I.

POLITICA FISCALĂ A UNIUNII EUROPENE: CONSIDERAŢII GENERALE

Obiectivul principal al politicii fiscale a Uniunii Europene (UE) este de a garanta buna
funcţionare a pieţei interne. Piaţa internă cuprinde un spaţiu fără frontiere interne, în care libera
circulaţie a mărfurilor, a persoanelor, a serviciilor şi a capitalurilor este asigurată în conformitate
cu dispoziţiile tratatelor.
Politica fiscală în Uniunea Europeană are două componente:
- fiscalitatea directă
- fiscalitatea indirectă

Fundamente ale armonizării fiscale europene

Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de
mărfuri şi care implică
interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import şi la export şi a oricăror taxe cu
efect echivalent, precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu ţări terţe.

Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxe cu efect
echivalent. Această interdicţie se aplică de asemene taxelor vamale cu caracter fiscal.
Tarifele prevăzute în Tariful Vamal Comun se stabilesc de către Consiliu, care hotărăşte,
la propunerea Comisiei.
Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite
interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor
naţionale similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite
interne de natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.
Produsele exportate pe teritoriul unuia dintre statele membre nu pot beneficia de nici o
rambursare a impozitelor interne mai mare decât impozitele aplicate direct sau indirect.
În ceea ce priveşte impozitele, altele decât cele pe cifra de afaceri, accizele şi alte
impozite indirecte, pot fi acordate scutiri sau rambursări la export către celelalte state membre şi
pot fi introduse taxe compensatorii la importurile care provin din statele membre numai în cazul
în care măsurile preconizate au fost aprobate în prealabil pentru o perioadă limitată de către
Consiliu, care hotărăşte la propunerea Comisiei.
Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate cu o procedură legislativă specială şi
după consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social, adoptă dispoziţii
referitoare la armonizarea legislativă privind impozitul pe cifra de afaceri, accizele sau alte
impozite indirecte, în măsura în care această armonizare este necesară pentru a asigura instituirea
şi funcţionarea pieţei interne şi pentru a evita denaturarea concurenţei.
Consiliul
adoptă directive pentru apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor
membre, care au incidenţă directă asupra instituirii sau funcţionării pieţei interne”.

În concluzie, armonizarea fiscală nu constituie un scop în sine, ci unul dintre mijloacele necesare
pentru a atinge obiectivele liberei circulaţii a persoanelor, mărfurilor, serviciilor şi capitalurilor.

II. FISCALITATEA DIRECTĂ

Coordonarea sistemelor de fiscalitate directă ale statelor membre

În temeiul principiului subsidiarităţii, în domeniile care nu sunt de competenţa sa

