1

Vineri, 29 august, 2003

“Împreună cu Hristos la şcoala rugăciunii”

un titlu inspirat de cartea lui Andrew Murray “With Christ in the School of Prayer”

Primul studiu – conferinţă 2003

Texte de bază:
Luca 11:1-13

“Rugaţi-vă neîncetat”

(1Tesaloniceni 5:17)

Introducere

Despre studiul şi practica neîncetată a rugăciunii ca parte a vieţii creştinului.

Vremurile se schimbă, biserica ca organism viu se află într-o continuă transformare, însă preţuirea lui
Dumnezeu a rugăciunii copiilor săi rămîne nemuritoare, veşnică.

A deveni familiari cu prezenţa lui Dumnezeu în fiecare moment al vieţii şi a o cultiva prin atitudinea de
rugăciune ar trebui să fie un scop al tuturor întîlnirilor care au loc la biserică, la ea ar trebui să ne
aducă predica şi la ea ar trebui să revenim de unii singuri.

Ca urmare a acestor studii rugăciunea ca şi ocupaţie ar trebui să capete un interes sporit din partea
voastră în bisericile de unde veniţi, să dobîndească un loc de şi mai mare cinste.

Să facem din rugăciune nu o parte suplimentară a vieţilor noastre, ci una fundamentală este ceea ce
fără ocoliş voi urmări să vă înduplec.

Pentru toţi cei sătui şi frustraţi de experienţa lor creştină neroditoare şi letargică (lipsită de entuziasm),
există doar un singur răspuns: mai multă rugăciune!

LIPSA ÎNGROZITOARE DE PUTERE ŞI EFICIENŢĂ ÎN CEEA CE

FACEM !
În zilele noastre, bisericile fac campanii de evanghelizare de 10 zile şi se roagă 10
minute, iar la Dumnezeu se întorc 3 oameni ! Poate dacă s-ar inversa proporţia în
favoarea rugăciunii – adică, 10 zile de rugăciune şi o predică de 10 minute (cum adesea
vedem în Biblie că sînt predicile care au produs rezultate!) – rezultatele ar fi mai mari !!

Cineva (A.C. Dixon) a spus: “Cînd ne bizuim pe organizaţie, ne alegem cu ceea ce organizaţia
poate să facă. Cînd ne bizuim pe educaţie, ne alegem cu ceea ce educaţia poate să facă. Cînd ne
bizuim pe elocvenţă, ne alegem cu ceea ce elocvenţa poate să facă, şi aşa mai departe. Nu vreau să
subestimez nici unul dintre aceste lucruri căci îşi au locul lor cuvenit, dar atunci cînd ne bizuim pe
rugăciune ne alegem cu ceea ce Dumnezeu poate să facă !”

Culese din eseele despre rugăciune ale lui E.M.Bounds:

Secretul mişcării (atingerii) omului cu Evanghelia constă din a cunoaşte secretul mişcării lui Dumnezeu cu
rugăciunea.
2

Nevoia primordială a biserici nu este de oameni cu bani, nici măcar de oameni cu cap, ci de oameni ai
rugăciunii.

Lui Dumnezeu îi place ca poporul Său să fie limitat la acest unic resort, şi anume că n-are nici o altă opţiune
disponibilă decît rugăciunea. În asta constă puterea bisericii în faţa lumii. Andrew Bonar

Predicatorul trebuie să fie în primul rînd şi mai ales, un om al rugăciunii. Inima lui trebuie să treacă prin
şcoala rugăciunii şi să o absolve cu brio. Doar la şcoala rugăciunii poate învăţa inima lui să predice. Nici o
învăţătură nu poate compensa lipsa rugăciunii. Nici sinceritatea, nici studiul şi nici darurile nu-i pot
suplini lipsa.

A le vorbi oamenilor din partea lui Dumnezeu este un lucru mare, însă a-i vorbi lui Dumnezeu pentru
oameni, este şi mai mare. Cel ce n-a învăţat cum să-i vorbească bine lui Dumnezeu pentru oameni, nu
le va vorbi niciodată bine şi cu un real succes oamenilor, din partea lui Dumnezeu. Pe lîngă toate
acestea, cuvintele fără rugăciune din amvon şi venite de la el, sînt cuvinte ce vor ucide.

DE CE SĂ NE RUGĂM ?

