erwinia. Bacteriile libere fixatoare de azot Sunt reprezentate de 2 grupuri majore: 1.

Derxia gummosa – în special în solurile din India. Enterobacter).). iar în Marea Neagră. Din mediile acvatice au fost izolate: Azotobacter agile. A. insignis. Corynebacterium. în special tropicale şi subtropicale. Beijerinckia – în soluri acide. ... în majoritate . unele (Rhizobium. Azospirillum) au capacitatea de a forma simbioze cu diferite grade de specificitate şi activitate în natură. fixatoare de azot atmosferic. sărace în azot.. Achromobacter sp. dificilă sau imposibil de reprodus şi are loc cu o rată insuficientă pentru a satisface nevoile recoltelor intensive.. Frankia. Azomonas agili. Aeromonas sp. agilis – în ape uzate alcaline şi neutre. probabil din capacitatea lor de a fixa cantităţi mici pe suprafeţe mari şi pe perioade îndelungate.ro – Carti si articole online de la A la Z Dintre acestea. bogate în carbon. Unele sunt aerobe (Azotobacter Beijerinckia etc. A. o specie de Spirillum. Răspândirea lor în natură este adesea caracteristică: Azotobacter chroococcum – în soluri neutre şi alcaline. Fixarea azotului atmosferic în mediile bine aerate este considerată unanim ca sporadică. Citrobacter. aerobe facultativ anaerobe (Klebsiella. Desulfovibrio).www.cartiaz. iar celelalte. în tot cursul anului şi nu în perioade scurte (39 – 50 de zile) ca în cazul leguminoaselor. Celelalte sunt fixatoare libere de azot. chroococcum. Flavobacterium sp. Importanţa bacteriilor chemotrofe fixatoare de azot decurge. Pseudomonas sp. A. altele anaerobe (Clostridium pasteurianum .

Rhodomicrobium. 92% au capacităţi fixatoare de azot. Thiocystis. Pelodictyon. 3. importanţa lor este limitată la mediile anoxice şi anume. reprezentând cam 1/3 din cantitatea totală de azot fixat pe cale biologică. Chlorobium. Ectothiorhodospira. Capacitatea de a sintetiza nitrogenaze este mai degrabă regulă decât excepţie la fototrofe. în principal. Bacteriile fototrofe fixatoare de azot Dintre cele 12 genuri de bacterii fototrofe identificate până în prezent. Rhodopseudomona.cartiaz. Ele includ specii din genurile: Amoebobacter. Cifrele arată că activitatea umană afectează profund circuitul azotului pe scară planetară. Chromatium. la sedimentele din lacurile puţin adânci. Principala cale de creştere a cantităţii de azot în circuitul biogeochimic o reprezintă în prezent fixarea industrială a azotului liber.ro – Carti si articole online de la A la Z 2. Rhodospirillum. Fixarea biologică a azotului în asociaţie cu plantele Deoarece cantitatea de azot disponibilă pentru plante este decisivă pentru creşterea producţiei primare. Cantitatea de N fixat pe această cale se ridică la circa 50 milioane tone pe an (1978). este firesc ca oamenii să depună eforturi susţinute pentru a putea spori intrările de azot în circuitul biologic.1. Prosthecochloris. prin fabricarea de îngrăşăminte azotoase. Această orientare este justificată şi de faptul că fixarea industrială (procedeu energofag ce consumă 3% din producţia mondială anuală de gaze . Thiocapsa.www. Datorită capacităţii de a realiza fotosinteză anoxigenică.3.