exclusivă, Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu
pot fi realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional
sau local, dar datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la
nivelul Uniunii.
În temeiul principiului proporţionalităţii, acţiunea Uniunii, în conţinut şi formă, nu depăşeşte
ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor.
“Codul de conduită”
. Măsurile fiscale neloiale sunt cele care stabilesc un nivel de impozitare efectiv net
inferior cotei care se aplică în mod normal în statul membru respectiv, cota extremă fiind zero.
Nivelul de impozitare poate rezulta din nivelul cotei aplicate, din definirea bazei sau din orice
altă împrejurare convenabilă. Pentru a determina caracterul prejudiciabil al acestor măsuri, se iau
în calcul, între altele, următoarele circumstanţe (acestea fiind criterii care permit decelarea
măsurilor potenţial dăunătoare):
- un nivel de impunere efectivă net inferior nivelului general al statului respectiv;
- avantajele sunt acordate exclusiv nerezidenţilor sau tranzacţiilor efectuate cu nerezidenţi
(facilităţile fiscale sunt rezervate nerezidenţilor);
- avantajele sunt izolate de piaţa naţională şi nu au incidenţă asupra asietei fiscale
naţionale;
- avantajele sunt acordate chiar în absenţa activităţii economice reale şi a prezenţei
economice substanţiale;
- regulile de determinare a beneficiilor întreprinderilor care fac parte dintr-un grup sunt în
dezacord cu principiile general admise la nivel internaţional şi îndeosebi cu principiile O.E.C.D.;
 - măsurilor fiscale le lipseşte transparenţa.
În Codul de conduită în domeniul fiscalităţii întreprinderilor, Comisia s-a angajat să publice
liniile directoare pentru aplicarea regulilor relative la ajutoarele de stat măsurilor de fiscalitate
directă a întreprinderilor.
regimurile fiscale ale statelor membre trebuie să fie conforme regulilor comunitare referitoare la
ajutoarele de stat.
cu excepţia derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele
acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau
ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii
anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele
membre.
 sunt compatibile cu piaţa internă:
a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca acestea
să fie acordate fără discriminare în funcţie de originea produselor;
b) ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamităţi naturale sau de alte
evenimente extraordinare;
 pot fi considerate compatibile cu piaţa internă:
a) ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de
trai este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forţei de muncă extrem de
scăzut;
b) ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european
comun sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;
c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activităţi sau a anumitor regiuni
economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod favorabil schimburile comerciale într-o
măsură în care contravine interesului comun;
d) ajutoarele destinate să promoveze cultura şi conservarea patrimoniului, în cazul în care
acestea nu modifică în mod nefavorabil condiţiile schimburilor comerciale şi de concurenţă în
Uniune într-o măsură care contravine interesului comun;
e) alte categorii de ajutoare stabilite prin decizie a consiliului, care hotărăşte la
propunerea comisiei.
Comisia prezinta strategia sa în materie de fiscalitate a întreprinderilor.
Strategia constă în continuarea acţiunilor de eliminare a numeroaselor obstacole fiscale care
frânează activitatea economică transfrontalieră a societăţilor europene în cadrul pieţei interne
(europene) afectându-le astfel competitivitatea internaţională.
vizează reducerea efectelor negative pe care le are coexistenţa diferitelor sisteme fiscale
naţionale asupra integrării pieţelor.

Principalele dispoziţii cu incidenţă fiscală din Tratate1

) Uniunea instituie o piaţă internă.
(1) Delimitarea competenţelor Uniunii este guvernată de principiul atribuirii. Exercitarea acestor
competenţe este reglementată de principiile subsidiarităţii şi proporţionalităţii.
(2) În temeiul principiului atribuirii, Uniunea acţionează numai în limitele competenţelor care i-
au fost atribuite de statele membre prin tratate pentru realizarea obiectivelor stabilite prin aceste
tratate. Orice competenţă care nu este atribuită Uniunii prin tratate aparţine statelor membre.
(3) În temeiul principiului subsidiarităţii, în domeniile care nu sunt de competenţa sa exclusivă,
Uniunea intervine numai dacă şi în măsura în care obiectivele acţiunii preconizate nu pot fi
realizate în mod satisfăcător de statele membre nici la nivel central, nici la nivel regional şi local,
dar datorită dimensiunilor şi efectelor acţiunii preconizate, pot fi realizate mai bine la nivelul
Uniunii.
În temeiul principiului proporţionalităţii, acţiunea Uniunii, în conţinut şi formă, nu depăşeşte
ceea ce este necesar pentru realizarea obiectivelor tratatelor.
(1) Competenţa Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:
(a) uniunea vamală;
(b) stabilirea normelor privind concurenţa necesare funcţionării pieţei interne;
În domeniul de aplicare a tratatelor şi fără a aduce atingere dispoziţiilor speciale pe care le
prevede, se interzice orice discriminare exercitată pe motiv de cetăţenie sau naţionalitate.
Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară,
pot adopta orice norme în vederea interzicerii acestor discriminări.
(1) Uniunea adoptă măsurile pentru instituirea sau asigurarea funcţionării pieţei interne, în
conformitate cu dispoziţiile incidente ale tratatelor.
(2) Piaţa internă cuprinde un spaţiu fără frontiere interne, în care libera circulaţie a mărfurilor, a
persoanelor, a serviciilor şi a capitalurilor este asigurată în conformitate cu dispoziţiile tratatelor.
(1) Uniunea este alcătuită dintr-o uniune vamală care reglementează ansamblul schimburilor de
mărfuri şi care implică interzicerea, între statele membre, a taxelor vamale la import şi la export
1
Tratatul privind Uniunea Europeană şi Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene reprezintă tratatele pe care
se întemeiază Uniunea. Aceste două tratate, care au aceeaşi valoare juridică, sunt desemnate prin cuvântul
„tratatele”.
Versiunea consolidată a Tratatului privind uniunea europeană şi a Tratatului privind funcţionarea uniunii europene
este publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene 2008/c 115 din 9.05.2008.
şi a oricăror taxe cu efect echivalent, precum şi adoptarea unui tarif vamal comun în relaţiile cu
ţări terţe.

