P. 1
circuitul azotului in natura

circuitul azotului in natura

|Views: 3,736|Likes:
Published by Bogdan Raul

More info:

Published by: Bogdan Raul on Mar 01, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/07/2013

pdf

text

original

www.cartiaz.

ro – Carti si articole online de la A la Z

Circuitul Azotului in Natura
CAPITOLUL I
STADIUL ACTUAL AL CERCETÃRILOR PRIVIND CIRCUITUL AZOTULUI ÎN NATURÃ
Chimiştii au găsit mijlocul de a izgoni din agriculură spectrul „foametei de azot” şi au rezolvat problema fixării azotului atmosferic. Aceasta însă nu înseamnă ca problema este definitiv eliminată. Savanţii din întreaga lume caută procedee noi, mai ieftine şi mai eficiente pentru fixarea azotului. Cercetările se efectuează în două direcţii: biologică şi tehnică. Cercetările lui Delwiche (1970) referitoare la substanţele organice azotate din mare, sunt raportate la cei 10 cm de strat „activ” de la fundul oceanului, în timp ce Söderlund şi Svensson (1976) iau în consideraţie azotul organic dizolvat în coloana de apă. Mulder, Lie şi Woldendorp (1969) consideră că bacteriile fixatoare de azot liber au o contribuţie minoră la economia globală a acestui element în natură şi la fertilitatea solului, pe baza următoarelor argumente: - numărul celulelor de Azotobacter şi Beijerinckia, în foarte multe soluri, este relativ mic; s-a demonstrat, în plus, că prezenţa în rizosferă a unui număr mare de bacterii fixatoare de azot, ca Azotobacter, Beijerinckia, Derxia şi Azospirillum, nu atestă rolul lor în economia azotului din sistemul respectiv;

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z
- stimularea fixării azotului necesită consumul unor cantităţi mari de carbon organic; - în prezenţa compuşilor cu azot în mediu, îi utilizează preferenţial pe aceştia, diminuându-şi, semnificativ, capacitatea fixatoare; - în solurile fertile, activitatea lor este uşor depresată de microorganismele nefixatoare care consumă substraturile organice cu carbon. Day şi colab. (1984), utilizând tehnici mai riguroase, apreciază contribuţia bacteriilor chemotrofe libere la 2-3 kg N/ha/an şi cu un rol mai important în regiunile tropicale decât în cele temperate. În ansamblu, în special pe baza studiilor de laborator efectuate cu tehnici moderne ,se consideră că rolul acestei categorii de microorganisme în fixarea azotului şi fertilitatea solului este incert. Ele explică lipsa de interes pentru bacteriile Azotobacter. Beijerinckia, Clostridium etc., atat de mult studiate până în anii 1950. După Evans şi Barber (1977), leguminoasele cultivate şi cele din flora spontană introduc în sol 90 x 106 tone N/an, respectiv aproximativ jumatate din cantitatea totală de azot fixat pe cale biologică. Capacitatea fixatoare a sistemului Rhizobium/ lucernă sau Rhizobium/ lupin, poate reprezenta între 350 şi 600 kg N/ha/an. Eficienţa este determinată de caracterul integrat al simbiozei, în cursul căreia bacteriile beneficiază de glucidele sintetizate de plante, în cursul fotosintezei, la rândul lor ,cedând produşii rezultaţi din fixarea azotului, pe care îi exporta direct din nodul în organismul plantei pe calea unui sistem specializat.

www.cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z
Delwiche (1970 – 1976) semnalează un fapt deosebit, care, deşi este raportat la perioada anilor 1970, îşi păstrează întreaga semnificaţie. Câştigul total de azot fixat anual este de 92 milioane de tone, în timp ce pierderile prin denitrificare sunt limitate la 83 tone N/an. Diferenţa de 9 milioane de tone/an reprezintă, probabil, cantitatea de azot fixat care este introdus anual în biosferă, în structura diferitelor molecule din sol, lacuri, râuri, oceane, precum şi în rezervoarele subterane. După Audus, Ghinea şi Ghiorghiade (l970) putem întâlni o acţiune directă împotriva organismelor, alterând un proces fundamental comun. Poate exista şi o acţiune selectivă, fiind inhibate doar procesele vitale ale unui grup de microorganisme. Unele erbicide pot favoriza, direct sau indirect, o serie de microorganisme care, astfel, pot substitui alţi compuşi ai microbiotei, modificând echilibrul microbian al solului. J. Audus (1970) arată că microbiota solului alcătuieşte un microsol dinamic şi complex ale cărei populaţii se află într-un echilibru foarte delicat, echilibru menţinut printr-o complexitate de interacţiuni a căror natură, de multe ori, ne este cunoscută. Autorul vorbeşte tocmai de posibilitatea de tulburare a acestei interacţiuni prin aplicarea erbicidelor – a pesticidelor, în general. Prin aceasta se poate tulbura fertilitatea optimă a solului. Obiectivul principal al agriculturii este asigurarea condiţiilor favorabile pentru speciile importante din punct de vedere comercial, utilizându-se erbicide în detrimentul multor altor specii. Practica agricolă influenţează în mod direct sau indirect asupra diversităţii biologice. Această acţiune se reliefează la diferite niveluri, cauzele generale ale deteriorării biodiversităţii fiind următoarele:

În timp ce pe plan local (în mod particular. Mecanizarea şi fertilizarea provoacă modificarea echilibrului dintre specii. în doze normale.cartiaz. rase utilizate. 1968) . s-a observat că există o sensibilitate diferită la aminotriazine. Monocultura favorizează mult acest proces. pe plan global.cit. Substituenţii sunt apreciaţi în general ca fiind toxici pentru microbiotă Bartha şi colab.ro – Carti si articole online de la A la Z . la nivelul biosferei. . varietăţi. Zarnea (1994).la nivelul ecosistemelor şi habitatelor: a influenţat direct micşorarea habitatelor multor specii de insecte. .www. mai ales hidrazida maleică. la nivelul suprafeţelor supuse unei agriculturi intensive) se pun probleme importante pentru evitarea unui deficit de azot. plante superioare şi inferioare.la nivelul speciilor: utilizarea erbicidelor dăunează speciilor comensale. Dintre diazine a fost studiată. bilanţul circuitului azotului este pozitiv. chiar la tulpina aparţinând aceleiaşi specii microbiene. iar a insecticidelor – microfaunei. sub aspect microbiologic. Astfel. Are loc eroziunea genetică ireversibilă a speciilor animale şi vegetale. provoacă o uşoară stimulare a microbiotei solului (Levi. Krafts. (1967) apreciază faptul că derivaţii ureei sunt cele mai toxice erbicide pentru microbiota solului. mamifere. păsări. dozele excesive fiind inhibitoare. Se pare că aceasta. . Se tulbură ciclurile de dezvoltare ale multor organisme.la nivel genetic: se produce micşorarea numărului de specii. Acest caracter este determinat de faptul că. amfibii. Carbonaţii au un efect depresiv temporar. Evans. S-a studiat efectul toxic la mai multe grupe de erbicide.