Rugăciunea nu-l schimbă şi nu-l influenţează pe Dumnezeu, dar cu siguranţă ne schimbă pe noi şi
ne influenţează în vederea împlinirii planurilor sale. Unii replică înaintea unei asemenea sublinieri a
importanţei rugăciunii prin a spune că, “oricît ne-am ruga nu-l putem face pe Dumnezeu să se
răzgîndească şi dacă vrea să facă ceva, noi nu-l oprim rugîndu-ne, iar dacă nu vrea, nu-l putem
convinge s-o facă”.

Fără îndoială, este adevărat că Dumnezeu este suveran şi că nu se “dă după noi” oamenii, dar a crede
aşa ceva despre rugăciune indică o foarte proastă teologie în general, căci adevărata rugăciune
înseamnă a-i cere să-şi împlinească voia Lui şi a te pregăti de a lua parte la aceasta, trup şi suflet.

RUGĂCIUNILE ARATĂ CÎT DE MULT DORIM NOI, NU EL ! (de pilda ca toţi oamenii să fie mîntuiţi, să
ajungă la cunoştinţa adevărului şi să vină la pocăinţă)

De aceea, a-i cere să mîntuiască oameni şi să-i lumineze, este conform voii Sale! A o cere cu pasiune şi
insistenţă indică cît de mult dorim noi într-adevăr ca aceştia să fie mîntuiţi, şi nu cît de mult doreşte El.
El l-a trimis pe Fiul Său pentru ca aşa ceva să fie posibil măcar (şi astfel a demonstrat cît de mult o
doreşte El), dar pentru ca unii să audă mesajul mîntuirii Dumnezeu vrea să se folosească nişte oameni
dispuşi să-şi sacrifice vieţile prin rugăciune şi mjilocire.

Este absolut prin harul Lui necondiţionat că Dumnezeu se arată binevoitor şi că rugăciunile
noastre nu sînt complet inutile. Jean Calvin

Nici un răspuns la rugăciune nu se poate socoti pe seama noastră, a stăruinţei sau perfecţiunii
rostirii rugăciunii, ci orice răspuns al ei reprezintă un indiciu al milei Sale.

A te ruga nu este inclus între cele 10 porunci şi totuşi a o face reprezintă în esenţă împlinirea lor.

Patru elemente distinctive au caracterizat biserica din Faptele Apostolilor, pe primii

creştini:

42 Ei STĂRUIAU în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pînii, şi în rugăciuni.

43 Fiecare era plin de frică, şi prin apostoli se făceau multe minuni şi semne.
44 Toţi cei ce credeau, erau împreună la un loc, şi aveau toate de obşte.
45 Îşi vindeau ogoarele şi averile, şi banii îi împărţeau între toţi, după nevoile fiecăruia.
46 Toţi împreună erau nelipsiţi dela Templu în fiecare zi, frîngeau pînea acasă, şi luau hrana, cu bucurie şi curăţie de
inimă.
3

47 Ei lăudau pe Dumnezeu, şi erau plăcuţi înaintea întregului norod. Şi Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor pe cei
ce erau mîntuiţi.
Toate acestea s-au aflat într-o balanţă perfectă, fără ca să se pună accentul mai mult pe un element în
detrimentul celuilalt.

Primii creştini au fost caracterizaţi de INSISTENŢĂ (stăruinţă) asupra acestor 4 trăsături ale părtăşiei în
jurul lui Hristos. Un accent era pus pe învăţătura apostolilor, un altul pe legătura frăţească, un altul pe
frîngerea pîini, şi încă un altul (nu în ultimul rînd!) pe rugăciune.

Nici un element nu era accentuat în dauna celuilalt, ci toate se aflau la nivel de egalitate…la primii
creştini.

Nu aşa stau lucrurile totdeauna şi-n bisericile noastre, şi-n general în biserica modernă !

“Vă puteţi da seama cît de populară este o biserică după cine vine la ea Duminica dimineaţa.
Vă puteţi da seama cît de popular este pastorul sau evanghelistul (învăţătorul) vostru după
cine vine Duminică seara. Însă vă puteţi da seama cît de popular este Isus după cine vine la
adunarea de rugăciune a bisericii voastre !”.

Aceasta a fost constatarea şi a altor oameni ai lui Dumnezeu. Spurgeon, de pildă, cu aprox. o sută de
ani în urmă:

“Starea bisericii poate fi determinată cu foarte mare exactitate după adunările ei de

rugăciune. Ea, adunarea de rugăciune este har-ometrul ei şi după acesta ne putem da seama
de puterea lucrării divine din acel loc. Dacă Dumnezeu este aproape de o biserică aceasta se
vede după cum se roagă. Dacă este îndepărtat de ea, primul semn al absenţei Lui va fi o
apatie în rugăciune.”

