Metode şi căi de integrare a jocului didactic în orele de „Limbă şi comunicare”

Inst. Halip Lacrimioara-Elena

Şcoala de Arte şi Meserii „Vasile Gherasim”
com. Marginea, jud. Suceava

Alături de alte metode activ-participative folosite în predarea limbii române, interes deosebit prezintă jocul
didactic, o activitate cognitivă specifică vârstei şcolare mici, cu largi valenţe educative.
Jocul didactic poate fi folosit ca o tehnică atractivă de explorarea a realităţii de-a lungul oricărei lecţii de limba
română şi poate cuprinde următoarele secvenţe:
• Anunţarea jocului şi trezirea curiozităţii;
• Prezentarea materialului, scopului şi regulilor de joc;
• Explicarea şi demonstrarea jocului;
• Desfăşurarea jocului, consemnarea rezultatelor;
• Încheierea jocului, aprecieri, recompensarea câştigătorilor.
Copiii care „se joacă învăţând” îşi însuşesc mult mai repede şi temeinic cunoştinţele. Prin joc se creează un climat
propice conlucrării fructuoase între elevi pentru realizarea sarcinilor jocului, fiecare participant caută să se afirme, să
contribuie cu idei proprii.
Locul jocului didactic în cadrul orelor de limbă română, este de obicei în partea finală a lecţiei. În acest caz, prin
joc se consolidează, se fixează şi se sistematizează cunoştinţele predate. Dar există situaţii când, pe parcursul lecţiei, elevii
dau semne de oboseală şi îşi pot reveni, printr-o activitate atractivă, cu caracter de joc. De asemenea, jocul didactic se poate
utiliza şi în scopul introducerii elevilor în conţinutul noii teme, deci în prima parte a lecţiei.
Ca urmare, putem să apelăm la jocul didactic în momentele cele mai potrivite ale lecţiei, în măsura în care prin joc
se pot rezolva sarcini didactice cu mai mare eficienţă. Jocurile se pot introduce în lecţii, de la caz la caz, chiar în mai multe
etape.
În scopul analizei articulaţiei şi percepţiei sunetelor, se poate introduce în lecţii, printre celelalte forme de activitate
şi jocul didactic cu un conţinut adecvat, impus de sarcina dominantă a lecţiei. Unele jocuri precum: „Jocul silabelor”,
„Spune mai departe”, „Completează cuvântul”, „Unde se găseşte cuvântul”, „De-a cuvintele” sau „Schimbă prima silabă” se
adoptă în activitatea la clasă, pentru a contribui la formarea şi consolidarea la elevi a abilităţii şi deprinderilor de articulare
corectǎ a sunetelor, de pronunţie corectă a cuvintelor folosite în comunicare, în conformitate cu cerinţele programei.
Se poate constata că în timpul desfăşurării jocurilor elevii depun eforturi de realizare a scopului propus, scapă
de timiditate sau chiar de refuzul de a pronunţa anumite sunete, silabe sau cuvinte.
Până la intrarea în şcoală copilul trebuie să stăpînească fonetismul limbii române, vorbirea lui devenind tot mai
inteligibilă.
Perioada prealfabetarǎ are ca obiectiv principal dezvoltarea şi corectarea vorbirii copiilor pe baza însuşirii cu-
noştinţelor şi deprinderilor cerute de toate celelalte obiecte de învăţământ. La dezvoltarea auzului fonematic pot contribui cu
succes unele jocuri didactice : „Cine vine la noi ?”, „Ce se aude afară?” , „Completează cuvântul”, „Unde se găseşte
silaba?”. Tot sub formă de joc se vor face şi exerciţii de repetare a anumitor sunete care se pot prelungi. În această perioadă
elevii sunt pregătiţi în vederea învăţării cititului şi scrierii prin exerciţii de analiză şi sinteză fonetică.
Aplicarea metodei fonetice analitico-sintetice se impune atât oral, cât şi în compunerea cu ajutorul alfabetului
decupat sau în citirea şi scrierea cuvintelor şi a propoziţiei. Acest lucru se realizează pe baza textelor din abecedar şi cu
ajutorul jocurilor didactice.
În jocul „Ploaia”, copiii stau cu mâinile pe masă. La un semnal, ei bat pe bancă cu un singur deget şi reproduc
printr-un singur sunet onomatopeea: „pic, pic, pic”. La fel se organizează jocul „Vântul”, „Fierarul”, „Ciripitul păsărelelor”,
„Ursul”, „Ceasul”, „Cîntecul greieraşului” care au contribuit la dezvoltarea auzului fonematic şi la coordonarea mişcărilor,
la formarea deprinderilor de a percepe sunetele auzite. Aceste jocuri contribuie la dezvoltarea vocii, consolidează
deprinderile de pronunţare corectă a sunetelor şi cuvintelor, realizând, în acelaşi timp, relaxarea sistemului nervos. Jocul
muzical „Leagănul“ are ca sarcină antrenarea copiilor în pronunţarea silabelor. Jocurile de mişcare : „Unu-doi”, „În marş”,
„Cântecul toamnei” contribuie la formarea deprinderii de a pronunţa clar şi corect cuvinte în timp ce execută diferite miş-
cări, pentru a corecta omiterea unor sunete sau articularea defectuoasă a acestora, izolate sau în grup ( r, z, t, s), onomatopee
care le plac copiilor îi captează, reuşind astfel să realizǎm obiective specifice şi operaţionale.
În jocul „Spune cum face ?” se distribuie fiecărui elev cartonaşe cu imaginea unui animal sau pasăre, cerându-
se elevilor să producǎ onomatopeea caracteristica. Prin aceasta se urmăreşte: exersarea pronunţiei corecte a unor consoane (
r, c, g, s, ş, z ) , activizarea vocabularului, dezvoltarea capacităţii de a face legături simple. Copiii imită glasul animalului,
încercând să reproducă toate consoanele prin intermediul onomatopeelor:

 câine: ham, ham, ham;

 pisica: miau, miau, miau;

 vrabia: cip-cirip;

 ursul: morr, morr, morr;

 porcul: groh, groh, groh;

 oaia: bee, bee, bee; şoricelul : chiţ, chiţ, chiţ;

 cioara: cra, cra, cra;

 albina: zum, zum, zum.

Altă variantă porneşte de la recitarea următoarelor versuri de către elevi :
“Ga, ga, ga,
Gâsca gâgăie aşa.
Mac, mac, mac,
Raţele se duc pe lac.
Pe crenguţă-n fel şi chip
Vrăbiile zic: cip, cirip.
Capra cată nu ştiu ce
Şi tot strigă: be, be, be”.
 Prin jocul didactic “Repetă ce spun eu!“ se urmăreşte formarea deprinderilor de a pronunţa corect silaba şi
cuvintele care se deosebesc printr-un sunet, în general dezvoltarea auzului fonematic. Sarcina didactică reprezintă
corectarea unor cuvinte învăţate şi recunoaşterea de către elevi a sunetelor care se deosebesc.
Reguli: pe rând copiii trebuie să găsească pe flanelograf imaginea cu denumiri asemănătoare sau cuvinte
cunoscute de ei, să le aşeze în perechi. Copilul care rezolvă corect este aplaudat şi primeşte ca recompensă o bulină. Ca
material didactic se folosesc jetoane care reprezintă fiinţe şi lucruri, aşezate în dezordine în partea stângă.
Desfăşurarea jocului: se alege un conducător de joc care începe numărătoarea într-o formă ritmică:
Ala, bala, portocala
Ieşi la tablă-ncetişor
Şi găseşte o pereche
C-un sunet asemǎnǎtor.
Copilul desemnat caută imaginea obiectului cu denumirea asemănătoare, de exemplu : casă - masă ; barză -
varză , pâine - câine; lac - rac, apoi denumeşte amândouă obiectele şi aşază jetoanele pe flanelograf.
Deoarece pot fi în clasă copii care confundă sunetele : v şi f se desfăşoară jocul : “Găseşte-ţi locul”, urmărind
ca scop : exersarea organului fonator, corectarea defectelor de pronunţie, îmbogăţirea vocabularului, dezvoltarea gândirii.
Se începe prin mişcări pe melodia “Bate vântul frunzele”. Vântul le-a împrăştiat şi trebuie să le găsim locul.
Unii vor merge la Viorica, iar alţii la Viorel. Copiii vor trage pe rând câte un jeton şi vor „citi” imaginea , aşezându-le fie în
coloana Floriţei, fie în coloana lui Viorel, după sunetele cu care încep cuvintele din imagine. În încheiere, copiii trec la loc
imitând prin onomatopee vântul sau pufăitul locomotivei.
Jocul didactic creeazǎ în clasă o atmosferă de predare-învăţare propice, stimulează creator elevii, îi determină
să comunice prin intermediul dialogului, introducând în vocabularul activ cuvintele: vitejie, viscol, viforniţă, vâjâială, ger,
cumplit, trosnesc.
În încheierea jocului, elevii audiază caseta cu poeziile “În miezul iernii” şi “Gerul” de Vasile Alecsandri, prin
care se creează un climat activ şi estetic menit sǎ cultive gustul pentru poezie şi pentru limba română.
Pentru dezvoltarea capacităţii de analiza fonetică a cuvintelor se foloseşte jocul “Spune la ce m-am gândit?”,