UNIUNEA VAMALĂ
Între statele membre sunt interzise taxele vamale la import şi la export sau taxele cu efect
echivalent. Această interdicţie se aplică de asemenea taxelor vamale cu caracter fiscal.
Taxele prevăzute de Tariful Vamal Comun se stabilesc de către Consiliu, care hotărăşte, la
propunerea Comisiei.
În conformitate cu dispoziţiile care urmează, sunt interzise restricţiile privind libertatea de
stabilire a resortisanţilor unui stat membru pe teritoriul altui stat membru. Această interdicţie
vizează şi restricţiile privind înfiinţarea de agenţii, sucursale sau filiale de către resortisanţii unui
stat membru stabiliţi pe teritoriul altui stat membru.
Libertatea de stabilire presupune accesul la activităţi independente şi exercitarea acestora,
precum şi constituirea şi administrarea întreprinderilor şi, în special, a societăţilor în înţelesul
articolului 54 al doilea paragraf, în condiţiile definite pentru resortisanţii proprii de legislaţia ţării
de stabilire, sub rezerva dispoziţiilor capitolului privind capitalurile.
Prin societăţi se înţeleg societăţile constituite în conformitate cu dispoziţiile legislaţiei civile sau
comerciale, inclusiv societăţile cooperative şi alte persoane juridice de drept public sau privat, cu
excepţia celor fără scop lucrativ.
În conformitate cu dispoziţiile ce urmează, sunt interzise restricţiile privind libera prestare a
serviciilor în cadrul Uniunii cu privire la resortisanţii statelor membre stabiliţi într-un alt stat
membru decât cel al beneficiarului serviciilor.
) În temeiul dispoziţiilor prezentului capitol2, sunt interzise orice restricţii privind circulaţia
capitalurilor între statele membre, precum şi între statele membre şi ţările terţe.
(2) În temeiul dispoziţiilor prezentului capitol, sunt interzise orice restricţii privind plăţile între
statele membre, precum şi între statele membre şi ţările terţe.
Cu excepţia derogărilor prevăzute de tratate, sunt incompatibile cu piaţa internă ajutoarele
acordate de state sau prin intermediul resurselor de stat, sub orice formă, care denaturează sau
ameninţă să denatureze concurenţa prin favorizarea anumitor întreprinderi sau a producerii
anumitor bunuri, în măsura în care acestea afectează schimburile comerciale dintre statele
membre.
(2) Sunt compatibile cu piaţa internă:

2
Capitolul 3 Serviciile din Titlul IV „Libera circulaţie a persoanelor, serviciilor şi capitalurilor”
(a) ajutoarele cu caracter social acordate consumatorilor individuali, cu condiţia ca acestea să fie
acordate fără discriminare în funcţie de originea produselor;
(b) ajutoarele destinate reparării pagubelor provocate de calamităţi naturale sau de alte
evenimente extraordinare;
Pot fi considerate compatibile cu piaţa internă:
(a) ajutoarele destinate să favorizeze dezvoltarea economică a regiunilor în care nivelul de trai
este anormal de scăzut sau în care există un grad de ocupare a forţei de muncă extrem de scăzut,
b) ajutoarele destinate să promoveze realizarea unui proiect important de interes european comun
sau să remedieze perturbări grave ale economiei unui stat membru;
(c) ajutoarele destinate să faciliteze dezvoltarea anumitor activităţi sau a anumitor regiuni
economice, în cazul în care acestea nu modifică în mod nefavorabil condiţiile schimburilor
comerciale într-o măsură care contravine interesului comun;
(d) ajutoarele destinate să promoveze cultura şi conservarea patrimoniului, în cazul în care
acestea nu modifică în mod nefavorabil condiţiile schimburilor comerciale şi de concurenţă în
Uniune într-o măsură care contravine interesului comun;
(e) alte categorii de ajutoare stabilite prin decizie a Consiliului, care hotărăşte la propunerea
Comisiei.
DISPOZIŢII FISCALE
Nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne
de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naţionale
similare.
De asemenea, nici un stat membru nu aplică produselor altor state membre impozite interne de
natură să protejeze indirect alte sectoare de producţie.
Produsele exportate pe teritoriul unuia dintre statele membru nu pot beneficia de nici o
rambursare a impozitelor interne mai mare decât impozitele aplicate direct sau indirect.
Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate cu o procedură legislativă specială şi după
consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social, adoptă dispoziţiile
referitoare la armonizarea legislaţiilor privind impozitul pe cifra de afaceri, accizele şi alte
impozite indirecte, în măsura în care această armonizare este necesară pentru a asigura instituirea
şi funcţionarea pieţei interne şi pentru a evita denaturarea concurenţei.
Consiliul, hotărând în unanimitate în conformitate cu o procedură legislativă specială şi după
consultarea Parlamentului European şi a Comitetului Economic şi Social, adoptă directive pentru
apropierea actelor cu putere de lege şi a actelor administrative ale statelor membre, care au
incidenţă directă asupra instituirii sau funcţionării pieţei interne.
Pentru exercitarea competenţelor Uniunii, instituţiile adoptă regulamente, directive, decizii,
recomandări şi avize.
Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale şi se
aplică direct în fiecare stat membru.
Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar cu privire la rezultatul care
trebuie atins, lăsând autorităţilor naţionale competenţa în ceea ce priveşte forma şi mijloacele.
Decizia este obligatorie în toate elementele sale. În cazul în care se indică destinatarii, decizia
este obligatorie numai pentru aceştia.
Recomandările şi avizele nu sunt obligatorii.
Actele legislative se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acestea intră în vigoare la
data prevăzută de textul lor sau, în absenţa acesteia, în a douăzecea zi de la publicare.
Regulamentele şi directivele care se adresează tuturor statelor membre, precum şi deciziile, în
cazul în care acestea nu indică destinatarii, se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
Acestea intră în vigoare la data prevăzută de textul lor sau, în absenţa acesteia, în a douăzecea zi
de la data publicării.