În căutarea semnelor vitale !

Dacă este să aflăm pulsul spiritual al unei adunări atunci rugăciunea ei este cel mai bun indiciu.
“Respiră” aceea congregaţie sau doar “gîndeşte” bine ? Cu alte cuvinte copilul pe care-l ţii în
braţe este viu, sau doar este îmbrăcat frumos, cu fundiţe şi dantelă ? Este drăguţ aşa, dar
respiră ? Caută semnele vitale ! Nu are rost să vorbeşti cuiva aflat în comă. Tot aşa nici cele
mai bune învăţături nu-i fac bine unei bisericii asfixiate spiritual! Ele au efect doar acolo unde
există viaţă pe care să o îndrume în acţiune. Marele accent care se pune astăzi pe predică în
biserică nu dă rezultate, decît foarte limitate. Dacă ascultătorii se află în comă spirituală, ceea
ce ei aud poate să reprezinte o dietă sănătoasă, dar să fie administrată unor pacienţi ale căror
semne de viaţă sînt absente. Din păcate viaţa spirituală nu poate fi administrată în doze de
studiu, ci doar în rugăciune ! Principiile ei nu pot fi “învăţate”, ci ne pot fi doar “transplantate”
nouă de la Cel ce este El Însuşi Viaţa – prin rugăciune !

Dacă privim la biserica Faptelor Apostolilor, vedem că rugăciunea este o preocupare normală a
creştinilor nou-testamentali. Ea este o dovadă a legăturii cu Hristos. A chema numele Domnului
reprezintă cel de-al patrulea indicator al existenţei unei astfel de legături.

Ei stăruiau în învăţătura apostolilor, în legătura frăţească, în frîngerea pînii, şi în rugăciuni. (Fapte 2:42)

Negarea rugăciunii reprezintă o negare a existenţei lui Dumnezeu.

Dacă în urma studiilor şi învăţăturilor sănătoase, biserica nu se roagă, atunci ceea ce i s-a
împărtăşit a fost ca apa de ploaie pentru ea. În mod normal, ortodoxia învăţăturilor cuiva ar trebui
să conducă la o mai pasionată chemare a numelui Celui pe care tocmai l-a cunoscut mai bine !!
4

Credeţi că doar o aversă de ploaie va înmuia pămîntul împietrit şi va aşeza colbul de pe drumuri ? Nu !
Va fi nevoie de multă ploaie, la fel cum este nevoie de multă rugăciune pentru ca o biserică să fie înnoită
spiritual.

Nu aşa stau lucrurile totdeauna şi-n bisericile noastre, şi-n general în biserica modernă !!!

Atît de multă carte creştină se tipăreşte astăzi

(de ce oare nu m-a lăsat Dumnezeu să public şi eu ?)

Statistic vorbind, probabil că-n ultimi zeci de ani s-au scris şi s-au tipărit mai multe cărţi despre familie,
despre creşterea copiilor, despre armonia soţilor creştini în căminul lor creştin, decît în cei 2000 de ani
de existenţă ai Bisericii… şi totuşi aceste domenii merg mai prost ca niciodată, nu pentru că nu
posedăm informaţia biblică utilă vindecării lor, păstrării, restaurării şi cinstirii lor, ci lipseşte puterea lui
Dumnezeu care să le vindece !

Vezi, invazia tehnicienilor- experţilor şi specialiştilor pe fiecare domeniu de trăire creştină !

Dar, cînd te rogi, viaţa creştină nu este “compartimentalizată” !

Biserica este astăzi invadată de tot soiul de “tehnicieni”, “ specialişti” pentru fiecare domeniu de trăire
creştină. Astfel pentru creşterea copiilor ne sînt recomandată cărţile lui James Dobson… ş.a.m.d … dar
care “specialist” ni se recomandă pentru rugăciune ? Nu prea găsim ! Nu ne rămîne decît tot la
Domnul Isus, Maestrul rugăciunii, să mergem pentru a primi învăţătură !

Doar rugăciunea va face ca puterea şi îndurarea lui Dumnezeu să conteze în situaţiile disperate în care
se află creşterea copiilor şi familia… şi nu numai acestea !

Grupuri de muzică, cd-uri, concerte, etc. atîta efort ! …doar ca să spună o rugăciune şi să
îndemne omul “să se încreadă în Domnul” !?

