TEMELIA ACESTEI LUMI – IUBIREA !

Zbuciumul inimii umple trupul de foc şi-l face să ardă la infinit. Arde în flăcări argintii
lăsând o urmă de speranţe şi noi miracole care, oricum, se poate întâmpla. Te face să
crezi că există o minune ce nu te poate opri, te îndeamnă să lupţi pentru ceea ce simţi, te
face să mergi înainte şi să nu te laşi învins.
E o stare plină de dorinţă nebună de a-ţi lua zborul aşa cum dintotdeauna ţi-ai dorit ... să
te simţi liber, plin de puritate şi linişte sufletească ...
E un zbor din care în orice moment poţi să cazi, cu riscul de a-ţi frânge aripile. Şi totuşi
trebuie, eşti obligat să trăieşti mereu cu o speranţă pentru ziua de mâine, să priveşti lumea
din jur cu alţi ochi, când o adiere de vânt îţi creează o stare plăcută de existenţă, iar o rază
de soare te face să zâmbeşti şi să-i mulţumeşti pentru căldura oferită, pentru cerul siniliu
ce pluteşte de ici-colo, curăţenia şi frumuseţea căruia te copleşeşte şi te farmecă.
E o lume neobişniută pe care nu o poţi descoperi fără curatele, înălţătoarele sentimente.
Sentimente de dragoste – frumoase, nespus de frumoase, pentru care trăim, prin care
trăim, prin care respirăm şi pentru care luptăm.
Oare nu s-ar schimba lumea asta spre bine, dacă ea ar cunoaşte cu adevărat ce este un
sentiment de stimă, respect pentru cineva, acel sentiment de prietenie de iubire, care, de
fapt, este temelia acestei lumi.
Or, menirea omului pe pământ este de a schimba lumea, de a o face mai bună, mai plină
de armonie.
Esenţial este să ai curajul şi puterea de a merge doar spre viitor – cel din mâinile tale, un
viitor ce te aşteaptă şi pentru care merită să lupţi. Şi doar atunci când te vei ţine tare şi vei
spera, viaţa o vei transforma într-o poveste frumoasă, de parcă te-ai afla în edenul
paradisiac.
O poveste reală la care tocmai ieri ai visat ... E ca şi cum, lecturând o carte, meditând
asupra conţinutului ei, te simţi scufundat în gânduri şi brusc îţi dai seama că nu este o
poveste. E viaţa reală, viaţa cu plinul ei sens ! Adică este lumea reflectată în propriul tău
univers intim ...DRAGOSTEA ESTE STRĂBUNA LUMII (Aforisme nemuritoare)
Dragi cititori, în rândurile ce urmează vom reproduce câteva expresii celebre, care ar
putea să vă inspire şi chiar să vă regăsiţi în ele:
„A iubi înseamnă căutarea jumătăţii întregului din care ai făcut cândva parte”
 (Platon)
„A iubi nu e nimic altceva decât a-l preţui pe cel pe care-l iubeşti nesilit de vreo lipsă şi
neurmărind vreun folos”
(Cicero)
„Dragostea se naşte în priviri, creşte pe buze şi moare în lacrimi”
(G. Călinescu)
„Nu te iubesc pentru ceea ce eşti, ci pentru ceea ce sunt atunci când sunt cu tine”
(G. Marquez)
„Iubirea este dorinţa irezistibilă de a fi dorit în mod irezistibil”
(M. Twain)
„Dragostea este spaţiul şi timpul măsurate cu inima”
(M. Proust)
„Iubirea este o primavară din care trebuie să stârpeşti multe omizi, ca să poţi culege-n
toamnă fructe frumoase”
(M. Codreanu, Sonete şi aforisme)
„Iubirii nu-i poţi porunci”
(L. Tolstoi, Ana Karenina)
„Dragostea îi face pe oameni să se simtă egali”
(F. Dostoievski)
„Oamenii confundă dorinţa de a iubi cu iubirea
propriu-zisă”
(T. Octavian)
„Dragostea înseamnă să fii doi şi să nu fii decât unul”
(V. Hugo)
„Există două tipuri de iubire: cea care îngenunchează şi înalţă ochii la cer şi cea care
priveşte în jos şi mângâie. Pe cea de-a doua o consider mai durabilă”
(J. K. Jerome)
„Dragostea este pur şi simplu o nebunie”
POEZIA LUI SĂ NE ÎNTĂREASCĂ ...
Tristeţea şi durerea au pogorât asupra întregului neam românesc, a tuturor iubitorilor de
frumos, de firesc, de verticali. De acum înainte paşii lui Grigore Vieru nu vor mai săruta
pământul acesta ars de lacrimi, de sete de adevăr.