care are ca sarcină didactică completarea cuvântul început de învăţătoare. Copiii sunt organizaţi în coloană câte unul, iar în
faţa lor un pod format din învăţătoare şi un copil cu braţele întinde sus. Copiii merg ţinându-se unul de mijlocul celuilalt şi
trec pe sub pod, ascultând versurile :
“Pe sub pod v-aţi învârtit
Noi pe tine te-am oprit.
Spune la ce m-am gândit,
Să vedem dacă-ai ghicit?”
Cei ce formează podul prind între braţe copilul, iar învăţătoarea rosteşte prima silabă (sau) primele ale unui
cuvânt bi - sau trisilabic, de exemplu : floa - (re), ma - (sǎ), ta - (blă), ca - (iet), ma - şi - (nǎ), po-rum-(bel), trac - to - (rist),
va - can - (ţǎ).
La întrebarea: “La ce m-am gândit?”, copilul reţinut trebuie să completeze cuvântul. Copiii vor repeta
cuvintele, vor spune numărul silabelor şi vor alcătui propoziţii cu acestea.
 În jocul “Completăm propoziţii!” se cere copiilor să completeze propoziţii cu ajutorul beţişoarelor lungi şi
scurte cu care va fi reprezentatǎ, structura propoziţiei. Învăţătorul formulează o propoziţie din care lipseşte subiectul şi
predicatul sau cuvinte de legătură .
“… merge la şcoală”(eleva, fetiţa)
“Căprioara trăieşte … pădure” (în)
“Mihai … cu mingea” (se joacă).
Toţi copiii vor folosi beţişoare cu care vor reprezenta alcătuirea propoziţiei.
Alt joc ca: “Radio-vacanţa” oferă un bun prilej de desfăşurare a activităţilor. Ca material didactic se folosesc:
telefon şi jetoane.
Obiectivele operaţionale constau în recunoaşterea sunetului emis, desprinderea lui dintr-un cuvânt şi din mai
multe, dezvoltarea atitudinii voluntare si a operaţiilor gândirii .
Jocul este explicat clasei şi-l începe învăţătoarea :
“Alo, alo, Aici Radio-vacanţa
S-a găsit pe terenul taberei o jucărie
Numele ei începe cu a.
Cine a pierdut-o sa se prezinte la
Radio-vacanţa!”
Copilul care a avut jetonul cu “avionul” sau “ariciul” se prezintă şi preia microfonul. Tot aşa s-au consolidat
cuvinte care încep şi cu alte sunete.
De asemenea de un real folos sunt şi exerciţiile sub formă de joc (“Te-am legat la ochi”), precum şi poezii din
culegerea “Exerciţii, poezii pentru cei mai mici copii”de Luiza Carol. Toate acestea au contribuit la educarea pronunţiei
corecte şi prevenirea celor mai frecvente greşeli de exprimare.
De exemplu:
şorţ - colţ: “Un pitic murdar pe şorţ
Plângea singur într-un colţ.
Sorţul îl fac eu curat
Cu maşina de spălat”.
Sau
vreau –iau “Pisicel a spus nu vreau,
beau-miau Lapte dulce să mai beau,
Merg la frigider să-i iau
Un iaurt cu zahăr: miau.”
Cuvintele subliniate au fost completate de către elevi, realizându-se şi activizarea vocabularului, precum şi
pronunţarea corectă a diftongilor.
Pentru pronunţarea corectă a diftongilor ea şi oa se pot folosi cu mult succes poeziile : “Tic – Pitic” şi
“Broscuţa”:
“Tic-Pitic găseşte-n lac
Ierburi bune pentru leac
Şi-n cămară le agaţă
 Nu le ţine reci la gheaţă.”

sau: “Îmi spune o broască grasă

Caut aţă şi un ac
Şi-o mătase verde groasă
Şi-mi fac rochie … oac, oac!”
Datorită conţinutului şi modului lor de desfăşurare, jocurile didactice sunt mijloace eficiente de activizare a
întregului colectiv al clasei, lucru remarcat în bibliografia problemei, de exemplu: “Metoda jocurilor valorifică avantajele
dinamicii de grup. Interdependenţele şi spiritul de cooperare, participare efectivă şi totală la joc angajează atât elevii timizi
cât şi pe cei mai slabi, stimulează curentul de influenţe reciproce, ceea ce duce la creşterea gradului de coeziune în
colectivul clasei ...”(, Bunescu V. –Direcţii de modernizare a metodelor de învăţământ în limbă şi literatură “(vol.V.),

Bucureşti 1973 ,pg.824 )

Pentru ca jocul să devină un mijloc de activizare a elevilor trebuie să conţină măcar unul din elementele de
joc. Cele mai des folosite sunt: mişcarea, ghicirea, aşteptarea, întrecerea, surpriza etc. Într-un joc pot fi folosite mai multe
elemente, dar nu pot lipsi cu desăvârşire, deoarece sarcina didactică rezolvată fără un asemenea element nu mai este joc.
Mişcarea este unul din elementele de joc cu o aplicare foarte larga şi se pare cǎ ea contribuie cel mai mult la
caracteristica de joc a activităţii desfăşurate. Astfel, din primele zile de şcoală unele reguli de comportare civilizată se
introduc prin poezii sau cântece însoţite de mişcările respective:
“Ora întâi de clasă
Când începe ziua
Copiii salută
Zicând: Bună ziua !”
Când au salutat,copiii s-au ridicat toţi odată :
“Bate toba bum, bum, bum!
Spatele e drept acum!” Émile Planchard- Introducere în pedagogie, Bucureşti, Editura Didacticǎ şi
Pedagogică, 1970 , pg. 130)
“Când vreau ceva să spun
Ridic două degete,
Nu răspund neîntrebat
Şi-astfel voi fi lăudat”.
Jocurile cu cântec şi mişcare contribuie la dezvoltarea aparatului respirator şi a aparatului vocal, în vederea
pronunţării corecte a sunetelor şi cuvintelor şi-n acelaşi timp, antreneazǎ întreaga clasǎ. În acest scop se foloseşte jocul
muzical, însoţit de mişcare “Toamna”:
“A, a, a
Acum e toamnă, da!
Frunza-n codru-ngălbeneşte
Iarba-n câmp se veştejeşte
A, a, a
Acum e toamnă, da.”
Pe melodia acestui cântec elevii vor face mişcări potrivite fiecărei strofe.