Psalmul 46:10 “Opriţi-vă şi să ştiţi că Eu sînt Dumnezeu”…

Adevărul este că oamenii nu se înghesuie la adunarea de rugăciune a bisericilor lor. O, dar ce se

mai înghesuie să-l audă pe un mare predicator, ce se mai înghesuie să prindă concertul unei celebre
trupe creştine ! Sînt gata să facă orice sacrificii, a timpului, a banilor şi a îndatoririlor lor doar ca să
meargă la festivaluri de muzică creştină, şi totuşi nu vin acolo unde are loc ACŢIUNEA !

Cum se face că oamenii sînt dispuşi să plătească 20 $ să-l asculte în concert pe cel mai celebru
cîntăreţ creştin, dar Isus nu-i poate aduce gratis la adunarea de rugăciune ?!

Nu cumva pentru că nu li s-a descoperit în bisericile lor unde se petrece acţiunea, unde se
face diferenţa, unde se schimbă lucrurile, unde are loc ceva într-adevăr eficace şi
durabil, pentru om şi pentru veşnicie ? La TRONUL HARULUI ?

Evrei 4:14-16 Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile-pe Isus, Fiul lui
Dumnezeu-să rămînem tari în mărturisirea noastră. Căci n’avem un Mare Preot, care să n’aibă milă de
slăbiciunile noastre; ci unul care în toate lucrurile a fost ispitit ca şi noi, dar fără păcat. Să ne apropiem dar
cu deplină încredere de SCAUNUL HARULUI, ca să căpătăm ÎNDURARE şi SĂ GĂSIM HAR,
pentruca SĂ FIM AJUTAŢI la vreme de nevoie.
5

La “scaunul harului” se petrece acţiunea ! Acolo are loc ceva

important şi unde contează să vii !

Dacă după ce au citit, au ascultat cîntecul, au ascultat predica, nu s-au înghesuit la

“scaunul harului” au pierdut acţiunea ! Au pierdut de fapt, totul !

O întrebare pertinentă care oricum trebuie să se pună este, “îi îndrumă toate acestea într-acolo ?”

Cărţile, cd-urile, computerele, radioul creştin şi tv-ul creştin, nici un mijloc nu fac faţă realităţii că multe
din instituţiile rînduite de Dumnezeu în lume să existe sînt în paragină, ruinate şi că noi părem incapabili
să le apărăm chiar folosindu-ne de toate aceste mijloace !

Cînd oare ne va veni mintea la cap că Dumnezeu ne-a promis puterea de a face toate acestea prin
rugăciune ? Cînd oare va pătrunde în adîncul fiinţelor noastre adevărul că rugăciunile noastre sînt mai
puternice decît toate mijloacele, chiar de le-am poseda pe toate ?

CÎT DE POPULAR ESTE Isus ÎN BISERICA TA? Afli, privind la

adunarea ei de rugăciune!
Punctul de atracţie, sau centrul de greutate al serviciilor divine (? oare) de la multe biserici îl
reprezintă evenimentele cum ar fi un vorbitor invitat popular, un pastor cu o poveste de succes, un
muzician, sau un evanghelist celebru. Dar la adunarea de rugăciune a respectivei biserici, sînt prezenţi
foarte puţini, în comparaţie.

La prima vedere, nu putem spune că centrul de atracţie, centrul de greutate, al acelor biserici ar fi Isus şi
doar prezenţa Lui, nu ?

Toate curentele şi capriciile moderne ale bisericilor nu vor mai falsifica creşterea ei, dacă aceasta s-
ar preocupa mai mult de adunarea de rugăciune.

Pentru altele mai ortodoxe centrul greutate îl reprezintă predica, cînd aceasta ar trebui să conducă la
un devotament mai profund lui Isus.

Adesea aceasta nu reprezintă decît încă o oră de aşteptare în plus mai înainte ca sfinţii să fie aduşi
la tronul harului unde să primească milă !

Nu este aşa că mulţi dintre învăţătorii noştri sînt nemiloşi cît ne ţin ţintuiţi în scaun ca să-ţi vorbească o
oră, doar ca să te facă să vii înaintea altui “scaun”, al harului ?

“Isus trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei”

Doar atunci cînd biserica se dedică cu totul chemării sfinte la rugăciune, o chemare pentru care Însuşi
Hristos trăieşte veşnic să o îndeplinească, putem să ne aşteptăm ca puterea lui Hristos să fie
demonstrată prin biserică.

Dintre toate aspectele unei vieţi asemenea celei a lui Hristos nu este nici unul mai sublim
şi mai înălţător ca acela de copiere a Lui în lucrarea în care este implicat fără oprire
înaintea Tatălui din ceruri, şi anume aceea de eficientă mijlocire în favoarea noastră.