Grigore Vieru rămâne un nume Sfânt al neamului nostru, o Lacrimă pură a românului
îndurerat pentru destinul ţării. Rămâne poetul care a sacralizat chipul mamei, copilăria,
maternitatea, bucuriile simple.
Mama poetului devine o metaforă, adică Mama Naturii, a Universului.
Poetul nostru a fost şi va rămâne sinteza vibrantă a întregului neam românesc. Grigore
Vieru, ca nimeni altul, a cântat atât de înălţător iubirea: „De n-ar fi iubirea, m-aş teme
de viaţă”.
Poetul a plecat dintre noi pe neaşteptate, când versul său mai avea încă multe de spus. A
plecat când scrisul său vâslea încă viguros prin albia tulbure şi spinoasă de astăzi,
lăsându-ne şi aceste dureroase rânduri:
Ceva se-ntâmplă azi cu noi,
Azi lacrimile sînt gunoi
Eu mor pe cruce pentru ea,
Iar lumea hohoteşte rea,
Nici nu ştiu, iată, în chinul meu
De-am mai trăit.
Vesteşte-l, mamă, pe Dumnezeu
C-am murit...
Să facem tot ce ne stă în puteri ca poezia marelui nostru contemporan să ne purifice, să ne
întărească întru Credinţa şi Idealul pentru care a trăit şi a creat Grigore Vieru.
Marele Poet Grigore Vieru a fost petrecut pe ultimul drum marţi, 20 ianuarie, de zeci de
mii de persoane. Oameni de cultură şi politicieni au deplâns alături de simpli cititori
trecerea la cele veşnice a Poetului.
Dorin Chirtoacă, primarul municipiului Chişinău: „Poetul Grigore Vieru a scris pentru
copii, tineri şi maturi. A scris despre viaţă, despre dragoste, despre neam şi ţară. Dincolo
de opera sa poetică, a fost un luptător neînfrânt pentru libertate şi adevăr. Ceea ce a scris
în poeziile sale „Pentru ea”, „Reaprinde-ţi candela” sunt pentru ca idealul unităţii
neamului să se realizeze. Şi neamul românesc o merită, iar noi trebuie să ducem această
luptă la bun sfârşit. În Moldova va fi doliu atâta timp cât nu vom duce la bun sfârşit
idealul pentru care a scris şi a luptat”.
Vlad Filat, preşedintele Partidului Liberal Democrat din R. Moldova: „Simţim azi o
durere şi un gol imens. Este o pierdere prea mare pentru ca să o putem exprima în
cuvinte. Grigore Vieru a fost printre noi, este şi va fi mereu, prin ceea ce a făcut şi prin
ceea ce a fost. El este o expresie fidelă a tot ce înseamnă Basarabia: durerea, zbuciumul,
dar şi o dorinţă, o luptă continuă întru realizarea idealurilor şi a visurilor sale. Şi noi
suntem datori să le îndeplinim. Dumnezeu să-l odihnească în pace!”.
Fuego, interpet român (cu lacrimi în ochi – n.r.): „Grigore Vieru a fost cel mai mare
poet al neamului nostru. A scris pentru mine în ultimii doi ani de zile multe versuri. Le-
am dat muzica mea şi am lansat două albume – „Mi-e dor de tine mamă” şi „Clar de
lună”. Şi-a iubit neamul şi mama mai mult decât pe dumnealui. Mi-a fost ca un părinte
spiritual. A fost tatăl meu adoptiv şi o să-i păstrez vie amintirea prin versurile dumnealui.
Dragi români, e cazul să „reaprindem candela în căscioare lângă busuiocul cel mereu.
Degerat la mâini şi la picioare, se întoarce acasă Dumnezeu”. Pentru mine Grigore Vieru
a fost un Dumnezeu. Dumnezeu să-l odihnească!”
Petru Lucinschi, al doilea preşedinte al R. Moldova: „Este o zi grea pentru poporul
nostru. L-am cunoscut mai mult de 50 de ani. Am trăit într-un cămin studenţesc. Este un
exemplu pentru noi cum poţi să-ţi transmiţi altora convingerile într-un mod tolerant,
neagresiv. A fost un om extraordinar, un luptător aprig, dar neagresiv, împotriva viciilor
şi neajunsurilor noastre. Întotdeauna ne-a chemat să ne unim, să ne înţelegem. Într-un
vers spunea: „Sunt un om nemâniat”. Nu avea mânie faţă de oameni, chiar faţă de
adversari. Aşa este soarta marelui poet. El a fost şi murdărit fără nici un fel de temei.