substanţele organice formate sunt supuse unui proces de mineralizare. direct sau indirect. va trebui sa fie înlocuit cu efortul de a menţine. organismele vii preiau în mod permanent din sol. mai ales în apele de suprafaţă şi subterane.www.cartiaz. Datorită aportului crescut de azot. CAPITOLUL II ROLUL MICROORGANISMELOR ÎN CIRCUITUL GLOBAL AL MATERIEl ÎN NATURÃ În natură. iar elementele componente sunt redate rezervoarelor din care au provenit. pe această cale. în perspectivă.ro – Carti si articole online de la A la Z cantitatea de azot fixat este mai mare decât cea pierdută prin recoltări. efortul pentru a găsi căi de îmbogăţire a solului în azot şi de a ameliora. Circulaţia biochimică este dirijată. în cursul vieţii lor şi în cea mai mare parte după moarte. în limite normale. Există riscul ca. de energia radiantă solară. În felul acesta. alimentaţia populaţiei globului. cantităţi mari de elemente pe care le folosesc pentru sinteza constituenţilor lor celulari şi pentru obţinerea energiei necesare activităţilor lor biologice. din apă şi din atmosferă. . chiar pe plan global. într-un echilibru rezonabil. există riscul ca această concentraţie crescută de azot să depăşească nivelul acceptabil pentru consumul uman. depuneri de sedimente. să fie necesară utilizarea denitrificării pentru a controla cantitatea de azot fixat în biosferă. denitrificări. Parţial. care este absorbită de organismele fototrofe (plante verzi. ciclul azotului.

exercitând o puternică şi permanentă acţiune de mineralizare a substanţelor organice de proveninţă vegetală sau animală. ţiţei etc. 2. sunt preluate sub formă de hrană de către animale şi om. bacterii fotosintetizante). apă şi substanţe minerale. iar după moartea acestora se reîntorc în sol şi în ape. fenomenele produse de vânt şi ploi. menţin constituenţii anorganici şi organici din biosferă într-un raport relativ constant. ele pot sintetiza substanţe organice pornind numai de la CO2 atmosferic. substanţele organice astfel sintetizate. neutilizabilă ca atare de către plante.www. Datorită capacităţii de a converti energia luminoasă în energie chimică. s-ar ajunge. Dacă acest proces ar fi continuu. Chiar şi în mediile acvatice. rolul bacteriilor şi al fungilor rămâne esenţial datorită unor particularităţi unice: 1. de depunerea unor compuşi minerali în sedimente şi roci sedimentare. La această sărăcire a solului în substanţe anorganice se adaugă pierderile determinate de eroziune. De la plante. la un moment dat. caracter ubicuitar.ro – Carti si articole online de la A la Z alge. sau stocate sub forme ce evoluează spre stadiul de combustibili fosili (cărbune. Acest fenomen este împiedicat de faptul că microorganismele din sol şi din ape. sub formă organică. capacitate de multiplicare rapidă. la epuizarea formelor utilizabile.cartiaz. în procesul de remineralizare participă cu un rol important zooplanctonul. activitate metabolică intensă.). situaţie incompatibilă cu existenţa organismelor vii. . în care după date mai noi. cu toate că rezervele de elemente biogene existente în natură sunt foarte mari. 3.

) sau „recalcitrante“ (de sinteză). pentru ca să revină la forma anorganică din compartimentul abiotic al habitatelor respective. conversie organică prin biosinteză). Evoluţia acestor căi în care sunt implicate atmosfera. volatilizări) şi chimice (oxidări. hidrosfera şi litosfera. precipitaţii. fiind limitate la simpla alternanţă anorganic <=> organic. activitate degradativă marcantă chiar asupra unor substanţe chimice complexe (celuloză. apă <=> sedimente În unele cazuri.cartiaz. atmosferă <=> sol.www. fenoli etc. În cursul acestui ciclu. prin care trec de la forma anorganică la forma organică. implică intrarea în acţiune a numeroase etape intermediare de transformare a unor reacţii fizice (solubilizări. ca şi activităţi biologice (degradări şi mineralizări. reduceri.1. lignină. CICLURILE BIOGEOCHIMICE Ciclurile biogeochimice însumează căile de circulaţie ale elementelor biogene în natură. precum şi prin translocări spaţiale repetate: atmosferă <=> apă. care este preluat de organismele vii (microorganisme şi plante) ca fosfat anorganic solubil şi încorporat în compuşi organici prin esterificarea ionului fosfat. atomul de fosfor rămâne component al grupării fosfat. 2.După moartea organismelor.ro – Carti si articole online de la A la Z 4. hidrolize). respectiv la diferite combinaţii. fosfatul organic eliberat este reconvertit la formele anorganice. chitină) neobişnuită (hidrocarburi. mai mult sau mai puţin complexe. Circulaţia lui sub acţiunea microorganismelor nu-i modifică . sol <=> apă. În acest sens este caracteristic ciclul fosforului. transformările ciclice sunt relativ simple din punct de vedere chimic.