o ţară trebuie să construiască o fabrică de îngrăşăminte azotate. . Consumarea apei din fântâni cu nitriţi şi nitraţi este periculoasă mai ales pentru copiii mici. În urma cercetărilor. acumulare de nitrozamine cancerigene. lacuri. pentru fiecare creştere de populaţie cu 6 x 106 locuitori.www. este limitantă şi prin aceasta. precum şi dificultăţi ridicate de transport. efect distructiv al stratului atmosferic cu ozon. poluarea apelor freatice. iar descompunerea lor. a fitoplanctonului. ca de exemplu. a malurilor şi a lacurilor etc. Suprautilizarea îngrăşămintelor agricole pe bază de azot pentru creşterea producţiilor la hectar influenţează circuitul azotului. Nitraţii folosiţi în exces poluează ecosistemele acvatice şi apa freatică. prin acţiunea N 2O produs în cursul denitrificării microbiene etc. Fiind în exces. Excesul de îngrăşăminte este adus de ploaie în bălţi. în majoritatea ecosistemelor acvatice. de către bacteriie aerobe. peştii. consumă oxigenul dizolvat în apă. Algele mor. ridică numeroase probleme tehnice. influenţează dezvoltarea algelor. s-a observat că numai 50% din îngrăşămintele administrate în sol sunt preluate eficient de către plante şi că necesarul în anul 2000 a fost de 1 miliard tone. Se apreciază că. Scăderea cantităţii de oxigen provoacă moartea altor organisme prin asfixie. aplicare. râuri. Efortul este realizabil din punct de vedere tehnologic şi financiar. stimulează dezvoltarea algelor.ro – Carti si articole online de la A la Z naturale). cu o capacitate de 106 kg NH4/zi. dar consecinţele negative pentru mediu sunt intolerabile: poluare. Nitriţii dizolvaţi mai pot pătrunde în apa freatică. Cantitatea de nitraţi. economice şi ecoloice. eutrofizare. contaminarea apelor freatice cu nitraţi.cartiaz.

Sursa de hidrogen este gazul metan sau hidrocarburile din petrol. Cercetările se desfăşoară pe mai multe căi. apare firească nevoia de a găsi alte căi. În mod empiric. în simbioză cu bacteriile. În aceste condiţii. . Astfel. Azolla este utilizată ca îngrăşământ.) este cultivat în alternanţă cu aninul (Alnus sp. suplinind îngrăşămintele (Torrey. Cercetările efectuate la Institutul Internaţional pentru Cercetarea Orezului din Filipine. de mai multă vreme. iar preţul petrolului este în creştere continuă. Asociţiile de angiosperme cu actinomicete fixatoare de azot. de fixare a azotului atmosferic sau de utilizare a asociaţiilor simbionte. au stabilit că.www. fără aplicarea îngrăşămintelor. în mai multe zone de cultură a orezului.) în Noua Guinee. Casuarina este cultivată pentru ameliorarea solului. În actuala criză de energie. În această privinţă. în Taiwan. fixatoare de azot. meiul (Setaria sp. ca îngrăşământ se fabrică după metoda Haber şi Bosch. sunt recomandate şi folosite în silvicultură. în care azotul atmosferic este combinat cu hidrogenul la temperatură şi presiune ridicată. 1978). în Japonia. se obţin recolte constante de 3 – 4 tone orez/ha. şi costurile îngrăşămintelor fabricate pe cale industrială devine tot mai ridicat. mai ales biologice. când pericolul epuizării surselor de petrol şi gaze naturale este iminent. sunt plantate Alnus.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z Azotatul de amoniu. una din aceste căi constă în încercarea de fixare a azotului liber. asociaţia Azolla – Anabaena reprezintă o importantă sursă de azot în culturile de orez. datorită acestei asociaţii.

în simbioză cu bacterii fixatoare de azot (Charlene Van Raalte. de exemplu Digitaria şi chiar cu porumb în America de Sud.cartiaz. Eleagnus. Bacterii fixatoare de azot din genul Spirillium au fost găsite simbionte cu unele graminee spontane. Unul din cei mai importanţi producători primari din mlaştinile sărate de pe coasta atlantică a Americii de Nord – gramineul Spartina alterniflora – fixează azotul atmosferic prin rădăcini. 1977).ro – Carti si articole online de la A la Z Myrica.www. Cunoaşterea precisă a condiţiilor în care se instalează o asemenea simbioză ar deschide perspectiva producerii ei şi la gramineele cultivate. mai ales de conifere. în amestec cu alte esenţe. în acelaşi scop – ameliorarea fertilităţii solului. .