Biblia dezvăluie că este ceea ce El face chiar în clipa de faţă:

6

Evrei 7:25 De aceea şi poate să mîntuiască în chip desăvîrşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentrucă
trăieşte pururea ca să mijlocească pentru ei.

Romani 8:34 Cine-i va osîndi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte
pentru noi!

Cu cît mai mult ne apropiem de El şi ne asemuim Lui, cu atît mai mult viaţa Lui preoţească va
pune stăpînire pe noi şi va începe să ne caracterizeze, vieţile noastre devenind ca şi a
Lui: una care în permanenţă se roagă pentru oameni, pentru alţii. (“Make my life a prayer
to you !”)

Viaţa cuiva, o rugăciune, este expresia biblică ce a precedat venirea în trup a Mîntuitorului, aşa cum
ne arată Evrei:

Evrei 10
5 De aceea, cînd intră în lume, El zice: ,,Tu n’ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;
6 n’ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.
7 Atunci am zis: ,,Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!“
8 După ce a zis întîi: ,,Tu n’ai voit şi n’ai primit nici jertfe, nici prinoase, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat“,
(lucruri aduse toate după Lege),
9 apoi zice: ,,Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.“

“Îi semănăm cel mai bine lui Hristos atunci cînd facem rugăciuni de mijlocire pentru alţii.” Austin
Phelps

Ca şi seminţie preoţească, sau, preoţie împărătească noi trăim ca să ne rugăm.

Ştiaţi asta ?
1Petru 2
5 Şi voi, ca nişte pietre vii, sînteţi zidiţi ca să fiţi o casă duhovnicească, o preoţie sfîntă, şi să aduceţi jertfe duhovniceşti (ce
făceau preoţii Vechiului Testament? Aduceau jertfe animale) , plăcute lui Dumnezeu (despre acelea Evrei ne spune că nu-i sînt
plăcute), prin Isus Hristos (dar cele aduce prin Isus, îi sînt! Şi printre acestea se numără şi rugăciunea).
6 Căci este scris în Scriptură: ,,Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; şi cine se încrede în El, nu va
fi dat de ruşine.“
7 Cinstea aceasta este dar pentru voi cari aţi crezut! Dar pentru cei necredincioşi, ,,piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a
ajuns să fie pusă în capul unghiului“;
…
9 Voi însă sînteţi o seminţie aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfînt, un popor, pe care Dumnezeu Şi l-a cîştigat ca să
fie al Lui, ca să vestiţi puterile minunate ale Celui ce v’a chemat din întunerec la lumina Sa minunată;
10 pe voi, cari odinioară nu eraţi un popor, dar acum sînteţi poporul lui Dumnezeu; pe voi, cari nu căpătaserăţi îndurare, dar
acum aţi căpătat îndurare.

În loc să le mai dăm cu tifla preoţilor că noi sîntem de fapt adevăraţii preoţi ai lui Hristos ce ar fi
să le demonstrăm practic apropiindu-ne de ceea ce ei nici nu îndrăznesc: rugăciunea !

Pentru această sfîntă lucrare a mijlocirii de pe pămînt Dumnezeu ne-a mîntuit şi ne-a pus deoparte ca “o
preoţie împărătească”, să-i semănăm Mîntuitorului care o face în ceruri.

Într-adevăr dacă ne simţim ticăloşia şi ne întrebăm de ce Dumnezeu ne mai îngăduie să trăim, fără
exagerare, cred că un răspuns deloc nepotrivit este pentru a face o rugăciune care aşteaptă să fie
făcută !

Astfel să trăim ca să veghem în vederea rugăciunii, aşa cum ne spune textul din 1 Petru:
4:7 Sfîrşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii.

Oare ce-i este atît de preţ lui Dumnezeu încît să conserve ? Să pună la păstrat în nişte
vase de aur ?
7

Apoc.5:8 Cînd a luat cartea, cele patru făpturi vii şi cei douăzeci şi patru de bătrîni s’au aruncat la pămînt înaintea Mielului,
avînd fiecare cîte o alăută şi potire de aur, pline cu tămîie, cari sînt rugăciunile sfinţilor.

Şi iată că se repetă din nou că noi sîntem “o împărăţie de preoţi pentru Dumnezeul nostru”… ce
trebuie să facă preoţii ? să se roage !

9 Şi cîntau o cîntare nouă, şi ziceau: ,,Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost jungheat, şi ai răscumpărat
pentru Dumnezeu, cu sîngele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.
10 Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru, şi ei vor împărăţi pe pămînt!“

A vorbi despre subiectul rugăciunii, despre IMPORTANŢA şi NECESITATEA ei pentru creştin,

reprezintă în sine un pericol. Şi anume acela de a vorbi doar despre ea, dar fără a o face în
cele din urmă !!

Importanţa vieţii de rugăciune a creştinului şi puterea care aceasta i-o conferă sînt prea puţin
înţelese, deşi pretindem să-i cunoaştem beneficiile.

AU FOST LIPSIŢI DE PUTERE PRIMII CREŞTINI ?

Noi îi admirăm foarte mult pe primii creştini şi ne dorim să le semănăm în viaţa bisericilor noastre.
Puterea şi devotamentul lor. Aşa ar trebui să fie ! Cartea Faptelor Apostolilor ne descrie “biserica model”.
Dar nu credeţi că erau şi ei uneori lipsiţi de putere ? De fapt, puterea pentru care biserica primară a
devenit legendară o primea prin rugăciune aşa cum vom descoperi la o simplă răsfoire a cărţii Faptelor
Apostolilor.

Iată un prim exemplu convingător:

Aflăm despre interdicţiile şi ameninţările liderilor iudeilor, a mai marilor norodului, bătrînilor şi cărturarilor
şi ale mai marilor preoţi impuse primilor creştini, lui Petru şi Ioan fiindcă au predicat cu îndrăzneală
despre Isus. Iudeii au vrut să-i lipsească de putere. Dar ce fac primii creştini ?

Fapte 4:18 – 20 – 24 “şi-au ridicat glasul toţi împreună către Dumnezeu…”

Şi ?

“După ce s’au rugat ei, s’a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s’au umplut de Duhul Sfînt, şi
vesteau Cuvîntul lui Dumnezeu cu îndrăzneală.” (v.31)

Nici Petru nu s-a ridicat în picioare să ţină faimoasa predică în urma căreia 3 mii s-au convertit decît tot
de la o adunare de rugăciune.

Fapte 1:14 şi 2:1

De unde puterea şi curajul ?

Alt exemplu ! Martirul Ştefan: Fapte 7:55 – 56 – 60. Era acesta lipsit de putere ? Şi totuşi se roagă
pentru ucigaşii săi. Asta da putere !

Saul din Tars era şi el lipsit de putere, şi nu numai, ci şi de vedere. A ţinut de asemenea şi un post total
de 3 zile – Fapte 9, vers.11…. Iată el se roagă !

Petru nu era pentru prima dată lipsit de putere, sau confruntat cu împotrivirea iudeilor. Arestat şi-n
temniţă: Fapte 12:1-5. Şi ?
8

“…şi Biserica nu înceta să înalţe rugăciuni către Dumnezeu pentru el.” (vers.5)

Cunoaştem urmarea ? Are loc evadarea miraculoasă. Nici David Coperfield nu a ieşit din Alcatraz în felul
acesta !!!

Fapte 16. Pavel şi Sila erau fără putere, dar pe la miezul nopţii “se rugau şi cîntau cîntări de laudă lui
Dumnezeu” (vers.25). Urmarea ? Vers.26 – cutremur – uşi deschise la temniţă şi pentru Cuvînt –
gardian convertit.

Să ne întrebăm: Ce sîntem noi ? Nişte supravieţuitori ai rugăciunii, sau nişte războinici ai ei ?

Andrew Murray: “Atîta vreme cît considerăm rugăciunea doar un mijloc prin care ne
menţinem viaţa noastră spirituală ca şi creştini (supravieţuire spirituală), nu vom înţelege
pe deplin ce este cu adevărat rugăciunea (ceva de felul, “rugăciunile mele mă ţin pe linia
de plutire” ?!). Doar atunci cînd învăţăm să o privim ca fiind cea mai nobilă şi supremă
ocupaţie ce ni s-a încredinţat, rădăcina şi izvorul oricăror alte slujbe pe care le
îndeplinim, vom înţelege că nu există nimic mai demn de studiat şi practicat ca arta
rugăciunii !”

Înţelegînd importanţa şi necesitatea rugăciunii, puterea pe care aceasta o generează în trăirea creştină,
ne va deveni şi mai clar poziţia de influenţă şi putere cu care Dumnezeu ne-a binecuvîntat şi pe care să
o exercităm în societate.

“Se caută: oameni ai rugăciunii !”