în ciclul carbonului) prezintă ceea ce Hutchinson a denumit imperfecţiuni accidentale. N. ca în cazul combustibililor fosili (Fig. cu consecinţe importante pentru utilizarea lor de către microorganisme. Fracţiunea din azotul total. În unele medii.cartiaz.1). permanent. anumite cantităţi sunt depuse în forme relativ stabile. fie pe termen mediu (ca în cazul humusului). 1984) Situaţia este diferită în cazul altor elemente (C.001% . respectiv de la insolubil (imobilizat) la solubil şi mobil (Atlas.00001 şi 0. unele cicluri (de exemplu. S etc. ci de lipsa unor forme chimice accesibile. în sensul că. .ro – Carti si articole online de la A la Z starea de oxidare (Stewart. fie pentru zeci şi sute de milioane de ani. indisponibilitatea elementelor citate nu este determinată de absenţa lor. fiind scoase din circuit. În stârşit. un hectar de sol poate să conţină 75000 tone N şi să fie.). 0. totuşi.www. prezent în biosferă disponibilă pentru a fi utilizată de plante.Transformările se reduc la trecerea de la fosfat anorganic la organic şi invers. 1976). limitant pentru plante. la care conversia anorganic <=> organic este însoţită de modificări în starea lor de oxidare. Ca urmare. variaza intre 0.

anorganic. 1970) Diferitele forme chimice (organic. în mod deosebit. prezente în atmosferă. unele forme chimice pot fi pierdute. hidrosferă. insolubil) ale unui element. Schemă privind circuitul biogeochimc în natură (după Hutchinson. rezervoarele mici (de exemplu. Mărimea diferitelor rezervoare determină viteza de turnover. formează rezervoare ale caror mărime poate fi aproximată. solubil.1. În funcţie de condiţiile locale. expuşi unor transformări rapide. sau relativ inaccesibili. atât la scară locală (la nivel de habitat) sau chiar extrapolată la nivel de biosferă. sensibil la .ro – Carti si articole online de la A la Z Rezervoare naturale (atmosferă. cel de CO2) au un turnover rapid şi. sedimente) Fig. transformaţi lent. litosferă sau hidrosferă. Ele pot conţine compuşi uşor accesibili. Între diferitele rezervoare. iar altele se pot acumula. există un flux continuu care evoluează în funcţie de viteza de reciclare a materialelor respective. litosferă) Mineralizare Substanţe organice (organisme vii) Substanţe anorganice Asimilare Stocare pe termen mediu (humus) sau lung (combustibili fosili. Mărimea rezervoarelor poate diferi mult de la un habitat la altul.cartiaz.www. În general.

în primul rând. H2S. din faptul că pierderea este echilibrată de un flux aproximativ egal. realizând.www. mărimea rezervorului este constantă în timp. ca litieră şi ţesut radicular mort. în ansamblu.2 sunt prezentate interacţiunile dintre ciclurile carbonului. Thiobacillus denitrificans participă în desfăşurarea celor trei cicluri prin reducerea nitratului. datorită unei stări de echilibru. În mod asemănător. într-un teren virgin este. deoarece pierderea de CO2 este echilibrată de reîntoarcerea sub formă de carbon organic. ele sunt strâns interconectate şi interdependente. sunt implicate în trei cicluri. respectiv. ciclul carbonului. oxidarea H 2S şi utilizarea energiei pentru reducerea CO2 şi sinteza de compuşi organici ai carbonului. există probe numeroase de la cele mai simple la cele mai sofisticate. deşi.ro – Carti si articole online de la A la Z perturbări.cartiaz. Ca urmare. 2. INTERCONECTAREA CICLURILOR BIOGEOCHIMICE În mod convenţional. oxigenului şi apei. viteza mică de degradare a unor substraturi (celuloză. cantitatea de carbon organic. azotului şi sulfului. există o tendinţă de prezentare separată a ciclului diferitelor elemente biogene. Viteza cu care evoluează întregul ciclu depinde de mărimea rezervorului şi de cea mai lentă viteză de turnover. lignină) determină o "strangulare" a fluxului şi încetinirea lui globală (Alexander. relativ constantă. În unele cazuri. În acest sens. rezultată. În Fig. . NH3 . care descompun proteinele la CO 2 . circuitul global al materiei în natura. În unele cazuri. Bacteriile proteolitice. 1971). 2. hemiceluloză.

iar în lipsa lor viaţa . aşa cum se întâmplă cu creşterea concentraţiei CO2 în atmosferă.ro – Carti si articole online de la A la Z Interacţiuni similare au loc constant între ciclul carbonului şi cel al azotului. sub diferitele ei forme. mărimea rezervoarelor producând schimbări majore în particularităţile biochimice ale habitatelor şi asupra comunităţilor de organisme care le populează.cartiaz. unde poate perturba capacitatea proprie de echilibrare a unui ciclu. Poluarea. inducând. Interrelaţiile dintre ciclurile oxigenului. În circulaţia materiei în natură. modificări severe şi greu reversibile ale mediului. ca o consecinţă a industrializarii şi a arderii combustibililor fosili. Ea se poate manifesta negativ şi la scară globală. H2O şi CO2 din mediu H2 H2 O2 CO2 CO2 O2 Constituenţii materiei vii O2 din mediu Fig. cu un aport excesiv de materie şi energie. uneori.www. carbonului şi apei (după Weisz. Fără microorganisme nu ar putea exista plante. 1982) Inf1uenţa omului este foarte evidentă pe scară locală. rolul microorganismelor este esenţial. poate modifica viteza de transfer a elementelor între diferitele rezervoare.2.

gaz. se găseşte. în humus. microorganismele sunt tot atât de indispensabile vieţii. Azotul reprezintă 79% din conţinutul atmosferei sub formă de azot diatomic. în substanţele organice din organismele vii din sedimentele din mări şi oceane. pierderile de azot din sol. Deşi este prezent în natură în cantităţi foarte mari. nu ar mai exista plante verzi. deoarece este inclus în structura tuturor proteinelor şi acizilor nucleici. aproape invariabil. în forme din nou accesibile plantelor. precum şi cele adiţionale. legate de recoltarea plantelor de cultură. deci viaţa însăşi ar înceta. Cu toate acestea. prin nitrificare. în roci etc. ca şi sursa de energie pe care o reprezintă soarele. Prin urmare. Animalele sunt dependente de plante ca sursă majoră de azot. deoarece.ro – Carti si articole online de la A la Z animalelor ar înceta. Se adaugă cantităţi importante prezente în structura plantelor şi a animalelor terestre. practic inert. în forme inaccesibile plantelor şi animalelor. fără unul dintre aceşti factori. azotul mineral este folosit de plante şi înglobat în structura lor sub formă de constituenţi celulari. CAPITOLUL III CIRCUITUL BIOGEOCHIMIC AL AZOTULUI Azotul este un element esenţial pentru existenţa vieţii in biosferă. determinate de denitrificare şi .cartiaz. În cadrul circuitului azotului în natură. Ţesuturile vegetale şi animalele moarte sunt mineralizate prin procesul de proteoliză şi amonificare şi convertite. inaccesibil sistemelor biologice.www.