dyadis. aerobe cu heterocisti Spirulina. Citrobacter. Ectothiospira Chlorabiaceae Chclorobium Libere. Bejerinckia. Nostoc. autotrofe Chromtatiaceae Chromatium. Plectonema. Calothrix.cartiaz.phaseoli. heterotrofe.R. Phormidium Synechococcus. fototrofe.meliloti. aerobe. Bradyrhizobium japonicum Streptomycetaceae Frankia discariae. R. aerobe Spirillaceae Azospirillium. Lyndbya.rupini. Methylobacter Libere. anaerobe Rhodospirilliaceae Rhodosirillium. Campylobacter Libere.ro – Carti si articole online de la A la Z Grupul sau familia Azotobacteriaceae Genurile sau speciile principale Azotobacter. Xenococcus. Xanthobacter Caracteristici fiziologice Libere. facultativ anaerobe Bacilliaceae Clostridium Thilobacillus Libere. Scytonema Fototrofe. Methylomonas. heterotrofe. Oscillatoria. F. F. Thiocapsa. Aquaspirillum. fără heterocisti Fototrofe. Thiocistis. R. F. microaerobe Methylomonadaceae Methylomonas.coriariae. Methilococcus. R. Dermocarpa. unicelulae Simbionte Simbionte . Rhodomicrobium Cynobacteria Anabaena. strict anaerobe Libere. Azomonas. heterotrofe. Enterobacter Libere. Pleurocapsa. microaerobe Enterobacteriaceae Clebsiella.trifolii. F.casuarinae Fototrofe. Derxia. aerobe.www. heterotrofe. Rhodopseudomonas. heterotrofe.pushiae. Rhizobacteriaceae Gloeothece Rhizobium leguminosarium.

în aşa fel încât fixarea azotului este rezultatul unei cooperari. cu planta gazdă. • • • • cu pteridofitele în asociaţia Azolla /Anabaena azollae. 4) simbiozele foliare. Blasia.). ca perspectivă de abordare. Perspective ale îmbunătăţirii procesului de fixare biologică a azotului Printre procedeele preconizate pentru remanierea acestei situaţii cele mai semnificative. ca de exemplu: • cu fungii din categoria Ascomycetes sau Basidiomycetes. care îşi exercită activitatea în asociaţii. Ceratozamia. cu diferite alte organisme. mai mult sau mai puţin intime. 3. 5) actinorizele. cu anigiospermele (Gunera sp. Hepaticae (Anthochos. cu plantele. mai mult sau mai puţin eficiente. în licheni. În această categorie sunt incluse: 1) simbioza Rhizobium / plante leguminoase.4. Principalele grupe de microorganisme fixatoare de azot Foarte multe specii de bacterii fixatoare de azot sunt „asociate”. cu gimnospermele ( Cycas. în diferite grade.www. sunt urmatoarele: .cartiaz. cu muşchii din grupul Clavicularia).1. 2) simbioza Rhizobium / plante neleguminoase. 3) simbiozele asociative. 6) cianobacteriile simbiotice fixatoare de azot.ro – Carti si articole online de la A la Z Tabelul I. Encephalartos etc).

Există riscul ca bacteriile nou create sau plantele modificate. K. aprovizionarea cu ATP. de a asigura stabilitatea şi activitatea lor în noile celule. chiar de activare a unor microorganisme „sălbatice”. protecţia nitrogenazei de acţiunea inhibitoare a oxigenului. • transferul genelor nif la bacterii nefixatoare de N2O în vederea obţinerii de noi bacterii cu această proprietate. să creeze dezechilibre în circulaţia altor elemente (P. reglarea sintezei diferiţilor produşi codificaţi în cantităţi adecvate.ro – Carti si articole online de la A la Z • mărirea activităţii fixatoare a tulpinilor de Rhizobium în urma transferului genelor hup („hidrogen uptake”). toate aceste abordări au ca inconvenient major.cartiaz. sau. • obţinerea de plante capabile să fixeze autonom azotul prin transferul genelor nif. incompleta cunoaştere a bazelor genetice şi biochimice ale fixarii azotului şi a asociaţiilor simbiotice. Mg etc. ecologia lor ca membrii liberi ai rizosferei şi ai microbiotei acesteia.). Realizarea este condiţionată de numeroase dificultăţi tehnice. capabile să competiţioneze cu cele modificate genetic. S-au realizat numeroase cercetări şi experienţe în ceea ce priveşte posibilitatea de transfer a complexului de gene ce controlează fixarea de . În general. care asigură reciclarea eficientă a hidrogenului produs în nodozităţi. decurgând din necesitatea de a transfera 20 – 40 de gene. mai greu de normalizat. Este încă puţin cunoscută biologia bacteriilor fixatoare de azot în natură şi contribuţia lor la structura şi funcţia habitatului pe care îl ocupă. • mărirea spectrului de gazde în simbiozele asociative pentru a include toate plantele de cultură importante.www.