Poate moartea lui ne va aduce la o situaţie când vom înţelege multe lucruri şi, dacă vrem
să ne amintim despre el, trebuie să transpunem în acţiunile noastre măcar câte ceva din
ceea ce ne-a învăţat el. A plecat şi a rămas. A rămas pentru veşnicie în sufletele noastre,
în istoria poporului nostru”.
Marian Lupu, preşedintele Parlamentului R. Moldova: „Grigore Vieru a reuşit să ne
consolideze în jurul unor idei şi valori deosebit de importante, valori ale umanismului,
valori de omenie, de bună înţelegere. Grigore Vieru este tot ce este neagresiune, tot ce
este bunătate, toleranţă. Cred că această zi de doliu trebuie să ne pună pe toţi pe gânduri
în contextul asigurării unei bune, organice şi armonioase convenţuiri în sânul societăţii
noastre. Dumnezeu să-l aibă în pază, iar noi să-i cinstim şi să-i păstrăm memoria omului
care a fost sinonimul iubirii – iubirii pentru mamă, pentru copil, pentru neam, pentru
Patrie. Poetul spunea: „De n-ar fi dragostea, mi-ar fi frică de viaţă”. Şi cred că este omul
care pleacă în eternitate cu numele curat. Mi-aduc aminte de acele rânduri scrise de
Marele Poet, că numele curat este ţărâna cea mai uşoară pentru oricine care pleacă în
pământ. Petrecem astăzi un om cu suflet şi nume curat”.
Valeriu Matei, scriitor: „Grigore Vieru mi-a fost ca un părinte pentru că mi-a prefaţat
cartea de debut în literatură, dar şi pentru că am fost mereu împreună, mai ales în ultimii
ani, şi poate, dacă nu aş fi fost plecat până în ziua de 14 ianuarie, aş fi mers cu el la
Cahul. Îmi repoşez că nu eram aici. Poate lucrurile ar fi fost altfel. E o mare şi o grea
pierdere pentru întreaga cultură, literatura română, pentru toţi cei care iubesc frumosul,
adevărul, poezia, pentru toţi cei pentru care iubirea mişcă planetele şi totul în această
lume. Un pustiu enorm rămâne în sufletele noastre. Grigore Vieru va rămâne pentru
totdeauna cu acel mănunchi al său de poeme nemuritoare în spiritualitatea noastră
naţională şi universală”.
Theodor Paleologu, ministrul culturii, cultelor şi patrimoniului naţional din România:
„Am venit la Chişinău cu un mare regret pentru moartea tragică a lui Grigore Vieru, cu
dorinţa de a ne închina la mormântul lui, de a aduce un omagiu personal şi, în primul
rând, un omagiu al României, din partea preşedintelui şi Guvernului României. Grigore
Vieru a fost un om care şi-a iubit limba, s-a dedicat unor idealuri şi în mod simbolic a
murit venind de la o celebrare a lui Mihai Eminescu. În acest fel, el şi-a unit destinul în
mod tragic cu cel al lui Eminescu şi al idealurilor pentru care această moştenire le
reprezintă”.
Mircea Snegur, primul preşedinte al R. Moldova: „Grigore Vieru a fost o personalitate,
un om de o cumsecădenie aparte. A fost un bun familist, un bun soţ, un bun tată. Eu zic
că prin aceste caracteristici, prin faptele bune pe care le-a înfăptuit domnia sa, el va
rămâne pe veci în memoria noastră. Dumnezeu să-l ierte, să-l primească în Împărăţia Sa
şi noi să trăim cu toţii şi să-l pomenim!”
Victor Stepaniuc, vicepremier al R. Moldova: „Moartea lui Grigore Vieru este o mare
dramă pentru poporul nostru, este o mare pierdere pentru literatura noastră, pentru cultura
moldovenească. Poetul a scris despre Patrie, a cântat copilăria, a cântat femeia, a cântat
ţara noastră dragă. Opera lui rămâne nemuritoare nu numai pentru noi, pentru moldoveni,
dar şi pentru vecinii noştri şi pentru literatura universală. Este e o datorie a Guvernului să
editeze opera completă a lui Grigore Vieru şi eu cred că acest lucru va fi făcut. Este
important să respectăm dorinţele cele mai mari ale scriitorului – să funcţioneze şcolile,
bibliotecile, ca lumea să citească, să cunoască opera înaintaşilor, opera clasicilor, a lui
Eminescu. A avut un respect deosebit pentru marele nostru clasic Eminescu şi aşa a
coincis că a plecat din viaţă în preajma aniversării naşterii Marelui Eminescu. Să-i fie
ţărâna uşoară!”