prin fixarea lor în sol în cursul descărcărilor electrice şi cu apele din precipitaţii. iar producerea de 5 000 kg biomasă uscată/ ha/an. sunt atât de mari încât. din care 90 x 106 . tone în solurile agricole. există riscul ca deficitul de azot să devină un factor limitant al producţiei primare în ecosistemele respective. prin iradieri. este apreciată la 175 milioane tone N/an. Se apreciază că o producţie de grâu de 5 000 kg/ha echivalează cu o pierdere de 120 kg. pe o pajişte din regiunile temperate.www. Se adaugă azotul fixat pe cale abiotică. Cantitatea de azot fixat. În mod asemănător. depăşesc cantitatea de azot disponibil existent. cel puţin în cazul solurilor agricole. Făcând abstracţie de cantităţile mici de azot molecular care devin accesibile plantelor pe cale fizico-chimică.cartiaz. care sunt folosite de plante şi . cea mai mare parte a azotului atmosferic ar rămâne nefolosită de vieţuitoarele de pe pământ dacă nu ar exista microorganismele fixatoare de azot. Circulaţia biologică a azotului este un proces lent şi continuu. fie pe cale naturală. descărcări electrice din atmosferă (fulgere). prin adăugare de îngraşăminte azotate. o producţie de 50 000 kg sfeclă necesită 200 kg N. sub acţiunea a peste 100 de genuri de bacterii diferite. implică o pierdere de 150 kg N. Altfel. eliberaţi în atmosferă. motoare cu combustie internă etc. ce produc oxizi de azot care. apreciat la 10 tone N/an şi cel din procese de combustie. Din aceasta decurge necesitatea îmbogăţirii solului în azot combinat. azotul gazos atmosferic este convertit la forme fixe.ro – Carti si articole online de la A la Z levigaţie. pe cale biologică. prin care. sunt readuşi de ploi în sol sub formă de nitraţi. prin fixarea biologică a azotului atmosferic. de la ehipamente electrice.fie artificial.

Etapele esenţiale ale acestui proces.www. (NO3=) Bacterii denitrificatoare Bacterii descompunătoare Fixarea biologică a azotului prin acţiunea bacteriilor nitrificatoare Amoniac (NH3) Ion amoniu (NH4+) Nitriţi (NO2=) Nitraţi (NO3=) Fig. După moartea plantelor şi animalelor care i-au consumat. în constituenţi structurali. utilizând energia obţinută prin fotosinteză. Rezervorul natural de azot atmosferic Resturi animale Resturi vegetale Fertilizatori (NH4+). 3. compuşii organici ai azotului sunt mineralizaţi şi restituiţi marelui rezervor atmosferic. Schemă privind circuitului azotului în natură . iar altele în anaerobioză sunt: 2) Amonificarea. 3) Nitrificarea. implicând intrarea în acţiune a mai multor activităţi biochimice.cartiaz. Fixarea azotului (NO2-) Circuitul azotului în natură 1) Fixarea azotului molecular. unele desfaşurate în aerobioză.ro – Carti si articole online de la A la Z introduse în forme organice. 4) Denitrificarea.

Ponderea activităţii umane în acest proces este substanţială şi în continuă creştere.cartiaz. cât şi prin depozitarea unei părţi de substanţe organice în sedimente. Bilanţul global al circuitului biogeochimic al azotului este un bilanţ pozitiv pentru biosferă. este foarte important deoarece face posibilă creşterea biomasei întregii biosfere. Se apreciază că 35% din populaţia globului este absolut dependentă de îngrăşămintele azotate. adică a faptului că se fixează mai mult azot decât se pierde. deşi există scurgeri din circuit. în sistemele supuse procesului de agricultura intensivă. pierderile depăşesc ritmul de înlocuire.ro – Carti si articole online de la A la Z În timp ce în ecosistemele naturale circuitul azotului este un proces echilibrat. iar eforturile făcute pe acest drum. atât prin denitrificare. Caracterul pozitiv al bilanţului.www. sunt . în sensul că pierderile de azot din sol sunt compensate de procesele de fixare.

în mediul terestru şi în mediul acvatic. 3. Scindarea azotului molecular în azot atomic şi combinarea acestuia cu hidrogenul. .www. molecular să reacţioneze cu hidrogenul şi oxigenul. Aceste substanţe sunt amoniacul şi ionul de nitrat. cu ajutorul enzimelor. având ca rezultat amoniacul sau cu hidrogenul şi oxigenul din care rezultă ionul de nitrat (NO3-).cartiaz.ro – Carti si articole online de la A la Z pe deplin justificate. el trebuie să fie scindat în atomi de azot. descărcări electrice şi procese industiale.Fixarea biologică a azotului Este realizată în exclusivitate de bacterii şi constă în încorporarea azotului în combinaţii chimice pe care plantele le pot absorbi şi utiliza. Lumina din descărcările electrice atmosferice furnizează energia care favorizează unirea azotului atomic cu oxigenul atomic.FIXAREA AZOTULUI MOLECULAR Reprezintă orice proces care converteşte azotul liber în compuşi cu azot. din acţiunea vulcanilor.1. deoarece duc la creşterea cantităţii de proteine în alimentaţia omului. este realizat de către bacterii fixatoare de azot. Molecula de azot poate fi scindată în atomi de azot de energia care rezultă din arderi. După o serie de schimbări compuşii cu azot ajung pe pamânt prin ploaie. Enzima se numeşte nitrogenază.1.1. Pentru ca azotul atmosferic. formându-se oxid de azot. 3. Nitrogenaza funcţionează numai în absenţa oxigenului.

Azotobacter. ca având o importanţă esenţială pentru acest proces pe plan global. Thiobacillus. Ulterior. Ele includ specii din genurile: Alcaligenes. Citrobacter. 2. Aquaspirillum. Bacteriile libere fixatoare de azot Sunt reprezentate de 2 grupuri majore: 1. Enterobacter. au fost descrise. Xanthobacter. . s-a demonstrat că din numărul total de 260 de genuri de bacterii chemotrofe. aproximativ 10% conţin nitrogenaza şi. au proprietatea de fixare a azotului atmosferic. Klebsiella.1.ro – Carti si articole online de la A la Z Nu există nici un exemplu de organisme eucariote fixatoare de azot molecular.2. iniţial. Bejerinckia. Methylosinus. ca singurele bacterii fixatoare de azot şi considerate. Methylobacter Methylococcus.www. bacteriile fototrofe (eubacterii şi cianobacterii). Erwinia. 3. bacteriile chemotrofe. Propionibacterium. Frankia. Campylobacter. Bacterii chemotrofe fixatoare de azot: Clostridium pasteurianum şi Azotobacter sp. Derxia. Clostridium. Arthrobacter. 1. Rhizobium. Azospirillum. sistemul enzimatic esenţial pentru fixarea azotului. ca urmare. Mycobacterium. Bacillus. mult timp.cartiaz. Se apreciază că această proprietate a apărut în cursul evoluţiei într-o perioadă când speciile eucariote erau deja existente şi bacteriile erau singurele organisme dotate cu capacitatea de a metaboliza anaerob şi cu reductazele adecvate unei conversii în direcţia nitrogenazelor.

iar celelalte.www. Azomonas agili. Importanţa bacteriilor chemotrofe fixatoare de azot decurge. Azospirillum) au capacitatea de a forma simbioze cu diferite grade de specificitate şi activitate în natură. Beijerinckia – în soluri acide. Din mediile acvatice au fost izolate: Azotobacter agile. A. A. altele anaerobe (Clostridium pasteurianum . Flavobacterium sp.cartiaz. Frankia. probabil din capacitatea lor de a fixa cantităţi mici pe suprafeţe mari şi pe perioade îndelungate. . fixatoare de azot atmosferic. Achromobacter sp. Celelalte sunt fixatoare libere de azot. aerobe facultativ anaerobe (Klebsiella. agilis – în ape uzate alcaline şi neutre.. iar în Marea Neagră. bogate în carbon. sărace în azot. dificilă sau imposibil de reprodus şi are loc cu o rată insuficientă pentru a satisface nevoile recoltelor intensive. în tot cursul anului şi nu în perioade scurte (39 – 50 de zile) ca în cazul leguminoaselor. Răspândirea lor în natură este adesea caracteristică: Azotobacter chroococcum – în soluri neutre şi alcaline. Pseudomonas sp. în special tropicale şi subtropicale. Unele sunt aerobe (Azotobacter Beijerinckia etc. Derxia gummosa – în special în solurile din India. Enterobacter). în majoritate . insignis. Corynebacterium.. o specie de Spirillum. Desulfovibrio).). Aeromonas sp. Fixarea azotului atmosferic în mediile bine aerate este considerată unanim ca sporadică. unele (Rhizobium.. A. Citrobacter. chroococcum..ro – Carti si articole online de la A la Z Dintre acestea.

Bacteriile fototrofe fixatoare de azot Dintre cele 12 genuri de bacterii fototrofe identificate până în prezent. Cifrele arată că activitatea umană afectează profund circuitul azotului pe scară planetară. Pelodictyon.1. importanţa lor este limitată la mediile anoxice şi anume. 92% au capacităţi fixatoare de azot. Thiocapsa. Cantitatea de N fixat pe această cale se ridică la circa 50 milioane tone pe an (1978). la sedimentele din lacurile puţin adânci. prin fabricarea de îngrăşăminte azotoase.ro – Carti si articole online de la A la Z 2. Chromatium. Thiocystis. Rhodomicrobium. Chlorobium. Prosthecochloris. este firesc ca oamenii să depună eforturi susţinute pentru a putea spori intrările de azot în circuitul biologic.cartiaz. Principala cale de creştere a cantităţii de azot în circuitul biogeochimic o reprezintă în prezent fixarea industrială a azotului liber. Rhodospirillum.3. Această orientare este justificată şi de faptul că fixarea industrială (procedeu energofag ce consumă 3% din producţia mondială anuală de gaze . Ele includ specii din genurile: Amoebobacter. în principal. Ectothiorhodospira. Fixarea biologică a azotului în asociaţie cu plantele Deoarece cantitatea de azot disponibilă pentru plante este decisivă pentru creşterea producţiei primare. Capacitatea de a sintetiza nitrogenaze este mai degrabă regulă decât excepţie la fototrofe.www. reprezentând cam 1/3 din cantitatea totală de azot fixat pe cale biologică. Rhodopseudomona. Datorită capacităţii de a realiza fotosinteză anoxigenică. 3.

economice şi ecoloice. Consumarea apei din fântâni cu nitriţi şi nitraţi este periculoasă mai ales pentru copiii mici. Cantitatea de nitraţi. acumulare de nitrozamine cancerigene. ridică numeroase probleme tehnice. dar consecinţele negative pentru mediu sunt intolerabile: poluare.ro – Carti si articole online de la A la Z naturale). Nitriţii dizolvaţi mai pot pătrunde în apa freatică. este limitantă şi prin aceasta. Algele mor. În urma cercetărilor. contaminarea apelor freatice cu nitraţi. Suprautilizarea îngrăşămintelor agricole pe bază de azot pentru creşterea producţiilor la hectar influenţează circuitul azotului. . prin acţiunea N 2O produs în cursul denitrificării microbiene etc. precum şi dificultăţi ridicate de transport. aplicare. peştii. o ţară trebuie să construiască o fabrică de îngrăşăminte azotate. în majoritatea ecosistemelor acvatice. Efortul este realizabil din punct de vedere tehnologic şi financiar. Nitraţii folosiţi în exces poluează ecosistemele acvatice şi apa freatică. stimulează dezvoltarea algelor. a fitoplanctonului. poluarea apelor freatice. cu o capacitate de 106 kg NH4/zi. Se apreciază că.cartiaz. lacuri. pentru fiecare creştere de populaţie cu 6 x 106 locuitori. ca de exemplu. Excesul de îngrăşăminte este adus de ploaie în bălţi. s-a observat că numai 50% din îngrăşămintele administrate în sol sunt preluate eficient de către plante şi că necesarul în anul 2000 a fost de 1 miliard tone. influenţează dezvoltarea algelor. efect distructiv al stratului atmosferic cu ozon.www. iar descompunerea lor. a malurilor şi a lacurilor etc. de către bacteriie aerobe. râuri. eutrofizare. Scăderea cantităţii de oxigen provoacă moartea altor organisme prin asfixie. consumă oxigenul dizolvat în apă. Fiind în exces.