ro – Carti si articole online de la A la Z azot. AMONIFICAREA Amonificarea este procesul de conversie a compuşilor organici cu azot. s-a dovedit a fi dăunătoare pentru plantele de pin.cartiaz. Astfel.2. s-a reuşit transferul acestui complex de la Klebsiella pneumoniae la Escherichia coli. actinomicete. Problema transferului genelor respective este complexă. 1979). ciuperca purtătoare. deşi s-a reuşit transferul genelor ce induc producerea de nitrogenază la Agrobacterium. În una din variantele experienţei. Procesul de amonificare este rezultatul activităţii a numeroase organisme heterotrofe ca bacterii. Plantele de pin au început să fixeze mici cantităţi de azot.www. De asemenea. dar şi a celor ce controlează mecanismele prin care nitrogenaza este ferită de contactul cu oxigenul. enzima produsă a fost inactivă. Interesul este stimulat de unele calcule care demonstrează că îmbunătăţirile pe cale biologică ar fi echivalente cu aplicarea optimă de îngrăşăminte azotate. Din această cauză. s-a reuşit introducerea de bacterii fixatoare de azot la pin. Acest fapt arată şi pericolele care pot rezulta din asemenea intervenţii („Search”. modificată de bacterie. care în acest fel ar deveni capabile să fixeze azotul liber. la stadiul de amoniac. deoarece implică nu numai transferul genelor ce determină producerea nitrogenazei. 3. utilizând fungi ca purtători ai bacteriilor. de la bacterii în celulele plantelor superioare. Varianta a fost distrusă din precauţie. deoarece aceste bacterii sunt strict aerobe. .

Etapa nespecifică Etapa de proteoliză.1. ca şi de către microorganisme. este însoţit de eliberarea de energie.. Flavobacterium sp. cărora li se adaugă efectul proteinazelor de origine vegetală sau animală. Arthobacter sp. Bacillus subtilis. deoarece asigură conversia la forme anorganice. Penicillium. sau de fungi ca : Aspergillus.. procesul de amonificare evoluează în doua etape succesive: 3.www. Bacillus thermoproteolyticus. fiind utilizate de alte . Mucor. utilizabile de către plante. Întregul proces de mineralizare. compuşii organici cu structură complexă sunt hidrolizaţi la molecule care pot pătrunde în celule. din excrementele animale etc. deci de transformare a compuşilor organici complecşi în compuşi minerali simpli. rezerva accesibilă organismelor vii numai după ce a fost mineralizată printr-un proces foarte lent (Alexander. El provine din proteinele vegetale sau animale. Bacillus mycoides. Proteus sp. din masa microbiană. Mineralizarea azotului organic din sol este un proces esenţial în ciclul acestui element în natură.. În cursul acestei faze.. Serratia marcescens. care astfel devine utilizabilă pentru alte procese de nutriţie. Clostridium sp. În climatul temperat. În sens larg.2.cartiaz. Rhizopus.ro – Carti si articole online de la A la Z Cea mai mare parte a azotului din orizonturile superficiale ale solului este prezent sub forma de azot în combinaţii organice. Alternaria etc. o rezervă majoră de azot organic este asociată cu humusul. mai mobile.. 1971 ). este efectuată de microorganisme heterotrofe ca: Pseudomonas sp.