Filip Teodorescu, ambasadorul României în R. Moldova: „Odată cu Grigore Vieru
piere foarte mult din ceea ce înseamnă dragostea faţă de limba română, dragostea faţă de
neam, dragostea faţă de semeni, un om care a ştiut, a răspândit şi a transmis iubire”.
e eterna
In anul 2043, pe Pamant izbucneste razboiul cu ngumii. Lovituri nucleare tactice fusesera
folosite asupra Atlantei si a doua orase inamice, insa luptele continua, purtate de "soldier-
boy" - masini de lupta indestructibile, dirijate prin telecomanda de soldati reali aflati la
sute de kilometri departare.
Julian Class este unul dintre acesti soldati. Pentru el, razboiul constitue intr-adevar iadul.
Tensiunea psihologica a conectarii la soldier-boy-ul sau, ca si genocidul la care ia parte,
devin prea greu de suportat. Class si prietena sa, dr. Amelia Harding, fac o teribila
descoperire stiintifica, ce ar putea literalmente sa readuca Universul in primul moment al
creatiei sale. Pentru Julian, insa, descoperirea nu este terifianta, ci ademenitoare...

POETUL A INTRAT ÎN VEŞNICIE

Leatul 1935, 14 februarie. În satul Pererîta de pe malul stâng al Prutului, fostul judeţ
Hotin, se naşte Grigore Vieru în familia de plugari români a lui Pavel şi Eudochia Vieru,
născută Didic.
În ziua Dragostei a văzut lumina zilei, cu dragoste şi-a luminat sufletul pentru a scrie
despre dragoste şi a cânta cu dragoste. Atunci cum de cei cu ură şi invidie faţă de poet i-
au acoperit trupul cu humă? Cain încă-şi mai spală mâinile pătate de sânge la izvorul
iubirii. Se spune că l-au omorât... Ştiu doar una: nu i-au întinat sufletul căci prin dragoste
adevărul a triumfat.
Din ecoul vremurilor o aud pe mama şoptindu-mi: ,,Hai, puiu nani-na, / Că mama te-a
legăna,/ Că mama te-a legăna/ Pe obraji, pe geana sa “. Duios îmi cînta, mă mîngîia pe
creştet şi-mi spunea că-s ,,versurile lui Vieru”. Eu nu înţelegeam pe atunci. Pe când
prinsei a învăţa buchiile, un Abecedar, viu ilustrat, îmi făcu invitaţie în lumea copilăriei.
Aici am aflat că ,,Soarele e unul,/ Mama una este”, că ,,Bate toamna nucile”, că ,,Vine
ploaia peste lunci /Cu picioare-albastre lungi”, ,,Mama pîine albă coace,” iar,, Noi
zburdăm voios”. De la ,,Bună vreme, Moş Martine”, începui mai des cu întrebările ,,Tu,
iarbă, tot ai mamă?” sau ,,Pui golaşi, cum staţi în cuib / fără plăpumioare?!”.
Dar aceste clipe nevinovate ale copilăriei s-au scurs... Unde este Maria Mirabela,
Scăpărici, Omide să-mi spună că ,,Alături de prieteni/ Ce bine-i să trăieşti?!”.
Aflai târziu că şi poetul îşi avea ,,Abecedarul” său: ,,Acum încep/ Să învăţ din nou
cuvintele” ,,măcar pe cele mai sfinte”, ,,spun mamă” , ,,spun tată”. Făptura mamei a
devenit icoana vieţii sale şi-n dragostea de mamă au izvorât frumoase poezii: ,,De mine
chipul mamei/ Să îl desparţi nu poţi”. Măicuţă, tu --,,Vecie, nemuritoare carte de dor şi
omenie/ Şi suflet fără moarte”...
... Războiul nu l-am cunoscut, nu i-am gustat fierea amară. Îmi stăruie în memorie doar
crâmpeie, imagini ale unor vremuri demult apuse:,,cămăşi mai vechi, mai noi/ Amară
amintire de la fiu”, piciorul de lemn, firul de iarbă verde ce-a crescut din mâinile
soldatului. Sentimentul naţional n-a părăsit niciodată inima română-- inima poetului. Ce
este Patria? Poetul îţi răspunde:
,,Să ai un locaş propriu,/ Un grai al tău, din adînc,/ O memorie proprie-- / Iată ce este
Patria.”
Patria rămâne Patrie, Limba noastră rămâne Limba română.
Cine este Grigore Vieru? Este Poet. Cine este poetul? Îţi răspunde chiar el: ,,Sunt pomul
cel cu mere roşii”, ,,Sunt floarea cea în chip de liră”, ,,Sunt cartea cea cu pagini
sfinte”, ,,Sunt o albină truditoare”, ,,Sunt Prutul singur şi istoric”...(Sunt)
Grigore Vieru este un poet care intră în veşnicie.