Sursa de hidrogen este gazul metan sau hidrocarburile din petrol. ca îngrăşământ se fabrică după metoda Haber şi Bosch. . meiul (Setaria sp. se obţin recolte constante de 3 – 4 tone orez/ha.ro – Carti si articole online de la A la Z Azotatul de amoniu. Cercetările efectuate la Institutul Internaţional pentru Cercetarea Orezului din Filipine. apare firească nevoia de a găsi alte căi. sunt plantate Alnus. în simbioză cu bacteriile. În această privinţă. suplinind îngrăşămintele (Torrey. datorită acestei asociaţii. una din aceste căi constă în încercarea de fixare a azotului liber. în Taiwan. În mod empiric. mai ales biologice. în Japonia. de mai multă vreme. fără aplicarea îngrăşămintelor. fixatoare de azot. în care azotul atmosferic este combinat cu hidrogenul la temperatură şi presiune ridicată. au stabilit că. şi costurile îngrăşămintelor fabricate pe cale industrială devine tot mai ridicat. sunt recomandate şi folosite în silvicultură. când pericolul epuizării surselor de petrol şi gaze naturale este iminent.www. Azolla este utilizată ca îngrăşământ.cartiaz. Casuarina este cultivată pentru ameliorarea solului. de fixare a azotului atmosferic sau de utilizare a asociaţiilor simbionte. În aceste condiţii.) în Noua Guinee. Cercetările se desfăşoară pe mai multe căi. iar preţul petrolului este în creştere continuă. Asociţiile de angiosperme cu actinomicete fixatoare de azot. 1978). Astfel.) este cultivat în alternanţă cu aninul (Alnus sp. În actuala criză de energie. în mai multe zone de cultură a orezului. asociaţia Azolla – Anabaena reprezintă o importantă sursă de azot în culturile de orez.

cartiaz. în acelaşi scop – ameliorarea fertilităţii solului. Cunoaşterea precisă a condiţiilor în care se instalează o asemenea simbioză ar deschide perspectiva producerii ei şi la gramineele cultivate. Bacterii fixatoare de azot din genul Spirillium au fost găsite simbionte cu unele graminee spontane.ro – Carti si articole online de la A la Z Myrica. Unul din cei mai importanţi producători primari din mlaştinile sărate de pe coasta atlantică a Americii de Nord – gramineul Spartina alterniflora – fixează azotul atmosferic prin rădăcini. 1977). Eleagnus. .www. în amestec cu alte esenţe. în simbioză cu bacterii fixatoare de azot (Charlene Van Raalte. de exemplu Digitaria şi chiar cu porumb în America de Sud. mai ales de conifere.

microaerobe Methylomonadaceae Methylomonas. heterotrofe. aerobe.R.casuarinae Fototrofe. F. Thiocistis. fără heterocisti Fototrofe. F.rupini. Citrobacter. facultativ anaerobe Bacilliaceae Clostridium Thilobacillus Libere. Lyndbya. Rhodopseudomonas. aerobe Spirillaceae Azospirillium. Dermocarpa. Xanthobacter Caracteristici fiziologice Libere. Aquaspirillum. Bejerinckia. heterotrofe. Methylobacter Libere. Xenococcus.ro – Carti si articole online de la A la Z Grupul sau familia Azotobacteriaceae Genurile sau speciile principale Azotobacter.phaseoli. microaerobe Enterobacteriaceae Clebsiella.meliloti. F. Scytonema Fototrofe. Campylobacter Libere. heterotrofe. unicelulae Simbionte Simbionte . Enterobacter Libere. aerobe. anaerobe Rhodospirilliaceae Rhodosirillium.coriariae. Pleurocapsa. R. fototrofe. R. Calothrix. Methilococcus. heterotrofe. strict anaerobe Libere. Derxia. F.dyadis. R. Bradyrhizobium japonicum Streptomycetaceae Frankia discariae. Azomonas. autotrofe Chromtatiaceae Chromatium. Phormidium Synechococcus.pushiae. aerobe cu heterocisti Spirulina. Nostoc.www. heterotrofe. Methylomonas. Plectonema.trifolii. Oscillatoria.cartiaz. Rhizobacteriaceae Gloeothece Rhizobium leguminosarium. Rhodomicrobium Cynobacteria Anabaena. Thiocapsa. Ectothiospira Chlorabiaceae Chclorobium Libere.

cartiaz.4. care îşi exercită activitatea în asociaţii. cu plantele. 4) simbiozele foliare. Perspective ale îmbunătăţirii procesului de fixare biologică a azotului Printre procedeele preconizate pentru remanierea acestei situaţii cele mai semnificative. 6) cianobacteriile simbiotice fixatoare de azot. ca perspectivă de abordare. cu gimnospermele ( Cycas. Blasia. Principalele grupe de microorganisme fixatoare de azot Foarte multe specii de bacterii fixatoare de azot sunt „asociate”. în licheni. cu anigiospermele (Gunera sp. ca de exemplu: • cu fungii din categoria Ascomycetes sau Basidiomycetes. Encephalartos etc). • • • • cu pteridofitele în asociaţia Azolla /Anabaena azollae. în aşa fel încât fixarea azotului este rezultatul unei cooperari. cu muşchii din grupul Clavicularia). cu diferite alte organisme. mai mult sau mai puţin intime.1. mai mult sau mai puţin eficiente. 3) simbiozele asociative. sunt urmatoarele: .). Hepaticae (Anthochos. 2) simbioza Rhizobium / plante neleguminoase. Ceratozamia. 5) actinorizele. cu planta gazdă. în diferite grade.ro – Carti si articole online de la A la Z Tabelul I.www. În această categorie sunt incluse: 1) simbioza Rhizobium / plante leguminoase. 3.

chiar de activare a unor microorganisme „sălbatice”. reglarea sintezei diferiţilor produşi codificaţi în cantităţi adecvate. toate aceste abordări au ca inconvenient major. S-au realizat numeroase cercetări şi experienţe în ceea ce priveşte posibilitatea de transfer a complexului de gene ce controlează fixarea de .www. incompleta cunoaştere a bazelor genetice şi biochimice ale fixarii azotului şi a asociaţiilor simbiotice. mai greu de normalizat. protecţia nitrogenazei de acţiunea inhibitoare a oxigenului. K. care asigură reciclarea eficientă a hidrogenului produs în nodozităţi. ecologia lor ca membrii liberi ai rizosferei şi ai microbiotei acesteia. • obţinerea de plante capabile să fixeze autonom azotul prin transferul genelor nif.ro – Carti si articole online de la A la Z • mărirea activităţii fixatoare a tulpinilor de Rhizobium în urma transferului genelor hup („hidrogen uptake”). • transferul genelor nif la bacterii nefixatoare de N2O în vederea obţinerii de noi bacterii cu această proprietate.). să creeze dezechilibre în circulaţia altor elemente (P. decurgând din necesitatea de a transfera 20 – 40 de gene. sau. Este încă puţin cunoscută biologia bacteriilor fixatoare de azot în natură şi contribuţia lor la structura şi funcţia habitatului pe care îl ocupă. Există riscul ca bacteriile nou create sau plantele modificate. aprovizionarea cu ATP. de a asigura stabilitatea şi activitatea lor în noile celule. capabile să competiţioneze cu cele modificate genetic.cartiaz. Realizarea este condiţionată de numeroase dificultăţi tehnice. • mărirea spectrului de gazde în simbiozele asociative pentru a include toate plantele de cultură importante. Mg etc. În general.

deoarece implică nu numai transferul genelor ce determină producerea nitrogenazei. Varianta a fost distrusă din precauţie. actinomicete. s-a dovedit a fi dăunătoare pentru plantele de pin. Interesul este stimulat de unele calcule care demonstrează că îmbunătăţirile pe cale biologică ar fi echivalente cu aplicarea optimă de îngrăşăminte azotate.ro – Carti si articole online de la A la Z azot. Acest fapt arată şi pericolele care pot rezulta din asemenea intervenţii („Search”. deoarece aceste bacterii sunt strict aerobe. Procesul de amonificare este rezultatul activităţii a numeroase organisme heterotrofe ca bacterii. Din această cauză. AMONIFICAREA Amonificarea este procesul de conversie a compuşilor organici cu azot. De asemenea. În una din variantele experienţei. Plantele de pin au început să fixeze mici cantităţi de azot. Problema transferului genelor respective este complexă. la stadiul de amoniac. 1979).www. . deşi s-a reuşit transferul genelor ce induc producerea de nitrogenază la Agrobacterium.cartiaz. care în acest fel ar deveni capabile să fixeze azotul liber. Astfel. s-a reuşit transferul acestui complex de la Klebsiella pneumoniae la Escherichia coli. ciuperca purtătoare. modificată de bacterie.2. dar şi a celor ce controlează mecanismele prin care nitrogenaza este ferită de contactul cu oxigenul. s-a reuşit introducerea de bacterii fixatoare de azot la pin. de la bacterii în celulele plantelor superioare. utilizând fungi ca purtători ai bacteriilor. enzima produsă a fost inactivă. 3.

În sens larg. 1971 ). procesul de amonificare evoluează în doua etape succesive: 3. Întregul proces de mineralizare. deoarece asigură conversia la forme anorganice.Etapa nespecifică Etapa de proteoliză.. Arthobacter sp. În climatul temperat. mai mobile. Penicillium. Mineralizarea azotului organic din sol este un proces esenţial în ciclul acestui element în natură. din masa microbiană.. În cursul acestei faze.2. Rhizopus.1.. Alternaria etc. Proteus sp. este însoţit de eliberarea de energie.ro – Carti si articole online de la A la Z Cea mai mare parte a azotului din orizonturile superficiale ale solului este prezent sub forma de azot în combinaţii organice. ca şi de către microorganisme. Bacillus mycoides. Bacillus subtilis.. compuşii organici cu structură complexă sunt hidrolizaţi la molecule care pot pătrunde în celule. care astfel devine utilizabilă pentru alte procese de nutriţie. cărora li se adaugă efectul proteinazelor de origine vegetală sau animală. sau de fungi ca : Aspergillus.. El provine din proteinele vegetale sau animale. Flavobacterium sp. o rezervă majoră de azot organic este asociată cu humusul. rezerva accesibilă organismelor vii numai după ce a fost mineralizată printr-un proces foarte lent (Alexander. utilizabile de către plante. Mucor. deci de transformare a compuşilor organici complecşi în compuşi minerali simpli. este efectuată de microorganisme heterotrofe ca: Pseudomonas sp. Bacillus thermoproteolyticus. din excrementele animale etc.www.cartiaz. fiind utilizate de alte . Serratia marcescens. Clostridium sp.

Procesul de amonificare evoluează lent. precum şi a ureei. acidului uric.www. NITRIFICAREA Nitrificarea este un proces biologic prin care NH3. glucidelor animale şi conversia lor în NH4. Amonificarea evoluează în condiţii optime în straturile superficiale ale solurilor bine structurate. aerate.2. Amonificarea se realizează prin mecanisme diferite. Ritmul şi randamentul său sunt evidenţiate de cantitatea de azot amoniacal care rămâne în sol la sfârşitul procesului. a acizilor nucleici. amonificarea este reprezentată de procesul de eliberare a NH3. în funcţie de natura microorganismelor implicate şi de condiţiile de mediu. asigură degradarea în continuare a compuşilor rezultaţi din etapa premergătoare de proteoliză şi a celor rezultaţi din hidroliza acizilor nucleici. cu umiditate potrivită. 3. În sens strict.3. prin acţiunea microorganismelor asupra moleculelor rezultate din descompunerea proteinelor.cartiaz. sunt degradate în continuare în etapa specifică de amonificare propriu-zisă. Randamentul este optim la temperatura de 30°C.2. Ele au însă întotdeauna. sau alte forme reduse ale azotului anorganic rezultate în cursul procesului de amonificare.ro – Carti si articole online de la A la Z microorganisme sau. NH3 ca produs final. nu este un proces de amonificare.Etapa specifică Această etapă. dar limitele la care se realizează sunt mult mai largi (2 – 40°C). 3. În acest sens. incomplet elucidate. . producerea şi eliberarea de NH3 prin acţiunea microorganismelor de putrefacţie. la un pH apropiat de neutralitate. determinată de microorganismele din sol.