2. dar limitele la care se realizează sunt mult mai largi (2 – 40°C). Procesul de amonificare evoluează lent. glucidelor animale şi conversia lor în NH4.ro – Carti si articole online de la A la Z microorganisme sau. amonificarea este reprezentată de procesul de eliberare a NH3. producerea şi eliberarea de NH3 prin acţiunea microorganismelor de putrefacţie. NH3 ca produs final.www. incomplet elucidate. În acest sens.Etapa specifică Această etapă. în funcţie de natura microorganismelor implicate şi de condiţiile de mediu. la un pH apropiat de neutralitate. NITRIFICAREA Nitrificarea este un proces biologic prin care NH3. aerate. sunt degradate în continuare în etapa specifică de amonificare propriu-zisă. asigură degradarea în continuare a compuşilor rezultaţi din etapa premergătoare de proteoliză şi a celor rezultaţi din hidroliza acizilor nucleici. Amonificarea evoluează în condiţii optime în straturile superficiale ale solurilor bine structurate. Ele au însă întotdeauna. 3. . Ritmul şi randamentul său sunt evidenţiate de cantitatea de azot amoniacal care rămâne în sol la sfârşitul procesului. prin acţiunea microorganismelor asupra moleculelor rezultate din descompunerea proteinelor. Randamentul este optim la temperatura de 30°C.2. determinată de microorganismele din sol. nu este un proces de amonificare. 3. sau alte forme reduse ale azotului anorganic rezultate în cursul procesului de amonificare. În sens strict. a acizilor nucleici. precum şi a ureei. acidului uric.cartiaz. Amonificarea se realizează prin mecanisme diferite.3. cu umiditate potrivită.

vizibile pe secţiuni ultrafine la microscopul electronic. Nitrosolobus multiformis. N. strâns cuplate şi este realizată de bacterii specifice. 1987) . în depozitele de compost.www. Unele dintre ele au sisteme membranare complexe intracelulare. N. sferice etc). Bacteriile nitrificatoare se dezvoltă cel mai bine la pH între 7. Cele mai cunoscute sunt: Nitrosomonas europea .cartiaz. Nitrificarea cuprinde două etape successive. Nitrospira briensis. iar cea superioară de 40°C.ro – Carti si articole online de la A la Z sunt oxidate până la nitraţi. Temperatura optimă de dezvoltare este cuprinsă între 25 – 35°C. Nitrosococcus nitrosus. Zarnea (I994). limita inferioară fiind de 5°C.5 – 8. în bazinele acvatice dulci şi marine. Nitratbacteriile – convertesc nitritul prin oxidare în nitrat şi sunt reprezentate de: Nitrobacter winogradskyi. Nitrospira marina. care reprezintă forma de compuşi azotaţi cel mai uşor asimilabilă de către majoritatea plantelor. în sistemele de epurare a apelor uzate. Nitrosovibrio tenuis (Backhoops şi Harms. dar cresc în natură şi în condiţii suboptimale (pH =6). spiralate. Reacţiile încetează imediat în absenţa lui. N. occanus . Nitrosococcus mobilis. Prezenţa oxigenului este obligatorie pentru toate speciile de bacterii nitrificatoare. Sunt Gram-negative şi heterogene ca formă (bastonaşe. Nitrospira gracilis. diferite: Nitritbacteriile – care convertesc amoniacul prin oxidare. . în nitrit. Bacteriile nitrificatoare sunt prezente pretutindeni în sol. hamburgensis. sau se desfaşoară într-un ritm încetinit pe masură ce tensiunea oxigenului scade. mobilis .cit.