■ Regimul fiscal comun care se aplică societăţilor-mamă şi filialelor acestora din diferite
state membre
Pentru grupurile de societăţi din statele membre, au fost stabilite reguli fiscale cu scopul
de a se suprima dubla impunere a beneficiilor distribuite sub formă de dividende de către o
filială, situată într-un stat, societăţii-mamă, situată în alt stat.
Scopul directivei este tratamentul fiscal aplicat distribuirilor de dividende între societatea-mamă
şi filiale, diferit de la un stat la altul;
Directiva a introdus norme comune în legătură cu plata dividendelor şi alte forme de
repartizare ale profitului, care se doresc a fi neutre din punct de vedere concurenţial. Obiectivul
directivei este de a scuti de la reţinerea la sursă dividendele şi alte forme de repartizare a
profitului achitate societăţilor-mamă de către filiale şi de a elimina dubla impozitare a acestor
venituri la nivelul societăţii-mamă.
 Impunerea dividendelor la nivelul societăţii-mamă
În cazul în care, în temeiul asocierii dintre societatea-mamă şi filială, o societate-mamă
sau sediul său permanent primeşte profituri repartizate, statul în care este situată societatea-
mamă şi statul în care se află sediul său permanent trebuie, cu excepţia cazurilor de lichidare a
filialei:
- să nu impoziteze profiturile respective sau
- să impoziteze profiturile respective, autorizând în acelaşi timp societatea-mamă şi sediul
permanent să deducă din cuantumul impozitului datorat fracţiunea din impozitul pe societate
aferentă profiturilor şi plătită de filială şi sub-filiale
) până la limita cuantumului reprezentând impozitul aferent datorat.
 Impunerea dividendelor la nivelul filialei
Exonerarea de reţinere la sursă:
Profiturile distribuite societăţii-mamă de către filială sunt scutite de reţinerea la sursă a
impozitelor.
Interzicerea reţinerii la sursă în statul societăţii-mamă:
Statul membru de care aparţine societatea-mamă nu poate percepe taxa reţinută la sursă
pe profiturile pe care societatea-mamă le primeşte de la filială.

■ Regimul fiscal comun: fuziuni, divizări, divizări parţiale, cesionări de active şi

schimburi de acţiuni
Directiva Consiliului din 23 iulie 1990 privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor,
scindărilor, cesionării de active şi schimburilor de acţiuni între societăţile din diferite state
membre (
Directiva a introdus norme comune, neutre din punctul de vedere al concurenţei, care se aplică în
cazul restructurării întreprinderilor.
Fiecare stat membru aplică directiva 90/434/CEE în cazul fuziunilor, scindărilor, cesionărilor de
active şi schimburilor de acţiuni în care sunt implicate societăţi din unul sau mai multe state
membre.
Acest regim fiscal comun urmăreşte să asigure neutralitatea fiscală a operaţiunilor
transfrontaliere de restructurare a societăţilor
şi al societăţilor cooperative europene
„Directiva 90/434/CEE privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor,
divizărilor parţiale, cesionării de active şi schimburilor de acţiuni între societăţi din diferite state
membre şi transferul sediului social al unei SE sau SCE3 între statele membre”.
 Sfera de aplicare

3
SE = Societate europeană; SCE = Societate cooperativă europeană. Pentru amănunte, a se vedea Stanciu D.
Cărpenaru – Drept comercial român, Ediţia a VIII-a revăzută şi adăugită, Editura Universul juridic, Bucureşti,
2008, pag. 403.
 Potrivit Directivei 90/434/CEE, cu modificările ulterioare, fiecare stat membru aplică
dispoziţiile directivei în următoarele cazuri4:
a) fuziuni, divizări, divizări parţiale, cesionări de active şi schimburi de acţiuni care
implică societăţi din două sau mai multe state membre;
b) transferuri dintr-un stat membru în alt stat membru ale sediului social al societăţilor
europene
şi al societăţilor cooperative europene
„Directiva 90/434/CEE privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor,
divizărilor parţiale, cesionării de active şi schimburilor de acţiuni între societăţi din diferite state
membre şi transferul sediului social al unei SE sau SCE5 între statele membre”.
 Sfera de aplicare
Potrivit Directivei 90/434/CEE, cu modificările ulterioare, fiecare stat membru aplică
dispoziţiile directivei în următoarele cazuri6:
a) fuziuni, divizări, divizări parţiale, cesionări de active şi schimburi de acţiuni care
implică societăţi din două sau mai multe state membre;
b) transferuri dintr-un stat membru în alt stat membru ale sediului social al societăţilor
europene
 Norme care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parţiale
şi schimburilor de acţiuni
O fuziune, divizare sau divizare parţială nu determină impozitarea plusvalorii calculate
prin diferenţa între valorile reale ale activelor şi pasivelor transferate şi valorile lor fiscale.
■ Regimul fiscal comun: plata de dobânzi şi redevenţe între societăţi asociate
s-a reţinut soluţia de a se elimina orice formă de impozitare a plăţii dobânzilor şi redevenţelor în
statul membru de unde provin aceste plăţi
Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare,
aplicabil plăţilor de dobânzi şi de redevenţe efectuate între societăţi asociate din state membre
diferite.
şi al societăţilor cooperative europene

4
Prin Directiva 2005/19/CE se extinde sfera de aplicare a Directivei 434/90.
5
SE = Societate europeană; SCE = Societate cooperativă europeană. Pentru amănunte, a se vedea Stanciu D.
Cărpenaru – Drept comercial român, Ediţia a VIII-a revăzută şi adăugită, Editura Universul juridic, Bucureşti,
2008, pag. 403.
6
Prin Directiva 2005/19/CE se extinde sfera de aplicare a Directivei 434/90.
„Directiva 90/434/CEE privind regimul fiscal comun care se aplică fuziunilor, divizărilor,
divizărilor parţiale, cesionării de active şi schimburilor de acţiuni între societăţi din diferite state
membre şi transferul sediului social al unei SE sau SCE7 între statele membre”.
 Sfera de aplicare
Potrivit Directivei 90/434/CEE, cu modificările ulterioare, fiecare stat membru aplică
dispoziţiile directivei în următoarele cazuri8:
a) fuziuni, divizări, divizări parţiale, cesionări de active şi schimburi de acţiuni care
implică societăţi din două sau mai multe state membre;
b) transferuri dintr-un stat membru în alt stat membru ale sediului social al societăţilor
europene
 Norme care se aplică fuziunilor, divizărilor, divizărilor parţiale
şi schimburilor de acţiuni
O fuziune, divizare sau divizare parţială nu determină impozitarea plusvalorii calculate
prin diferenţa între valorile reale ale activelor şi pasivelor transferate şi valorile lor fiscale.
■ Regimul fiscal comun: plata de dobânzi şi redevenţe între societăţi asociate
s-a reţinut soluţia de a se elimina orice formă de impozitare a plăţii dobânzilor şi redevenţelor în
statul membru de unde provin aceste plăţi
Directiva 2003/49/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind sistemul comun de impozitare,
aplicabil plăţilor de dobânzi şi de redevenţe efectuate între societăţi asociate din state membre
diferite.
 Definirea dobânzilor şi a redevenţelor
Dobânzile9 reprezintă veniturile din creanţe de orice fel, însoţite sau nu de garanţii
ipotecare sau de o clauză de participare la beneficiile debitorului, în special veniturile din
obligaţiuni sau împrumuturi, inclusiv primele şi loturile10 ataşate acestor obligaţiuni sau
împrumuturi; penalizările pentru întârzierea plăţilor nu sunt considerate dobânzi.
Redevenţele reprezintă plăţile de orice fel primite ca remuneraţie pentru utilizarea sau
concesionarea utilizării unui drept de autor asupra unei opere literare,
Plăţile de dobânzi şi de redevenţe generate într-un stat membru sunt scutite de orice impozit prin
reţinere la sursă sau prin estimarea bazei de impozitare în statul de origine respectiv,

7
SE = Societate europeană; SCE = Societate cooperativă europeană. Pentru amănunte, a se vedea Stanciu D.
Cărpenaru – Drept comercial român, Ediţia a VIII-a revăzută şi adăugită, Editura Universul juridic, Bucureşti,
2008, pag. 403.
8
Prin Directiva 2005/19/CE se extinde sfera de aplicare a Directivei 434/90.
9
Art. 2 al Directivei 49 din 2003
10
Premiile, câştigurile
 dacă beneficiarul11 dobânzilor sau al redevenţelor este o societate dintr-un alt stat
membru sau un sediu permanent, situat în alt stat membru, al unei societăţi dintr-un stat
membru12.
scutirea nu se aplică decât în cazul în care societatea care a plătit dobânzile sau redevenţele
este o societate asociată a societăţii care este beneficiara plăţilor în cauză sau al cărei sediu
permanent este considerat beneficiarul dobânzilor sau redevenţelor în cauză

FISCALITATEA PARTICULARILOR (PERSOANE FIZICE)

- Fiscalitatea veniturilor din economii: Directiva
materie de fiscalitate a veniturilor din economii sub forma plăţilor de dobânzi,
obiectiv de a permite ca
dobânzile încasate într-un stat membru de persoanele fizice care au reşedinţa fiscală într-
un alt stat membru să fie impozitate conform dispoziţiilor legale din statul în care persoana fizică
are reşedinţa fiscală.
- Impunerea dividendelor la nivelul persoanelor fizice
- Pensii profesionale transfrontaliere: lupta împotriva obstacolelor fiscale
III. FISCALITATEA INDIRECTĂ
taxa pe valoarea adăugată şi accizele
■ Taxa pe valoarea adăugată
Principiul sistemului comun privind TVA presupune aplicarea asupra bunurilor şi
serviciilor a unei taxe generale de consum exact proporţională cu preţul bunurilor şi serviciilor,
indiferent de numărul de operaţiuni care au loc în procesul de producţie şi de distribuţie anterior
etapei în care este percepută taxa.
La fiecare operaţiune, TVA, calculată la preţul bunurilor sau serviciilor la o cotă
aplicabilă bunurilor sau serviciilor respective, este exigibilă după deducerea valorii TVA
suportate direct de diferitele componente ale preţului.
Sistemul comun privind TVA se aplică până la etapa de vânzare cu amănuntul, inclusiv.
Următoarele operaţiuni sunt supuse TVA:
a) livrarea de bunuri efectuate cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de către o
persoană impozabilă care acţionează ca atare;

11
Cerinţele suplimentare pentru calitatea de beneficiar efectiv sunt prevăzute în alin. (4) şi (5) ale art. 1 din Directiva
49/2003.
12
Art. 1 alin. (1) din Directiva 49/2003
 b) achiziţia intracomunitară de bunuri efectuată cu titlu oneros pe teritoriul unui stat
membru de către o persoană impozabilă care acţionează ca atare, iar în unele cazuri şi de o
persoană juridică neimpozabilă sau de o persoană neimpozabilă;
c) prestarea de servicii efectuată cu titlu oneros pe teritoriul unui stat membru de către o
persoană impozabilă care acţionează ca atare;
d) importul de bunuri.
■ Accize
Sunt adoptate directive13 prin care se armonizează la nivel comunitar regimul general al
produselor supuse accizelor cu scopul de a se asigura libera circulaţi a acestor bunuri.
regimul general al
accizelor
a) produsele energetice şi electricitatea
b) alcoolul şi băuturile alcoolice
c) tutunul prelucrat
Statele membre pot aplica produselor accizabile taxe indirecte suplimentare, în anumite
scopuri, cu condiţia ca taxele în cauză să fie conforme cu normele comunitare de impunere
aplicabile accizelor sau taxei pe valoarea adăugată în ceea ce priveşte calcularea bazei de
impozitare, calcularea taxei, exigibilitatea şi monitorizarea taxei, aceste norme neincluzând
dispoziţiile referitoare la scutiri.

A se consulta Directiva 112 din 2006, Titlul VII Bază de impozitare (art. 72 – 79 inclusiv, art. 83 – 87 inclusiv)
A se consulta Directiva 112 din 2006, Titlul VIII Cote (art. 96 – 100 inclusiv)

13