Reacţiile încetează imediat în absenţa lui.cartiaz. 1987) . . Zarnea (I994). mobilis . care reprezintă forma de compuşi azotaţi cel mai uşor asimilabilă de către majoritatea plantelor. Nitrospira briensis. N. occanus . Temperatura optimă de dezvoltare este cuprinsă între 25 – 35°C. limita inferioară fiind de 5°C. Nitrospira marina. Cele mai cunoscute sunt: Nitrosomonas europea . strâns cuplate şi este realizată de bacterii specifice. spiralate. în depozitele de compost. N.cit. Nitrosolobus multiformis. N. Nitratbacteriile – convertesc nitritul prin oxidare în nitrat şi sunt reprezentate de: Nitrobacter winogradskyi. Prezenţa oxigenului este obligatorie pentru toate speciile de bacterii nitrificatoare. sau se desfaşoară într-un ritm încetinit pe masură ce tensiunea oxigenului scade. dar cresc în natură şi în condiţii suboptimale (pH =6). Nitrificarea cuprinde două etape successive. sferice etc).ro – Carti si articole online de la A la Z sunt oxidate până la nitraţi. iar cea superioară de 40°C. Bacteriile nitrificatoare sunt prezente pretutindeni în sol.www. Nitrosococcus nitrosus. Nitrospira gracilis. în bazinele acvatice dulci şi marine. Bacteriile nitrificatoare se dezvoltă cel mai bine la pH între 7. diferite: Nitritbacteriile – care convertesc amoniacul prin oxidare. vizibile pe secţiuni ultrafine la microscopul electronic. Nitrosococcus mobilis.5 – 8. în nitrit. Unele dintre ele au sisteme membranare complexe intracelulare. Nitrosovibrio tenuis (Backhoops şi Harms. în sistemele de epurare a apelor uzate. hamburgensis. Sunt Gram-negative şi heterogene ca formă (bastonaşe.

gazos. Aceste bacterii au capacitatea de a degrada ionul NO3– ş i NO2 – până la azot atomic.cartiaz. necesară pentru degradarea glucozei şi formării ATP-ului. deoarece aduce substanţele azotate din mediu (sol. Bacteriile din genul Pseudomonas folosesc azotaţii ca sursă de oxigen. care se întoarce în atmosferă. umiditatea acţionează indirect asupra nitrificării. numărul bacteriilor nitrificatoare este corelat cu gradul de fertilitate a solului. apă etc. în cadrul căreia rădăcinile plantelor absorb nitraţii şi încorporează azotul în proteine. anaerobe. Procesul se realizează de către bacterii denitrificatoare. N2. DENITRIFICAREA Denitrificarea este procesul de descompunere a nitraţilor până la azotul molecular. Ele trăiesc şi se dezvoltă în sol. Nitrificarea reprezintă o etapă cu importanţă excepţională în circulaţia azotului în natură. Este sigur că acest număr mare este determinat şi de faptul că aceste soluri sunt lucrate şi aerate. acolo unde există puţin oxigen sau deloc. s-a observat că. Etapa următoare este cea de asimilare. . Ierbivorele transformă azotul în azot al proteinelor animale. 3.ro – Carti si articole online de la A la Z În sol.www.) în forma lor cea mai uşor asimilabilă de către plante. Denitrificarea este mai intensă în solurile din pădure pentru că există condiţii mai favorabile decât în solurile agricole. datorită faptului că afectează gradul de aerare. el putând ajunge în solurile foarte fertile până la un million de bacterii/gram de sol. De altfel. acizi nucleici şi clorofilă. în general.4.

. A. pe medii care conţin NO3 –.1. inclusiv în zona arctică. P. Bacteriile denitrificatoare formează un grup biochimic şi taxonomic heterogen.Rolul denitrificării în ciclul global biogeochimic Denitrificarea reprezintă calea majoră de formare a unei bune părţi din azotul atmosferic şi de echilibrare a schimburilor dintre acesta şi mediile . în sedimentele marine şi în număr mare în rizosfera plantelor.4. denitrificarea este un proces biologic efectuat în exclusivitate.. de bacterii şi constă în reducerea dezasimilatorie a unuia sau a ambilor oxizi ionici ai azotului. care reuneşte peste 75 de genuri diferite.. ca oxidul nitric (NO) sau oxidul nitros (N2O). denitrificans. Cresc în anaerobioză. flavescens. Acestea pot chiar utiliza oxigenul ca acceptor final de electroni şi preferă chiar respiraţia aerobă. datorită prezenţei substanţelor organice uşor accesibile 3. Bacillus azotoformans. aceştia pot fi ei înşişi reduşi în continuare la azot gazos şi eliminaţi ca atare în atmosferă. în sedimentele lacurilor. Neisseria sicca. Sunt ubicvitare. Pseudomonas aerogenes. NO2– şi N2O. N. A.www. Contrar concepţiilor mai vechi. Zarnea (1994). Azospirilum sp. dacă aceasta este posibilă. nitratul (NO3¯) şi nitritul ( N02¯) până la oxizi gazoşi.ro – Carti si articole online de la A la Z Descrisă iniţial de Schonbein (1868) – cit. Micrococus denitrificans. pentosaceum Rhizobium sp. fiind prezente în toate tipurile de sol. are loc oxidarea materiei organice din mediu cu producerea de energie.cartiaz. Thiobacillus denitrificans etc. Hyphomicrobium vulgare. Rhodopseudomonas sp. Moraxela sp.. nici o bacterie denitrificatoare nu este strict anaerobă. Principalele bacterii denitrificatoare sunt: Alcaligenes faecalis. eutrophus. în nămolul activat. Simultan.

De asemenea. cu scopul de a reduce cantitatea de azot în exces. Ea este răspunzatoare. Denitrificarea cuplată cu nitrificarea poate fi folosită pentru tratarea apelor uzate oraşeneşti cu conţinut bogat în substanţe organice. reprezintă un mecanism ce favorizează reducerea conţinutului în azot al afluenţilor staţiilor de epurare a apelor reziduale. reducând pericolele de eutrofizare a bazinelor receptoare.www.cartiaz. contaminarea şi riscul de eutrofizare a apelor receptoare. . în acelaşi timp. Acest lucru îi conferă o mare importanţă ecologică şi biogeochimică.ro – Carti si articole online de la A la Z terestre sau acvatice. de pierderi majore (5 – 80%) din fertilizatorii azotaţi aplicaţi de către om.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->