DENITRIFICAREA Denitrificarea este procesul de descompunere a nitraţilor până la azotul molecular. gazos.www. în general. Procesul se realizează de către bacterii denitrificatoare.cartiaz. anaerobe. Ele trăiesc şi se dezvoltă în sol. deoarece aduce substanţele azotate din mediu (sol. necesară pentru degradarea glucozei şi formării ATP-ului. Aceste bacterii au capacitatea de a degrada ionul NO3– ş i NO2 – până la azot atomic. acizi nucleici şi clorofilă. Bacteriile din genul Pseudomonas folosesc azotaţii ca sursă de oxigen. Nitrificarea reprezintă o etapă cu importanţă excepţională în circulaţia azotului în natură. 3. . apă etc. numărul bacteriilor nitrificatoare este corelat cu gradul de fertilitate a solului.ro – Carti si articole online de la A la Z În sol. care se întoarce în atmosferă. umiditatea acţionează indirect asupra nitrificării. el putând ajunge în solurile foarte fertile până la un million de bacterii/gram de sol. Ierbivorele transformă azotul în azot al proteinelor animale. Etapa următoare este cea de asimilare. s-a observat că. datorită faptului că afectează gradul de aerare. Denitrificarea este mai intensă în solurile din pădure pentru că există condiţii mai favorabile decât în solurile agricole. în cadrul căreia rădăcinile plantelor absorb nitraţii şi încorporează azotul în proteine. Este sigur că acest număr mare este determinat şi de faptul că aceste soluri sunt lucrate şi aerate. acolo unde există puţin oxigen sau deloc.4. De altfel. N2.) în forma lor cea mai uşor asimilabilă de către plante.

de bacterii şi constă în reducerea dezasimilatorie a unuia sau a ambilor oxizi ionici ai azotului. Thiobacillus denitrificans etc. N. în sedimentele lacurilor.ro – Carti si articole online de la A la Z Descrisă iniţial de Schonbein (1868) – cit. Simultan. Zarnea (1994). Moraxela sp. Cresc în anaerobioză.Rolul denitrificării în ciclul global biogeochimic Denitrificarea reprezintă calea majoră de formare a unei bune părţi din azotul atmosferic şi de echilibrare a schimburilor dintre acesta şi mediile . Acestea pot chiar utiliza oxigenul ca acceptor final de electroni şi preferă chiar respiraţia aerobă. Principalele bacterii denitrificatoare sunt: Alcaligenes faecalis. Azospirilum sp. Bacteriile denitrificatoare formează un grup biochimic şi taxonomic heterogen. în nămolul activat. Bacillus azotoformans.4. NO2– şi N2O.cartiaz. are loc oxidarea materiei organice din mediu cu producerea de energie. A. nici o bacterie denitrificatoare nu este strict anaerobă.www. A. Pseudomonas aerogenes. flavescens.. denitrificans. Contrar concepţiilor mai vechi. aceştia pot fi ei înşişi reduşi în continuare la azot gazos şi eliminaţi ca atare în atmosferă. Micrococus denitrificans. denitrificarea este un proces biologic efectuat în exclusivitate. inclusiv în zona arctică. Neisseria sicca. dacă aceasta este posibilă.. care reuneşte peste 75 de genuri diferite.. pe medii care conţin NO3 –. Sunt ubicvitare. în sedimentele marine şi în număr mare în rizosfera plantelor. eutrophus. ca oxidul nitric (NO) sau oxidul nitros (N2O). Hyphomicrobium vulgare. nitratul (NO3¯) şi nitritul ( N02¯) până la oxizi gazoşi. Rhodopseudomonas sp. . pentosaceum Rhizobium sp. fiind prezente în toate tipurile de sol.1. P. datorită prezenţei substanţelor organice uşor accesibile 3.

De asemenea. Ea este răspunzatoare.www.ro – Carti si articole online de la A la Z terestre sau acvatice. reprezintă un mecanism ce favorizează reducerea conţinutului în azot al afluenţilor staţiilor de epurare a apelor reziduale. Acest lucru îi conferă o mare importanţă ecologică şi biogeochimică. reducând pericolele de eutrofizare a bazinelor receptoare. contaminarea şi riscul de eutrofizare a apelor receptoare. .cartiaz. de pierderi majore (5 – 80%) din fertilizatorii azotaţi aplicaţi de către om. Denitrificarea cuplată cu nitrificarea poate fi folosită pentru tratarea apelor uzate oraşeneşti cu conţinut bogat în substanţe organice. în acelaşi timp. cu scopul de a reduce cantitatea de azot în exces.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful